2)Dreptul funciar si ecologic ca ramura de drept.

Dreptul funciar car amura de drept distincta are obiectul sau de reglementare, principii si metode specifice, precum si norme specifice cuprinse in izvoarele acestor ramuri.

3)Drep funciar si ecologic ca disciplina de studiu.

Sistemul Dr. Func. ca disciplina cuprinde partea generala si partea speciala.

Partea generala – cuprinde notiuni de fond, obiectul si metoda Dr.Func, particularitatile raporturilor juridice, izvoarele.

Partea speciala – cuprinde regimul juridic al categoriilor de terenuri,institutiile acestor parti, norme concrete ce reglementeaza raporturi funciare omogene.

4)Drept funciar si ecologic ca stiinta

Studiaza unitatea obiectiva existenta a institutiilor de drept funciar clar aranjate in dependenta de importanta si rolul pe care-l au in reglementarea relatiilor funciare precum si corespunzator continutului acestor relatii funciare.

5)Obiectul de studii al dreptului funciar si ecologic.

Obiectul de reglementare a D. Func. - sunt raporturile sociale ce apar in timpul folosirii pamintului.

Specificul raporturilor e legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru diferite ramuri ale economiei nationale.

In agricultura si silvicultura pamintul e principalul mijloc de productie, unde stratul fertil are o insemnatate hotaritoare.

6)Principiile dr funciar si ecologic.

Diversitatea si egalitatea juridica a tipurilor si formelor de proprietate asupra pamintului ; Circuitul terenului ca obiect de dispunere ; Folosirea rationala a pamintului ; Administrarea de stat a fondului funciar ; Raspunderea juridica pentru incalcarea legii funciare ; Gospodarirea sinestatatoare conform destinatiei lor;

Egalitatea subiectilor privind folosirea pamintului.

7)Sistemul dreptului funciar si ecologic

Sistemul Dr. Func. – cuprinde totalitatea institutiilor juridice financiare care au strinsa legatura intre ele si o aranjare logica consecutiva, dupa rolul si insemnatatea lor, in reeglementarea raporturilor funciare.

Sistemul Dr. Func. ca disciplina cuprinde partea generala si partea speciala.

Partea generala – cuprinde notiuni de fond, obiectul si metoda Dr.Func, particularitatile raporturilor juridice, izvoarele.

Partea speciala – cuprinde regimul juridic al categoriilor de terenuri,institutiile acestor parti, norme concrete ce reglementeaza raporturi funciare omogene.

Sistemul dr. Ecologic este format din norme juridice care se grupeaza in dependenta de cercul de relatii sociale reglementate. Dreptul ecologic contine insitutii drept , subramuri si subsisteme.

8)Generalitati privind protectie mediului-ecologie,mediu,resurse naturale,criza ecologica.

Tot mai des în discuţiile cetăţenilor, în discursurile mas-media, în rapoartele guvernamentale sînt abordate problemele ce apar în societate în urma declanşării c r i z e i   e c o l o g i c e   ş i   a m p l i f i c a r e a   e f e c t e l o r   e i . Evident un rol aparte în rezolvarea acestei probleme îi revine justiţiei, caree s t e una d in t r e fo rme le fundamen ta l e a l e a c t i v i t ă ţ i i s t a t u lu i , men i t ă s ă ap l i c e normele juridice, instaurînd şi supraveghind ordinea în societate, cu atît mai multcu cît vicierea mediului este o consecinţă a activităţii umane. Astfel, de la corelaţia mediu-natură-om vom încerca să stabilim în ce măsurăomul poate influenţa mediul şi în ce mod dreptul poate reglementa această acţiune.

Ecologia– ştiinţă ce studiază interacţiunea dintre organismele vii şi mediul lor de existenţă.

Mediu– totalitatea lucrurilor, fenomenelor, influenţelor de natură să cauzezeschimbări de diferit ordin în activitatea umană şi a omului însuşi, precum şi cele cenu p rovoacă i n f l uen ţ ă , da r po t f i i n f l uen ţ a t e de că t r e om, p r ecum ş i c e l e c e nu  provoacă influenţă şi nu pot fi influenţate de om, dar formează un anturaj al  vieţiilui. Resurse natural sînt obiectele, fenomenele, condiţiile naturale şi alţifactori, utilizabili în trecut, prezent şi viitor pentru consum direct sau indirect, careau va loa re de consum ş i con t r i bu i e l a c r ea r ea de bunu r i ma t e r i a l e ş i sp i r i t ua l e . Resursele naturale se folosesc sau pot fi folosite ca  mijloace de muncă, surse deene rg i e , de  ma t e r i e p r imă ş i   de ma t e r i a l e , nemi j l oc i t c a   ob i ec t e   de consum ş i r e c r e a r e ,   c a   b a n c ă   a   f o n d u l u i   g e n e t i c   s a u   s u r s ă   d e   i n f o r m a ţ i i   d e s p r e   l u m e a înconjurătoare.Echilibrul ecologic este considerat normal cînd există o stare de balanţă întrec o m p o n e n t e l e   m e d i u l u i   ş i   p r o c e s e l e   c e   c o n t r i b u i e   l a   e x i s t e n ţ a   î n d e l u n g a tă   a sistemelor naturale şi artificiale sau la dezvoltarea succesivă a acestora.

Dezechilibru ecologic– starea anormală, starea de poluare.

Poluare– orice schimbare în mediu care are drept efect ruperea echilibrului ecologic, ceea ce constituie un efect negativ.

Starea de poluare este determinate de prezenţa sau lipsa  poluantului care aflat în mediu în cantităţi ce depăşesc limita de toleranţă a uneia sau a mai multor spec i i de v i e ţu i t oa r e , împ ied i că î nmu l ţ i r e a s au dezvo l t a r ea no rma lă a a ce s to r a  printr-o acţiune nocivă. Cu cît diferenţa dintre concentraţia poluantului în mediu şi limita de toleranţă este mai mare, cu atît poluantul se consideră mai periculos.

9)Sistemul de protectie a mediului.

Considerînd problema ecologică drept una dintre cele mai principale, statul a determinat căile, mijloacele, metodele şi subiectele în drept de a soluţionaaceastă problemă. Numai acţionînd în strînsă interdependenţă, aceşti factori sînt în stare să-şiatingă scopul: soluţionarea problemei folosirii raţionale, conservării şi protecţieimediului.

Sistemul de protecţie a mediului cuprinde două elemente principale:- s i s t e m u l m i j l o a c e l o r j u r i d i c e ;- s i s t e m u l o r g a n i z a ţ i o n a l :a) naţional,b) internaţional.Sistemul mijloacelor juridice de protecţie a mediului.Mijloacele juridice utilizate în procesul elaborării măsurilor şi normelor de  protecţie a mediului pot avea caracter:* preventiv,* defensiv,* represiv,* reparatory.Aceste mijloace sînt utilizate în vederea reglementării:#folosirii raţionale a resurselor mediului;# prevenirea poluării;#depoluarea mediului;#repararea prejudiciilor cauzate prin vicierea mediului;#ameliorarea condiţiilor de viaţă;#menţinerea stării calitative şi cantitative a resurselor naturale existente.

P r i n a f i rma rea că m i j l oace l e j u r i d i ce u t i l i z a t e r e a l i z ează s copu l p ro t ec ţ i e i mediului nu se neagă faptul că aceste mijloace sînt aplicate şi pentru realizarea a l t o r s copu r i , r e spec t i v s î n t c a r ac t e r i s t i c e ş i a l t o r r amur i de d r ep t dec î t Drep tu l mediului.

Sistemul organizaţional   – e l emen t e sen ţ i a l a l s i s t emu lu i gene ra l de  protecţie a mediului, constituit din ansamblul de subiecte împuternicite să realizeze activităţile şi procedeele prevăzute de legislaţie şi dictate de obiectiva necesitate a stării de lucruri.Confo rm l eg i s l a ţ i e i med iu lu i a RM, s i s t emu l o rgan i za ţ i ona l na ţ i ona l e s t e format din:#autorităţile publice;#persoanele juridice, altele decît autorităţile publice;#persoanele fizice

10) Protecţia şi dezvoltarea mediului ca sarcină de stat.S a l t u l b r u s c a l d e z v o l t ă r i i i n d u s t r i a l e î n u l t i m e l e d o u ă s e c o l e a u d u s l a modificări regretabile, profunde şi accelerate în mediu, atît în cel natural, cît şi în cel artificial. Însă, natura nu întîrzie să dea de ştire omului că abuzul nu duce la bine.Aşadar, datorită faptului că influenţa negativă distructivă nu cunoaşte graniţel o c a l e ,   r e g i o n a l e   s a u   s t a t a l e ,   d a t o r i t ă   f a p t u l u i   c ă   d e z v o l t a r e a   e c o n o m i că   ş i e l abo ra r ea măsu r i l o r de p ro t ec ţ i e a med iu lu i poa r t ă un ca r ac t e r complex , i a r   aplicarea lor necesită dirijare centralizată, statul (statele) trebuie să-şi asume ca sarcină primordială obligaţia de a proteja şi dezvolta mediul.

Soluţionarea problemelor de mediu sînt de competenţa statului deoarece:# p o l u a r e a   ş i   c o m b a t e r e a   e i   e s t e   o   p r o b l e m ă   n a ţ i o n a l ă ;# s t a t u l e s t e c e l c e s t a b i l e ş t e r e g u l i l e d e c o n d u i t ă ,   i n c l u s i v ş i d i n d o m e n i u l  protecţiei mediului;# s t a t u l p o a t e p r i n o r g a n e l e s a l e s p e c i a l i z a t e   s ă u r m ă r e a s c ă r e s p e c t a r e a normelor de drept;# s t a t u l   e s t e   î n   d r e p t   s ă   a p l i c e   s a n c ţ i u n i   î n   c a z u l   î n c ăl c ă r i i   d e   c ă t r e  persoane a normelor legale imperative;

#o r g a n e l e d e s t a t s î n t c o m p e t e n t e s ă s o l u ţ i o n e z e l i t i g i i l e c e a p a r î n  procesul de exploatare a mediului;# s t a t u l a r e l a d i s p o z i ţ i e , p r i n b u g e t ,   s u m e   d e b a n i p e n t r u a f i n a n ţ a d i f e r i t e activităţi de prevenire, de depoluare şi de ameliorare a condiţiilor de mediu.

11)Interactiunea dreptului funciar si ecologic cu alte discipline de dreptDr. Func. – Dr. Constitutional

- normele constitutionale privind proprietatea ;- economia de piata ;- varietatea formelor de gospodarie si si aparea drepturilor si intereselor proprietarului e baza legislativa

a Dr. Func.(art.9,46,126,127, Constitutie).Dr. Func. – Dr. Civil

- nastera relatiilor de proprietate ;- vinzarea – cumpararea, donarea, mostenirea, schimbul, arenda ;- drepturile patrimoniale;- apararea juridical a dr. funciare etc.Dr. Func. – Dr. Administrativ

- sanctiuni administrative cu privire la folosirea irationala a terenului ;- raspundera administrativa a persoanelor vinovate de incalcare a legislatiei funciare, dovedesc existenta

legaturii dreptului funciar cu dreptul administrativ.1.Dreptul ecologic si dreptul constitutional: intre cele doua ramuri de drept exista o stransa legatura prin

aceea ca dreptul constitutional consacra ca drepturi si obligatii fundamentale: dreptul la un mediu sanatos dar

si obligatia de conservare, protejare si ameliorare a acestuia. Intre cele doua exista diferente, dreptul

constitutional reglementand si institutiile statului, modul de functionare a acestora, etc

2.Dreptul ecologic si dreptul civil: intre cele doua ramuri de drept exista o stransa legatura, ultimul

reprezentand ramura de baza. Atat dreptul mediului cat si dreptul civil stabilesc cadrul in care poate fi

exercitata proprietatea. Intre cele doua ramuri de drept exista insa si diferente, precum: pozitia pe care se afla

subiectii care intra in raporturile juridice de drept civil respectiv dreptul mediului, in primul caz acestia se afla

pe pozitie de egalitate, in timp ce in cel de-al doilea caz acestia caz acestia se afla pe pozitii de subordonare.

Continutul raporturilor de drept civil este de regula stabilit de catre parti, in timp ce continutul raporturilor

juridice de drept al mediului este stabilit prin lege. In cazul raporturilor juridice civile subiectul pasiv este de

regula nedeterminat, in timp ce in cazul raporturilor juridice de dreptul mediului el este de regula determinat

3.Dreptul ecologic si dreptul administrativ: dreptul mediului are cea mai stransa legatura cu dreptul

administrativ Normele de dreptul mediului sunt norme administrative, iar institutiile care actioneaza in

domeniul protectiei mediului sunt institutii administrative speciale.emise de catre autoritatile de mediu sunt de

regula acte administrative individuale.

4.Dreptul cologic si dreptul penal: intre cele doua ramuri exista o stransa legatura, care se datoreaza

faptului ca in codul penal sunt prevazute o serie de infractiuni de mediu dar si datorita faptului ca legislatia de

mediu prevede o serie de infractiuni speciale care completeaza dreptul penal

12-13)Izvoarele dreptului funciar si ecologic

Izvor funciar – act normative adoptat sau sanctionat de stat, care are norme de drept care reglementeaza raporturile sociale privind pamintul.

Toate actele legislative din domeniul reglementarii raporturilor funciare sunt in strinsa legatura.

Ele pot fi clasificate dupa anumite criterii fara a incala subordonarea lor ierarhica.

A. Dupa forta juridical:- legi;(constitutionale, organice, ordinare)- acte subordinate legii.B. Dupa organelle care adopta actele normative ce reglementeaza rel. funciare :- organele administratiei publice centrale ;- organele administratiei publice locale.C. Dupa caracterul normelor continute in actul normativ respectiv :- interdictii ;- recomandari.D. Dupa raza teritorialitatii, timp si dupa un anumit cerc de persoane :- izvoare reglementeaza raporturi funciare pe intreg teritoriul statului ;- izvoare ce actioneaza doar pe o parte s sa(actele aut. pub. locale).E. Izvoarele pot actiona asupra tuturor subiectilor ce cad sub incidenta lor :- actioneaza asupra tuturor subiectilor ce cad sub incidenta lor ;

izvoare ce reglementeaza rapoarte funciare cu participarea anumitor personae.\

14)Codul funciar ca izvor de drept funciar

Adoptat la 25.12 1991, pus in aplicare la 01.01.1992 Codul funciar apare ca un act vital pentru dezvoltarea RM in conditiile noi de trecere la relatiile de piata.

Codul funciar si Constitutia sunt cele mai importante acte normative ce reglementeaza relatiile funciare din stat.

Codul funciar contine norme care reglementeaza urmatoarele aspecte ale relatiilor funciare ; privind componenta fondului funciar ce se compune din categorii de teren :

- cu destinatie agricola ;- din intravilanul localitatii ;- destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor s.a.- destinate ocrotirii naturii, sanatatii, activitatii recreative, terenurile de valoare istorico-culturala,

terenurile zonelor suburbane si ale zonelor verzi, ale fondului silvic, ale fondului apelor, ale fondului de rezerva ;

- proprietetea(publica, privata) asupra terenurilor ;- protectia ecologica asupra terenurilor;- inregistrarea de stat asupra terenurilor si a dreptului de proprietate asupra lor in Registrul Bunurilor

Imobile al cadastrului territorial; norme ce stabilesc componenta organelor de stat, care aucompetenta aplicarii si executarii fondului funciar.

15)Raportul juridic de drept funciar si ecologic

Obiectul de reglementare a D. Func. - sunt raporturile sociale ce apar in timpul folosirii pamintului.

Specificul raporturilor e legat de functiile pe care le indeplineste pamintul pentru diferite ramuri ale economiei nationale.In agricultura si silvicultura pamintul e principalul mijloc de productie, unde stratul fertil are o insemnatate hotaritoare. Raporturile juridice funciare sunt unice dupa forma lor si se impart in mai multe tipuri :

A. Dupa continutul reglementarilor juridice al drepturilor si obligatiilor subiectilor :

de proprietate funciara ; din domeniul administrarii de stat al pamintului ; de protectie a pamintului.B. Dupa categorii de terenuri :

cu destinatie agricola ; cu destinatie industriala ; extravilanul localitatilor ; intravilanul localitatilor.

16)Obiectele relatiilor funciare.

Articolul 21. Obiectele relaţiilor funciare    Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor.    Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut  juridic şi alte caracteristici, specificate  în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului.    Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile, plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile.    Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.    Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice, fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător.    În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi  considerat indivizibil.    Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte ale relaţiilor funciare.    Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii  privind destinaţia şi categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează.

17)Fondul funciar si componenta lui

Articolul 2. Fondul funciar şi componenţa lui    Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de  proprietate, constituie fondul funciar al Republicii Moldova.    Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii de terenuri:    - cu destinaţie agricolă;    - din intravilanul localităţilor;    - destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale;    - destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi;    - ale fondului silvic;    - ale fondului apelor;    - ale fondului de rezervă.18)Dreptul de proprietate asupra terenurilor

Articolul 3. Proprietatea asupra terenurilor    Terenurile în Republica  Moldova  pot fi în proprietate publică şi privată.    Statul ocroteşte în egală măsură ambele tipuri de proprietate.    Raporturile de proprietate asupra pămîntului se stabilesc de legislaţie.Articolul 4. Deţinătorii de terenuri    Prin deţinători de terenuri se  înţeleg  titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de beneficiere funciară.    Deţinătorii de  terenuri cu titlu de proprietate privată pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova şi investitorii străini, în conformitate cu legislaţia.    Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.    Nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.

19)Continutul dreptului de proprietate funciara

Dr. proprietatii asupra pamintului cuprinde :* institutia de drept ale carui norme sunt fixate in Constitutia R.M., Codul Civil, Codul Funciar ;* raporturi de proprietate in care in afara de proprietar sunt si alte subiecte purtatoarede drepturi si obligatii funciare(organele de reglementare a regimului proprietatii funciare si de tinere a Cadastrului Funciar de Stat) ;* atributiile subiective ale proprietarilor funciari, astfel proprietarii pot face actiuni de a lucra terenul desinestatator, de a face lucrari de ameliorare, pot inactiona sa se abtina de la actiuni ce ar leza dr. altor proprietari sau care ar cauza prejudicii terenului, au dr. la revendicare, despagubiri * actiunea juridica care genereaza raporturi intre proprietari s.a. subiecte de drept.

20)Stingerea dreptului de proprietate asupra terenurilor

 Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului    Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:    1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;    2) înstrăinării terenului de către proprietar;    3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;    4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în  articolul 25 din prezentul Cod;    5) decedării proprietarului;    6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;    7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;    8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;    9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă legislaţia nu prevede altfel;    10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;    11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;    12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinire, la salinizare secundară şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.

21)Dezmembramintele dreptului de proprietate

Dezmembramintele dreptului de proprietate sunt reglementate in Cod civil si sunt urmatoarele: dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitatie; dreptul de servitute.

22)Terenurile proprietate publica

Articolul 1. Noţiunea de terenuri proprietate publică    (1) De proprietate publică sînt terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora ţine de competenţa Guvernului sau a autorităţilor administraţiei publice locale.    (2) Proprietatea publică asupra terenurilor poate fi:    a) de interes naţional, regim de drept în care proprietatea aparţine statului (proprietate publică a statului);    b) de interes local, regim de drept în care proprietatea aparţine satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale).

    (3) Din domeniul public al statului, al raionului, al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, al oraşului (municipiului), al satului (comunei), după cum sînt de interes naţional sau local, fac parte terenurile determinate de lege, precum şi terenurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public.    (4) Terenurile care sînt în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi care nu fac parte din domeniului public aparţin domeniului privat al statului sau domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale.23)Atribuirea si instrainarea terenurilor

 Articolul 6. Atribuţiile statului în relaţiile funciare.    Funcţia de atribuire şi  de  înstrăinare  a  terenurilor, de autentificare  a dreptului deţinătorilor de terenuri o au numai organele administraţiei de stat.    Statul sprijină material, financiar şi organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi valorificării terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, asigură folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale deţinătorilor de terenuri.    Autorităţile administraţiei publice locale constituie comisii funciare din consilieri ai consiliilor locale, specialişti ai organelor de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii  funciare şi ai organelor de privatizare reprezentanţi ai întreprinderilor agricole şi din locuitori ai unităţii  administrativ-teritoriale  respective.    Funcţiile acestor comisii se stabilesc în  regulamentul  elaborat de Guvern.24)Actele ce confirma drepturile detinatorilor de terenuri

Articolul 20. Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor                          de teren    Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt: titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale în cazul atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor proprietate publică a statului, certificatul de moştenire, contractul de vînzare-cumpărare, contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă  şi altele.    Forma titlului  de autentificare a dreptului deţinătorului de  teren se stabileşte de Guvern.    Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra terenului se înregistrează în conformitate cu legislaţia.

25. Detinatorii de terenuri – drepturi si obligatiiProprietarii funciari au dreptul:

sa gospodareasca de sine statator terenul; sa fie proprietarii productiei obtinute si a veniturilor din realizarea ei; sa foloseasca in modul stabilit de lege zacamintele, padurile, apele si alte bogatii ale pamintului; sa construiasca in modul stabilit de lege case, cladiri de productie, edificii cu destinatie social-culturala

si cu alta destinatie; sa dea terenul sau o parte din el in folosinta prin arenda sau sub alta forma; sa primeasca, in caz de retragere a terenului pentru nevoile statului si a societatii, compensarea deplina

a cheltuielilor si pierderilor, inclusiv a avantajului ratat; sa lase ca mostenire terenul si sa-l instraineze in conformitate cu legea.

Posesorii si beneficiarii au dreptul: sa foloseasca terenurile potrivit conditiilor de atribuire; sa fie proprietarii productiei obtinute; sa foloseasca in modul stabilit de lege zacamintele, padurile, apele si alte bogatii ale pamintului; sa primeasca, in caz de stingere a dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea cheltuielilor

legate de ameliorarea terenului. Detinatorii de terenuri sint obligati:

sa foloseasca terenurile in conformitate cu destinatia lor; sa achite la timp impozitul funciar si alte plati pentru folosirea terenurilor; sa ia masuri de prevenire si combatere a eroziunilor, a compactarii solului, a alunecarilor de teren,sa

asigure atit obtinerea unei productii calitative, cit si protectia solului si sporirea fertilitatii lui; sa respecte drepturile altor detinatori de terenuri; sa pastreze bornele de hotar si punctele retelei geodezice de stat din teren; sa respecte proiectul de organizare a teritoriului; sa prezinte la timp autoritatilor administratiei publice locale informatiile stabilite prin legislatie,

privitoare la starea si folosirea terenului.

26. Notiunea si caracteristica generala a administrarii de stat a fondului funciarAdministrarea de stat a fondului funciar este pate componenta a administrarii statale in general si reprezinta activitatea organelor de stat in vederea organizarii si folosirii rationale a terenurilor si protectiei lor prin adoptarea masurilor economico-juridice.Statul este obligat sa organizeze si sa tina evidenta terenurilor pe categorii de folosinta. Metodele si formele de administrare statala sun foarte variate si le gasim in normele juridice. Reglementarea de catre stat a raporturilor funciare presupune acordarea deplinei libertati tuturor subiectilor raportului de folosinta funciara, neadmiterea amestecului in activitatea gospodareasca a acestora. Reglementarea de stat a raporturilor funciare consta in crearea organelor statale si stabilirea sferei obligatiilor lor in baza legala s.a.Administrarea terenurilor se imparte in : - generala; - ramurala.Administrarea generala – este organizata de organele de competenta generala si speciala si se extinde asupra tuturor terenurilor, indiferent de categorii, tip de proprietate si forma de gospodarie.Administrarae ramurala – se realizeaza prin intermediul ministerelor si departamentelor si este bazata pe principiul subordonarii intreprinderilor, a celor organizatii care au in posesiune terenuri.

27. Sistemul organelor de administrare in domeniul protectiei mediuluiStructura instituţională de administrare a resurselor naturale este următoarea: 1. Guvernul :a) realizează politica Parlamentului în domeniul protecţiei mediului şi asigură folosirea raţională a resurselor naturaleb) întocmeşte cadastrul resurselor naturalec) coordonează activitatea de protecţie a mediului, desfăşurarea de ministere, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale;d) elaborează programe de ameliorare a calităţii mediului pe anul următor2. Ministerul Mediului :a) informeaza opinia publica despre starea mediului, propaga cunoştinţe ecologice;b) coordoneaza activităţile de ocrotire a ecosistemelor naturale, landşafturilor, monumentelor naturii de importanţă ştiinţifică, instructivă şi istorico-culturalăc) formeaza şi gestioneaza fondul ecologic extrabugetar naţional3. Autorităţile administraţiei publice locale:a) asigură respectarea legislaţiei de protecţie a mediuluiib) constituie şi administrează fondurile ecologice extrabugetare localec) declară drept zone protejate monumente ale naturii de interes ecologic şi peizagisticd) contribuie la instruirea şi conştientizarea populaţiei în problemele protecţiei mediului si folosirii raţionale a resurselor naturale

28. Competenta Guvernului in domeniul reltiilor funciare

Guvernul are urmatoarele atributii: elaborarea masurilor de protectie a terenurilor si organizarea realizarii lor ; tinerea cadastrului funciar si organizarea reglementarii regimului proprietatii funciare pe teritoriul RM; aprobarea cadastrului funciar annual; stabilirea modului de incasare a impozitelor funciare; stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor schimbarea categoriei terenurilor cu destinatie speciala elaborarea unei metode unice de evaluare a terenurilor organizarea controlului asupra folosirii si protectiei terenurilor determinarea listei W, institutiilor si organizatiilor ale caror terenuri ramin in proprietatea statului aprobarea hotarelor UAT, in baza propunerilor consiliilor raionale si municipale.

29. Competenta consiliilor raionale in domeniul relatiilor funciareConsiliile Raionale au urmatoarele atributii: exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor; stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor; stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor

privind perimetrele; ţinerea cadastrului funciar al raionului, organizarea reglementării regimului proprietăţii

funciare; elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului

proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi asigurarea realizării lor; repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege; stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri; privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu

legislaţia în vigoare; determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii; elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi

aprobate de Guvern.

31. Reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare si de beneficiere funciara Reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare reprezinta un proces de organizare a teritoriului si a altor mijloace de productie. Menirea acestui proces de a crea tuturor detinatorilor de terenuri conditii favorabile pentru folosirea regionala a terenurilor indiferent de tipul de proprietate si de forma de organizare a productiei. Sistemul reglementarii de stat a regimului proprietatii funciare include: 1) baza legislativa a reglementarii regimului proprietatii funciare; 2) sistemul republican de reglementare a regimului proprietatii funciare; 3) serviciul pentru reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare. Reglementarea regimului proprietatii funciare se efectueaza la initiativa organelor de stat, serviciului pentru reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare sau la solicitarea detinatorilor de terenuri. Procesul de reglementare a regimului proprietatii funciare include: 1) lucrul organizatoric de pregatire; 2) elaborarea schemelor, proiectelor si altor documente privind organizarea teritoriului; 3) examinarea si aprobarea schemelor, proiectelor, si altor documente privind organizarea teritoriului; 4) insusirea schemelor si proiectelor in natura;

5) corectarea si prezentarea documentelor catre beneficiar; 6) supravegherea realizarii schemelor si proiectelor de catre serviciul pentru reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare

32. Controlul de stat in domeniul folosirii si protectiei terenurilor Statul in persoana autoritatilor administratiei publice locale are obligatia sa asigure folosirea rationala si suficienta a terenurilor, precum si protectia acestora indiferent de destinatia lor. Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor constau în asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii eficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de stat împuternicite să exercite controlul asupra folosirii şi protecţiei terenurilor, emise în limitele competenţei lor, sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri. Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de ocrotire a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilor în limitele competenţei lor sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri. Modul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.

33. Monitoringul ecologic si funciarMonitoringul ecologic – sistem de observaţii şi prognozări pentru relevarea schimbărilor stării mediului, descoperirea şi prevenirea proceselor şi tendinţelor negative. Monitoringul se realizează de către Ministerul Mediului, prin subdiviziunile sale.

Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere şi prognoză a stării fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul de realizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie, ţinîndu-se seama de condiţiile zonale. În realizarea aspectului calitativ monitoringul funciar se bazează pe monitoringul solurilor ca parte componentă a lui. Monitoringul funciar este deservit de un sistem informaţional, care asigură formarea băncii de date despre resursele funciare şi este o parte integrantă a sistemului informaţional al republicii.

34. Notiunea, formele, sistemul controlului ecologic Statul în persoana autorităţilor administraţiei publice are obligaţia să asigure folosirea raţională şi suficientă a resurselor naturale, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor. Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei resurselor naturale constau în asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei ecologice în scopul folosirii eficiente şi protecţiei cuvenite a acestor resurse.Formele controlului ecologic:- informaţional – acumularea şi răspîndirea informaţiilor în vederea luării măsurilor necesare;- de preîntîmpinare – orientată spre evitarea survenirii consecinţelor negative;- de sancţionare – aplicarea măsurilor de constrîngere de către stat.Categorii de control ecologic:1) de stat - controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal - controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor - controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic

2) de producţie 3) municipal 4) obştesc

35. Cadastrele resurselor ecologice Pentru a ţine evidenţa cantităţii, calităţii şi altor caracteristici ale resurselor naturale, precum şi evidenţa volumului, caracterului, regimului de utilizare a acestora, se întocmesc cadastre de stat ale resurselor naturale.Categorii :Cadastrul de stat al regnului animal, conţine totalitatea informaţiilor despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi reproducere a animalelor şi folosirea lor şi se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de către Academia de Ştiinţe a Moldovei pe baza evidenţei de stat a animalelor.Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită de către Ministerul Ecologiei.Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate cuprinde date despre statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi recreativă a acestor obiecte şi complexe.Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate este de competenţa Ministerului Ecologiei.Cadastrul de Stat al Apelor cuprinde datele evidenţei apelor conform indicilor de cantitate şi calitate, datele privind înregistrarea folosinţelor de apă, evidenţa folosirii apelor şi starea lor ecologică.Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor.Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre regimul juridic al fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale, aprecierea lor sub raport economic, altă informaţie necesară pentru gospodărirea fondului forestier şi evaluarea rezultatelor activităţii economice în fondul forestier. Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt corelate cu datele din cadastrul funciar.Cadastrele de stat ale obiectivelor de folosire a subsoluluiCadastrele de stat se întocmesc pentru zăcămintele naturale şi tehnogene şi manifestările de substanţe utile, precum şi pentru obiectivele din subteran, care nu sînt legate de extracţia substanţelor utile.Cadastrele de stat ale zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe utile trebuie să conţină date despre fiecare zăcămînt, caracterizînd locul de aflare a lui, cantitatea şi calitatea substanţelor de bază şi secundare şi a componentelor lor, condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi alte condiţii de exploatare a zăcămintelor şi evaluarea geologo-economică, precum şi date cu privire la fiecare manifestare a substanţelor utile.

36. Notiunea de regim juridic al terenurilorRegimul juridic al terenurilor este ordinea de aparitie si dezvoltare a raporturilor sociale funciare reglementate de norme de drept, ordine ce determina statutul pamintului ca obiect de reglementare juridica. Prin regimul juridic al terenurilor intelegem ansamblul de reguli de fond si de forma care guverneaza actele juridice cu privire la terenuri.

37. Cadastru funciar de statCadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al terenurilor,

despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi şi despre valoarea economică a terenurilor.

Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice locale, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare, regimului proprietăţii funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii economice, efectuării altor măsuri legate de folosirea terenului.

Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale conform unui sistem unic pentru întreaga republică. Documentele principale ce se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul lucrărilor de hotărnicie, planurile, registrele şi fişele cadastrale.

38. Istoricul dezvoltarii cadastrului Prima reglementare juridica cu privire la cadastru a fost sesizata o data cu adoptarea la 22 decembrie 1970 a Codului funciar al RSSM. Iar pentru ca aceste reglementari sa fie aplicate in practica, ulterior a fost elaborat un mecanism complex de tinere a cadastrului funciar, a formelor documentatiei cadastrale etc, aprobat prin Hotarirea Consiliului de Ministri al RSSM din 10 august 1977. Odata cu proclamarea independentei Republicii Moldova, declansarea reformei agrare si consfintirea dreptului de proprietate privata asupra pamintului, a aparut necesitatea modernizarii sistemului vechi de evidenta funciara si a adaptarii lui la conditiile economiei de piata. In acest scop, in Codul funciar al Republicii Moldova, adoptat la 25 decembrie 1991, au fost incluse unele reglementari legale privind cadastrul funciar, detaliate ulterior intr-o lege speciala — Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietatii funciare, cadastrul funciar de stat si monitoringul funciar din 22 decembrie 1992. Intru realizarea programului de creare a sistemului Cadastrului national a fost nevoie, mai intii de toate, de a crea cadrul legislativ necesar activitatii de cadastru. In acest scop, la 25 ianuarie 1998, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cadastrului bunurilor imobile, prin care s-a stabilit modul de creare si de tinere a cadastrului bunurilor imobile.Actualmente in Republica Moldova este creata o baza legislativa esentiala, ale carei reglementari cuprind raporturile juridice privind terenurile, indiferent de tipul de proprietate si de destinatia lor, definite ca susceptibile a face obiectul evidentei cadastrale si al inregistrarii.

39. Destinatia cadastrului funciar Cadastrul funciar arata situatia terenurilor si contine informatii privind asezarea, marimea, categoria de folosinta, calitatea, individualizarea prin numerotare si posesorul. Tot¬odata, cadastrul identifica terenul si posesorul, verifica temeiul juridic al posesiunii si precizeaza drepturile reale: proprietatea, folosinta funciara, ipoteca, servitutea, precum si titularul aces-tora si faptele ce influenteaza situatia juridica a terenului.Destinatia cadastrului funciar se explica prin urmatoarele aspecte:- inregistrarea de stat a terenurilor si drepturilor patrimoniale asupra lor;- estimarea de stat si inregistrarea preturilor normative ale terenurilor in scopul impunerii fiscale si al incasarilor;- prezentarea informatiilor necesare la macro- si micro-niveluri pentru solutionarea de stat, inclusiv a celor ce vizeaza politica regionala, dezvoltarea teritoriului, politica fiscala etc;- prezentarea informatiilor cetatenilor si persoanelor juridice;- crearea conditiilor pentru creditarea garantata.

40. Cadastrul bunurilor imobileCadastrul bunurilor imobile este cadastrul general, ce reprezinta un sistem unic multifunctional de inregistrare de stat a bunurilor imobile si a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora. Cadastrul bunurilor imobile este: cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe planuri cadastrale

toate bunurile imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra lor; instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea

intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile; un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile; un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice, inclusiv

a organelor fiscale.Cadastrul bunurilor imobile se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului şi din dosarele cadastrale pentru fiecare bun imobil.

Subiecţi ai înregistrării sînt proprietarii de bunuri imobile şi alţi titulari de drepturi patrimoniale: cetăţenii RM, cetăţeni străini, apatrizi, persoane juridice din ţară şi din străinătate, organizaţii internaţionale, RM, UAT, state străine.Obiecte ale înregistrării sînt bunurile imobile, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra lor.

41. Caile de formare a bunurilor imobileBunurile imobile se pot forma, conform prezentei legi, prin separare, divizare, comasare sau combinare a bunurilor imobile inregistrate in Registrul bunurilor imobile.Separarea este o modalitate de formare a unui bun imobil independent prin desprinderea unei parti din bunul imobil inregistrat.

Divizarea este o modalitate de formare a unor bunuri independente prin impartirea, la cererea coproprietarilor, a bunului imobil proprietate comuna inregistrat si incetarea proprietatii comune.

Comasarea este o modalitate de formare a unui bun imobil prin unirea a doua sau mai multor bunuri imobile inregistrate avind hotare comune, inclusiv hotare ce trec pe peretele comun, apartinind unuia si aceluiasi proprietar sau aflindu-se in proprietatea comuna a acelorasi persoane, la cererea lor.

Combinarea este o modalitate de formare a unui bun imobil prin separarea unei parti din bunul imobil inregistrat, fara a se forma un bun imobil independent, si alipirea ei la un bun imobil adiacent.

42. Inregistrarea de stat a sectoarelor de teren si a drepturilor asupra lorInregistrarea de stat a sectoarelor de teren si a drepturilor asupra lor in registrul bunurilor imobile al oficiului cadastral teritorial include:- inregistrarea dreptului asupra sectorului de teren ce nu are hotare clar delimitate;- inregistrarea conditionata a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren in cazul in care proprietarul

acestuia nu dispune de documentul care ar confirma acest drept;- inregistrarea conditionata a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren in cazul in care proprietarul

acestuia nu poate fi identificat;- inregistrarea integrala a sectorului de teren si a dreptului asupra lui. Pentru inregistrarea de stat a sectorului de teren si a dreptului asupra lui, la oficiul cadastral teritorial se prezinta documentele ce confirma dreptul asupra lui, prevazute legislatie. Dreptul de proprietate neinregistrat asupra sectorului de teren se va considera nul in relatiile cu tertii, inclusiv cu statul, care nu stiu de existenta acestui drept.

43. Actele ce confirma drepturile detinatorilor de terenuriActele ce confirma drepturile detinatorilor de teren sint: 1) titlul de autentificare a dreptului detinatorului de teren, eliberat de autoritatile administratiei publice locale in cazul atribuirii de catre acestea a terenurilor proprietate publica a unitatilor administrativ-teritoriale;2) titlul de autentificare a dreptului detinatorului de teren, eliberat de catre Agentia de Stat Relatii Funciare si Cadastru in cazul atribuirii de catre stat a terenurilor proprietate publica a statului;3) certificatul de mostenire;4) contractul de vinzare-cumparare;5) contractul de donatie;6) contractul de schimb;7) contractul de arenda si altele. Forma titlului de autentificare a dreptului detinatorului de teren se stabileste de Guvern.

44. Intretinerea terenurilor si modul lor de protectie

In vederea intretinerii si protectiei terenurilor detinatorii acestora: organizeaza rational teritoriul; pastreaza si imbunatatesc fertilitatea solurilor, alte proprietati utile ale terenului, introducind asolamente

fundamentate stiintific, administrind rational ingrasaminte, aplicind metode crutatoare de lucrare a terenului si alte masuri de protectie;

protejeaza terenurile contra eroziunii, cauzate de ape si de vint, prin masuri economico-organizatorice, agrotehnice si hidrotehnice, prin crearea unui sistem de perdele forestiere de protectie si inierbare;

protejeaza terenurile contra subinundarii, inmlastinirii, salinizarii, uscarii excesive, tasarii, poluarii cu deseuri industriale, cu substante chimice, biologice si radioactive, produse petroliere, cu gunoi menajer si de productie, cu ape de scurgere, precum si contra altor procese de ruinare;

protejeaza terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor procese ce duc la inrautatirea starii lor agrotehnice;

conserveaza terenurile agricole degradate, daca este imposibila restabilirea fertilitatii solurilor; recultiva terenurile degradate, restabilesc si imbunatatesc fertilitatea lor, le antreneaza in circuitul

economic; decoperteaza stratul fertil al solului in procesul efectuarii lucrarilor de constructie, ameliorative si altor

lucrari legate de distrugerea solului, il pastreaza si il folosesc in scopuri de recultivare si ameliorare a terenurilor agricole;

realizeaza programele de stat de dezvoltare economica si sociala privind protectia terenurilor. Actiunile de protectie a terenurilor se efectueaza pe baza proiectelor de reglementare a regimului proprietatii funciare, de ameliorare si de alta natura, elaborate si aprobate in modul stabilit pe baza recomandarilor stiintei si practicii inaintate. Modul de protectie a terenurilor este stabilit de legislatia privind ocrotirea naturii si mediului inconjurator. 45. Caracteristica generala a expertizei ecologiceDiversitatea şi complexitatea problemelor ce ţin de protecţia mediului impun folosirea unor metode foarte variate privind soluţionarea acestora.Expertiză ecologică – gen de activitate în domeniul protecţiei mediului, constînd în aprecierea prealabilă a influienţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative, altor acte normative, normelor şi standardelor în vigoare.Expertiza ecologică se efectuează de Ministerul Mediului, de alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de asociaţiile obşteşti.Deosebim:Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu, care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi/sau de organizaţiile din subordine ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.Expertiza ecologică departamentală este efectuată de ministere şi departamente în organizaţiile şi întreprinderile din subordine.Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti.Rolul expertizei ecologice:

1) prevenirea sau minimalizarea eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectivelor şi activităţilor economice preconizate asupra mediului, componentelor lui, ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei; 2) menţinerea echilibrului ecologic, crearea condiţiilor optime de viaţă pentru oameni;3) corelarea dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.

46. Evaluarea terenurilor – principii si metode de evaluareEvaluarea unui teren se poate face prin şase metode:1. comparaţia vânzărilor – se bazează pe principiul economic al substituţiei. Metoda se utilizează pentru evaluarea terenurilor libere sau care se consideră a fi libere pentru scopul evaluării.2. tehnica parcelării şi dezvoltării – constă în plasarea evaluatorului în postura ipotetică de dezvoltator al unui teren neamenajat, pe premisa că amenajările şi construcţiile proiectate reprezintă cea mai probabilă utilizare a terenului.

3. repartizarea (alocarea) – se bazează pe principiul echilibrului, conform căruia există un raport procentual normal între valoarea terenului şi valoarea întregii proprietăţi, specific diferitelor categorii de proprietăţi imobiliare, aflate în locaţii specifice.4. extracţia (prin scădere), numită şi abstracţia – constă în determinarea valorii terenului liber ca o mărime reziduală, după ce din preţul curent de vânzare al întregii proprietăţi imobiliare s-a scăzut costul de înlocuire net al construcţiilor şi amenajărilor.5. tehnica reziduală a terenului (capitalizarea venitului rezidual alocat terenului) – este înscrisă în abordarea prin venit, fiind utilizată când fluxul de venit este dependent atât de construcţii şi amenajări, cât şi de teren.6. capitalizarea rentei funciare (chiriei) – se aplică în cazul în care venitul se obţine din cedarea dreptului de folosinţă a terenului, în schimbul unei rente sau chirii, deci este un venit independent de veniturile generabile de construcţiile şi amenajările de pe teren.47. Plata pentru folosirea terenurilor Unul din principiile de baza a dreptului funciar este prin. platii pentru folosirea terenurilor, in corespundere cu care orice fel de folosinta a terenurilor se efectueaza contra plata. Proprietarii, posesorii si beneficiarii achita anual impozitul funciar, care face parte din categoria impozitelor locale, si se achita in sume banesti. Pentru terenurile transmise in arenda se achita plata de arenda, care poate fi in sume banesti, in natura sau combinat. La vinzarea – cumpararea terenurilor, la rascumpararea terenurilor precum si la gajul terenurilor pentru creditul bancar se stabileste pretul normativ al terenurilor. In scopul impozitarii precum si in alte scopuri prevazute de lege se fixeaza pretul cadastral.

48. Pretul normativ al pamintului Preţul normativ al pământului constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul natural şi economic al acestuia, exprimate în monedă naţională. El se determină de către Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului şi se aplică în procesul realizării relaţiilor funciare, indiferent de tipul de proprietate asupra pământului. Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pământului se stabilesc pentru o unitate convenţională (grad-hectar), pe baza indicilor cadastrali (cantitativi şi calitativi), conform anexei parte integrantă a Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, şi se indexează , în funcţie de rata inflaţiei, de către Parlament, la propunerea Guvernului. La preţul normativ al terenurilor localităţilor (cu excepţia loturilor de pământ de pe lângă casă), al celor ocupate de obiective industriale, de transport, de alte obiective neagricole se adaugă şi cheltuielile de amenajare inginerească a teritoriului.

49. Impozitul funciar.

Impozitul funciar face parte din categoria impozitelor locale si reprezinta plata pe care o achita cineva pentru un teren care se află în proprietatea sa. Contribuabili sunt personae fizice si juridice carora le-au fost repartizate terenuri cu drept de proprietate, posesiune si beneficiere. Impozitul funciar se achita in sume banesti. Impozitul funciar şi înlesnirile la plata impozitului funciar sînt stabilite în Codul fiscal al Republicii Moldova.

Inlesnirile la plata impozitului funciar- sunt scutite de la plata impozitului funciar: rezervatiile parcurile dendrologice si nationale, gradinile botanice; institutiile de cultura, arta, cinematografie; organizatiile stiintifice si institutiile de cercetari stiintifice cu un profil agricol si silvic care folosesc pamintul in scopuri stiintifice.

Nu se plateste impozitul funciar pentru: zonele frontierelor de stat, terenurile de folosinta comuna ale localitatii, terenurile atribuite in folosinta permanenta pentru drumurile auto-publice, terenurile atribuite in folosinta permanenta pentru terenurile arabile.

50. Circulatia juridical a terenurilor.

Piata imobiliara funciara este un instrument, dar si o garantie de realizare a drepturilor constitutionale ale cetatenilor si persoanelor juridice asupra terenurilor de pamint.Actualmente in RM loturile de teren sunt recunoscute ca bunuri imobile si se dezvolta piata imobiliara funciara, realizindu-se circulatia terenurilor.

Termenul circulatie juridica a bunurilor are 2 acceptiuni :

- stricto sensu – constituirea, transferul si dobindirea dreptului de proprietate, a altor drepturi reale si accesorii ;- lato sensu – constituirea, modificarea, transferul si stingerea oricaror drepturi subiective reale si de creanta

asupra unui bun.Circulatia terenurilor – reprezinta totalitatea tranzactiilor funciare cu loturile de teren sau cota parte din

teren echivalent.

Libera circulatie aterenurilor – este acea regula de drept potrivit careia terenurile aflate in circuitul civil pot fi instrainate sau/si dobindite liber prin modurile prevazute de lege.

Pina in anul 1991 terenurile erau scoase din circuitul civil. La etapa actuala circulatia juridical a terenurilor este reglementata de catre Codul Civil, Codul funciar, Legea privind pretul normativ si vinzarea-cumpararea pamintului.

Circulatia juridica a terenurilor se realizeaza prin diferite modalitati de dobindire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale asupra terenurilor. Acestea sunt :

- hotarirea judecatoreasca ; - legea ; - contractul translativ sau constitutiv de drepturi reale asupra terenurilor; - succesiune.

Codul funciar stipuleaza ca terenurile dobindite in proprietate private se pot transmite prin mostenire. Instrainarea prin acte juridice intre vii se admite doar in stricta conformitate cu legea.

Se interzice instrainarea terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii in instanta judecatoreasca, pe toata durata solutionarii acestui litigiu. Terenurile din extravilan pot fi instrainate, indiferent de suprafata pe care o au, prin acte juridice intre vii.

51. Vinzarea-cumpararea terenurilor.

Contractul de vinzare-cumparare este reglementat in general de catre normele Codului civil. Apoi de catre Codul funciar, Legea cu privire la pretul normativ si modul de vinzare cumparare a pamintului.

Prin intermediul contractului de v-c vinzatorul lotului de teren se obliga a transmite terenul in modul stabilit de lege in proprietatea cumparatorului, iar cumparatorul se obliga in modul stabilit de lege de a primi terenul si a achita o suma de bani prevazuta in contract.

In RM pot fi vindute terenurie aflate in proprietate privata a PF si PJ , precum si cele care apartin statului si autoritatilor administrativ-teritorilale.

La vinzarea terenului partila nu pot schimba, de sinestatator, destinatia acestora, facind excepte doar cazurile prevazute expres de legislatie si de aceea cumparatorul poate folosi terenul in conformitate cu destinatia fixata in actul care determina regimul juridic al acestui teren.

Cumparatorul mai este obligat sa foloseasca terenul in conformitate cu cerintele generale stabilite in Codul funciar : de a utiliza eficient lotul ; de a nu agrava starea ecologia a solului, de a respecta normele agrotehnice, de a majora fertilitatea.

Tranzactiile de v-c a terenurilor se efectuiaza prin 2 metode :

- prin contract la pret normativ sau la pret liber ;- la licitatie.

Pentru incheierea contractului de v-c este necesara vointa manifestata liber a ambelor parti. Apoi la licitatie determinanta este vointa cumparatorului.

In caz in care starea loturilor nu corespunde conditiilor indicate in contract, cumparatorul este in drept de a cere acest lucru de la vinzator.

52. Contractul de ipoteca a terenurilor agricole.

 Contractul de ipotecă trebuie întocmit în formă scrisă şi autentificat notarial.    Ipoteca trebuie să fie înregistrată în Registrul bunurilor imobile conform legislaţiei privind cadastrul bunurilor imobile.    Contractul de ipotecă trebuie să conţină următoarele clauze esenţiale:    a) atributele de identificare a creditorului ipotecar şi a debitorului ipotecar, şi, după caz, a debitorului (numele sau denumirea, domiciliul sau sediul etc.);    b) acordul expres al debitorului ipotecar privind instituirea ipotecii în favoarea creditorului ipotecar;    c) determinarea obiectului ipotecii;    d) natura obligaţiei garantate cu ipotecă, aşa cum a fost stabilită între părţi;    e) valoarea de piaţă şi valoarea de înlocuire a bunului ipotecat, stabilite în raportul de evaluare;    f) valoarea de bază a creanţei garantate şi modul de determinare a sumelor adiţionale garantate prin ipotecă.    Părţile pot include şi alte clauze în contractul de ipotecă.    Este nulă clauza din contractul de ipotecă privind trecerea dreptului de proprietate asupra obiectului ipotecii către creditorul ipotecar în cazul neexecutării sau al executării necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de către debitor.    Prevederile privind ipoteca pot fi incluse în contractul din care apare obligaţia a cărei executare este garantată cu ipotecă. În acest caz, contractul din care se nasc obligaţiile debitorului va fi întocmit în forma cerută pentru contractul de ipotecă şi va include clauzele esenţiale ale acestuia.

SPECIFICUL IPOTECĂRII UNOR  CATEGORII DE OBIECTE asemeni terenurilor consta in faptul ca:    Exceptînd situaţia în care contractul de ipotecă prevede altfel, în cazul instituirii ipotecii asupra terenului, aceasta se extinde şi asupra construcţiilor capitale existente şi viitoare, precum şi asupra construcţiilor nefinalizate amplasate pe acesta, care îi aparţin debitorului ipotecar cu drept de proprietate privată.    În cazul executării dreptului de ipotecă asupra unui teren grevat cu locaţiune sau arendă, despre care creditorul ipotecar a fost informat cu respectarea prevederilor prezentei legi sau pentru care creditorul ipotecar şi-a dat acordul, cumpărătorul terenului ipotecat (noul proprietar) este obligat să respecte condiţiile contractului de locaţiune sau arendă, după caz, în relaţiile cu locatarul.

53. Donatia terenurilor.

Prin contract de donatie, o parte (donator), se obiga sa mareasca din contul patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte parti(donatar).

Trasaturi caracteristice ale acestuia :

- donatia e indreptata spre majorarea patrimoniului donatarului ;- majorarea patrimoniului donatarului se produce din contul patrimoniului donatorului cu titlu gratuit ;- majorarea patrimoniului donatarului se face cu intentia donatorului de a gratifica.

Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit. Sporind patrimoniul donatarului, donatorul nu urmareste obtinerea unor foloase patrimoniale.

Datorita faptului ca donatia este un contract si nu un act juridic unilateral, este necesar sa fie obtinut acordul donatarului de acceptare a darului. Contractul de donatie are un efect translativ de drepturi, irevocabil si este unilateral obligational, generind obligatii doar in sarcina uneia din parti. Contractul de donatie se incheie inter vivos si produce efecte doar intre partile lui,in timpul vietii acestora.

Obiectul contractului de donatie urmeaza a fi licit, posibil, si trebuie sa existe sau sa poata exista cu certitudine in viitor. In cazul dreptului funciar obiectul trebuie obligatoriu sa fie determinat.

Contractele de donatie a terenurilor urmeaza a fi incheiate in forma autentica si inregistrate in registrul bunurilor imobile in decurs de 3 luni.

Executarea obligatiilor de predare a unui drept se realizeaza prin predarea documentelor constatatoare de drepturi.

Poat surveni circumstante care sa conduca la imposibilitatea executarii obligatiei de a preda bunul(terenul) donatarului, aceste circumstante sunt: reducerea veniturilor, cresterea costului vietii, inrautatirea sanatatii, falimentul intreprinzatorului individual, modificarea statutului starii civile, nasterea obligatiei de plata a pensiei alimentare s.a.

Contractul de donatie este irevocabil. Odata fiind incheiat, acesta poate fi desfacut numai prin acordul comun al partilor. Revocarea donatiilor poate opera cu titlu de sanctiune civila, in caz de ingratitudine si de neexecutare.

54. Schimbul de terenuri.

Contractul de schimb a precedat contractul de vinzare-cumparare, fiind cunoscut sub denumirea de troc. Codul civil prevede ca partile contractului de schimb au obligatia de a transmite reciproc dreptul de proprietate asupra unui bun.

Schimbul este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, si translativ de proprietate. Caracterul consensual prezuma faptul ca contractul de schimb se considera incheiat din momentul realizarii in forma cuvenita a acordului de vointa dintre partile contractante in privinta conditiilor esentiale a contractului. Este sinalagmatic, deoarece, odata incheiat acesta da nastere la obligatii reciproce si interdependente pentru ambii copermutanti. Caracterul oneros – fiecare parte in urma incheierii contractului urmareste scopul de a obtine in proprietate un bun in schimbul unui alt bun. Caracterul comutativ prezuma ca existenta certa si intinderea determinata ale drepturilor si obligatiilor reciproce sunt recunoscute de catre copermutanti chiar la incheierea contractului si nu depind de producerea in viitor a unor evenimente asemenea contractelor aleatorii. Caracterul translativ de proprietate presupune faptul ca odata fiind realizat acordul de vointa al partilor contractante, si potrivit regulii generale, predate bunurile, are loc transferul dreptului de proprietate asupra acestora.

Adeseori partile sunt interesate in schimbul unor terenuri care pot avea valori diferite, si a caror prêt este diferit, legiuitorul admite posibilitatea efectuarii schimbului de bunuri neechivalente ca valoare, permitind restabilirea echivalentei contractuale prin plata unei sume de bani, numita sultan. Sulta nu poate depasi valoarea bunului.

Fiecare parte a contractului de schimb se considera vinzator al bunului pe care il primeste in schimb, si cumparator in acelasi timp. In cazul in care obiecte ale schimbului sunt terenurile nu poate fi aplicata regula suportarii cheltuielilor ce tin de intocmirea, autentificarea notariala si de inscrierea contractului in registrul bunurilor imobile, precum si a cheltuielior ce tin de preluarea documentelor necesare de catre cumparator. Respectivele cheltuieli sunt puse, in mode gal in sarcina ambilor comutanti, daca contractul nu prevede altfel. De asemenea, cit priveste terenurile, legea stabileste in mod imperativ dobindirea dreptului de proprietate asupra acestora la data inscrierii in registrul bunurilor imobile.

Pentru a fi valabil, contractul de schimb, trbuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- partile sa aiba capacitatea juridica de a contracta ; - consimtamintul acestora nu trebie sa fie viciat ; - cauza obligatiei sa fie licita ; - partile sa fie proprietare ale bunurilor date in schimb ; - bunurile sa fie in circuitul civil.

Obiectul material al contractului de schimb in DFun este terenul, care trebuie sa fie licit, sa se afle in circuitul civil si sa fie determinat.

Contractul de schimb poate fi incheiat in una din trei forme : verbal, scris, autentic.

in forma scrisa se incheie obligator actele juridice dintre persoanele juridice, PJ si PF, daca valoare obiectului actului juridic depaseste 1000 lei.

55. Arenda terenurilor cu destinatie agricola.

In RM relatiile de arenda in agricultura sunt reglementate de Codul Civil, de Codul funciar si de Legea cu privire la arenda in agricultura, precum si tratatele internationale la care RM este parte.

Arenda in agricultura - este darea in posesiune si folosinta, pe baza de contract pe o durata determinata, contra plata a terenurilor si a altor bunuri agricoale.

Subiectii ai relatiilor de arenda sunt arendatorul si arendasul. Obiecte a relatiilor de arenda sunt bunurile agricole aflate in proprietate publica sau privata, cu exceptia celor scoase din circuitul civil.

Contractul de arenda a terenurilor se face in forma scrisa. La inceputul si la incetarea arendei, partile contractante se obliga sa intocmeasca timp de 14 zile, actele de predare preluare a bunului arendat. Aceste acte din momentul semnarii devin parte integranta a contractului de arenda. Actele de predare-preluare a terenului agricol arendat va contine date privind suprafata, modul de folosinta, starea terenului, nr.cadastral al terenului viciile juridice, viciile materiale s.a.

Termenul de arenda se stabileste de catre parti, dar nu va fi mai mare de 30 ani si mai mic de 1 an. In cazul in care partile doresc sa prelungeasca contractul de arenda, partile semneaza un acord aditional, care de asemenea este parte integranta a contractului.

Contractul de arenda a terenurilor incheiat pe un termen mai mare de 3 ani se inregistreaza la oficiul cadastaral teritorial, in cazul ca termenul e mai mic de 3 ani acesta se inregistreaza la primaria localitatii. Neinregistrarea contractului, in termen de 3 luni, are ca efect inopozabilitatea contractului fata de terti.

Clausele contractului de arenda a bunurilor agricole se modifica cu acordul comun al partilor contractante sau prin hotarirea instantei judecatoresti.

Incetarea contractului de arenda are loc ca urmare a :- expirarii termenului ;- declararii nulitatii acestuia ;- pieirii bunurilor arendate ;- rezilierii contractului ;- s.a. cazuri prevazute de legislatie.

Contractul de arenda poate fi reziliat : - la acordul partilor ; - la hotarirea instantei judecatoresti la cererea uneia dintre parti, in legatura cu neexecutarea de catre cealalta

parte a obligatiilor sale.Plata pentru terenurile agricole se stabileste in unitati banesti, natura si se efectuiaza intermenul si locul

prevazut in contract.Terenurile agricole proprietate publica se dau in arenda de catre Guvern sau de catre autaoritatile publice

locale. Arendarea acestora se face prin licitatie publica sau in alt mod prevazut de lege.Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare de catre parti a clauselor contractului de arenda,

partea vinovata poarta raspundere conform legislatiei in vigoare. Litiigiile aparute se solutioneaza de catre instanta de judecata competenta.

56. Consolidarea terenurilor- definitie, continut, scop.

Consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni juridice şi tehnice, întreprinse în scopul optimizării dimensiunii, amplasamentului terenurilor şi organizării sistemului de măsuri în vederea combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui, creînd condiţii propice pentru activitatea economică a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a întreprinderilor şi cooperativelor agricole de producţie, care cultivă pămîntul aflat în proprietate privată.

Consolidării pot fi supuse terenurile agricole situate în limitele unei singure localităţi.

57. Consolidarea terenurilor- obiect, subiect, principii.

Consolidarea terenurilor se înfăptuieşte în baza cererii adresate în scris de către proprietar primăriei respective, în care se specifică modalitatea de consolidare.

În cazul în care terenurile proprietarilor, care au depus cereri de consolidare, formează masive compacte cu dimensiuni şi amplasament optimal, primăria, cu acceptul proprietarilor, va începe procedura de consolidare fără a elabora proiectul de consolidare.

În termen de 15 zile după depunerea de către proprietari a cererii de consolidare a terenurilor, primarul va respinge cererea sau va emite o dispoziţie cu privire la iniţierea procesului de consolidare, care va conţine descrierea generală a modalităţii de consolidare a terenului, sursele de finanţare a procesului dat, termenul de finalizare a lucrărilor de consolidare, numerele cadastrale ale terenurilor supuse consolidării, numele executantului proiectului de consolidare a terenurilor. La dispoziţie se va anexa lista proprietarilor participanţi la consolidarea terenurilor.

Dispoziţia primarului cu privire la iniţierea procesului de consolidare a terenurilor se va aduce la cunoştinţă solicitanţilor şi se va prezenta de către primărie oficiului cadastral teritorial pentru a se face înscrierea respectivă în registrul bunurilor imobile.

Cu condiţia respectării dreptului deţinătorului de teren de a se retrage din procesul de consolidare a terenului, în cazul existenţei unei înscrieri în registrul bunurilor imobile cu privire la iniţierea procesului de consolidare a terenului, deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare nu sînt în drept să înstrăineze sau să depună în gaj terenul propus spre consolidare pînă la finalizarea procesului dat. Retragerea din procesul de consolidare a terenului se va anunţa prin notificarea primarului.

Deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare sînt obligaţi să menţină starea actuală a terenurilor pînă la încheierea procesului de consolidare, să nu schimbe destinaţia acestora şi să nu modifice valoarea terenurilor prin activităţile întreprinse de ei.

Varianta finală a proiectului de consolidare a terenurilor se aprobă printr-un acord întocmit în scris de proprietarii de terenuri participanţi la proces.

Proiectul de consolidare a terenului şi acordul proprietarilor de teren menţionat la alineatul al şaptelea din prezentul articol se aprobă de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc, municipal. Decizia privind aprobarea proiectului de consolidare va conţine numele proprietarilor terenurilor consolidate, date despre suprafaţa şi numerele cadastrale ale terenurilor fiecărui proprietar. În temeiul deciziei cu privire la aprobarea proiectului de consolidare se eliberează documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren.

După aprobare, proiectul de consolidare a terenurilor se implementează.

Procesul consolidării terenului se consideră finalizat la data înregistrării terenurilor consolidate în registrul bunurilor imobile.

Proiectul de consolidare a terenurilor, aprobat prin decizia consiliului sătesc (comunal), orăşenesc, municipal, serveşte drept plan cadastral pentru localitatea respectivă şi drept bază pentru înregistrarea drepturilor de proprietate asupra acestora ale proprietarilor de teren.

58. Criteriile si metodele consolidarii terenurilor.

Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din iniţiativa proprietarilor de terenuri prin următoarele modalităţi:

în baza contractului de activitate economică comună (cooperativele agricole de producţie);

prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate cu statutul întreprinderilor agricole);

prin separare, comasare şi redefinirea hotarelor sectoarelor de teren, prin arendă, vînzare-cumpărare, prin schimbul sectoarelor de teren de către deţinătorii de teren, inclusiv între deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare; precum şi prin alte modalităţi neinterzise de legislaţie.

Metoda de consolidare a sectoarelor de teren agricole o vor alege proprietarii de teren.

Consolidarea terenurilor agricole se înfăptuieşte în baza proiectului de consolidare elaborat de o organizaţie autorizată de Guvern şi aprobat de proprietarii de teren. Consolidarea terenurilor agricole este susţinută de stat.

59. Consolidarea terenurilor prin schimb benevol.

Cererile de consolidare sau asistenţă în procesul de consolidare a terenurilor prin schimb benevol pot fi prezentate primăriei de doi sau mai mulţi proprietari de teren.

Schimbul benevol de terenuri agricole, cu antrenarea mai multor terenuri agricole separate, poate fi dirijat de către primăria localităţii respective.

Cheltuielile pentru efectuarea investigaţiilor şi evaluarea terenului, elaborarea proiectului de consolidare a terenurilor, perfectarea documentelor de înregistrare în registrul bunurilor imobile vor fi suportate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (fonduri speciale).

Proprietarii care doresc să facă schimb de terenuri în baza unei înţelegeri reciproce vor avea dreptul să colecteze roada culturilor anuale şi multianuale de pe aceste terenuri.

Litigiile apărute în procesul implementării proiectului de consolidare a terenurilor agricole prin schimb benevol se soluţionează în modul stabilit.

Dispoziţia primăriei cu privire la consolidarea terenurilor agricole prin schimb benevol se ia în baza:

1.cererilor participanţilor la procesul de consolidare a terenurilor; 2.planului cadastral al terenurilor ce vor constitui obiectul consolidării; 3.proiectului de consolidare a terenului; 4.condiţiilor schimbului de terenuri; 5.acordurilor de schimb benevol în scopul consolidării terenurilor; 6.surselor de finanţare a lucrărilor de consolidare şi a termenului presupus de finalizare; 7.elaborării unui nou plan cadastral; 8.modificării documentelor ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren; 9.reînregistrării sectoarelor de teren.

Dispoziţia cu privire la demararea procesului de consolidare a terenurilor prin schimb benevol, în formă scrisă, se înmînează participanţilor la procesul de consolidare şi se aprobă de aceştia.

Terenurile consolidate prin schimb benevol se reînregistrează în baza unei decizii de aprobare a proiectului de consolidare.

60. Retragerea terenurilor din circuitul agricol si silvic.

Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic pentru executarea unor lucrări de prospecţiuni geologice, de instalare a unor linii de telecomunicaţii, de transport electric sau conducte de gaz, apeducte şi alte instalaţii similare se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale cu acordul deţinătorilor de terenuri.

În caz de necesitate a lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de urgenţă pentru întreţinerea obiectivelor, prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol, ocuparea terenurilor respective se face cu acordul deţinătorilor de terenuri, iar în caz dacă aceştia refuză – cu autorizaţia autorităţilor administraţiei publice locale. În toate cazurile deţinătorii de terenuri au dreptul la despăgubiri.

Organele şi unităţile care beneficiază retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a unor terenuri sînt obligate să ia măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul agricol şi silvic la expirarea termenului aprobat.

61. Prin regimul juridic al terenurilor intelegem ansamblul de reguli de fond si de forma care guverneaza actele juridice cu privire la terenuri. Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile. Sunt imprescriptibile sub un dublu aspect: - imprescriptibilitatea dreptului la actiune in revendicarea terenurilor care fac obiectul domeniului public; - imposibilitatea dobandirii de catre terti a terenurilor din domeniul public, prin efectul prescriptiei achizitive (adica al uzucapiunii). Sunt insesizabile, adica creditorii statului sau unitatilor administrativ-teritoriale nu pot urmari, in vederea indestularii creantelor lor, terenurile care fac parte din domeniul public, intrucat bunurile ce apartin domeniului public, fiind inalienabile, sunt implicit si insesizabile.Terenurile proprietate privata, indiferent de titularul lor, se afla in circuitul civil, adica ele pot fi dobandite si instrainate potrivit dispozitiilor de drept comun si cu respectarea dispozitiilor speciale privind circulatia juridica a terenurilor. Indiferent ca sunt situate in intravilanul sau extravilanul localitatilor si indiferent de intinderea suprafetei, terenurile pot fi instrainate numai prin acte juridice incheiate in forma autentica

62.Regimul juridic al terenurilor cu destinatie Agricola. Terenurile de orice fel, care apartin persoanelor fizice si juridice, indiferent de titlurile pe baza carora sunt detinute, se impart pe destinatii conform prevederilor legale. Prin “Detinatori de terenuri” se înteleg titularii dreptului de proprietate, persoane fizice sau juridice, ai altor drepturi reale asupra terenurilor sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesor ori detinator precar. Din categoria terenurilor cu destinatie agricola fac parte: terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile, fânetele, serele, solariile, rasadnite, terenurile cu vegetatie forestiera daca nu fac parte din amenajarile silvice, pasunile împadurite, cele ocupate de constructii agrozootehnice si îmbunatatiri funciare, amenajarile piscicole, drumurile tehnologice si de depozite.

63.Descopertarea stratului fertil.

Titularii obiectelor de investiţii de producţie amplasate peterenuri agricole şi silvice sînt obligaţi să ia măsuri,

prealabile executării construcţiei obiectelor, de descoperire a stratului de sol

fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l

depoziteze şi să-l niveleze pe terenuri neproductive sau slab

productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea

punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.

Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu

acordul proprietarilor acestora fără plată pentru sporul de valoare

astfel obţinut şi fără despăgubiri pentru perioada de nefolosire a

terenurilor.

Se interzice descoperirea stratului fertil în scopuri comerciale.64.Gradini si loturi p-u legumicultura.

Terenurile atribuite  in  proprietate ca loturi de linga  casa, in conformitate cu legislatia, amplasate in

extravilanul satului (comunei) sau orasului, se considera gradini.   Cetatenilor care nu au terenuri pentru

gradini li se pot atribui loturi pentru legumicultura.  Loturile pentru legumicultura se distribuie cetatenilor in

folosinta provizorie de catre autoritatile administratiei  publice  locale din terenurile de rezerva. Pe aceste

loturi se interzice sa se construiasca cladiri capitale si sa se cultive plante multianuale. In caz de necesitate, se

pot face constructii  provizorii de folosinta personala pentru pastrarea inventarului legumicol si pentru alte

scopuri gospodaresti. La stingerea dreptului de beneficiere asupra terenului, beneficiarii  demoleaza

constructiile provizorii pe contul propriu.

66.Regimul special al terenurilor irrigate. Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite pentru agricultura si irigare pe care se afla retele permanente sau provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale carei resurse asigura irigarea acestor terenuri.Organele gospodariei apelor sint obligate sa asigure detinatorii de terenuri irigate cu apa de irigare conform  limitelor si evidentei debitului surselor de apa.Trecerea terenurilor irigabile in categoria celor neirigabile se face in modul stabilit de legislatie.

67.Terenurile agricole de calitate superioara .Protectia lor.

Codulfunciar Articolul 83. Terenurile agricole de calitate superioară şi protecţia lor Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile situate pe cumpăna apelor şi pe versantele cu panta de pînă la 3 grade, precum şi terenurile cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale de peste 60, terenurile irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de cercetări ştiinţifice şi de învăţămînt. În vederea protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară se interzice retragerea acestora din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decît cele agricole, desfăşurarea pe aceste terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia cazurilor cînd sînt repartizate pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri, linii de telecomunicaţii şi de transport electric, conducte), obiectivelor de exploatare minerală a petrolului şi gazelor şi a construcţiilor de producţie necesare pentru exploatareaacestora. Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru necesităţile de stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărîre a Guvernului 

68.Regimul juridic al terenurilor din intravilanul localitatii. Intravilan - teritoriul ocupat de terenuri, amenajari si constructiice constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevazute pentruextinderea ei. Limita intravilanului este stabilita prin planulurbanistic general.

69.Regimul juridic al terenurilor din extravilanul localitati

. Caracteristic teritoriului aflat în afara spațiului construit sau pe cale de construire al unei localități. Prin hotărîrea organelor de autoadministrare locală şi aîntreprinderilor agricole, în localităţi se constituie comisii funciarepentru stabilirea cotei de teren echivalent care se atribuie înproprietatea privată membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozurisau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din acesteunităţi economice, persoanelor supuse represiunilor nedrepte şireabilitate ulterior, persoanelor care au adus teren în colective şi nulucrează în ele, cu condiţia de a-şi stabili domiciliul în localitatearespectivă şi de a se ocupa cu agricultura.Comisiile stabilesc cota de teren echivalent ce se atribuie înproprietatea privată, ţinînd seama de calitatea şi valoarea luieconomică.Autentificarea dreptului de proprietate se face prin eliberarea unuititlu de proprietate funciară conform articolului 20 din prezentul Cod.Din întreaga suprafaţă a terenurilor din extravilan cu excepţiacelor atribuite conform articolului 11 din prezentul Cod, pot firezervate pînă la cinci la sută pentru necesităţile sociale.Din toate terenurile din extravilan comisia rezervă şi suprafeţe

corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni comune.Mănăstirile, cîrmuirile eparhiale beneficiază cu titlu deproprietate de o suprafaţă de pînă la cinci hectare.

70.Monumente ale naturii. Natura Moldovei este unică, diversă şi specifică. Acest lucru a fost subliniat în repetate rînduri de toţi cercetătorii, care au studiat teritoriul dintre Nistru şi Prut din timpuri străvechi şi pînă astăzi. Iar aceasta se referă în primul rînd la specificul dezvoltării geologice a acestei regiuni, situată la răscrucea cîtorva zone geografico-naturale. Nu am vrea să ne adîncim aici în probleme complicate, foarte interesante, de altfel, din punctul de vedere al specialiştilor în geologie, paleontologie, arheologie, geobotanică ş.a. Pentru a vă familiariza cu această temă vom menţiona doar, că practic toată suprafaţa teritoriului republicii, constă din roci sedimentare, adică, straturi rămase în urma retragerii mărilor străvechi calde întîi de Marea Tortoniană, apoi de Marea Sarmatică şi practic tot ce e viu şi e menit pentru viaţă de pe acest pămînt se datorează rămăşiţelor de animale şi plante, care au existat cîndva pe acest pămînt. Anume de acest fapt este legată multitudinea tipurilor de sol din Moldova, preponderenţa pămînturilor de cernoziom, deşi numărul tipurilor de sol depăşeşte cifra de 750. Faptul că „munţii” moldoveneşti, mai bine-zis dealurile, nu sînt de piatră, ci la fel constau din rămăşiţe ale organismelor vii (toltre), că practic toate zăcămintele minerale ale acestor localităţi sînt şi ele rămăşiţe ale aceloraşi organisme vii. Istoria geologică a Moldovei e specifică şi pentru că, din ea lipseşte aşa-numita perioadă a cărbunelui de pămînt, acesta nu „a reuşit” sa ajungă aici, de aceea printre „darurile Moldovei” nu sînt zăcăminte de carburanţi – petrol, gaze, şist bituminos, iar acelea care au fost descoperite sînt nesemnificative şi aproape că nu prezintă interes industrial.Anume caracterul sedimentar al regiunii şi apropierea lui de zona, unde se formează „munţii” (Carpaţi) şi este cauzele plasticităţii şi mobilităţii proceselor care au ca rezultat din schimbările topografice, precum şi diversitatea florei şi faunei. Este suficient să spunem, că în diverse epoci geologice, în acest teritoriu erau asemenea reprezentanţi ai tropicelor precum elefanţi, rinoceri, girafe şi chiar animale marsupiene, apoi acestea au fost înlocuite cu asemenea animale nordice precum mamuţii, urşii, zimbrii, bourii ş.a. O anumită influenţă asupra formării florei şi faunei dintre rîurile Prut şi Nistru au avut-o şi procesele de migrare, care au avut loc în permanenţă pe aceste teritorii din cele mai vechi timpuri. Aceasta a influenţat asupra lumii vegetale şi animale a regiunii, în primul rînd, asupra modurilor de prelucrare a pămîntului şi asupra modificărilor configuraţiilor geografice în urma activităţii omului, aşa de exemplu precum tăierea în masă a pădurilor, desţelenirea stepelor şi pantelor.Încheind această introducere scurtă, va trebui să menţionăm că în prezent pe teritoriul Moldovei sînt descrise destul de amănunţit mai mult de 500 de obiecte ale naturii, care sînt rezervaţii şi care sînt protejate de Stat. Multe dintre ele sînt absolut unice şi nu mai există nicăieri în lume. Ele se împart în patru grupuri.Monumente ale naturii:

1. Geologice şi paleontologice 2. Hidrologice 3. Botanice 4. Arbori seculari

Primul grup este legat de procese pur geologice, dar şi de rămăşiţele de plante şi animale.Cel de-al doilea se datorează influenţei mărilor şi rîurilor asupra suprafeţei terestre Cel de-al treilea de rămăşiţele de plante din timpurile străvechi, existente şi astăzi în natura Moldovei.Un grup separat, strîns legat de compartimentul botanic este alcătuit din arborii seculari şi multiseculari, care sînt nu numai monumente ale istoriei, ci şi un fenomen istorico-cultural

71.Regimul juridic al terenurilor destinate industriei.   Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecominicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii speciale sînt terenurile atribuite de autorităţile administraţiei publice locale pentru amplasarea şi exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor auxiliare şi construcţiilor industriale, miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale, construcţia magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport electric.Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi documentaţia proiectelor tehnice  aprobate, iar  atribuirea lor se face ţinîndu-se cont de succesiunea valorificării lor.Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri miniere şi reîntegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri.Modul de folosire a terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a terenurilor cu alte destinaţii  speciale se stabileşte de legislaţie.

72.Regimul juridic al terenurilor cu destinatie speciala.  terenuri cu destinaţie specială , dincare fac parte : terenuri folosite pentru transporturi , terenuri folositepentru construcţii şi instalaţii hidrotehnice , de transport al energieielectrice şi gazelor naturale , exploatări miniere şi petroliere , plajele ,rezervaţiile , monumentele naturii , ansamblurile şi siturile istorice şialtele asemenea. 

73.Stabilirea perimetrului localitatii

Perimetru al localitatii este hotarul intravilanului (teritoriului ei) care il desparte de extravilan. Perimetrul respectiv al localitatii se stabileste prin reglementarea regimului proprietatii funciare in conformitate cu planul general si pe baza argumentarii tehnico-economice a dezvoltarii orasului si satului (comunei).    Perimetrul oraselor se stabileste si se modifica de catre Guvern.    Perimetrul celorlalte localitati se stabileste si se modifica  de autoritatile administratiei publice locale.    Includerea terenurilor in perimetrul orasului nu implica suspendarea dreptului asupra terenurilor aflate in posesiune sau in folosinta.    Retragerea acestor terenuri  se face in modul stabilit de prezentul Cod si de alte acte legislative. 74.Regimul juridic al terenurilor destinate ocrotirii naturii Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile rezervatiilor, parcurilor nationale, parcurilor dendrologice  si zoologice, gradinilor botanice, branistilor, monumentelor naturii, terenurile zonelor de protectie si zonelor sanitare. Din categoria terenurilor rezervatiilor fac parte terenurile in al caror perimetru se afla obiecte naturale, ce reprezinta valoare stiintifica si culturala (landsafturile tipice si unicale, comunitati de organisme vegetale si animale, formatiuni geologice, specii de plante, animale rare). Ele sint repartizate pentru pastrarea in stare naturala a complexelor naturale tipice sau unicale pentru zona de landsaft cu tot ansamblul ei de componente, pentru studierea proceselor si fenomenelor in mersul  lor firesc in vederea elaborarii bazelor stiintifice ale ocrotirii naturii. Din categoria terenurilor parcurilor nationale fac parte  terenurile care  au o deosebita valoare ecologica, istorica si estetica in virtutea imbinarii reusite a landsafturilor naturale si culturale.

    Din categoria terenurilor parcurilor dendrologice si zoologice, ale gradinilor botanice fac parte terenurile repartizate pentru studierea, pastrarea si imbogatirea in conditii artificiale a resurselor florei si faunei, pentru folosirea lor eficienta in plan stiintific, cultural, economic si pastrarea genofondului.    Din categoria terenurilor de braniste fac parte terenurile destinate pastrarii, restabilirii si reproducerii resurselor naturale si mentinerii echilibrului ecologic general, obiectele complexe biologice, paleontologice, hidrologice si geologice de landsaft.    Din categoria terenurilor monumentelor naturii fac parte terenurile care au obiecte naturale unicale sau tipice, cu valoare stiintifica, cultural-instructiva si de reconfortare, dar care nu sint recunoscute drept monumente de istorie si cultura.    Terenurile destinate ocrotirii naturii sint prin exclusivitate proprietate a statului.    Pe terenurile destinate ocrotirii naturii este interzisa activitatea ce vine in contradictie cu destinatia lor speciala. Ele sint retrase din folosinta, daca aceasta destinatie nu corespunde regimului de protectie, stabilit pentru aceste terenuri.    Modul si conditiile  folosirii  terenurilor destinate  ocrotirii naturii se stabilesc de legislatia privind ocrotirea naturii si mediului inconjurator.75.Terenurile destinate ocrotirii sanatatiiDin categoria terenurilor destinate ocrotirii sanatatii fac parte terenurile pe care exista obiecte de tratament natural (izvoare de ape minerale, namoluri curative) si conditii climaterice deosebit  de favorabile profilaxiei si tratamentului.    Aceste terenuri se atribuie in  folosinta statiunilor balneare, institutiilor terapeutice si urmeaza a fi protejate in mod deosebit.    In scopul protectiei obiectelor de tratament natural, la toate statiunilebalneare se creeaza zone de protectie sanitara. In limitele lor se interzice darea terenurilor in posesiune, folosinta, inclusiv in arenda, intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor a caror activitate este incompatibila cu protectia obiectelor naturale curative si cu mentinerea conditiilor favorabile  pentru odihna populatiei.

    Intreprinderile, institutiile si organizatiile in  jurul carora se stabilesc zone cu conditii deosebite de folosinta a  terenurilor sint datoare sa marcheze granitele lor cu semne informative speciale.    Modul si conditiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii sanatatii sint stabilite de prezentul Cod si de o legislatie speciala.76.terenurile destinate active. Recreative.

Terenuri destinate activitatii recreative sint terenurile prevazute si folosite pentu odihna si turism. Din aceasta categorie fac parte terenurile pe care se afla case de odihna, pensionate, sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice si tabere de fortificare a sanatatii, statii turistice, parcuri si tabere pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate. Pe asemenea terenuri este interzisa activitatea ce  impiedica folosirea lor conform destinatiei speciale.Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de autoritatile administratiei publice locale si de organele de ocrotire a naturii.

77.terenuri de valoare istorico-culturala

Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturala fac parte rezervatiile istorico-culturale, parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice si arhitecturale si complexele arhitecturale de landsaft.  Pe aceste terenuri este limitata orice activitate care  contravine destinatiei lor special

78.terenul zonelor suburbane si zonelor verzi.

Terenurile din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea si functionarea normala a gospodariei orasenesti, precum  si cele ocupate de paduri, gradini publice si de alte spatii verzi, care au functii de protectie, sanitaro-igienice, de fortificare a sanatatii si care sint locuri de odihna a populatiei, se includ de catre autoritatile administratiei publice locale in zona suburbana si in zona verde.    Terenurile zonelor suburbane si zonelor verzi se folosesc conform proiectelor de organizare a acestor zone. Ele sint protejate de  stat.    Aici sint interzise constructiilesi amenajarile  incompatibile cu destinatiile acestor terenuri.    La includerea terenurilor in zona suburbana si in zona verde se pastreaza drepturile detinatorilor de terenuri.79.terenurile fondului silvicTerenuri ale fondului silvic sint terenurile acoperite cu paduri, precum si cele neacoperite cu paduri, insa destinate impaduririi.    Terenurile fondului  silvic se folosesc de catre  intreprinderile, institutiile, organizatiile gospodariei silvice si de alte intreprinderi conform  destinatiei silvice. Terenurile fondului silvic de stat pot fi folosite in alte scopuri, daca aceasta folosire este  compatibila  cu interesele gospodariei silvice.    In scopul asigurarii impaduririi necesare si prevenirii  eroziunii solurilor, pentru impadurire pot fi folosite si terenuri  nefavorabile agriculturii.    Autoritatile administratiei publice locale, de comun acord cu organele de stat pentru ocrotirea naturii, pot sa atribuie terenuri din fondul silvic cetatenilor, intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor, pentru a fi folosite temporar in scopuri agricole.    Modul de atribuire si retragere a terenurilor din fondul silvic este stabilit  de prezentul Cod, iar modul de folosire a lor  de  legislatia silvica.80.Componenta terenurilor oraselor si satelorDin componenta terenurilor oraselor si satelor (comunelor) fac parte:    terenurile pe care sint amplasate constructii si alte amenajari;    terenurile de uz public;    terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicatii, de transport electric, pentru exploatari miniere si pentru alte industrii;    terenurile impadurite;    terenurile cu destinatie agricola si alte terenuri;

81.Componenta terenului din intravilanul localitatii.Terenurile din intravilan se afla in administrarea autoritatilor administratiei publice locale, iar din municipii - in proprietate municipala. TERENURILE DIN INTRAVILANUL LOCALITATILOR

Articolul 42. Terenurile din intravilan Articolul 43. Stabilirea perimetrului localitatii Articolul 44. Componenta terenurilor oraselor si satelor (comunelor) Articolul 45. Folosirea terenurilor oraselor si satelor (comunelor) Articolul 46. Terenurile destinate constructiilor urbane si rurale Articolul 47. Terenurile de uz public din orase si sate (comune) Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicatii si transport electric, pentru exploatarile miniere si pentru alte industrii Articolul 49. Terenurile impadurite ale oraselor si satelor (comunelor) Articolul 50. Terenurile cu destinatie agricola si alte terenuri ale oraselor si satelor (comunelor) Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraselor si comunelo82.Regimul juridic al terenurilor destinate transporturilor.Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de telecomunicatii  si transport electric, pentru exploatarile miniere si pentru alte industrii sint terenurile atribuite intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor respective pentru realizarea functiilor lor.    Amplasarea constructiilor si amenajarilor pe aceste terenuri, precum si lucrarile de amenajare, le efectueaza beneficiarii  funciari prin hotarirea autoritatilor administratiei publice locale respective.    Punerea la dispozitia intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor a suprafetelor pentru exploatarea industriala a zacamintelor se face dupa demarcarea arterei miniere.83.Regimul juridic al terenurilor destinate telecomunicatiilor.Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecominicatiilor si terenuri cu alte destinatii speciale sint terenurile atribuite de autoritatile administratiei publice locale pentru amplasarea si exploatarea cladirilor administrative si de deservire, a constructiilor auxiliare si constructiilor industriale, miniere, de transport si a altor intreprinderi, institutii si organizatii, pentru construirea cailor de acces, a retelelor ingineresti, organizarea productiei industriale, constructia magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicatii, de transport electric.    Suprafetele terenurilor atribuite in aceste scopuri se stabilesc in conformitate cu normele si documentatia proiectelor tehnice  aprobate, iar  atribuirea lor se face tinindu-se cont de succesiunea valorificarii lor.    Atribuirea de terenuri intreprinderilor, institutiilor si organizatiilor pentru exploatarea zacamintelor se face numai cu conditia legalizarii instrainarii terenurilor respective in scopuri miniere si reintegrarii in circulatia agricola a terenurilor exploatate anterior in aceste scopuri.    Modul de folosire a terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicatiilor si a terenurilor cu alte destinatii  speciale se stabileste de legislatie.

84.Terenurile destinate constructiei urbane si rurale.

   Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.    Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a altor construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală  de locuinţe.    Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform normelor şi documentaţiei  tehnice de proiectare.    Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată de către organele de arhitectură şi urbanistică.85.Litigiile funciare.Metode de solutionare.Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şiorganele de autoadministrare localăLitigiile dintre deţinătorii de terenuri şi organele deautoadministrare locală se soluţionează de organele ierarhic

superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătoreascăsau în arbitraj.

Articolul 91. Litigiile dintre deţinătorii de terenuricu titlu de proprietateLitigiile în care părţile sau una din părţi sînt deţinătorii deterenuri cu titlul de proprietate se examinează de către instanţelejudecătoreşti sau de arbitraj.Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciareLitigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şiorganizaţii privind raporturile funciare se soluţionează de cătrearbitraj. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare, în carepărţile sau una din părţi sînt persoane fizice se examinează de cătreinstanţa judecătorească dacă legislaţia nu prevede altfel.Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului funciarDecizia organelor de autoadministrare locală asupra litigiilorfunciare intră în vigoare în momentul adoptării ei.Atacarea deciziei în instanţa judecătorească sau în arbitrajsuspendă îndeplinirea acestea.Decizia instanţei judecătoreşti sau a arbitrajului serveşte ca temeipentru eliberarea documentelor ce legalizează dreptul de proprietate,de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii dearendă.Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendatăsau amînată de organul care a adoptat decizia sau de organul ierarhicsuperior.Articolul 94. ExpropriereaCondiţiile şi modul de expropriere, pentru nevoile statului şi alesocietăţii, a terenurilor şi a construcţiilor ce constituie proprietatea persoanelor fizice şi juridice se reglementează prinr-o legislaţiespecială, care asigură ocrotirea dreptului de proprietate.

86.Particularitatile raspunderii juridice in domeniul funciar ,mediului.

. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii de terenuriActele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi altetranzacţii dintre deţinătorii de terenuri înfăptuite cu încălcareamodului stabilit de legislaţie sînt nule.

Articolul 96. Răspunderea administrativă şi penalăpentru încălcarea legislaţiei funciareÎncălcarea legislaţiei funciare de către persoanele juridice şifizice se sancţionează pe linie administrativă cu amendă (pentru unhectar de teren):1) pentru ocupare nelegitimă: persoanele juridice de la 50000 la100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;2) pentru construcţie nelegitimă: persoanele juridice de la 50000la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 10 000 de ruble;3) pentru poluarea solului: persoanele juridice de la 50000 la 100000 de ruble, persoanele fizice de la 1000 la 5000 de ruble;4) pentru poluarea cu substanţe chimice şi radioactive, cu deşeuriindustriale, cu ape de scurgere impurificate cu organismebacteriologice şi parazitare şi cu alte organisme dăunătoare:persoanele juridice de la 500000 la 1000000 de ruble, persoanelefizice de la 1000 la 5000 de ruble;

5) pentru nimicirea stratului fertil al solului: persoanele juridicede la 100000 la 500000 de ruble, persoanele fizice de la 5000 la 30000de ruble;6) pentru neluarea măsurilor de preîntîmpinare a eroziunii solului:persoanele juridice de la 250000 la 500000 de ruble, persoanelefizice de la 1000 la 5000 de ruble;7) pentru încălcarea termenelor de reîntoarcere a terenurilortemporar ocupate, pentru neîntoarcerea lor în starea de destinaţiespecială: persoanele juridice de la 100000 la 500000 de ruble,persoanele fizice de la 5000 la 10000 de ruble;8) pentru amplasarea, construcţia şi darea în exploatare aobiectelor ce provoacă efecte de poluare a solului: persoanele juridicede la 500000 la 1000000 de ruble, persoanele fizice de la 1500 la 15000 de ruble;9) pentru falsificarea informaţiei despre starea şi folosireaterenurilor: persoanele oficiale şi fizice de la 1000 la 5000 de ruble;10) pentru încălcarea termenelor de examinare a cererilorcetăţenilor privind atribuirea terenurilor şi tăinuirea informaţieidespre fondul funciar disponibil: persoanele oficiale de la 1000 la3000 de ruble;11) pentru distrugerea bornelor de hotar: persoanele juridice de la100 la 500 de ruble, persoanele fizice de la 50 la 100 de ruble.Pentru încălcarea gravă a Codului funciar se poate prevedearăspundere penală.Repetarea infracţiunilor arătate în punctele 1-4 se sancţionează pecale penală.Conducătorii de întreprinderi, instituţii şi organizaţii care auadmis ocuparea nelegitimă a terenurilor şi amplasarea nelegitimă aconstrucţiilor sînt sancţionarii cu amendă de la 5000 la 10000 deruble.Amenda şi alte sancţiuni nu-i eliberează pe vinovaţi de înlăturareaîncălcărilor comise.Amenzile pentru încălcările indicate se aplică de către organele deautoadministrare locală, de Guvern şi de Departamentul de Stat pentruProteţia Mediului Îconjurător şi Resursele Naturale, de arhitectură şiconstrucţii, în modul stabilit de legislaţie privind ocrotirea naturiişi mediului înconjurător.Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se folosesc de labugetul local pentru îmbunătăţiri funciare, pentru regenerarea şisporirea fertilităţii solurilor şi pentru protecţia mediuluiînconjurător.

Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor de terenuriPagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară aterenurilor, precum şi prin limitarea drepturilor deţinătorilor sauprin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţiiîntreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuesă fie reparate inegral (inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor deterenuri care au suportat aceste pagube.Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şiorganizaţiile cărora li s-au repartizat terenuri retrase, precum şiîntreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate ducela limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu

stabilirea zonelor de protecţie, zonelor sanitare şi de apărare adiferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate,ori la folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţieiagricole şi la înrăutăţirea calităţii ei, în modul stabilit delegislaţie.Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilorlor sînt soluţionate de instanţa judecătorească sau de arbitraj.

Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii,organizaţii a pierderilor din producţia agricolăşi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a restituirii inoportune a terenurilorÎn cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date înfolosinţă provizorie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor,acestea repară deţinătorilor de terenuri pierderile din producţiaagricolă si silvică şi avantajul ratat, ca urmare a depăşiriitermenelor folosinţei terenului, în mărimea şi îm modul stabilit delegislaţie.

Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvicăPierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite deretragerea din circuitul agricol şi silvic sau de darea în folosinţaprovizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decîtproducţia agricolă şi silvică, precum şi limitarea drepturilordeţinătorilor de terenuri, de întreprinderi, instituţii şi organizaţiisau a folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul local la uncont special pentru asigurarea restabilirii şi valorificăriiterenurilor sau sporirii fertilităţii lor. Compensarea acestor pierderise face paralel cu repararea pagubelor.Pierderile menţionate se repară integral conform normativelor,stabilite de Guvern.Pierderile din producţia agricolă le repară întreprinderile,instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste şiobşteşti dacă ele şi-au amplasat construcţiile pe terenuri irigabile şidesecate atribuite lor, pe terenuri cu plantaţii multianuale peterenuri arabile sau pe alte terenuri cu bonitare de peste 40 depuncte.

87.Raspunderea juridical penala in raporturile dreptului mediului.

Infracţiunea ecologică include fapta social-periculoasă (acţiune sau inacţiune) prevăzută de lege ce atentează la ordinea de drept ecologică şi care cauzează daună mediului ambiant, sănătăţii omului sau crează astfel de pericol. Conform Codului Penal al RM, Partea specială, Capitolul IX, distingem următoarele infracţiuni ecologice: Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice. (art. 223 CP)Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice. (art. 224 CP)Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului. (art. 225 CP)Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelorîncălcărilor ecologice. (art. 226 CP)Poluarea solului. (art. 227 CP)Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului. (art. 228 CP)Poluarea apei. (art. 229 CP)Poluarea aerului. (art. 230 CP)

Tăierea ilegală a vegetaţiei forestiere. (art. 231 CP)Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere. (art. 232 CP)Vînatul ilegal. (art. 233 CP)Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor. (art. 234 CP)Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de stat. (art. 235 CP) (Vezi Anexa Nr.1)

Categoriile pedepselor penale ecologice aplicate persoanelor fizice:a) amendă;b) privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;c) munca neremunerată în folosul comunităţii;d) închisoare.Munca neremunerată în folosul comunităţii, închisoarea, se aplică numai în calitate de pedepse principale.Amenda, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.

Categoriile pedepselor penale ecologice aplicate persoanelor juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător:a) amendă;b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;c) lichidare.Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.Privarea persoanei juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.

88.Raspunderea juridical civila in raporturile dr. mediului.

Răspunderea civilă este una din formele de manifestare clasice ale răspunderii juridice, care apare ca o instituţie deosebit de largă şi comlexă a dreptului civil, alcătuită din totalitatea normelor juridice care reglementează obligaţia oricării persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală ori pentru care este chemat de lege să răspundă.Caracteristicile răspunderii civile :- ea nu se declanşează din oficiu, ci numai la stăruinţa titularului dreptului subiectiv lezat, punând faţă în faţă victima faptei ilicite păgubitoare cu autorul acestei fapte;-are ca finalitate satisfacerea intereselor patrimoniale ale celui prejudiciat prin fapta ilicită;-sancţinea civilă aplicabilă autorului faptei ilicite păgubitoare este o obligaţie impusă de a repara prejudiciul, având menirea de a da satisfacţie intereselor personale ale victimei, dar se învederează şi un factor de prevenţie, fiindcă se urmăreşte preîntâmpinarea săvârşirii în viitor a altor fapte păgubitoare, ceea ce împrumută sancţiunii civile un caracter complex;

n cadrul răspunderii civile delictuale în dreptul mediului se sancţionează o conduită reprobabilă, antisocială, a subiecţilor de drept, persoane fizice sau juridice, care prin faptele lor ilicite (comisive sau omisive) produc pagube factorilor de mediu sau mediului înconjurător în ansamblul său. În doctrina clasică şi cea actuală există unele diferenţe notabile cu privire la determinarea şi la examinarea răspunderii delictuale, păstrându-se, însă, elementele sale fundamentale: răspunderea este angajată în sarcina unei persoane (fizice sau juridice), care, printr-o faptă, a aprodus un prejudiciu sau o daună, iar între faptă şi prejudiciu există un raport de cauzalitate.Sintetizând această trecere de la doctrina clasică la cea contemporană, se menţionează că elementele răspunderii delictuale, care se numesc condiţii, pot fi concepute foatre diferit, după cum se consideră că fundament al acestei răspunderieste culpa sau riscul .a) Subiectele răspunderiiNumai persoana este răspunzătoare.În acest sens, răspunderea civilă a persoanei juridice alături de cea fizică, este larg recunoscută.Ea funcţionează prin intermediul organului său de conducere.Se consideră că acesta nu este doar un prepus al persoanei juridice, ci este chiar expresia persoanei juridice, dat fiind că nu se poate face detaşarea lor.

Cu toate acestea, răspunderea directă a persoanei juridice coexistă cu răspunderea individuală a organului în culpă, în doua privinţe.Pe de o parte, răspunderea personală a organului de conducere ar putea fi angajată de victimă în acelaşi timp cu cea a persoanei juridice.Pe de altă parte, dacă victima nu acţionează decât împotriva organului său de conducere.Faptele licite şi ilicite săvârşite de organele sale de conducere obligă însaşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul executării funcţiei lor.Faptele ilicite atrag şi răspounderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de cel de-al treilea (victima).

89.Raspunderea juridical in domeniul dr.mediului conform regl.internationale

„Reacţiile” dreptului internaţional la problematica protecţiei mediului au debutat în termeni tradiţionali, prin abordarea „conflictului între suveranităţi”, între dreptul statului de a folosi teritoriul său, inclusiv de a autoriza activităţile care ar putea cauza pagube mediului statului vecin şi dreptul acestuia din urmă ca teritoriul şi mediul său să fie respectat. Dar o asemenea viziune, caracterizată prin preocuparea concentrată exclusiv pe poluările transfrontaliere, nu putea să ajungă decât la soluţii parţiale. În plan teoretic, interdicţia poluării transfrontaliere a fost justificată prin abuzul de drept şi responsabilitatea autorului pentru pagubele aduse mediului altuia.

Treptat însă, particularităţile domeniului supus reglementării şi-au spus cuvântul.

Anul 1968 constituie, din punct de vedere al formării dreptului internaţional al mediului şi cooperării internaţionale, un moment hotărâtor; în acel an O.N.U. şi două organizaţii internaţionale, respectiv Consiliul Europei şi Organizaţia Unităţii Africane au declanşat activităţi sistematice în domeniu.

Astfel, Consiliul Europei a adoptat la începutul lui 1968 primele două texte în timp proclamate de o organizaţie internaţională în materie de mediu: Declaraţia asupra luptei contra poluării aerului (8 martie 1968, Rezoluţia nr. (68) 4 a Comitetului miniştrilor) şi Carta europeană a apei (proclamată la 6 mai 1968). În acelaşi an, organizaţia de la Strasbourg a adoptat şi primul dintre tratatele europene în domeniul mediului, respectiv Acordul european privind limitarea folosirii unor detergenţi în produsele de spălare şi curăţire (semnat la 16 septembrie 1968).

În ce priveşte O.U.A., la 15 septembrie 1968 şefii de state şi guverne ai ţărilor membre au semnat Convenţia africană asupra conservării naturii şi resurselor naturale (care a succedat Convenţiei de la Londra din 1933, intervenită, în principal, între ţările colonizatoare).

În urma pregătirilor coordonate de un comitet special compus din reprezentanţii a 27 de state, între 5-16 iunie 1972 s-a desfăşurat în capitala Suediei, Stockholm, prima conferinţă O.N.U. privind mediul .

Desfăşurată între 3-14 iunie 1992, Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea de la Rio, a constituit un prilej de ample discuţii, încheindu-se cu adoptarea unor documente importante pentru dezvoltarea şi precizarea cadrului normativ al raporturilor dintre state în acest domeniu. Declaraţia de la Rio de Janeiro este în mare parte asemănătoare cu cea de la Stokholm, consacrând drepturile şi responsabilităţile ce revin statelor în raport cu protecţia mediului.

90.Raspunderea administrativa in dr mediului.

Rãspunderea contravenţionalã reprezintã acea formã a rãspunderii juridice care constã în aplicarea de sancţiuni contravenţionale persoanelor vinovate de încãlcarea dispoziţiilor legale care prevãd şi sancţioneazã contravenţiile.

Se recurge adesea la rãspunderea contravenţionalã pentru prevenirea sau combaterea nerespectãrii prescripţiilor legale în materie.

Aceastã formã de rãspundere prezintã avantaje în sensul cã procedura de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale este mult mai rapidã în raport cu celelalte proceduri judiciare iar mãsurile impuse sunt executorii, permiţând o intervenţie urgentã.

Elementul esenţial al acestei rãspunderi îl reprezintã contravenţia.

Din punct de vedere legal (art.1,OG nr.2/2001), contravenţia desemneazã acea faptã sãvârşitã cu vinovãţie, care prezintã un pericol social mai redus decât infracţiunea şi care este prevãzutã şi sancţionatã ca atare prin acte normative.

Este vorba despre incãlcarea reglementãrilor juridice vizând protecţia mediului cu vinovãţie, fiind exclusã rãspunderea fãrã culpã.

91.Subsolul ca obiect ecologic de folosire si protectie.

Subsolul este partea scoarţei terestre, situată mai jos de stratul de sol şi de fundul bazinelor de apă ce se întinde pînă la adîncimi accesibile pentru studiere şi valorificare geologică. (art.3 CS)Subsolul este proprietatea Republicii Moldova care îl posedă, îl foloseşte, dispune de el şi îl protejează. (art.4 CS)

Relaţiile în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului (relaţiile miniere) în Repulica Moldova se reglementează de Codul subsolului Nr.1511-XII din 15.06.93 // în MO RM nr.11/325 din 30.11.1993 şi de alte acte normative. Legislaţia privind subsolul are următoarele sarcini: - reglementarea relaţiilor miniere în scopul asigurării, în interesul generaţiei de azi şi celor viitoare, a folosirii ştiinţific întemiate, raţionale şi complexe a subsolului pentru satisfacerea necesarului de materie primă minerală şi altor necesesităţi ale economiei naţionale, protecţiei subsolului, asigurării securităţii lucrărilor la folosirea subsolului,- apărarea drepturilor persoanelor fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire.

Resursele naturale ale subsolului constituie unul dintre factorii deosebit de importanţi ai creşterii economice, ai dezvoltării generale.În condiţiile în care materiile prime minerale sînt resurse limitate în volum şi care nu se regenerează în timp, se constată un decalaj între cerinţele economiei naţionale în creştere şi nivelul producţiei extractive, sub nivelul cerinţelor şi în continuă descreştere. Iată de ce problematica principală a resurselor subsolului reprezintă astăzi acoperirea diferenţei dintre cerere şi oferta autohtonă. Printre căile importante în vederea realizării acestui obiectiv se află ridicarea nivelului factorului de recuperare a resurselor pe tot lanţul tehnologic, prin gospodărirea eficientă şi protecţia lor corespunzătoare.Într-adevăr, în situaţia actuală, cînd resursele naturale se reduc, iar la unele apare chiar spectrul epuizării, procesul de gestiune al acestor materii prime, în toate etapele sale, trebuie să poarte un pronunţat caracter de protecţie şi exploatare raţională.Un rol deosebit de important revine dreptului chemat ca, prin mijloace şi forme proprii, să stimuleze şi asigure un procent cît mai ridicat de recuperare şi o protecţie cît mai deplină a resurselor de materii prime minerale.

92.Clasificarea zacamintelor si substantelor naturale utile

Zăcămintele sunt concentrații naturale de substanțe minerale utile în scoarța terestră, a căror calitate și

cantitate permite extragerea lor rentabilă pentru a fi folosite în economia mondială. Zăcămintele se pot localiza

sub formă de straturi, lentile, filoane, cuiburi sau corpuri neregulate în roci, diferite după proveniență și vârstă.

Zăcămintele formate odată cu rocile în care sunt include sunt numite singenetice (de exemplu, straturile

de cărbuni, de bauxite, sare gemă, localizate în roci sedimentare), iar cele ce iau naștere după formarea rocilor

în care sunt cuprinse sunt numite epigenetice (de exemplu, zăcămintele filoniene de plumb, zinc). Zăcămintele

se clasifică după principiul genetic, morfologic saumineralogic-tehnologic (după compoziția chimică a

zăcămintelor și utilizarea lor în industrie). Cea mai utilizată este clasificarea genetică, conform căreia se

deosebesc zăcăminte:

sedimentogene: magmatogene: metamorfogene.– de alterare; – magmatice;– aluvionare; – pegmatitice;

– sedimentare: – de contact;  – detritice; – hidrotermale;  – chimice;  – biochimice;

  – vulcanogene;

93.Reglementarea juridical a folosirii subsolului.

Beneficiari ai folosinţei subsolului pot fi persoane fizice şi juridice din Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire, precum şi persoanele fizice şi juridice străine. (art.8 CS)

Subsolul se dă în folosinţă pentru:a) studierea geologică, geomecanică, ecologică şi de altă natură;b) exploatarea zăcămintelor de substanţe utile;c) construirea şi exploatarea obiectivelor şi construcţiilor care nu sînt legate de extracţia substanţelor utile;d) îngroparea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor de producţie;e) satisfacerea altor necesităţi de stat şi publice.Folosirea subsolului poate fi temporară şi pe termen nelimitat. (art.11 CS)

Subsolul este dat în folosinţă în baza perimetrului minier şi licenţei.

Subsolul este dat în folosinţă cu plată. Modul de percepere şi mărimea plăţii pentru folosirea subsolului se stabileşte de legislaţia în vigoare.

cetarea dreptului de folosire a subsolului.Dreptul de folosire a subsolului încetează în baza deciziei organului care a atribuit subsolul în folosinţă în caz de:a) apariţie a pericolului pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi populaţiei, precum şi pricinuirea de daune mediului înconjurător în timpul executării lucrărilor legate de folosirea subsolului;b) retragere a sectoarelor de subsol pentru necesităţile statului sau publice;c) dispariţie a necesităţii de a folosi subsolul;d) lichidare a întreprinderii, subsolul căreia i-a fost repartizat spre a fi folosit;e) folosire a subsolului în alte scopuri decît cele prevăzute;f) expirare a termenului stabilit de folosire a subsolului;g) încălcare a regulilor şi condiţiilor de folosire şi protecţie a subsolului.

Retragerea subsolului.Retragerea subsolului pentru necesităţi de stat şi publice se face în baza deciziei organului care a atribuit subsolul în folosinţă.

94.Sistemul si atributiile organelor de stat in domeniul folosirii subsolului.

. Administrarea de stat în domeniul                       folosirii şi protecţiei  subsolului    Administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei  subsolului se efectuează de către Guvern, prin intermediul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător (în componenţa lui  serviciul control geologic de stat) şi al organului de stat pentru supravegherea minieră, şi de către autorităţile administraţiei publice locale.    [Art.6 în redacţia LP213-XVI din 13.07.06, MO126-130/11.08.06 art.609] Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale    De competenţa   autorităţilor administraţiei publice locale  în  domeniul folosirii şi protecţiei subsolului pe teritoriul din subordine ţin:    a) exercitarea  controlului de stat asupra folosirii şi  protercţiei subsolului;

    b) acordarea perimetrilor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe,  exercitarea controlului asupra respectării modului stabilit de de desfăşurare a lucrărilor miniere şi aducere a terenurilor degradate  în timpul  folosirii subsoluliui într-o  stare bună pentru folosirea urlterioară;    c) încetarea  dreptului de folosire a subsolului, repartizat  pentru extragerea  substanţelor utile larg răspîndite şi apelor subterane  dulci în cazurile prevăzute de articolul 15;    d) sistarea folosirii neautorizate a subsolului  ridicării neautorizate  de  construcţii  pe terenurile cu zăcăminte  de  substanţe utile larg răspîndite;    e) soluţionarea  litigiilor în chestiunile de folosire a subsolului;    f) soluţionarea  altor chestiuni în domeniul folosirii şi protecţiei subsolulu

95.Raspunderea juridical p-u incalcarea legislatiei subsolului.

. Răspunderea pentru încălcarea                         legislaţiei cu privire la subsol    (1) Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional sau penal, în conformitate cu legislaţia, pentru:    a) folosirea neautorizată a subsolului;    b) încălcarea prevederilor actelor normative în domeniul efectuării în condiţii de securitate a lucrărilor legate de folosirea subsolului, protecţiei subsolului şi mediului înconjurător, inclusiv standardele, regulamentele tehnice şi regulile aprobate în modul stabilit;     c) încălcarea modului de atribuire în folosinţă a subsolului;    d) construirea neautorizată pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile;    e) încălcările ce conduc la poluarea subsolului şi aduc zăcămintele de substanţe minerale utile într-o stare în care acestea nu mai pot fi exploatate;    f) încălcarea normelor, regulilor şi cerinţelor faţă de efectuarea lucrărilor de cercetări geologice ale subsolului;    g) încălcarea cerinţelor proiectelor tehnice aprobate, schemelor tehnologice şi planurilor de dezvoltare a lucrărilor miniere la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;    h) încălcarea dreptului de proprietate asupra informaţiei geologice şi asupra altei informaţii privind subsolul;    i) distrugerea sau deteriorarea sondelor de observaţie în regim pentru apele subterane, precum şi a semnelor geodezice şi de topografie minieră;     j) distrugerea sau pierderea documentaţiei geologice şi de topografie minieră, a duplicatelor probelor, necesare pentru cercetarea în continuare a subsolului şi extragerea substanţelor minerale utile;    k) exploatarea iraţională şi selectivă (în afara proiectului) a sectoarelor bogate în zăcăminte de substanţe minerale utile, ce condiţionează pierderi neîntemeiate ale rezervelor de balanţă de substanţe minerale utile;    l) pierderile supranormative de substanţe minerale utile la extragerea acestora;    m) neîndeplinirea cerinţelor privind aducerea excavaţiilor miniere şi sondelor de foraj lichidate sau conservate într-o stare care ar asigura securitatea populaţiei, precum şi a cerinţelor referitor la recultivarea terenurilor degradate de lucrările miniere;    n) încălcarea modului de achitare a plăţilor la folosirea subsolului;     o) prezentarea unor rapoarte conţinînd date neveridice privind volumele extrase şi rezervele pierdute de substanţe minerale utile;    p) extragerea substanţelor minerale utile, apelor minerale naturale şi potabile în lipsa licenţei respective.    (2) Legislaţia poate stabili responsabilităţi şi pentru alte încălcări în domeniul folosirii subsolului.     Articolul 80. Compensarea prejudiciului cauzat    (1) Tragerea persoanei vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la subsol la răspundere contravenţională sau penală nu o eliberează de obligaţia de a înlătura încălcările comise de ea şi de a compensa prejudiciul cauzat.    (2) Prejudiciul cauzat beneficiarului subsolului ca urmare a acţiunilor autorităţilor administraţiei publice, persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor juridice şi fizice vinovate de distrugerea calităţilor naturale ale subsolului sau de crearea condiţiilor care exclud, parţial ori total, posibilitatea folosirii în continuare a subsolului urmează a fi compensat în modul stabilit.

    (3) Prejudiciul cauzat mediului ca urmare a activităţii beneficiarului subsolului urmează a fi compensat din contul beneficiarului subsolului.    (4) Gradul de răspundere şi mărimea compensării prejudiciului cauzat se stabilesc în fiecare caz aparte pe cale judiciară.    Articolul 81. Soluţionarea litigiilor în problemele folosirii subsolului    Litigiile în problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora şi de instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie. 

96.Fondul de stat al apelor.

Principalul act normativ ce reglementează regimul juridic al fondului acvatic al Republicii Moldova este Codul apelor (CA) al Republicii Moldova Nr.1532-XII din 22.06.93 // în MO RM nr.10/287 din 30.10.1993, adoptat în vederea:a) asigurării folosirii raţionale a apelor pentru necesităţile populaţiei şi ale economiei naţionale;b) protecţiei apelor împotriva poluării, impurificării şi epuizării;c) prevenirii şi lichidării efectelor distructive ale apelor;d) ameliorării stării obiectelor acvatice şi păstrării lor pentru generaţiile prezente şi viitoare;e) protejării drepturilor persoanelor juridice şi fizice;f) consolidării legalităţii în relaţiile din domeniul apelor.

Fondul apelor - totalitatea obiectivelor acvatice în graniţele teritoriului Republicii Moldova, incluse sau care urmează a fi incluse în cadastrul apelor.Fondul apelor include toate obiectivele acvatice naturale şi artificiale de pe teritoriul Republicii Moldova. (art.2 CA)Obiectiv acvatic - concentraţia de apă la suprafaţă în formele reliefului terenului sau în subsol, care are graniţe, volum şi caracteristici de regim al apelor. 

Obiectivele acvatice în Republica Moldova pot aparţine: - cu drept de proprietate publică, statului sau unităţilor administrativ-teritoriale, ori - cu drept de proprietate privată, persoanelor juridice sau fizice. (art.1/1 CA)Obiectivele acvatice proprietate publică se atribuie exclusiv în folosinţă. Atribuirea în folosinţă a obiectivelor acvatice proprietate publică se face, în funcţie de importanţa lor, de către Guvern sau de către autorităţile administraţiei publice locale. Ele nu se pot afla concomitent în proprietatea mai multor subiecţi ai dreptului de proprietate publică. 

În proprietatea publică a statului se află:a) obiectivele acvatice de suprafaţă situate pe teritoriul a două sau mai multor raioane;b) apele subterane;c) obiectivele acvatice situate pe teritoriul unui raion, destinate satisfacerii necesităţilor apărării, sistemului energetic, domeniului transporturilor, obiectivelor de telecomunicaţii, serviciului meteorologic şi altor sisteme de stat;d) obiectivele acvatice de frontieră;e) obiectivele acvatice declarate ca arii naturale protejate de stat;f) obiectivele acvatice parte a staţiunilor balneare de importanţă naţională. (art.2/2

97.Administrarea si protectia de stat in domeniul folosirii apelor.

Administrarea de stat în domeniul folosirii şi                       protecţiei apelor    Administrarea de stat în domeniul folosirii şi  protecţiei apelor este exercitată de către Guvern, autorităţile administraţiei publice locale şi de autorităţile administraţiei publice centrale, autorizate în modul special în acest scop, conform legislaţiei în vigoare.    Articolul 5. Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei                        apelor    (1) Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor este chemat să asigure:

    a) respectarea de către toate persoanele juridice şi fizice, indiferent de formă de proprietate, a modului stabilit de folosire a apelor;    b) executarea obligaţiunilor şi prescripţiilor privind protecţia apelor, prevenirea şi lichidarea efectelor lor distructive, respectarea regulilor de ţinere a evidenţei apelor, precum şi altor reguli, stabilite de legislaţia apelor.    (2) Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor este exercitat de către organele pentru protecţia mediului înconjurător (denumite în continuare autorităţile pentru mediu) şi de autorităţile administraţiei publice centrale, autorizate  în mod special în acest scop, în conformitate cu legislaţia în vigoare.    (3) Controlul de stat asupra respectării prevederilor legii în domeniul gospodăririi apelor se exercită de către autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu şi de către organul de stat pentru gestionarea fondului apelor.98.Reglementarea juridical a folosirii fondului acvatic.

Reglementarea relaţiilor din domeniul apelor cuprinde:a) proprietatea, folosirea şi dispunerea de fondul apelor;b) stabilirea modului de folosire a apelor, protecţia apelor împotriva poluării, impurificării şi epuizării, prevenirea şi lichidarea efectului distructiv al apelor;c) planificarea măsurilor privind folosirea şi protecţia apelor, prevenirea şi lichidarea efectului lor distructiv;d) aprobarea schemelor de folosire complexă şi de protecţie a apelor, a balanţelor de gospodărire a apelor;e) exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei apelor;f) reglementarea altor chestiuni ce vizează relaţiile din domeniul apelor.Folosirea obiectivelor acvatice şi dispunerea de acestea, dacă ating interesele altor state, se realizează în baza acordurilor interstatale.

99.Raspunderea juridical p-u incalcarea legislatiei apelor

  Tranzacţiile prin care, într-o formă directă sau indirectă, se încalcă dreptul proprietăţii de stat asupra apelor sînt considerate nule.    Articolul 107. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei apelor    (1) Persoanele, culpabile de comiterea tranzacţiilor, vizate la articolul 106, precum şi de:    a) ocuparea nelegitimă a obiectivelor  acvatice sau folosirea nelegitimă a apelor;    b) captarea apei cu încălcarea regimului stabilit de folosinţă;    c) poluarea şi impurificarea apelor;    d) darea în exploatare a unor întreprinderi, obiective comunale şi altor obiective neutilate cu construcţiile şi instalaţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării şi impurificării apelor sau a efectelor lor distructive;    e) folosirea neraţională, lipsită de spirit gospodăresc, a apei;    f) încălcarea regimului  de protecţie a apelor la  bazinele de recepţie, care provoacă impurificarea lor, eroziunea solului  şi alte fenomene periculoase;    g) executarea neautorizată a lucrărilor hidrotehnice şi a altor lucrări care afectează starea apelor;    h) deteriorarea construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, de gospodărire şi de protecţie a apelor, inclusiv a reţelelor şi instalaţiilor sistemelor de alimentare cu apă potabilă;    [Art.107 al.(1), lit.h) în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]    i) încălcarea  regulilor de exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor de gospodărire a apelor;    j) încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei primare a  folosinţei de apă, sînt pasibile de răspundere civilă, administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.    (2) Legislaţia  poate stabili răspunderea şi pentru alte cazuri de încălcare a legislaţiei apelor.    Articolul 108. Restituirea obiectivelor acvatice ocupate în                           mod nelegitim    Obiectivele acvatice, ocupate în mod nelegitim, se restituie deţinătorilor lor legali fără compensarea cheltuielilor, subordonate în decursul folosirii lor nelegitime.    Articolul 109. Repararea prejudiciilor aduse prin încălcarea                            legislaţiei apelor    Persoanele juridice şi fizice sînt obligate să repare prejudiciile aduse prin  încălcarea legislaţiei apelor în proporţiile şi  în  modul stabilit de legislaţia în vigoare.100.Fondul forestier.

Fondul forestier – reprezintă totalitatea suprafeţelor pădurilor, a terenurilor destinate

împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a

iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în

amenajamente silvice

101.Administrarea si controlul de stat a fondului forestier.

 Administrarea de stat a fondului forestier – activitate de elaborare şi implementare a politicii statului prin planificarea, organizarea, realizarea şi efectuarea controlului de stat în domeniul forestier şi cinegetic în scopul asigurării şi promovării intereselor şi priorităţilor naţionale. (art. 3 CS)

Administrarea şi gospodărirea fondului forestier trebuie să asigure:a) dezvoltarea durabilă a pădurilor şi menţinerea în ele a biodiversităţii;b) intensificarea funcţiilor de protecţie a apelor, igienico-sanitare, de reglare climaterică şi a altor funcţii ale pădurilor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei şi protecţiei mediului înconjurător;c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii pădurilor, sporirea productivităţii acestora;d) elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri diverse şi reglementarea activităţii organelor silvice de stat privind aducerea şi menţinerea pădurilor în starea corespunzătoare funcţiilor lor ecologice şi social-economice;e) continuitatea eficienţei funcţionale a pădurilor şi valorificarea raţională a resurselor silvice. (art. 10 CS)

Administrarea fondurilor forestier este prerogativa statului. (art. 11 CS)Administrarea de stat a fondurilor forestier este exercitată de: - Guvern, - autorităţile administraţiei publice locale, - organele silvice de stat, - alte organe împuternicite în acest scop.Regulamentele, instrucţiunile şi indicaţiile organelor silvice de stat sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri din fondul forestier (incluzînd proprietarii şi gestionarii de terenuri din fondul forestier, beneficiarii silvici), precum şi pentru întreprinderi, instituţii, organizaţii şi cetăţeni, care execută în cadrul fondului forestier lucrări nelegate de gospodărirea fondului forestier şi derularea folosinţelor silvice.

102.Reglementarea juridica a folosirii fondului forestier.

Terenurile din fondul forestier pot fi date în folosinţă persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase. (art. 25 CS)

Atribuirea terenurilor din fondul forestier în folosinţă se efectuează de către organele silvice de stat şi autorităţile administraţiei publice locale.Terenurile din fondul forestier pot fi atribuite în folosinţă în condiţii de arendă, folosinţă gratuită şi folosinţă de scurtă durată. (art. 26 CS)

Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier are loc în cazurile:a) renunţării benevole la efectuarea folosinţelor silvice;b)expirării termenului pentru care a fost oferit dreptul de folosinţă a terenurilor din fondul forestier;c) suspendării activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, cetăţenilor care beneficiau de folosinţe silvice;d) folosirii fondului forestier cu încălcarea regulilor şi modului stabilit de folosire;e) neachitării la termen a plăţii pentru folosinţele silvice;f) scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice;g) expirării termenului contractului de arendă. (art. 28 CS)

Beneficiarii silvici au dreptul:a) să primească în folosinţă terenuri din fondul forestier pentru recoltarea produselor pădurii, precum şi pentru cositul fînului, păşunatul vitelor pe anumite sectoare şi pentru alte folosinţe silvice;b)să construiască drumuri, blocuri de producţie şi administrative, să amenajeze platforme pentru stivuirea producţiei silvice, locuri de parcare a autovehiculelor, altor mijloace de transport. (art. 30 CS)Beneficiarii silvici sînt obligaţi:a) să folosească raţional parchetele, care le-au fost puse la dispoziţie pentru recoltarea masei lemnoase, fîneţele, alte terenuri silvice;b) să nu admită pierderea masei lemnoase recoltate;c) să cureţe parchetele de resturile de exploatare, iar terenurile deteriorate în procesul exploatării să fie aduse într-o stare bună pentru folosire conform destinaţiei;

103.Cadastrul silvic de stat

Cadastrul forestier este un subsistem al cadastrului general, care se ocupă cu ținerea evidenței și cu inventarierea bunurilor imobile din fondul forestier național. putem vorbi despre trei componente diferite ale cadastrului forestier:

- componenta tehnică a cadastrului forestier constă în determinarea poziției, a configurației și a mărimii suprafețelor de teren, în funcție de destinația acestora, dar și de proprietar; acestea se realizează pe baza măsurătorilor;

- componenta economică a cadastrului forestier constă în determinarea valorii economice a bunurilor imobile, după realizarea componentei tehnice. Sunt stabilite destinația și categoriile de folosință pentru fiecare parcelă de pădure.

- componenta juridică a cadastrului forestier constă în identificarea proprietarului și se realizează pe baza actului de proprietate și prin publicitatea imobiliară.

104.Raspunderea juridica p-u incalcarea legislatiei silvice

 Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei                          silvice    (1) Pentru încălcarea legislaţiei silvice persoanele fizice şi juridice sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia.    (2) Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin contravenţii silvice se stabileşte conform tarifelor prevăzute în anexele nr.1-15 la prezentul cod. Repararea prejudiciului se face în conformitate cu legislaţia.    (3) În cazul încălcării de către beneficiarii forestieri a Regulilor de eliberare a lemnului pe picior în păduri, cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat se calculează conform anexei nr.16 la prezentul cod. Repararea prejudiciului se face în conformitate cu legislaţia.    (4) Sumele prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei silvice se restituie deţinătorului de terenuri din fondul forestier.    [Art. 85 în redacţia LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]    Articolul 86. Confiscarea producţiei lemnoase, altor produse                    ale pădurii dobîndite ilicit    Producţia lemnoasă, alte produse  ale  pădurii  dobîndite  ilicit sînt supuse confiscării şi transmiterii întreprinderii,instituţiei sau organizaţiei respective  care  administrează  gospodăria  silvică  sau beneficiarului silvic. Dacă confiscare a producţiei silvice  dobîndite ilicit este imposibilă, se încasează contravaloarea ei.    Articolul 87. Răspunderea pentru nimicirea şi vătămarea                    ilicită a vegetaţiei forestiere din afara                    fondului forestier    Persoanele vinovate de nimicirea şi vătămarea ilicită  a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier  poartă  răspundere potrivit legislaţiei ca pentru pădurile din grupa I cu regim special de protecţie.

    [Art. 87 completat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]     Articolul 88. Compensarea pagubelor şi a veniturilor ratate                         deţinătorilor de terenuri din fondul forestier    (1) Pagubele   cauzate  de  scoaterea  şi  ocuparea  temporară  a terenurilor   din   fondul   forestier,   de   limitarea drepturilor deţinătorilor  de  terenuri  din fondul forestier şi  de  înrăutăţirea stării   calitative   a   pădurilor,  ca  rezultat al activităţii întreprinderilor,  instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor,  sînt supuse  compensării integrale, inclusiv veniturile ratate, în  folosul deţinătorilor de terenuri din fondul forestier păgubiţi.    (2) Compensarea pagubelor se  efectuează  în  modul  stabilit  de legislaţie de către întreprinderile,  instituţiile,  organizaţiile  şi cetăţenii, cărora le sînt repartizate terenuri din  fondul  forestier, precum şi de către  întreprinderile, instituţiile,  organizaţiile şi cetăţenii,  activitatea  cărora  conduce  la  limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri din fondul  forestier  sau  la  înrăutăţirea stării calitative a pădurilor din apropiere.    Articolul 89. Compensarea pierderilor producţiei silvice    (1) Pierderile  producţiei  silvice,   cauzate    de    scoaterea terenurilor din fondul forestier pentru folosirea lor în alte  scopuri decît cele silvice, de limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri din    fondul  forestier  şi  de  înrăutăţirea  stării  calitative   a pădurilor, ca rezultat al activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, urmează a fi compensate  în  fondul  de conservare şi dezvoltare a pădurilor. Compensarea acestor pierderi  se efectuează concomitent cu repararea prejudiciilor.105.Regnul animal.

Lumea animală, ca un component de bază al biocenozelor naturale, joacă un rol important în menţinera echilibrului ecologic. Un şir de specii de animale servesc drept surse pentru obţinerea unor materii prime industriale, medicinale, produselor alimentare şi altor valori materiale, necesare pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei şi ale economiei naţionale, alte specii sînt utilizate în scopuri ştiinţifice, cultural-educative şi estetice.

Cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale a resurselor regnului animal îl constituie Legea regnului animal (LRA) Nr.439-XIII din 27.04.95 // în MO RM nr.62-63/688 din 09.11.1995. Lege reglementează relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice (mamifere, păsări, reptile, amfibii, peşti, insecte, crustacee, moluşte etc.), animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol şi populează permanent sau temporar teritoriul republicii. Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor domestice, precum şi a animalelor sălbatice întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice, nu cad sub incidenţa prezentei legi. (art. 1 LRA)

Regn animal - cea mai mare categorie sistematică în biologie. Totalitatea unor specii de animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol, inclusiv monocelulare, nevertebrate şi cordate.Regnul animal este proprietate publică. Sînt interzise acţiunile (inacţiunile) care, într-un mod sau altul, încalcă dreptul proprietăţii publice asupra regnului animal. (art. 3 LRA)

106.Administrarea si controlul de stat in domeniul folosirii si protectiei regnului animal

 Administraţia de stat în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal se realizează de către Guvern prin intermediul Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător, autorităţilor administraţiei publice locale.    [Art.4 modificat prin LP454 din 30.07.2001, MO141/22.11.2001 art.1089]    Articolul 5. Competenţa Guvernului şi a autorităţilor                       administraţiei publice locale    (1) Guvernul adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi folosirii raţionale a animalelor şi habitatului lor, aprobă programele de stat în scopul menţinerii echilibrului ecologic şi diversităţii regnului animal, organizează realizarea lor.    (2) Autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal, coordonează amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului animal, programele de acţiuni în domeniul protecţiei,

folosirii şi reproducerii regnului animal, efectuează măsuri de protecţie şi ameliorare a habitatului animalelor, limitează drepturile beneficiarilor regnului animal.    Articolul 6. Competenţa Departamentului Protecţia                        Mediului Înconjurător    Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător  coordonează şi exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea regnului animal.    Articolul 7. Cerinţele principale privind protecţia şi                         folosirea resurselor regnului animal    La planificarea şi realizarea măsurilor care pot afecta habitatul animalelor şi starea regnului animal se va asigura respectarea următoarelor cerinţe:    a) conservarea diversităţii de specii de animale care vieţuiesc  în mod natural;    b) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;    c) conservarea integrităţii biocenozelor;    d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului ecologic, ocrotirii sănătăţii populaţiei şi  prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate economiei naţionale;    e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului animal şi alocarea de mijloace cu destinaţie specială  pentru restabilirea efectivului de animale sau a mediului lor de trai.    f) luarea măsurilor necesare pentru menţinerea populaţiei speciilor la nivelul cerinţelor ecologice, ştiinţifice şi culturale, ţinînd cont de condiţiile economice şi de recreare din teritoriu, sau crearea condiţiilor pentru adaptarea populaţiei speciilor la condiţiile respective.    [Art.7 lit.f) introdusă prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]    Articolul 8. Participarea organizaţiilor social-politice şi                        obşteşti la realizarea măsurilor de protecţie                        şi folosire a resurselor regnului animal    Organizaţiile  social-politice, sindicatele, societăţile vînătorilor şi pescarilor, societăţile ştiinţifice şi alte organizaţii obşteşti pot acorda sprijin autorităţilor publice şi pot participa nemijlocit la munca de educaţie ecologică a populaţiei, la realizarea măsurilor de protecţie şi folosire raţională a resurselor regnului animal, pot crea, conform regulamentelor (statutelor) lor, de comun acord cu Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi cu autorităţile administraţiei publice locale inspectorate ecologice obşteşti.    Articolul 9. Participarea cetăţenilor la realizarea măsurilor                        de protecţie şi folosire a resurselor regnului                       anumal    Cetăţenii sînt datori să păstreze şi să ocrotească regnul animal. Ei pot  participa personal sau prin intermediul organizaţiilor obşteşti la realizarea măsurilor de protecţie, folosire raţională a resurselor regnului animal, pot prezenta propuneri corespunzătoare autorităţilor publice şi organizaţiilor obşteşti, pot comunica despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea resurselor regnului animal.    Articolul 10. Coordonarea activităţii de protecţie şi folosire                         a resurselor regnului animal   Coordonarea în comun cu instituţiile ştiinţifice, serviciile sanitaro-epidemiologice, de protecţie a plantelor, veterinare, de extragere a resurselor naturale, cu organizaţiile obşteşti etc.a programelor de acţiuni în domeniul protecţiei folosirii şi reproducerii resurselor regnului anumal se efectuează de către Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi autorităţile administraţiei publice locale.107.Dreptul de beneficiere a resurselor regnului animal

Beneficiari ai regnului animal pot fi persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de propritate şi forma de organizare juridică. (art. 21 LRA)

Respectînd cerinţele prevăzute de legislaţie, pot fi practicate următoarele modalităţi de folosire a resurselor regnului animal:a) vînătoarea sportivă şi de amatori;b) pescuitul industrial, sportiv şi de amatori;c) dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului;d) folosirea în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice;e) folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a produselor activităţii vitale a acestora. (art. 22 LRA)

Persoanele fizice şi juridice au dreptul să practice doar acele modalităţi de folosire a resurselor regnului animal, care sînt stabilite de LRA şi permise în perioada respectivă sau pe teritoriul respectiv de către organele de stat pentru protecţia şi folosirea resurselor regnului animal şi de către autorităţile administraţiei publice locale.Drepturile de folosinţă a resurselor regnului animal pot fi limitate de către organele de control şi de autorităţile administraţiei publice locale în cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii din folosinţă a unor specii de animale în scopul protecţiei lor. (art. 30 LRA)

Obligaţiunile beneficiarilor regnului animal:a) să respecte regulile, normele, termenele stabilite şi alte cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului anumal;b) să folosească resursele regnului animal utilizînd mijloace ce nu prejudiciază integritatea biocenozelor naturale şi asigură protecţia animalelor care nu au fost oferite în uzufruct;

108.Masurile juridice de protective a regnului animal.

Protecţia regnului animal se asigură prin:a) stabilirea regulilor, normelor, termenelor şi altor cerinţe de protecţie, folosire şi reproducere a resurselor regnului animal;b) prevederea măsurilor de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a teritoriului, de irigaţie, de construcţii şi în alte proiecte;c) neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;d) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;e) încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi habitatului lor;f) crearea de arii naturale protejate de stat;g) reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate şi vulnerabile;h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii noi;i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi reproducere pentru speciile de animale folositoare;j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca urmare a calamităţilor naturale şi a altor cauze;k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal;l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în lumea animală;m) educaţia ecologică a populaţiei. (art. 11 LRA)

Protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor.Proiectarea şi executarea lucrărilor de desţelenire, irigaţie, desecare, defrişare, extracţia zăcămintelor, construcţia diferitelor obiective, întocmirea rutelor turistice, crearea zonelor de agrement, amplasarea căilor ferate, şoselelor, conductelor, canalelor, barajelor etc. pot fi efectuate concomitent cu aplicarea reală a măsurilor pentru păstrarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor. Aceste lucrări se efectuează cu informarea prealabilă scrisă a organelor de resort, a opiniei publice, anexînd lista de măsuri preconizate. Efectuarea lor se permite în baza autorizaţiei eliberate de către Ministerul Ecologiei. (art. 12 LRA)109.Cadastrul de stat al regnului animal

Cadastrul de stat al regnului animal conţine totalitatea informaţiilor despre arealul, efectivul, locurile de vieţuire şi reproducere a animalelor şi folosirea lor. Evidenţa de stat a speciilor de animale - totalitatea informaţiilor despre efectivul, calitatea, răspîndirea speciilor de animale şi modificările survenite în populaţii, comunităţi şi ecosisteme. (art. 2 RCRA)

Obiectivele Cadastrului sînt:a) inventarierea resurselor regnului animal;b) caracteristica stării speciilor şi a populaţiilor de animale;c) elucidarea efectului ecologico-economic al resurselor regnului animal;d) selectarea strategiei şi tacticii de protecţie, reproducere şi utilizare raţională a regnului animal;

e) elaborarea pronosticului evoluţiei efectivului de animale şi crearea băncii de date. (art. 3 RCRA)Scopul Cadastrului este reflectarea stării faunei pentru adoptarea hotărîrilor de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de către instituţiile şi organizaţiile furnizoare de informaţie pentru Cadastru privind optimizarea utilizării resurselor regnului animal şi protecţia speciilor periclitate, vulnerabile şi rare.Sarcinile Cadastrului constau în caracterizarea resurselor regnului animal ca mijloc specific de producere şi obţinere a bunurilor materiale şi culturale în scopuri ştiinţifice, cultural-educaţionale, estetice, precum şi de conservare a componentelor ecosistemelor naturale.

Totalitatea datelor despre efectivul, calitatea, răspîndirea, evaluarea şi rolul regnului animal al ţării, puse la baza Cadastrului de stat al RA, se includ într-o bancă de date.

Selectarea speciilor şi grupurilor de animale pentru Cadastru se efectuiază în conformitate cu următoarele principii:a) volumul informaţiei biologico-ecologice despre specii sau grupuri de specii;b) speciile sau grupurile taxonomice cheie (reprezentative) de animale din ecosisteme;Specie-cheie (reprezentativă) - specie care prin efectivul, productivitatea şi locul (rolul) în lanţurile trofo-energetice constituie, singură sau împreună cu alte specii asemănătoare, baza comunităţii sau a ecosistemului.Grup taxonomic - grup de animale înrudite, din aceeaşi familie sau dintr-o altă unitate taxonomică.c) categoria de raritate a speciilor de animale;d) folosul sau dauna pe care le pot aduce speciile sau grupurile taxonomice de animale.

Caracteristicile principale ale speciilor de animale:- denumirea speciei (în limbile latină, moldovenească şi rusă);- statutul speciei;- răspîndirea;- habitatul;- structura demografică;- densitatea şi dinamica numerică;- reglarea numerică;- rolul în natură şi pentru om;- protecţia speciei;- evaluarea economică.

110.Raspunderea p-u incalcarea legii cu privire la folosirea si protectia regnului animal.

Raspunderea pentru incalcarea legislatiei cu privire la protectia si folosirea resurselor regnului animal Persoanele fizice si juridice vinovate de: a) incalcarea regulilor vinatului, pescuitului si a altor modalitatide folosire a resurselor regnului animal; b) incalcarea regulilor de protectie a habitatului, conditiilor dereproducere si cailor de migratie a animalelor; c) incendierea vegetatiei uscate pe terenurile habitate de animale; d) utilizarea neautorizata a resurselor regnului animal; e) scoaterea ilicita a animalelor din mediul lor de trai; f) transmiterea neautorizata a dreptului de folosinta a resurselorregnului animal; g) stramutarea, aclimatizarea si incruzisarea neautorizata aanimalelor; h) comportarea cruda cu animalele; i) incalcarea regulilor de aplicare a mijloacelor de protectie a

plantelor, a pesticidelor, ingrasamintelor minerale, microelementelor sialtor preparate ce pot cauza pagube regnului animal; j) pastrarea materialelor si deseurilor de productie fararespectarea masurilor stabilite pentru prevenirea pieirii animalelor; k) incalcarea regulilor de expediere si comert cu colectii zoologiceprecum si cu obiecte separate ale regnului animal; l) construirea de obiective fara respectarea masurilor de protectiea regnului animal si a habitatului lor si fara efectuarea expertizeiecologice de stat a proiectelor acestor obiective sau fara respectareacerintelor ei; m) neinformarea la timp a organelor controlului de stat desprestarea si efectivul animalelor, despre schimbarile observate; n) neindeplinirea masurilor de protectie, precum si a indicatiilororganelor controlului de stat privind protectia regnului animal; o) nerepararea tuturor pagubelor cauzate si nealocarea de mijloacepentru restabilirea efectivului de animale sau a habitatului lor; p) participarea fara licenta a genurilor de activitate legate deintretinerea, reproducerea, dobindirea si comercializarea animalelorpoarta raspundere penala, administrativa, materiala si disciplinara, inmodul si cuantumurile stabilite de legislatie.

Articolul 41. Repararea pagubelelor cauzate prin incalcarea legislatiei cu privire la protectia si folosirea resurselor regnului animal Persoanele fizice sijuridice sint obligate sa repare pagubelecauzate prin incalcarea legislatiei cu privire la protectia si folosirearesurselor regnului animal, precum si sa recupereze profitul ratat, inmodul si cuantumurile stabilite de legislatie.

Articolul 42. Plata pentru utilizarea substantelor toxice cu efecte daunatoare asupra regnului animal Pentru utilizarea in agricultura si in alte scopuri a substantelortoxice, ce dauneaza animalelor folositoare, se prevede o plata dedespagubire, in modul si cuantumurile stabilite de legislatie.

Articolul 43. Solutionarea litigiilor cu privire la protectia si folosirea resurselor regnului animal Litigiile in domeniul protectiei si folosirii resurselor regnuluianimal, care nu pot fi rezolvate in conditiile unei concilieri amiabileintre partile interesate, sint supuse spre rezolvare instantelorjudecatoresti conform legislatiei.111.Aerul atmosferic ca obiect de protective

Aer - amestec de azot şi oxigen de necesitate vitală pentru organismele aerobe, care conţine şi mici cantităţi de alte gaze (argon, neon, heliu, cripton, xenon, radon, dioxid de carbon, hidrogen), vapori de apă şi diverse particule. (art.3 LA) Orice substanţă în stare solidă, lichidă, gazoasă (de vapori) sau energie (radiantă, electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrantă), prezentă în aer, care poate avea o acţiune negativă asupra sănătăţii oamenilor şi/sau a mediului constituie poluant.Concentraţia poluanţilor din aerul atmosferic într-un punct sau zonă concretă, stabilită în baza unor măsurări sistematice şi analize comparative în raport cu anumite criterii (poluare de fond a aerului, CMA a poluanţilor, risc pentru sănătatea oamenilor si/sau mediul înconjurător etc.) determină nivelul de poluare a aerului.În scopul estimării nivelului de poluare a aerului se instituie un sistem de supraveghere sistematică a concentraţiilor de poluanţi din aerul atmosferic, de monitorizare a poluării aerului.Poluarea aerului este adesea vizibilă sub forma fumului din hornuri şi a gazelor de la ţevile de eşapament ale

maşinilor. Fumul este un amestec de gaze şi substanţe chimice, care poate deveni şi mai toxic sub acţiunea soarelui. Smogul care rezultă are un miros neplăcut şi un efect nociv asupra stării sănătăţii oamenilor. Competenţa în domeniul protecţiei aerului atmosferic: Guvernul efectuează administrarea în domeniul protecţiei aerului atmosferic prin intermediul Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, al Ministerului Sănătăţii, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale. (art.4 LA) Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale:a) elaborează şi promovează politica ecologică în domeniu;b) elaborează programele ecologice şi direcţiile prioritare privind protecţia aerului atmosferic;c) stabileşte modul de elaborare şi aprobare a normativelor ELA de poluanţi;d) elaborează sistemul naţional pentru evidenţa de stat a acţiunilor nocive asupra aerului atmosferic;e) efectuează monitorizarea poluării aerului;f) elaborează proiectele actelor normative referitoare la protecţia aerului atmosferic;g) stabileşte modul de exercitare şi efectuează controlul de stat asupra respectării prevederilor actelor legislative, ale altor acte normative privind protecţia aerului atmosferic;h) participă la soluţionarea litigiilor privind protecţia atmosferei;i) informează operativ Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale şi populaţia despre nivelul de poluare a aerului atmosferic, inclusiv în cazurile excepţionale. (art.5 LA) Ministerul Sănătăţii:a) promovează politica de asigurare a calităţii aerului corespunzătoare securităţii sănătăţii şi bunăstării oamenilor;b) stabileşte normativele CMA de poluanţi şi gradul de influenţă fizică nocivă a acestora asupra aerului atmosferic;c) estimează starea de sănătate a populaţiei în raport cu nivelul de poluare a aerului şi eventualele daune pentru sănătatea oamenilor;d) înaintează pretenţiile pentru repararea prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;e) exercită controlul de stat asupra respectării normativelor CMA de poluanţi;f) examinează documentele şi ia decizii în cazurile de încălcare a legislaţiei privind protecţia aerului atmosferic referitoare la ocrotirea sănătăţii;g) stabileşte dimensiunile zonelor de protecţie sanitară pentru obiectele cu surse de poluanţi chimici şi fizici ai atmosferei;h) stabileşte ELA de microorganisme şi substanţe biologice;i) participă la examinarea pretenţiilor de reparare a prejudiciilor cauzate sănătăţii oamenilor;j) soluţionează alte probleme privind ocrotirea sănătăţii. (art.6 LA) Autorităţile administraţiei publice locale:a) elaborează măsurile de amenajare şi de creare a spaţiilor verzi în localităţi;b) asigură planificarea şi realizarea măsurilor de prevenire a acţiunilor nocive ale poluanţilor asupra aerului atmosferic;c) asigură informarea sistematică şi operativă a populaţiei, a persoanelor fizice şi juridice interesate asupra nivelului de poluare a aerului;d) soluţionează alte probleme ce ţin de protecţia aerului atmosferic. (art.7 LA) Asociaţiile obşteşti şi persoanele fizice pot: a) să participe la realizarea măsurilor de protecţie a atmosferei, la elaborarea şi examinarea proiectelor de programe ecologice, de scheme regionale complexe, de alte documente;b) să solicite şi să primească informaţia necesară privind starea aerului atmosferic. (art.8 LA)

112.Controlul de stat in domeniul protectiei aerului atmospheric

Evidenţa de stat a influenţelor                      nocive asupra aerului atmosferic(1) Sînt supuse evidenţei de stat obiectivele cu influenţă nocivă asupra aerului atmosferic, tipurile şi

volumele noxelor emise de ele în aer, precum şi parametrii calitativi şi cantitativi ai efectelor nocive asupra acestuia.

(2) Evidenţa de stat a influenţelor nocive asupra aerului atmosferic se ţine din contul statului, după un sistem unic elaborat de Inspectoratul Ecologic de Stat, informaţia respectivă fiind transmisă ulterior

Departamentului Statisticii. Informaţiile privind influenţele nocive asupra aerului atmosferic sînt accesibile populaţiei.

Articolul 29. Monitorizarea poluării aerului(1) Monitorizarea  poluării aerului se realizează de către Serviciul "Hidrometeo", în modul stabilit de

legislaţie.(2) Selectarea, acumularea, păstrarea, căutarea şi prelucrarea informaţiei despre starea aerului atmosferic se

efectuează conform unui sistem unic elaborat şi aprobat de Serviciul "Hidrometeo".(3) Serviciul  "Hidrometeo" asigură sistematic persoanele fizice şi juridice cu informaţii şi prognoze asupra

nivelului de poluare a atmosferei, generată de activităţile economice şi condiţiile meteorologice.(4) În cazul în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, a emisiilor sporite de poluanţi şi a

altor influenţe nocive asupra aerului atmosferic, în unele zone este periclitată sănătatea oamenilor, organele Serviciului "Hidrometeo" sînt obligate să informeze de îndată Guvernul, organele respective ale controlului de stat, autorităţile administraţiei  publice locale, populaţia şi conducerea întreprinderilor interesate.

(5) La primirea informaţiilor privind poluarea aerului atmosferic, Guvernul, alte autorităţi abilitate vor lua măsuri urgente pentru reducerea intensităţii emisiilor de poluanţi şi lichidarea altor efecte nocive asupra atmosferei.

Articolul 30. Controlul de stat în domeniul protecţiei                     aerului atmosferic(1) Controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic se efectuează pentru a asigura respectarea

prezentei legi, a normativelor ELA de poluanţi, a gradului stabilit de influenţă fizică nocivă asupra atmosferei, a altor legi care conţin norme privind protecţia aerului atmosferic.      [Art.30 al.1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

(2) Controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic este exercitat de către Inspectoratul  Ecologic de Stat şi serviciul sanitaro-epidemiologic, în modul stabilit de legislaţie.

Articolul 31. Controlul departamental asupra protecţiei                     aerului atmosferic(1) Controlul departamental asupra protecţiei aerului atmosferic, inclusiv asupra respectării normativelor

ELA de poluanţi şi a gradului de influenţă fizică nocivă asupra atmosferei, este exercitat de către ministerele şi departamentele de resort.

(2)  La efectuarea controlului departamental al  întreprinderilor, subdiviziunile corespunzătoare ale ministerelor şi departamentelor se vor călăuzi de prezenta lege.      [Art.31 al.2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]113.Masurile juridice de protective a aerului atmospheric.

Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice                      care desfăşoară activităţi de producţie                      generatoare de emisii poluantePersoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de producţie generatoare de emisii poluante în aerul

atmosferic sînt obligate:a) să întreprindă acţiuni de ordin economico-organizatoric, tehnic şi de altă natură pentru a asigura

îndeplinirea condiţiilor şi reglementărilor autorizaţiilor de emisie, să respecte normele de protecţie a aerului;b) să ia măsuri în scopul reducerii emisiilor de poluanţi;c) să asigure menţinerea  în bună stare, funcţionarea eficientă  şi continuă şi controlul instalaţiilor,

utilajelor şi  aparatelor pentru purificarea emisiilor;d) să ţină evidenţa permanentă a compoziţiei, calităţii  şi cantităţii emisiilor de poluanţi în atmosferă;

    e) să creeze reţeaua de automonitorizare şi înregistrare automată a emisiilor de poluanţi în aerul atmosferic, precum şi de folosire a unei metodologii unitare de culegere şi prelucrare primară a datelor, cu transmiterea lor către subdiviziunile teritoriale de mediu;    f) să respecte principiul “cel care poluează - plăteşte” în limitele normelor stabilite, cu transferul taxelor respective pentru emisiile de poluanţi către fondurile ecologice.

[Art.13 lit.e-f) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]Articolul 14. Limitarea, suspendarea sau interzicerea                     emisiilor de poluanţi(1) În cazul în care sînt depăşite CMA, Inspectoratul Ecologic de Stat este în drept să aplice sancţiuni în

limitele stabilite de Codul cu privire la contravenţiile administrative.

    (2) În cazul în care sînt depăşite ELA, Inspectoratul Ecologic de Stat poate cere suspendarea activităţii beneficiarului de resurse naturale în condiţiile Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activităţii de întreprinzător.      [Art.14 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 15. Măsurile de protecţie a aerului atmosferic                     în situaţii excepţionaleDespre cazurile de depăşire a  normativelor  ELA de  poluanţi, ca urmare  a poluării excepţionale

a  aerului, conducătorii  întreprinderilor sînt obligaţi  să informeze de îndată autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic şi autorităţile administraţiei publice locale şi să ia măsurile corespunzătoare pentru lichidarea cauzelor şi consecinţelor poluării aerului  atmosferic  în modul stabilit.     [Art.15 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 16. Măsurile privind reducerea emisiilor de poluanţi,                      provocate de condiţiile meteorologice nefavorabileFiind avertizaţi despre o eventuală sporire a  concentraţiei de poluanţi  în aerul atmosferic, provocată de

condiţii meteorologice nefavorabile, agenţii economici care au normativele aprobate pentru ELA de poluanţi sînt obligaţi să realizeze, în vederea reducerii emisiilor de poluanţi, măsuri coordonate cu autorităţile care exercită controlul de stat în domeniul protecţiei aerului atmosferic.

Articolul 17. Reglementarea emisiilor de poluanţi                      de la mijloacele de transport(1) Emisiile de poluanţi în aerul atmosferic de la mijloacele şi utilajele de transport nu trebuie să

depăşească normativele ELA.(2) Ministerele, departamentele, agenţii economici, ocupaţi cu proiectarea, producerea, repararea şi

exploatarea  mijloacelor şi utilajelor de transport, sînt obligaţi să elaboreze şi să realizeze măsuri complexe pentru prevenirea şi reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă, precum şi a zgomotelor şi vibraţiilor produse de aceste mijloace de transport şi utilaje.

(3) Este interzisă  producerea şi exploatarea mijloacelor de transport cu emisii care depăşesc normativele ELA de poluanţi.

(4) Controlul de stat asupra respectării  normativelor ELA de poluanţi, produsă de mijloacele şi utilajele de transport, se efectuează de către autorităţile abilitate cu acest drept la intrarea lor în ţară şi pe întreg teritoriul ei. Regulile de control se stabilesc prin lege.      [Art.17 al.4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

[Art.17 al.5) exclus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]Articolul 18. Reglementarea gradului de influenţă fizică                      nocivă asupra atmosferei(1) Autorităţile administraţiei publice locale şi agenţii economici sînt obligaţi să elaboreze şi să realizeze

măsuri în vederea prevenirii, reducerii şi eliminării impactului dăunător asupra atmosferei al proceselor radiante, vibraţiilor, undelor sonore, inclusiv al radiaţiilor şi zgomotelor.

(2) În cazurile prevăzute de legislaţie, toate influenţele fizice nocive asupra aerului atmosferic se permit numai cu condiţia respectării normativelor limitat admisibile. Normativele şi reglementările menţionate sînt specificate în autorizaţiile eliberate de organele abilitate ale ministerului.     [Art.18 al.2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 19. Metodele de combatere a zgomotelor                     industriale şi de altă provenienţă(1) În scopul combaterii zgomotelor industriale se cere:    a) stabilirea pragului fonic şi elaborarea reglementărilor pentru limitarea zgomotelor;    b) implementarea proceselor tehnologice silenţioase;    c) perfecţionarea construcţiei  mijloacelor  şi utilajelor de transport, precum şi a condiţiilor de exploatare

a acestora;    d) întreţinerea căilor ferate şi rutiere, a îmbrăcămintei rutiere în stare adecvată;    e) amplasarea aeroporturilor, construcţiilor şi utilajelor industriale şi de altă  natură, generatoare de

zgomote, la anumite distanţe de zonele locative;    f) elaborarea măsurilor organizatorice pentru prevenirea şi reducerea zgomotelor de provenienţă

menajeră.

(2) Persoanele fizice sînt obligate să respecte cerinţele stabilite de lege în scopul combaterii zgomotelor de provenienţă menajeră în locuinţe, în curţile caselor, pe străzi, în locurile de odihnă şi în alte locuri publice.      [Art.19 al.2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 20. Condiţiile de amplasare, proiectare, construcţie,                      reconstrucţie, extindere şi dare în exploatare                      a obiectivelor cu impact asupra aerului atmosferic(1) La amplasarea, proiectarea, construcţia şi darea în exploatare a întreprinderilor, instalaţiilor şi altor

obiective noi, la reconstruirea şi extinderea celor  în  funcţiune cu perfecţionarea proceselor tehnologice şi a utilajului existent şi implementarea unor tehnologii şi utilaje moderne cu impact asupra atmosferei, este necesar să se respecte prevederile prezentei legi.

(2) În cazurile indicate la alin.(1), se cere să se prevadă captarea (purificarea), utilizarea şi neutralizarea deşeurilor şi noxelor sau eliminarea definitivă a emisiilor de poluanţi în atmosferă, respectarea altor legi care conţin norme privind protecţia acesteia.

(4) Se interzice exploatarea  întreprinderilor,  instalaţiilor  şi altor  obiective  care  nu corespund cerinţelor de protecţie  a  aerului atmosferic stabilite prin prezenta lege.

(5) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară  activităţi  de producţie la obiectivele generatoare de poluanţi sînt obligate să doteze sursele  de poluare, indiferent de termenul dării lor în exploatare, cu instalaţii,  utilaje şi aparate  pentru  purificarea  emisiilor.

(6) În cazul imposibilităţii reducerii emisiilor de poluanţi şi a influenţei nocive asupra aerului atmosferic de către întreprinderi, instalaţii şi alte obiective pînă la nivelul normativelor stabilite, acestea îşi încetează activitatea sau.    [Art.20 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 21. Asigurarea protecţiei aerului atmosferic la                     proiectarea, construcţia, reconstrucţia                     şi extinderea localităţilor(1) Proiectarea, construcţia, reconstrucţia şi extinderea localităţilor se efectuează conform normelor şi

regulilor sanitaro-igienice şi ecologice vizînd protecţia aerului atmosferic.(2) Documentele respective se examinează de către autoritatea centrală de mediu şi gestionare a resurselor

naturale.Articolul 22. Respectarea cerinţelor de protecţie a aerului                     atmosferic la implementarea de descoperiri                     ştiinţifice, de invenţii, de noi sisteme                     tehnologice, la importul utilajuluiSe interzic implementarea de descoperiri ştiinţifice, de invenţii şi propuneri de raţionalizare, de noi sisteme

tehnologice, de substanţe şi materiale, precum şi importul utilajului tehnologic, al altor obiecte, al substanţelor şi materialelor, care nu corespund prevederilor prezentei legi şi altor legi care conţin norme privind protecţia aerului atmosferic şi nu sînt asigurate  cu mijloace tehnice de control al emisiilor de poluanţi.    [Art.22 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 23. Protecţia aerului atmosferic la extragerea                     minereurilor, amplasarea şi exploatarea                     tericoanelor, haldelor şi gunoiştilor(1) Extragerea minereurilor, lucrărilede dinamitare, amplasarea şi exploatarea tericoanelor, haldelor şi

gunoiştilor se efectuează cu respectarea prevederilor prezentei legi.(2) Se interzic amplasarea în localităţi a tericoanelor, haldelor, gunoiştilor, depozitarea deşeurilor

industriale, agricole, menajere, care sînt surse de poluare a aerului atmosferic cu noxe şi substanţe cu miros urît, precum şi distrugerea (incinerarea) acestor deşeuri de către persoanele fizice şi juridice pe teritoriul localităţilor şi în afara acestora, cu excepţia cazurilor cînd distrugerea (incinerarea) se efectuează cu ajutorul instalaţiilor speciale şi se respectă prevederile prezentei legi.

(3) Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să depoziteze deşeurile ce poluează aerul atmosferic în locuri special amenajate pe teritoriul întreprinderilor lor în condiţiile stabilite de Legea nr. 1347-XIII din 9 octombrie 1997 privind deşeurile de producţie şi menajere.     [Art.20 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

[Art.24 exclus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]Articolul 25. Reglementarea consumului de aer atmosferic

                     pentru necesităţile de producţie[Art.25 al.1) exclus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349](2) La proiectarea întreprinderilor, instalaţiilor şi a altor obiective consumatoare de aer, precum şi la

elaborarea şi perfecţionarea proceselor tehnologice şi a utilajului aplicate la astfel de întreprinderi  şi obiective, se vor preconiza măsuri care să asigure un consum minim de aer atmosferic pentru necesităţile de producţie.

Articolul 26. Reglementarea impactului antropic                     asupra factorilor climatericiActivităţile persoanelor fizice şi juridice pentru modificarea artificială a stării aerului atmosferic şi a

fenomenelor atmosferice în scopuri economice pot fi efectuate numai  în condiţiile prezentei legi.    [Art.26 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

Articolul 27. Stimularea realizării măsurilor de protecţie                      a aerului atmosfericPersoanelor fizice şi juridice care elaborează şi  implementează tehnologii moderne nepoluante pentru

atmosferă li se acordă facilităţile fiscale prevăzute de legislaţie.114.Raspunderea juridical cu privire la incalcarea legislatiei cu privire la protectia aerului atmosferic

Răspunderea pentru încălcarea prevederilor                      prezentei legiPersoanele fizice  şi juridice poartă răspundere administrativă sau penală pentru încălcarea prevederilor

prezentei legi în caz de:a) depăşire a normativelor ELA de poluanţi;b) depăşire a  normativelor influenţei fizice nocive asupra aerului atmosferic;c) emisie a poluanţilor în atmosferă fără autorizaţia organului  de stat abilitat;

      [Art.32 lit.c) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]d) încălcare  a regulilor de exploatare şi neutilizare a utilajului, aparatajului, instalaţiilor care servesc

pentru purificarea şi controlul emisiilor în atmosferă;e) dare în exploatare a  întreprinderilor  noi  şi a celor reconstruite, a instalaţiilor şi a altor

obiective  neconforme ;      [Art.32 lit.e) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

f) producere şi exploatare a mijloacelor de transport  la care concentraţia emisiei de poluanţi depăşeşte normativele CMA de poluanţi;

g) implementare a descoperirilor ştiinţifice, invenţiilor, propunerilor de raţionalizare, de noi sisteme tehnologice, substanţe şi materiale, precum şi aplicare a utilajului tehnologic şi a altor obiecte, substanţe şi materiale de import neconforme cu reglementările naţionale privind protecţia aerului atmosferic şi  neînzestrate cu certificate de calitate a producţiei şi cu mijloace tehnice de control al emisiilor de poluanţi;

[Art.32 lit.h) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]Articolul 33. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea                      prevederilor prezentei legi(1) Persoanele fizice şi juridice care prin activitatea lor au contribuit la poluarea aerului atmosferic sînt

obligate să repare prejudiciul cauzat în modul prevăzut de legislaţie.(2) Repararea prejudiciului se face benevol sau în baza deciziei instanţei judecătoreşti, în corespundere cu

taxele aprobate şi metodologia de calculare a cuantumului plăţii pentru prejudiciul cauzat, iar în lipsa acestora - în mărimea cheltuielilor suportate de facto pentru restabilirea stării aerului atmosferic, luîndu-se în calcul pierderile suportate.115.Notiunea si component zonelor natural protejate

arie naturala protejata - spatiu natural, delimitat geografic, cuelemente naturale reprezentative si rare, desemnat si reglementat inscopul conservarii si protectiei tuturor factorilor de mediu dinlimitele lui;Fondul ariilor protejate consta din urmatoarele categoriide obiecte si complexe naturale: 1) delimitate in conformitate cu clasificarea Uniunii Internationalede Conservare a Naturii: a) rezervatie stiintifica;

b) parc national; c) monument al naturii; d) rezervatie naturala; e) rezervatie peisagistica (de peisaj geografic); f) rezervatie de resurse; g) arie cu management multifunctional; h) rezervatie a biosferei; 2) care nu tin de clasificarea Uniunii Internationale de Conservarea Naturii: a) gradina botanica; b) gradina dendrologica; c) monument de arhitectura peisagera; d) gradina zoologica.Art.5. - Obiectele si complexele din fondul ariilor protejate sintde importanta internationala, nationala si locala. Modul de atribuire aacestor grade de importanta este stabilit de prezenta lege, de alte actenormative privind fondul ariilor protejate, precum si de conventiileinternationale din domeniu (Conventia privind diversitatea biologica,Rio de Janeiro, 1992; Conventia privind viata salbatica si habitatelenaturale din Europa, Berna, 1979; Conventia privind speciile migratoarede animale, Bonn, 1979; Conventia privind zonele umede de importantainternationala, Ramsar, 1971 etc.). Art.6. - Prin crearea fondului de arii protejate se urmareste: a) reglementarea relatiilor din domeniul protectiei mediului,conservarea obiectelor si complexelor naturale pentru generatia actualasi generatiile viitoare; b) studierea profunda a proceselor naturale din biocenoze sirestabilirea echilibrului ecologic in ariile naturale protejate; c) mentinerea fondului genetic in limitele capacitatilor biologiceale obiectelor si complexelor naturale; d) tragerea la raspundere a persoanelor fizice si juridice care aucauzat prejudicii ariilor naturale protejate; e) respectarea conventiilor si acordurilor internationale cu privirela ariile naturale protejate. Art.7. - (1) Obiectele si complexele din fondul ariilor protejatesint proprietate publica, cu exceptia terenurilor indicate la alin.(3). (2) Terenurile obiectelor si complexelor din fondul ariilorprotejate sint destinate ocrotirii naturii, fac parte din proprietateapublica, nu pot fi privatizate si nici arendate, au un regim deprotectie si gospodarire conform legislatiei in vigoare. (3) In fondul ariilor protejate pot fi incluse si terenuri private,luate sub protectia statului la initiativa titularilor, ele raminind incontinuare proprietatea lor. Delimitarea drepturilor si obligatiilorfiecarei parti se stabileste conform unui regulament special. (4) Detinatorii de terenuri proprietate publica asigura anualfinantarea obiectelor si complexelor din fondul ariilor protejate dinteritoriu si le delimiteaza cu borne de hotar. (5) Detinatorii de terenuri in care se afla obiecte si complexe dinfondul ariilor protejate specificate la art.4 pct.1) lit.c)-g), precumsi la pct.2) lit.c), sint obligati sa le asigure regim de protectieconform legislatiei in vigoare. (6) Detinatorii de terenuri proprietate publica, precum siautoritatile administratiei publice locale, sint obligati sa facapropuneri, la un interval de 3-5 ani, incepind cu anul 2000, in vederea

luarii sub protectia statului a celor mai valoroase si maireprezentative ecosisteme, biotopuri si monumente ale naturii deimportanta nationala si locala. (7) La elaborarea documentatiei de urbanism si de amenajare ateritoriului, a proiectelor de organizare si dezvoltare a ramuriloreconomiei nationale, se tine cont de dislocarea obiectelor sicomplexelor din fondul ariilor protejate. (8) Rezervatiei stiintifice, rezervatiei naturale, rezervatieipeisagistice (de peisaj geografic), rezervatiei biosferei simonumentului naturii de aspect hidrologic li se poate atribui statut dezona umeda. Art.8. - Obiectele si complexele din fondul ariilor protejate sefolosesc pentru: a) protectia celor mai reprezentative arii naturale; b) pastrarea genofondului; c) conservarea biodiversitatii; d) pastrarea aspectului natural al peisajului geografic; e) efectuarea de cercetari stiintifice; f) monitorizarea ariilor naturale protejate; g) educarea ecologica, culturala, estetica si recrearea cetatenilor. Art.9. - Toate proiectele si programele de refacere ecologica si deamenajare, de edificare administrativa si sociala, de constructie aretelelor de comunicatii si a altor obiective economice in ariilenaturale protejate sint supuse, de catre autoritatea centrala pentrumediu, expertizei ecologice de stat. Art.10. - Autoritatile administratiei publice centrale si locale,detinatorii de terenuri in a caror administrare se afla obiecte sicomplexe din fondul ariilor protejate furnizeaza gratuit, in modobligatoriu, autoritatii centrale pentru mediu datele necesaremonitoringului ecologic. Art.11. - (1) Retragerea de terenuri din fondul ariilor protejateeste strict interzisa, cu exceptia cazurilor cind acestea isi pierdvaloarea in urma calamitatilor naturale sau catastrofelor si cind nu maipot fi restabilite. In astfel de situatii, retragerea de terenuri dinfondul ariilor protejate se face la propunerea autoritatii centralepentru mediu si a Academiei de Stiinte a Moldovei, in temeiul unui actal Parlamentului. (2) Arborii seculari, in caz de uscare, se retrag din regimul deprotectie cu avizul autoritatii centrale pentru mediu. (3) Mecanismul luarii sub protectia statului a ariilor naturalereprezentative ce apartin autoritatilor administratiei publice centraleprevede ca, in caz de divergente de pozitii, prioritate are pozitiaautoritatii centrale pentru mediu, a Academiei de Stiinte si aInstitutului National de Ecologie. Pozitia autoritatilor administratieipublice centrale si/sau a altor organe detinatoare de proprietatepublica ramine a fi consultativa.116.Regimul juridic al rezervatiilor natural

În conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii, distingem următoarele categorii de rezervaţii:a) rezervaţie ştiinţifică;b) rezervaţie naturală;c) rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic);d) rezervaţie de resurse;e) rezervaţie a biosferei;

Rezervaţie ştiinţifică - spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului.Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar protecţia mediului, efectuarea de cercetări ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei. (art. 22 LANP) Ea are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează Ministerului Ecologiei.Rezervaţia ştiinţifică are următoarele sarcini:a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara impactului antropic;b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre şi acvatice);c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi realizarea programelor ecologice;e) ţinerea analelor naturii;f) efectuarea monitoringului ecologic;g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate;h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii, în special în cel al ariilor naturale protejate. (art. 24 LANP)În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt permise:a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;d) reglarea selectivă a numărului de animale pentru menţinerea echilibrului ecologic;e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei;f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei ştiinţific şi coordonate cu Ministerul Ecologiei.În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei fireşti a proceselor naturale, în special:a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în locuri neamenajate în astfel de scopuri;e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor, ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi a unor părţi ale acestora, cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice;g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei, vătămarea arborilor;h) tăierile rase;i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populaţiei;k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte instituţii şi a reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis. (art. 25, 26 LANP)În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se efectuează numai cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe unul sau pe cîteva sectoare din aria rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor. Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi se aprobă de autoritatea centrală

pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 27 LANP)Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei. (art. 29 LANP)

Rezervaţiile ştiinţifice din RM:1. Codru. Raionul Străşeni. 2. Iagorlîc. Raionul Dubăsari. 3. Prutul de Jos. Raionul Vulcăneşti. 4. Plaiul Fagului. Raionul Ungheni. 5. Pădurea Domnească. Raioanele Glodeni şi Făleşti. 

Rezervaţie naturală - spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic.Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional. (art. 40 LANP) În cadrul acesteia se efectuează cercetări ştiinţifice.

Rezervaţie peisagistică (de peisaj geografic) - sistem natural omogen silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi mlaştină, avînd valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi educaţională, destinat menţinerii calităţilor sale naturale şi efectuării unor activităţi economice reglementate.Rezervaţia peisagistică (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de importanţă naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative. (art. 43 LANP) În cadrul acesteia se efectuează cercetări ştiinţifice.

Rezervaţie de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de importanţă naţională, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare.Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru menţinerea lor în stare naturală în vederea valorificării ulterioare. (art. 46 LANP) În cadrul acesteia se efectuează cercetări ştiinţifice.Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu, în funcţie de importanţa ei ecologică şi economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de domeniu de comun acord cu Ministerul Ecologiei. 

Rezervaţie a biosferei - spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, desemnat de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondial.Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu Programul UNESCO "Omul şi biosfera" şi are ca obiectiv conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice, speciilor de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global. (art. 54 LANP)Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în următoarele zone funcţionale:zonă nucleu, protecţie integrală, destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor naturale de dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică. Se permite doar efectuarea de cercetări ştiinţifice;zonă tampon, de administrare naturală, obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice pentru conservarea şi dezvoltarea fondului genetic, restabilirea principalelor tipuri de păduri, bălţi, lunci, stepe etc.;zonă de tranziţie, destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. Terenurile din zona de tranziţie pot rămîne deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit în rezervaţie. În această zonă se permit anumite activităţi tradiţionale de folosinţă a terenurilor, asociate cu agricultura, silvicultura, păşunatul şi pescuitul. (art. 56 LANP)

117.Regimul juridic al parcurilor nationale

Parc naţional - spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe naturale, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ, economic, cultural, instructiv, educativ etc.Parcul naţional are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită importanţă ecologică, estetică şi

istorică în vederea armonizării peisajelor geografice şi folosirii lor în scopuri ştiinţifice, culturale, instructive şi educaţionale. (art. 30 LANP)Parcul naţional are următoarele sarcini:a) conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal şi animal, a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;b) crearea de condiţii pentru turism şi odihnă;c) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi complexelor naturale în condiţiile folosirii lor în scopuri recreative;d) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei. (art. 32 LANP)Teritoriul parcului naţional se divizează în următoarele zone funcţionale:zona A, de protecţie integrală, care include terenuri destinate restabilirii complexelor naturale din parc şi în care este interzisă orice activitate recreativă şi economică. În această zonă se efectuează numai cercetări ştiinţifice conform unui program aprobat de consiliul ştiinţific al parcului şi coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu;zona B, de recreaţie, în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti ale parcului şi pentru un scurt agrement. Poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de combustibil, puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment, scheme ale amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de deservire socială. În această zonă se efectuează, după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi restabilirea peisajelor geografice;zona C, de recreaţie, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă se permite amplasarea de campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre informaţionale, unităţi de alimentaţie publică, comerciale şi de asistenţă socio-culturală;zona D, economică, unde derulează activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, şi anume: cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de combatere a dăunătorilor, aplicîndu-se îngrăşăminte şi chimicale în strictă conformitate cu normele tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară; funcţionarea diferitelor unităţi în baza utilizării tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecţie a mediului.În parcul naţional se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează orice activitate din cadrul lui.În RM parcurile naţionale sunt în curs de organizare.

118.Regimul juridic al parcurilor dendrologice.

Parc dendrologic sau un arboret este o zonă în care sunt plantați arbori și arbuști de diferite specii, destinată studiului condițiilor de dezvoltare a acestora.

Parcurile dendrologice se caracterizează prin aceea că sunt rezultatul atât al răspândirii naturale a speciilor de arbori, cât și cultivării de către om pe aceeași suprafață, a unor alte specii autohtone cât și a unora exotice.

119.Regimul juridic al gradinilor botanice

Grădina botanică are ca obiectiv conservarea genofondului de plante din zonele geobotanice din ţară şi a unor plante din alte zone geobotanice. (art. 59 LANP)Grădina botanică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice, se află în subordinea Academiei de Ştiinţe a Moldovei ori a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi/sau a autorităţii administraţiei publice locale.Grădina botanică are următoarele sarcini principale:a) conservarea în condiţii artificiale a colecţiilor de plante (îndeosebi a speciilor rare sau periclitate) şi a altor obiecte botanice de importanţă ştiinţifică, didactică, economică şi culturală;b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;c) organizarea de expediţii şi participarea la expediţiile organizate de alte instituţii în scopul studierii resurselor vegetale şi completării genofondului;d) crearea de fonduri semincere, schimbul de seminţe şi de plante vii cu diferite instituţii;e) cultivarea şi selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontană şi valorificarea lor economică;f) elaborarea bazelor ştiinţifice ale arhitecturii peisagere;g) elaborarea bazelor ştiinţifice şi metodologice ale protecţiei contra bolilor şi vătămătorilor introducenţilor;

h) organizarea de conferinţe şi simpozioane stiinţifice;i) editarea de lucrări stiinţifice, de literatură de popularizare a ştiinţei, de registre de seminţe şi de alte lucrări legate de activitatea ştiinţifică a grădinii botanice. (art. 61 LANP)Teritoriul grădinii botanice se divizează în următoarele zone funcţionale:- expoziţională, în care accesul publicului este permis în modul stabilit de administraţia grădinii botanice;- ştiinţifică (colecţii, loturi experimentale, pepiniere), în care au acces numai salariaţii grădinii botanice şi specialiştii altor instituţii autorizaţi de administraţia acesteia;- interzisă (sectoare-etalon de vegetaţie spontană), în care accesul este interzis, cu excepţia celui al cercetătorilor ştiinţifici;- administrativă.În grădina botanică se instituie consiliu ştiinţific, a cărui competenţă şi al cărui regulament sînt aprobate de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

120.Regimul juridic al gradinilor zoologice

În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni:    grădină zoologică - unitate care se constituie prin separarea unor suprafeţe terestre şi/sau acvatice, supuse unui regim special de administrare, care deţine animale din speciile sălbatice în condiţii artificiale optime, în scopul prezentării lor publicului o perioadă de cel puţin 7 zile pe an; grădinile zoologice includ voliere, terarii, acvarii, delfinarii; fac excepţie circurile, magazinele zoologice şi alte unităţi care nu expun publicului un număr semnificativ de animale şi specii;    acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc condiţiile de autorizare şi realizare a unei activităţi de protecţie a mediului.Capitolul IIÎnfiinţarea, funcţionarea şi lichidarea grădinilor zoologice    Articolul 3. Înfiinţarea şi deschiderea grădinilor zoologice    (1) Grădinile zoologice se înfiinţează de către persoane juridice sau fizice în baza acordului de mediu, eliberat de către organul de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător, cu avizul prealabil pozitiv al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, şi sînt supuse înregistrării de stat în conformitate cu legislaţia cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.    (2) Grădinile zoologice se pot afla în proprietate publică sau privată. Finanţarea lor se realizează de proprietari din surse proprii şi din alte surse neinterzise de lege.    (3) Acordul de mediu se eliberează numai în cazul în care sînt respectate condiţiile stabilite la art.6 şi 7.    (4) Controlul asupra respectării condiţiilor stabilite la art.6 şi 7 se efectuează de către organul supravegherii veterinare de stat anterior eliberării acordului de mediu pentru deschiderea grădinilor zoologice, iar ulterior, cu periodicitatea de o dată pe an.    Articolul 4. Restricţii referitoare la funcţionarea                       grădinilor zoologice    (1) Dacă, în urma controalelor periodice, se va constata că nu sînt îndeplinite condiţiile stabilite la art.6 şi 7, grădina zoologică respectivă sau o parte a acesteia va fi închisă pentru public de către organul supravegherii veterinare de stat pînă la îndeplinirea acestora.    (2) În cazul în care condiţiile nu vor fi îndeplinite în termenul stabilit, organul supravegherii veterinare de stat va închide grădina zoologică sau o parte a acesteia şi se va adresa organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului înconjurător cu propunerea de a sista sau a retrage acordul de mediu.    (3) În cazul în care o grădină zoologică sau o parte a acesteia este închisă, organul supravegherii veterinare de stat se asigură că animalele sînt tratate sau înstrăinate conform condiţiilor legale în vigoare.    Articolul 5. Cerinţe speciale privind lichidarea                        grădinilor zoologice    Lichidarea grădinilor zoologice se efectuează în condiţiile legii, cu respectarea prescripţiilor speciale ale organului supravegherii veterinare de stat privind protecţia şi înstrăinarea animalelor.

121.Organele de control in domeniul funciar.

Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii şiprotecţiei terenurilorStatul în persoana organelor de autoadministrare locală areobligaţia să asigure folosirea raţională a terenurilor, precum şiprotecţia acestora indiferent de destinaţia lor.

Articolul 87. Sarcinile serviciului controlului de stat îndomeniul folosirii şi protecţiei terenurilorSarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şiprotecţiei terenurilor constau în asigurarea respectării de către toateorganele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile,instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperativele obşteşti,precum şi de întreprinderile mixte, persoanele fizice şi juridicestrăine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosiriieficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.

Articolul 88. Organele care exercită controlul de statasupra folosirii şi protecţiei terenurilorControlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilorexercită Departamentul de Stat pentru Protecţia Mediului Înconjurătorşi Resursele Naturale, Guvernul şi organele de autoadministrare locală.Dispoziţiile organelor de autoadministrare locală şi ale organelorde ocrotire a naturii în problemele folosirii şi protecţiei terenurilorîn limitele competemţei lor sînt obligatorii pentru toţi deţinătorii deterenuri.Modul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii şiprotecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.

Articolul 89. Monitoringul fondului funciarMonitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghereşi prognoză a stării fondului funciar pentru evideţa schimbărilor,pentru aprecierea acestor schimbări, pentru preîntîmpinarea urmărilorproceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul derealizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie, ţinîndu-seseama de condiţiile zonale.