28_Curs Drept Penal_partea Speciala ID 2010-2011_1456

5/13/2018 28_Curs Drept Penal_partea Speciala ID 2010-2011_1456 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/28curs-drept-penalpartea-speciala-id-2010-20111456 1/281

Universitatea "Nicolae Titulescu"

Învăţământ la Distanţă

Drept penal

- partea specială -

Prof. univ. dr.

Vasile Dobrinoiu

2010 - 2011

1



OBIECTIVELE CURSULUI.CRITERIILE DE EVALUARE A

CUNO TINȘ ȚELOR.

Suportul de curs se adresează studenţilor

Universităţii Nicolae Titulescu, învăţământ ladistanţă, având ca finalitate explicarea instituţiilor

Dreptului penal - partea specială. Lucrarea este concepută în vederea tratăriiaspectelor fundamentale ale părţii speciale aDreptului penal, astfel încât studenţii să aibă

posibilitatea de a-şi însuşi noţiunile şi termenii despecialitate din cadrul acestei disciplineuniversitare. La elaborarea cursului a fost avut învedere Codul penal actual, cu actualizările şicompletările legislative la zi.

Cursul de faţă are ca obiective:1. Să analizeze instituţiile fundamentale ale

Dreptului penal, partea specială şi conexiunileexistente între aceste instituţii;

2. Să transmită studenţilor informaţiilenecesare pentru interpretarea şi aplicarea corectă alegii penale;

3. Să transmită în mod clar studenţilor cunoştinţele de Drept penal, partea specială, caresă le permită acestora să devină specialişti îndomeniul juridic.

Conform fişei disciplinei, competenţelespecifice acesteia sunt următoarele:

2

§1.

Obiectivelecursului



cunoaşterea din punct de vedere ştiinţifica conţinutului normelor penale, precum şia jurisprudenţei referitoare la aplicarea

acestora înţelegerea instituţiilor Părţii speciale a

Dreptului penal însuşirea unui mod de gândire logico-

juridic corect înţelegerea corelaţiilor existente între

normele Părţii speciale şi cele ale Părţiigenerale

(explicarea şi interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

explicarea tuturor infrac iunilor Părţiiț speciale a Dreptului penal

explicarea şi interpretarea normelor penale

explicarea corelaţiilor între Parteaspecială a Dreptului penal şi instituţiilecuprinse în Partea generală a Dreptului

penal explicarea şi înţelegerea soluţiilor pentru

problemele apărute în practică interpretarea corectă a normelor penale

(proiectarea, conducerea şi evaluareaactivităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi aplicare)

analiza evoluţiei legislaţiei şi a jurisprudenţei în materie

aspecte de drept comparat soluţionarea unor speţe prin folosirea

cunoştinţelor acumulate

3

1. Competen eț

de cunoa tere ș

i în elegere ș ț

2.Competen e deț

explicare i șinterpretare

3.Competen eț

instrumental-aplicative



(manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul ştiinţific/cultivareaunui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii

democratice/promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice/valorificarea optimă şi creativă a propriului potenţial în activităţile

ştiinţifice/implicarea în dezvoltarea instituţională şi în promovarea inovaţiilor ştiinţifice/angajareaîn relaţii de parteneriat cu alte persoane – instituţii cu responsabilităţi similare/participareala propria dezvoltare profesională)

formarea unei atitudini pozitive faţă deştiinţa dreptului penal dezvoltarea abilităţilor de gândire

juridico-penală incitarea pentru o abordare

multidisciplinară a instituţiilor Dreptului penal, partea specială

obişnuinţa de a interpreta corect normele

penale şi aplicarea sistematică a acestora

Însuşirea temeinică a disciplinei Dreptpenal, partea specială presupune, pe lângăactivităţile didactice programate, un efortconsistent din partea studenţilor în ceea ce priveştestudiul individual pe baza bibliografieirecomandate în suportul de curs.

4

4.Competenţe

atitudinale



La stabilirea notei finale se iau înconsiderare răspunsurile la examen (80%),testarea continuă pe parcursul semestrului (20%)

Pe primul semestru examenul va fi oral, iar pe cel de-al doilea semestru examenul va fi scris.

5

§2. Evaluarea

cuno tin elor ș ț



Unitatea de învă are nr. Iț

CAPITOLUL I INFRAC IUNI CONTRA PERSOANEI Ț

Cuprins:

1. Infrac iunea de Omor, art. 174 CP.ț

2. Infrac iunea de Omor calificat, art. 175 CP;ț3. Infrac iunea de Omor deosebit de grav, art. 176ț

CP;4. Infrac iunea de Pruncucidere, art. 177 CPț ;5. Infrac iunea de Ucidere din culpă, art. 178 CPț ;6. Infrac iunea de Lovire sau alte violen e, art. 180ț ț

CP;7. Infrac iunea de Vătămare corporală gravă, art.ț

182 CP;8. Infrac iunea de Loviri sau vătămări cauzatoareț de moarte, art. 183 CP;

9. Infrac iunea de Vătămare corporală din culpă,ț art. 184 CP;

10. Infrac iunea de Lipsire de libertate în modț ilegal, art. 189 CP;

11. Infrac iunea de Violare de domiciuliu, art. 192ț

CP;12. Infrac iunea de Amenin are, art. 193 CP;ț ț

13. Infrac iunea de antaj, art. 194 CP;ț Ș

14. Infrac iunea de Viol, art. 197 CP;ț

15. Infrac iunea de Act sexual cu un minor, art.ț 198 CP;

16. Infrac iunea de Insultă, art. 205 CP;ț

17. Infrac iunea de calomnie, art 206 CP.ț

Obiectivele unităţii de învăţare6

Cuprins



După studiul acestei unită i de învă are ve i reu i săț ț ț ș analiza i fiecare a infrac iune contra persoanei dinț ț

punct de vedere al Condi iilor preexistente, alț Con inutului constitutivț ; ve i reu i să identifica iț ș ț

formele i modalită ile infrac iunii, sanc iunile,ș ț ț ț precum i aspectele procesuale.ș

1. OMORUL Art. 174 C.pen. - "(1) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 Sa 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Tentativa se

pedepseşte."

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic generic. Infracţiunilecontra persoanei au ca obiect juridic generic,ansamblul relaţiilor sociale care se constituie şi sedesfăşoară în legătură cu apărarea persoanei privită

sub totalitatea atributelor sale (viaţă, integritatecorporală, inviolabilitate sexuală, libertate,demnitate). b) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă alfiecărei persoane asupra căreia se efectueazăactivitatea de ucidere.c) Obiectul material este corpul în viaţă alvictimei. Nu interesează dacă victima era sănătoasăori într-o fază avansată de boală şi nu ar mai fi trăitmult dacă nu ar fi fost ucisă; chiar dacă ar fiacţionat şi cauze naturale care ar fi dus ulterior lamoartea victimei, fapta constituie omor.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ nemijlocit (autor) alinfracţiunii de omor, poate fi orice persoană fizicăresponsabilă, deoarece legea nu cere ca subiectul

7

1. Con inutul ț legal

2. Condi ii ț preexistente

A.Obiectul infrac iunii ț

• Juridic generic• Juridic special • Material

B. Subiec ii ț infrac iunii ț

•

Subiectul activ• Subiectul

pasiv



activ să aibă o calitate anume. Uneori, fapta estecomisă de o singură persoană; dar există adeseori,cazuri de pluralitate de subiecţi, când omorul estesăvârşit prin participarea mai multor persoane

(coautori, instigatori, complici) deci în pârtieipafieocazională. b) Subiectul pasiv al omorului este persoana ucisă ca urmare a activităţii subiectuluiactiv; aceasta înseamnă că subiect pasiv alinfracţiunii nu poate fi decât o persoană în viaţă(este exclusă infracţiunea de omor când subiectul

pasiv este fătul ori un cadavru).

A.Latura obiectivăa) Elementul material . Infracţiunea de omor implică o activitate de ucidere (de suprimare avieţii) unei persoane fizice, adică o activitatematerială care are ca rezultat moartea unui om.Activitatea - acţiune sau inacţiune - trebuie să aibă

o anumită forţă distructivă, să fie aptă să provoacemoartea persoanei în condiţiile date.Infracţiunea de omor poate fi săvârşită

uneori şi prin inacţiune, dacă făptuitorul aveaobligaţia de a îndeplini o acţiune, prin care s-ar fiîmpiedicat sau înlăturat desfăşurarea unor procesede natură să provoace moartea victimei, dacăacesta deşi putea să îndeplinească acea acţiune nu aîndeplinit-o, urmărind sau acceptând suprimareavieţii victimei (de ex.: lăsarea fără hrană a unuicopil bolnav sau neputincios).

Nu există cerinţe speciale privind timpul şilocul comiterii infracţiunii. b) Urmarea imediată. Actul de violenţădevine relevant sub aspectul infracţiunii consumatede omor, în momentul în care se producerezultatul, constând în moartea victimei.

8

3. Con inutul ț constitutiv

A.Latura obiectivă• Elementul

material • Urmarea

imediată• Legătura de

cauzalitate

B. Latura

subiectivă• Vinovă iaț



c) Legătura de cauzalitate. Pentruexistenţa infracţiunii de omor este necesar, ca întrefapta săvârşită şi rezultatul mortal produs să existeun raport de cauzalitate, în sensul că moartea esteconsecinţa necesară a faptei comise de infractor.

B.Latura subiectivăInfracţiunea se săvârşeşte cu intenţie

directă sau indirectă.

4.Forme. Modalităţi. Sancţiuni.

A.FormeFapta de omor fiind o infracţiune comisivăşi o infracţiune materială este susceptibilă de odesfăşurare în timp şi, deci, de forme imperfecte,cum ar fi actele preparatorii sau tentativa.

Actele preparatorii la infracţiunea de omor sunt absorbite în fapta de omor sau, după caz, înfapta tentată. Dacă autorul, după ce a făcut actul de

pregătire la omor, nu a continuat, el nu va răspunde pentru nicio Infracţiune.

Tentativa la infracţiunea de omor se pedepseşte.

Infracţiunea de omor se consumă înmomentul în care infracţiunea de ucidere a produsurmarea imediată, adică moartea victimei.

B.Modalităţi

Fapta de omor incriminată în art.174C.pen. constituie forma tipică, modalitatea simplăa activităţii de ucidere. Infracţiunea de omor poate

prezenta numeroase şi variate modalităţi faptice,determinate de împrejurările concrete în careaceasta a fost săvârşită.

C.Sancţiuni

9

4.Forme. Modalită i.ț

Sanc iuni ț

• Actele preparatorii • Tentativa• Consumarea



- infracţiunea de omor în forma sauvarianta sa tipică se pedepseşte cu închisoare de la10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi din cele

prevăzute în art.64 C.pen.- tentativa se pedepseşte potrivit cu regulilearătate în art.21 alin.2 cu închisoare de la 5 la 10ani

Acţiunea penală se pune în mişcare dinoficiu.

2. OMORUL CALIFICAT

Art. 175 C.pen. - "(1) Omorul săvârşit în vreunadin următoarele împrejurări:a) cu premeditare; b) din interes material;c) asupra soţului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinţă avictimei de a se apăra;e) prin mijloace ce pun în pericol viaţamai multor persoane;f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g)pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pealtul de la urmărire sau arestare, ori de laexecutarea unei pedepse;h)pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;i)în public,

Se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25de ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Tentativase pedepseşte."

10

Sanc iuni ț

5. Aspecte procesuale




Deşi infracţiunea de omor prezintăîntotdeauna aceleaşi caracteristici, în realizarea saconcretă poate prezenta diverse particularităţi,după cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se

grupează, se alătură diferite elemente care, fără aschimba substanţa faptei, îi dau acesteia ocoloratură diferită, sporindu-i vădit gradul de

pericol social.Legea prevede împrejurările care constituie

elemente circumstanţiale în conţinutul infracţiuniide omor, creând astfel anumite modalităţinormative agravate ale acesteia. Elementele

circumstanţiale se alătură fie laturii obiective ainfracţiunii, fie laturii subiective. Alteoriîmprejurările agravate privesc subiectul activ sau

pasiv al infracţiunii ori relaţia ce există între ceidoi subiecţi.

Eroarea autorului, în momentul comiteriifaptei, asupra împrejurărilor susceptibile să-iagraveze răspunderea penală, înlătură caracterul

calificat al faptei (art.51 alin.2 C.pen.).

În ceea ce priveşte condiţiile preexistenteale infracţiunii trimitem la explicaţiile date lainfracţiunea de omor simplu.

a) OMORUL SĂVÂRŞIT CU PREMEDITARE (art.175 lit.a)

Fapta premeditată înseamnă o acţiuneîndelung gândită sau desfăşurată pe baza uneideliberări anterioare, a unei chibzuinţe anticipate.

Acţiunea premeditată implică o hotărâre prealabilă şi activităţi premergătoare săvârşiriiinfracţiunii cum ar fi cele de procurare sauadaptare a instrumentelor în vederea comiterii

11

3.Circumstan eleț

în prezen aț cărora existăOmor calificat




omorului sau de creare a condiţiilor necesarecomiterii faptei.

Premeditarea în cazul conţinutului agravatal infracţiunii constituie o cerinţă a laturii

subiective a infracţiunii.Omorul cu premeditare poate fi săvârşit de

mai multe persoane (participaţie penală).

b)OMORUL SĂVÂRŞIT DIN INTERES MATERIAL(art.175 lit b)

Interesul material în înţelesul textului esteinteresul, pe care făptuitorul are convingerea că îlva realiza pe o cale aparent legală, că acel avantaj

patrimonial îi va reveni de drept (de ex.: prindispariţia victimei făptuitorul moşteneşte bunurileacesteia).

Este de subliniat că nu are nicioînsemnătate, pentru existenţa infracţiunii de omor

în această formă, dacă dobândirea, obţinerea beneficiului sau avantajului material s-a realizatsau nu, fiind suficient, ca motivul să fi existat înmomentul săvârşirii faptei.

c)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA SOŢULUI SAU UNEI RUDE APROPIATE

(art.175 lit.c)

Calitatea de soţ a subiectului activ şi pasivtrebuie să existe în momentul comiterii infracţiunii,chiar dacă soţii trăiesc despărţiţi.

Conform art.149 C.pen. "rude apropiate”înseamnă ascendenţii şi descendenţii, fraţii şisurorile, copiii acestora, precum şi persoaneledevenite prin adopţie, potrivit legii astfel de rude".

12



În linie ascendentă sau descendentă nuexistă limite până la care se întinde gradul derudenie, însă în linie colaterală, rudenia apropiatăse întinde doar până la gradul IV (concubinii şi

afinii nu intră în această categorie).Dacă făptuitorul a fost în eroare cu privire

la calitatea sa de soţ sau rudă apropiată a victimeiori acţiunea a fost deviată ne aflăm în prezenţaunui omor simplu. Calitatea de soţ sau de rudăapropiată a autorului, fiind o circumstanţă

personală, nu se răsfrânge şi asupra participanţilor.

d)OMORUL SĂVÂRŞIT PROFITÂND DE STAREA DE NEPUTINŢĂ A VICTIMEI

DE A SE APĂRA(art. 175 lit.d)

În acest caz este vorba de situaţia în carevictima, subiectul pasiv, se află într-o stare deneputinţă fizică sau psihică care o împiedică să

reacţioneze, să se apere în faţa agresorului (de ex.:nou-născutul, persoane epuizate fizic sau de vârstăînaintată, persoane aflate în stare de beţie completăsau de somn).

Nu are importanţă dacă această stare şi-a provocat-o victima însăşi sau victima a ajunsastfel, din cauza altor împrejurări, este suficient cafăptuitorul să fi cunoscut starea victimei şi să fi

profitat de ea.Este necesar ca starea de neputinţă avictimei să nu se datoreze manoperelor agresorului, ci să fie preexistentă.

Dacă făptuitorul a fost în eroare cu privirela starea victimei, ne aflăm în faţa unui omor simplu.

Agravanta din art.175 lit.d C.pen. se

răsfrânge, în situaţia comiterii faptei în participaţie,13



asupra tuturor participanţilor care au cunoscut-osau au prevăzut-o.

e)OMORUL SĂVÂRŞIT PRIN MIJLOACE CE PUN ÎN PERICOL VIAŢA MAI

MULTOR PERSOANE (art.175 lite)

Agravanta se referă ia mijloacele desăvârşire a omorului, mijloace care, prin natura lor sau datorită modului cum sunt folosite, fac ca, înafara morţii victimei, să se creeze o stare de pericol

pentru viaţa mai multor persoane. Este cazulomorului comis prin folosirea de substanţeexplozive, toxice, bombe, substanţe incendiare,arme de foc etc.

Nu este necesar ca prin fapta săvârşităautorul să fi provocat şi moartea altor persoane, pelângă a celei pe care vrea să o ucidă, ci numai cafăptuitorul, prin mijloacele folosite, să fi creat un

pericol real, iminent, pentru viaţa mai multor persoane.

f)OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA

ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU PUBLICE ALE VICTIMEI

(art.175 lit.f)

Această agravantă are în vedere acele fapte de omor care se comit din sentimentulrăzbunării sau nemulţumirii pentru feiui în carevictima (subiectul pasiv), în îndeplinireaîndatoririlor sale de serviciu ori publice, a rezolvat

pretenţiile sau a satisfăcut interesele autorului. Nu este suficient ca omorul să se fi comis

în timpul cât victima îşi exercita atribuţiunile de14



serviciu, ci mai trebuie ca el să fie în legătură cumodul în care victima îşi exercita atribuţiunile deserviciu.

Dacă victima îşi pierduse la data comiterii

faptei, calitatea care i-a atras riposta făptuitorului,va exista agravanta, dacă omorul a fost în legăturăcu atribuţiile de serviciu sau publice ale acesteia.

Nu operează prevederile menţionate, dacă victimaşi-a depăşit cadrul legal al exercitării funcţiei (deex.: victima a pălmuit pe inculpat sau a pătruns înlocuinţa inculpatului fără autorizaţie) sau dacăfapta nu avea nicio legătură cu îndeplinirea

atribuţiilor profesionale ale victimei.Agravanta are caracter personal, dar dacă

participanţii acţionează în comun, din acelaşimobil ca şi autorul, atunci vor răspunde tot pentruomor calificat.

g)OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A SE SUSTRAGE, ORI PENTRU A SUSTRAGE

PE ALTUL DE LA URMĂRIRE SAU ARESTARE, ORI DE LA EXECUTAREA UNEI PEDEPSE

(art.175 lit. g)

În această ipostază făptuitorul comiteomorul pentru a se sustrage sau pentru a sustrage o

persoană de la urmărire, arestare sau de la

executarea unei pedepse, scop ce imprimă faptei un pericol social mai ridicat.Agravanta are în vedere ipoteza în care

făptuitorul, aflând că el sau altcineva este căutatspre a răspunde penal, pentru a se sustrage pe sineori o altă persoană de la suportarea consecinţelor

penale ale faptei, comite un omor. Nu este obligatoriu ca în cauză să se fi

început urmărirea penală.15



Circumstanţa de agravare presupuneexistenţa sau perspectiva unei urmăriri, arestări sauexecutări de pedepse reale nu închipuite, pentrufapte săvârşite anterior.

h)OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU A ÎNLESNI SAU A ASCUNDE SĂVÂRŞIREA

ALTEI INFRACŢIUNI (art.175 lit. h)

Agravanta constă tot în scopul săvârşiriiomorului, care, de data aceasta, este înlesnirea sauascunderea altei infracţiuni, indiferent dacă acest

scop a fost sau nu atins; este suficient că el aexistat şi că omorul a fost comis în realizarea lui.

În literatura juridică se susţine că princonceptul "înlesnire" trebuie înţeleasă o acţiune deomor comisă pentru "a netezi" sau "a deschide"drumul, spre infracţiunea vizată, pentru a se reuşiastfel prin intermediul omorului comiterea uneiinfracţiuni.

Prin conceptul de "ascundere" se înţelegeacţiunea de ucidere, întreprinsă pentru a disimula oaltă infracţiune, pentru a face ca această altăinfracţiune să nu poată fi descoperită.

i)OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN PUBLIC (art.175 lit.i)

Această agravantă a fost introdusă prin Legeanr.140/1996.

Omorul este săvârşit în public atunci cânds-a comis într-un loc care prin natura sau destinaţialui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacănu a fost prezentă nicio persoană sau în orice altloc accesibil publicului dacă sunt de faţă două sau

mai multe persoane, ori chiar într-un locneaccesibil publicului, dar cu intenţia ca fapta să16



fie auzită sau văzută şi acest rezultat s-a produsfaţă de două sau mai multe persoane, sau într-oadunare sau reuniune de mai multe persoane, cuexcepţia reuniunilor care au caracter de familie,

datorită relaţiilor dintre participanţi sau prin oricemijloace despre care făptuitorul şi-a dat seama că,folosindu-le fapta va ajunge la cunoştinţa

publicului (art. 152 C.pen.).

Închisoare de la 15 la 25 de ani şiinterzicerea unor drepturi, tentativa se pedepseşte

cu închisoare de la 7 ani şi jumătate la 12 ani şi jumătate.


3. OMORUL DEOSEBIT DE GRAV Art. 176 C.pen. - "(1) Omorul săvârşit în vreunadin următoarele împrejurări:a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multor persoane;c) de către o persoană care a mai săvârşit unomor;d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşireaunei tâlhării sau piraterii;e) asupra unei femei gravide;f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarmori asupra unui militar, în timpul sau în legăturăcu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau

publice ale acestora;g) de către un judecător sau procuror,

poli ist, jandarm sau militar, în timpul sau înț

legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciusau publice ale acestora,17

Sanc iuni ț





se pedepeseşte cu detenţiune pe viaţă sau cuînchisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicereaunor drepturi.(2) Tentativa se pedepseşte."

În ceea ce priveşte condiţiile preexistenteale infracţiunii, subiecţii infracţiunii, timpul şilocul săvârşirii infracţiunii, latura obiectivă şi

subiectivă, formele şi modalităţile de existenţă aleinfracţiunii trimitem la explicaţiile date lainfracţiunea de omor simplu.

a) OMORUL SĂVÂRŞIT PRIN CRUZIMI (art.176 lit.a)

Prin "cruzimi" se înţeleg procedeele brutale, feroce, actele de violenţă care, prelungiteîn timp, produc chinuri sau suferinţe fizice deosebitde mari, care denotă sadism, un mod barbar decomitere a omorului, ca de exemplu zdrobirea

oaselor, lipsirea de hrană sau băutură etc.Rezultă că există omor săvârşit princruzimi atunci când făptuitorul a conceput şiexecutat fapta în aşa fel încât a produs victimeisuferinţe mult mai mari decât cele pe care leimplică în mod firesc suprimarea violentă a vieţii.

Nu există agravanta prevăzută în art.176lit.a C.pen., dacă inculpatul nu a urmărit să

provoace victimei o moarte lentă, ci i-a aplicatloviturile una după alta, acestea succedându-seaproape instantaneu, moartea survenind aproapeimediat.

Circumstanţa are un caracter real, deci serăsfrânge, în măsura în care au cunoscut-o, asupratuturor participanţilor.

18

Practică judiciară

2.Circumstan eleț

în prezen aț cărora există

Omor deosebit de grav



b)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA A DOUĂ SAU A MAI MULTOR PERSOANE

(art.176 llt.b)Există această circumstanţă ori de câte ori

activitatea de ucidere săvârşită cu intenţie a avut carezultat - urmărit sau acceptat conştient - moartea acel puţin două persoane (subiecţi pasivi multipli).

Infracţiunea se consumă, dacă se produceefectiv moartea a cel puţin două persoane; dacăactivitatea de ucidere îndreptată împotriva a douăsau mai multe persoane rămâne fără rezultatulcerut de lege, va exista tentativă la această

infracţiune.Săvârşirea omorului deosebit de grav, în

modalitatea pe care o examinăm, poate avea locatât cu intenţie directă, cât şi cu intenţie indirectă.

Tentativa de omor săvârşită împotriva maimultor subiecţi pasivi, în aceeaşi împrejurare,reprezintă o infracţiune unică.

c)OMORUL SĂVÂRŞIT DE CĂTRE O PERSOANĂ CARE A MAI SĂVÂRŞIT UN OMOR

(art.176 lit.c)Această agravantă există atunci când

omorul este săvârşit de o persoană (subiect activcalificat) care anterior a mai comis un omor,indiferent dacă pentru omorul anterior făptuitorul

fusese condamnat definitiv sau dacă executase orinu pedeapsa.Tentativa la acest omor deosebit de grav

există atunci când, făptuitorul care a comis anterior alt omor, începe executarea unui nou omor,executare care însă este întreruptă sau rămâne fărăefect datorită unor împrejurări independente devoinţa sa.

Circumstanţa analizată, fiind personală, nuse aplică participanţilor la infracţiune.

19



d) OMORUL SĂVÂRŞIT PENTRU ACOMITE SAU A ASCUNDE SĂVÂRŞIREA

UNEI TÂLHĂRII SAU PIRATERII (art.176 lit.d)Omorul săvârşit în condiţiile art.176 lit.d

se deosebeşte de tâlhăria care a avut ca rezultatmoartea victimei (art.211 alin.3 C.pen.),infracţiune ce presupune ca făptuitorul să fi fost înculpă cu privire la rezultatul mai grav, moarteavictimei.

La omorul săvârşit în condiţiile art.176lit.d C.pen., făptuitorul a urmărit de la început producerea rezultatului sau a acceptat posibilitateamorţii victimei, neavând relevanţă pentru existenţaomorului dacă scopul s-a realizat sau nu.

Dacă omorul s-a săvârşit cu scopulcomiterii unei tâlhării sau piraterii, dar nu s-asăvârşit niciuna dintre aceste din urmă fapte, se vareţine numai omorul deosebit de grav, deoareceautorul a urmărit scopul cerut de lege, chiar dacănu l-a realizat.

e)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA UNEI FEMEI GRAVIDE (art.176 lit.e)Această agravantă îşi găseşte raţiunea în

aceea că, odată cu suprimarea vieţii femeii (subiect pasiv), se suprimă şi fetusul, produsul concepţiunii,ceea ce înseamnă o dublă atingere adusă vieţiiumane. Totodată, femeia gravidă se află de regulă,şi în neputinţă de a se apăra. Nu are relevanţăstadiul în care se află sarcina. Se cere, însă, cafăptuitorul să fi ştiut că victima este însărcinată sausă fi fost atât de evidentă sarcina, încât putea să-şidea seama de existenţa acesteia.

Pentru existenţa circumstanţei este necesar

ca starea de graviditate să fie reală. Dacă20



făptuitorul a crezut că femeia este gravidă, dar înrealitate sarcina este inexistentă, agravanta nu esteaplicabilă.

f)OMORUL SĂVÂRŞIT ASUPRA UNUI MAGISTRAT, POLIŢIST, JANDARM ORI

ASUPRA UNUI MILITAR, ÎN TIMPUL SAU ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDATORIRILE DE

SERVICIU SAU PUBLICE ALE ACESTORA

(art.176 lit.f)

Raţiunea acestei agravante decurge dincalitatea subiectului pasiv de purtător al autorităţiide stat.

Pentru a se reţine circumstanţa agravantămenţionată, subiectul pasiv trebuie să se fi aflat înmomentul săvârşirii omorului, în timpul serviciuluisau fapta să fi fost comisă în legătură cuîndeplinirea îndatoririlor de serviciu. Considerăm

că, în situaţia în care făptuitorul a suferit un abuzdin partea victimei (care şi-a depăşit atribuţiile deserviciu sau publice), agravanta nu operează.

Agravanta absoarbe în conţinutul săuelementele constitutive ale infracţiunii de ultraj.

g). OMORUL SĂVÂR IT DE CĂTRE UN Ș JUDECĂTOR SAU PROCUROR, POLI IST,Ț JANDARM SAU MILITAR, ÎN TIMPUL SAU

ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU

PUBLICE ALE ACESTORA (art. 176, lit. g)

Detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi -tentativase pedepseşte după regulile stabilite de art.21 alin.2

C.pen.21

Sanc iuni ț



4. PRUNCUCIDEREA

Art. 177 C.pen. - "Uciderea copilului nou-născut,săvârşită imediat după naştere de către mamaaflată într-o stare de tulburare pricinuită denaştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani."

Există anumite stări psiho-fiziologice provocate de naştere care, fără a echivala cu o starede inconştienţă şi, deci, fără a exclude capacitatea

psihică a mamei, sunt de natură să explice, într-oanumită măsură, uciderea copilului nou-născut.

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special al infracţiuniisunt relaţiile sociale în legătură cu ocrotireacopilului nou-născut.

b) Obiectul material . În cazul acesteiinfracţiuni, obiectul material este corpul copiluluiasupra căruia s-a săvârşit activitatea incriminată.

Copilul se consideră nou-născut dinmomentul când procesul naşterii luând sfârşit,copilul este expulzat şi începe propria existenţă.

Nu are relevanţă dacă noul născut este un copilnormal sau anormal, dar interesează ca acesta să sefi născut viu, nu neapărat viabil, adică înzestrat cuînsuşirea de a trăi.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ nemijlocit, deci autor al

pruncuciderii, nu poate fi decât mama copiluluinou-născut, deoarece numai ea poate să se afle înacea stare de tulburare psiho-fiziologică specifică

naşterii.22




• Juridic special • Material


• Subiectul activ• Subiectu

l pasiv



La comiterea infracţiunii pot participa şialţi făptuitori, respectiv instigatori şi complici.Persoana care instigă sau ajută mama la ucidereacopilului răspunde pentru instigare sau

complicitate la omor calificat potrivit art.175 lit.dşi după caz şi lit.a C.pen.

b) Subiectul pasiv trebuie să aibă calitatea de copilnou-născut. Pe lângă acesta societatea (subiectul

pasiv general mediat) este şi ea lezată prindispariţia unui membru al său.

Incriminarea prevede o condiţie de timp şianume fapta trebuie să fie comisă "imediat după

naştere". Se consideră nou-născut copilul care mai poartă semnele naşterii recente.Săvârşirea faptei după ce copilul a pierdut

calitatea de nou-născut constituie infracţiunea deomor calificat.

A.Latura obiectivăa) Elementul material . Fapta se realizează prin

activitatea de ucidere a nou născutului.Infracţiunea se poate comite atât prin acţiune(lovire, înnecare etc), cât şi prin inacţiune sauatitudine omisivă (nehrănire, abandonare etc).

Dacă au fost ucişi copii gemeni va existaun concurs real de infracţiuni. Fapta trebuie să aibăloc imediat după naştere, mai precis la scurtinterval de la expulzarea copilului.

În afara condiţiei ca fapta să fie săvârşităimediat după naştere, mai este necesar ca fapta săfie determinată de unele stări psihopatologice, careapar în perioada imediat următoare naşterii, aşanumitele psihoze post-partum.

Dacă femeia nu s-a aflat într-o astfel detulburare, care să fi influenţat asupraresponsabilităţii sale în momentul săvârşirii faptei,aceasta nu va constitui pruncucidere, ci omor

23





cauzalitate

B. Laturasubiectivă• Vinovă iaț



calificat în condiţiile prevăzute de art.175 lit.c si dC.pen. b) Urmarea imediată a infracţiuniiconstituie moartea copilului nou-născut; aceastăurmare se poate produce imediat sau mai târziu,deoarece legea nu cere ca moartea victimei să se

producă imediat după naştere.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea(inacţiunea) făptuitorului şi rezultatul produs(moartea victimei) trebuie să existe o legătură decauzalitate. Legătura cauzală trebuie să existe nunumai între activitatea mamei şi moartea victimei,

dar şi între naşterea victimei şi starea de tulburare amamei.

B.Latura subiectivăPruncuciderea se săvârşeşte cu intenţie în

ambele ei modalităţi, directă ori indirectă. Dacăfemeia îşi ucide copilul nou-născut din culpăimediat după naştere, va exista infracţiunea de

ucidere din culpă.În cazul în care fapta este premeditată va

exista infracţiunea de omor calificat.

A. FormeTentativa la infracţiunea de pruncucidere,

deşi posibilă, nu se pedepseşte. Consumareainfracţiunii are loc în momentul survenirii

decesului nou-născutului, indiferent de momentulcând a început acţiunea întreprinsă în acest scop.

B.ModalităţiModalitatea normativă poate avea o varietate demodalităţi faptice.

C.Sancţiuni

24


Sanc iuni ț

Sanc iuni



Infracţiunea de pruncucidere estesancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.


5. UCIDEREA DIN CULPĂ

Art. 178 C.pen. - "(1) Uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la5 ani.(2)Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere

pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(3) Când uciderea din culpă a unei persoaneeste săvârşită de un conducător de vehicul cutracţiune mecanică, având în sânge o îmbibaţiealcoolică ce depăşeşte limita legală sau care seaflă în stare de ebrietate, pedeapsa esteînchisoarea de la 5 la 15 ani.(4) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează

fapta săvârşită din culpă, de orice altă persoană

în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflăîn stare de ebrietate.(5) Dacă prin fapta săvârşită s-a cauzat moartea a două sau mai multor persoane, lamaximul pedepselor prevăzute în alineatele

precedente se poate adăuga un spor până la 3ani."

A.Obiectul infracţiunii25






a) Obiectul juridic special al infracţiuniide ucidere din culpă îl constituie relaţiile socialereferitoare la dreptul la viaţă. b) Obiectul material este constituit dincorpul fizic al omului asupra căruia se exercităacţiunea (inacţiunea) făptuitorului.

B.Subiecţii infracţiunii a) Subiectul activ este persoana care îndeplineştecondiţiile legale pentru a răspunde penal. Uneorilegea cere ca subiectul activ să aibă o anumităcalitate – conducătorul de vehicul cu tracţiune

mecanică, sau orice altă persoană aflată înexerciţiul profesiei sau meseriei, dar pentruexistenţa unor variante agravate ale infracţiunii.

La uciderea din culpă este posibilcoautoratul, această modalitate a participaţiei fiindcompatibilă cu infracţiunea examinată, când,datorită unor acte efectuate simultan sau succesivde mai multe persoane, s-a produs din culpă

rezultatul letal. b) Subiectul pasiv al infracţiunii poate fi orice persoană. Dacă prin aceeaşi faptă sunt ucise maimulte persoane această împrejurare va constitui ocircumstanţă agravantă.

A.Latura obiectivăa) Elementul material ai infracţiunii se exprimă

printr-o acţiune (compusă din una sau mai multeacte materiale) ori prin omisiune (neîndepllnireaunuia sau mal multor acte pe care subiectul activavea obligaţia legală să le îndeplinească).

Nu există cerinţe speciale de loc şi timp privind comiterea faptei. b) Urmarea imediată. Pentru existenţainfracţiunii este necesar ca activitatea (acţiune-

26




• Subiectul activ





cauzalitate

B. Laturasubiectivă



inacţiune) făptuitorului să producă moarteavictimei.c) Legătura de cauzalitate. Pentru asubzista infracţiunea pe care o analizăm estenecesar să existe o legătură de cauzalitate întreacţiunea sau inacţiunea făptuitorului şi rezultatul

produs. Sub acest aspect, nu are relevanţă dacăîntre activitatea autorului şi rezultatul acestuia s-auinterpus alte forţe fizice ori acţiunea culpabilă saufortuită a altor persoane, fiind suficient caactivitatea culpabilă a autorului să se înscrie printrecauzele care au determinat rezultatul.

Dacă rezultatul s-a produs ca urmare aacţiunii/inacţiunii culpabile a mai multor persoane,toate aceste persoane vor fi condamnate pentrusăvârşirea infracţiunii.

B.Latura subiectivăAceastă infracţiune se săvârşeşte din culpă

în ambele modalităţi, adică sub forma culpei cu

previziune (uşurinţă) sau sub forma culpei simple(neglijenţă).Există culpă cu previziune (uşurinţă)

atunci când făptuitorul prevede rezultatul fapteisale (moartea victimei), dar nu urmăreşte

producerea lui, ci crede fără temei că el nu se va produce (de ex.: organizarea defectuoasă alucrărilor pe un şantier, efectuarea unui experiment

riscant, examinarea bolnavului de către medic înmod superficial etc).Există culpă simplă (neglijenţă) atunci

când subiectul nu prevede rezultatul faptei sale(moartea victimei), deşi în raport cu conduitaoricărui om normal trebuia să-l prevadă, iar înraport cu persoana sa putea să aibă această

previziune (de ex.: un militar aflat în serviciul de

pază iasă arma încărcată şi nesupravegheată înapropierea unui grup de copii, unul dintre copii se27



joacă cu arma, aceasta se descarcă şi un alt copileste ucis).

A.FormeUciderea din culpă, fiind o infracţiune

neintenţionată, nu poate avea decât forma perfectă,adică fapta consumată, nefiind susceptibilă detentativă. Infracţiunea analizată se consumă înmomentul în care s-a produs rezultatul, adicămoartea victimei. În cazul când acest rezultat nu se

produce şi dacă activitatea făptuitorului nuconstituie o altă infracţiune, autorul va fi exonerat

de pedeapsă.

B.ModalităţiÎn afară de modalitatea simplă,

corespunzătoare variantei tip, infracţiunea poate fisăvârşită şi în variante agravate.o primă modalitate agravată se realizează potrivit art.178 alin.2 C.pen., această agravantă

privind caracterul profesional al conduitei periculoase a făptuitorului.

Textul se referă la caracterul activităţii înlegătură cu care s-a săvârşit fapta, iar nu laîndeletnicirea ca atare a celui ce a săvârşit fapta.Profesionistul sau meseriaşul care nu săvârşeştefapta în exerciţiul profesiei sau meseriei proprii oriîn exerciţiul altei profesii sau meserii, răspunde

pentru forma simplă sau de bază, în schimb celcare nu are nicio profesie sau meserie, dar semanifestă într-un sector de activitate specific şi,din uşurinţă sau neprevedere, ucide o persoană,răspunde pentru forma agravată.

Sfera culpei profesionale cuprinde oricedomeniu de activitate la care se angajează o

persoană şi care este caracterizat prin anumecunoştinţe şi o anume manualitate.

28

4.Forme. Modalită i.ț Sanc iuni

Modalită i.ț



Făptuitorul răspunde penal, în condiţiileart.178 alin.2 C.pen., atunci când a cunoscutdispoziţiile sau regulile respective şi a acţionat fărăsă ţină seama de ele sau nu le-a cunoscut, dar

trebuia şi avea posibilitatea să le cunoască.Când nerespectarea vreuneia din

dispoziţiile legale sau a măsurilor de prevedereconstituie prin ea însăşi infracţiune, va exista unconcurs de infracţiuni.o a doua modalitate agravată este cea

prevăzută de art.178 alin.3 C.pen., pentru existenţacăreia este necesar ca făptuitorul, pe de o parte, să

aibă calitatea (subiect activ calificat) de conducător al unui vehicul cu tracţiune mecanică, iar pe de altă

parte, să fi avut o îmbibaţie alcoolică peste limităsau să fi fost în stare de ebrietate.o altă modalitate normativă este ceareglementată în art.178 alin.4 C.pen. şi constă înfapta oricărei alte persoane care, în exerciţiul

profesiei sau meseriei, aflându-se în stare de

ebrietate, provoacă din culpă uciderea unei persoane. Agravanta se referă numai la cei ceexercită o profesie sau meserie (culpă profesională)nu şi o altă activitate.o A patra modalitate agravată este prevăzutăde art.178 alin.5 C.pen. - uciderea din culpă estemai gravă dacă prin fapta săvârşită s-a cauzatmoartea a două sau mai multe persoane.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 1 la 5 ani- alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani- alin.3 şi 4 - închisoare de la 5 la 15 ani-alin.5 - la maximul pedepselor prevăzute deart.178 alin.1-4 se poate adăuga un spor de până la3 ani

29

Sanc iuni ț




6. LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE

Art. 180 C.pen. - "(1) Lovirea sau orice acte deviolenţă cauzatoare de suferinţe fizice se

pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau

cu amendă.(11 )2 Faptele prevăzute la alin. (1) săvârşiteasupra membrilor familiei se pedepsesc cuînchisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.(2) Lovirea sau actele de violenţă care au

pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecareîngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesccu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cuamendă.(23 )4 Faptele prevăzute la alin. (2) săvârşiteasupra membrilor familiei se pedepsesc cuînchisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă.(3)Ac iunea penală se pune în mişcare laț

plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Încazul faptelor prevăzute la alin. (11 )şi(21 )ac iunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.ț (4)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală, producându-şi efectele şi în cazul în careacţiunea penală a fost pusă în mişcare dinoficiu."

1 Alin. (11) introdus prin L nr. 197/20002

Alin. (11) introdus prin L nr. 197/20003

Alin. (1

1

) introdus prin L nr. 197/20004Alin. (21) introdus prin L nr. 197/2000

30





Între inculpat şi partea vătămată s-a produs un incident în urma căruia aceasta dinurmă a fost trântită la pământ şi lovită cu

picioarele în abdomen de către agresor,cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora au

fost necesare îngrijiri medicale de 7 zile.

Fapta este incriminată sub aceastădenumire în art.180 C.pen. şi constă în lovirea sauorice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fiziceexecutate în mod Intenţionat asupra unei persoane.

Fapta este mai gravă dacă lovirea sau actele deviolenţă au fost săvârşite în următoareleîmprejurări:

- asupra membrilor de familie;- au pricinuit o vătămare ce necesită pentruvindecare îngrijiri medicale de cel mult 20de zile;- asupra membrilor de familie în cazul

alineatului anterior.Prin membru de familie, potrivit art.149, se

înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta dinurmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cufăptuitorul.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale care se referă la ocrotireaintegrităţii corporale sau sănătăţii persoanei. b) Obiectul material. În cazul acesteiinfracţiuni, obiectul material îl reprezintă corpul

persoanei, asupra căreia acţionează făptuitorul.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ al acestei infracţiuni poate

fi orice persoană, deoarece legea nu cere să existe31

Practică

judiciară

Considera ii ț





• Subiectul



o calitate specială a subiectului activ. Fapta se poate comite şi în participaţie în oricare dinformele sale (coautorat, instigare, complicitate). b) Subiectul pasiv al infracţiunii poate fiorice persoană în viaţă asupra căreia s-a exercitatviolenţa. Subiect pasiv general este societatea.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă fie într-o acţiune delovire, fie în orice violenţe susceptibile să provoaceo suferinţă fizică victimei.

Prin "lovire" se înţelege acel act deagresiune, care constă în acţiunea mecanică a uneienergii cinetice exterioare de atingere, decompresiune sau izbire bruscă şi violentă asuprafeţei de contact a corpului victimei cu sau deun corp contondent, de regulă, prin proiectare,călcare, alunecare, aruncare sau cădere (de ex.: cu

piciorul, cu un obiect; de perete, de gard; aruncarede obiecte sau corpuri tari asupra victimei etc).

Prin "acte de violenţă" se înţeleg toatemanifestările brutale, constrângerile fizice de oricenatură, care ar putea cauza suferinţe fizice (de ex.:tragerea de păr, târârea etc).

Fapta se poate realiza prin acţiunea directăa făptuitorului, dar şi indirect, prin folosirea unor obiecte, a unui animal sau chiar prin propria faptă avictimei constrânsă să se accidenteze.

Elementul material poate consta într-oacţiune, dar şi inacţiune, atunci când, prin neluareaunei măsuri la care subiectul era obligat, victimaeste expusă să se lovească (de ex.: făptuitorul nuanunţă victima că a dat pe scară cu o substanţăalunecoasă pentru protejarea lemnului,

provocându-i căderea).Mijoacele folosite de făptuitor pot fi

materiale sau morale, psihice (de ex.: provocarea32





cauzalitate

B. Latura



fugii victimei din cauza fricii, spaimei, ameninţării,iar victima împiedicându-se se loveşte).în sensul legii penale, actele de violenţă nu

presupun numai folosirea forţei, a constrângerii,

dar şi folosirea de mijloace nonviolentesusceptibile să-i provoace victimei suferinţe,mijloace cărora, dacă victima le-ar fi cunoscut, leopunea rezistenţă (de ex.: presărarea unui praf iritant în mănuşa victimei).

Nu există condiţii speciale de loc sau timp. b)Urmarea imediată constă în provocarea uneisuferinţe fizice victimei. În cazul lovirii, suferinţa

fizică este prezumată, fiind inerentă acţiunii; ea nutrebuie dovedită în cazul altor acte de violenţă.Lovirile sau alte violenţe, care produc

iritarea pielii, escoriaţii sau echimoze, adică simplesemne exterioare superficiale şi care nu necesităîngrijiri medicale pentru vindecare, realizeazăforma tip a infracţiunii.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea -

inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs -suferinţă fizică sau vătămare corporală - estenecesar a se stabili o legătură decauzalitate, olegătură de la cauză la efect.

B. Latura subiectivă a infracţiunii constă învinovăţie sub forma intenţiei directe sau indirecte.

Sunt considerate ca fiind comise cu

intenţie chiar şi acele fapte care sunt săvârşite dinglumă ori din dorinţa "de a educa" o persoană,dacă au cauzat suferinţe.

În mod excepţional, nu va existainfracţiune neexistând intenţie, dacă lovirile sauviolenţele au avut loc în cadrul jocurilor sportiveîngăduite de lege (box, rugby etc.) sau în cazulefectuării unei operaţii medicale, a unui tratamentmedical, cu condiţia să se respecte limitele fireştiale acestor activităţi.

33



În literatura juridică se arată că nuconstituie infracţiune acţiunea violentă, chiar săvârşită cu intenţie, atunci când a fost comisă cuconsimţământul persoanei vătămate.

În cazul infracţiunii analizate nuinteresează mobilul faptei, la fel nu intereseazăscopul urmărit.

A.FormeInfracţiunea se consumă în momentul când

victima a fost lovită sau în momentul când printr-un act de violenţă i s-a produs o suferinţă fizică.

Această infracţiune poate fi săvârşită în forma continuată, atunci când făptuitorul loveşte o persoană, în împrejurări diferite, în baza aceleiaşirezoluţii (de ex.: de câte ori o va întâlni).

În cazul în care făptuitorul realizeazălovirea prin mai multe acte săvârşite împotrivaaceleiaşi persoane în aceeaşi împrejurare, nu va fivorba despre forma continuată, ci despre o singură

acţiune de lovire, care produce un rezultat unic.Atunci când făptuitorul loveşte mai multe persoane există concurs real de infracţiuni ,deoarece în cazul infracţiunilor contra persoanei,atât unitatea naturală de infracţiuni, cât şiinfracţiunea continuată, nu sunt compatibile cu

pluralitatea subiecţilor pasivi.

B.ModalităţiÎn afara formei simple a celor douămodalităţi normative - lovirea şi actele de violenţăcauzatoare de suferinţe - , infracţiunea maicuprinde trei forme agravate, constând în lovire sauacte de violenţă ce au cauzat victimei o vătămare aintegrităţii corporale sau a sănătăţii, ce necesită

pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20de zile şi lovirea sau actele de violenţă comiseasupra membrilor de familie.

34

4.Forme. Modalită i.ț Sanc iuni ț




Prin "îngrijiri medicale" se înţelege, însens larg, supunerea victimei la un regim sautratament adecvat în vederea vindecării. Dovadatimpului necesar pentru îngrijiri medicale, se face

cu certificatul medical, dar şi cu orice alte mijloacede probă.

C. Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la o luna la 3 lunisau amendă- alin.11 - închisoare de la 6 luni la un ansau amendă- alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă- alin.21 - închisoare de la un an la 2 ani sauamendă

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în

cazul alin.12

şi 2 acţiunea penală se pune înmişcare şi din oficiu. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală, producându-şi efectele şi în cazul în careacţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

7. VĂTĂMAREA CORPORALĂ GRAVĂ

Art. 182 C.pen. - "(1)3 Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii ovătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri

1Alt 182 modificat prin L nr. 169/2002

2

Alt 182 modificat prin L nr. 169/20023Alt 182 modificat prin L nr. 169/2002

35

Sanc iuni ț





medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseşte cuînchisoare de la 21a 7 ani.(2) Dacă fapta a produs vreuna dinurmătoarele consecinţe: pierderea unui simţ sauorgan, încetarea funcţionării acestora, oinfirmitate permanentă fizică ori psihică,sluţirea, avortul, ori punerea in primejdie a vieţii

persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10ani.(3) Când fapta a fost săvârşită în scopul

producerii consecinţelor prevăzute la alin. (1) şi (2), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

(4)Tentativa faptei prevăzute în alin. (3) se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul N. J.care, într-una din zile, vrând să se răzbune peconcubina infidelă, i-a provocat o sluţire a feţei,tăindu-i nasul, buza superioară şi obrajii.

A. Obiectul infracţiuniiA se vedea celelalte infracţiuni din capitol.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoanăfizică ce întruneşte condiţiile de vârstă şiresponsabilitate prevăzute de lege. Participaţia este

posibilă în toate formele sale.

b) Subiectul pasiv este persoana căreia, prin fapta subiectului activ, i s-a cauzat vătămareacorporală.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă într-o acţiunesau inacţiune care produce vreunul din rezultatele

enumerate.36


2. Condi ii ț reexistente




b) Urmarea Imediată (tipică) constă învătămarea corporală suferită de subiectul pasiv şicare poate îmbrăca una din următoarele modalităţialternative:

- o vătămare care necesită pentru vindecareîngrijiri medicale mai mult de 60 de zile (inclusiv

boala incurabilă);

- pierderea unui simţ, adică acea facultate aoamenilor de a percepe impresii din lumeaexterioară (prin "pierderea unui simţ" se înţelegeatât dispariţia, cât şi diminuarea acestuia, adică

micşorarea capacităţii de a auzi, de a vedea, de a percepe gustul şi mirosul substanţelor ori calităţile palpabile ale corpurilor);

- pierderea unui organ, adică a unei părţi acorpului prin care se realizează una sau mai multefuncţii vitale (inimă, creier, ficat) sau utile vieţii(ureche, deget, sân, dinte etc).

Pierderea organului presupune

desprinderea acelui organ de corp, neavândrelevanţă dacă această desprindere este consecinţadirectă a infracţiunii ori a unei operaţiichirurgicale.

Infracţiunea subzistă , indiferent dacă s-a pierdut întregul organ (de ex.: ambele picioare aleorganului locomotor) sau numai o parte din acesta(un plămân);

- încetarea funcţionării unui simţ sauorgan, adică o vătămare corporală care faceimposibilă îndeplinirea funcţiei simţului sauorganului (organul se păstrează, dar nu îşi mai

poate îndeplini funcţia); producerea unei infirmităţi permanente fizice ori psihice.

Infirmitatea fizică presupune o stareanormală cu caracter permanent, în care victima nu

se mai poate folosi în mod obişnuit şi normal de37


material • Urmareaimediată• Legătura de

cauzalitate

B. Laturasubiectivă•

Vinovă iaț

A.Latura obiectivă• Urmarea

imediată



corpul său (ruperea unui picior). Infirmitatea psihică este situaţia în care victima a suferit untraumatism psihic care presupune pierderea totalăsau parţială a controlului actelor sale.

Infirmitatea trebuie să fie permanentă;sluţirea, adică un grav prejudiciu estetic cauzatvictimei, schimbarea înfăţişării normale a acesteiacare capătă un aspect neplăcut (deformareacorpului, mutilare etc).

Infracţiunea subzistă chiar dacă defectele provocate prin fapta ilicită ar putea fi înlăturate prin "lucrări artificiale"; avortul, adică întrerupereacursului sarcinii şi expulzarea produsului deconcepţie. În momentul săvârşirii faptei victimatrebuie să fi fost însărcinată, iar făptuitorul trebuiesă fi ştiut sau să fi putut prevedea existenţa sarcinii.În lipsa cunoaşterii stării de graviditate sau a

posibilităţii concrete de a o prevedea, textul art.182alin.2 C.pen. nu este aplicabil, în asemenea cazexistând o eroare de fapt cu privire la circumstanţa

agravantă; punerea în primejdie a vieţii persoanei, prin aceasta înţelegându-se situaţia când făptuitorula creat prin activitatea sa posibilitatea reală şiconcretă ca victima să înceteze din viaţă. În aceastăipoteză făptuitorul nu urmăreşte moartea victimeişi nici nu acceptă acest rezultat; altfel fapta ar constitui tentativă de omor.

c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sau

inacţiunea făptuitorului şi rezultatul produs estenecesar a se stabili o legătură de cauzalitate.

Nu interesează dacă au concurat şi altecauze preexistente sau concomitente, sau dacărezultatul s-a amplificat din cauza culpei victimei(de ex.: nu s-a supus ia timp unui examen medical)sau a medicului (de ex.: efectuarea unul examenmedical superficial).

38

• Legătura decauzalitate

B. Latura




B. Latura subiectivăVătămarea corporală gravă prevăzută de

art.182 alin.1 şi 2 C.pen. se săvârşeşte cu intenţieindirectă sau cu praeterintenţie.

în modalitatea prevăzută în alin.3, autorulurmăreşte producerea rezultatului, fiind vorba decide o intenţie directă.

La niciuna din modalităţile faptei prevăzute în art.182 C.pen., textul nu cere unanumit scop sau mobil.

A. Forme

Infracţiunea se consumă când se producevreuna din urmările prevăzute de textulincriminator.în varianta tipică a infracţiunii, tentativa nu se

pedepseşte.Tentativa se pedepseşte la fapta

incriminată prin art.182 alin.3 C.pen., adică atuncicând s-a comis cu intenţie directă.

B.ModalităţiInfracţiunea are pe lângă modalităţile

normative descrise în alin.1 şi 2, şi o modalitateagravată prevăzută de alin.3. Incidenţa modalităţiiagravate la care ne referim este restrânsă numai lafaptele enumerate în alin.1 şi 2, săvârşite cuintenţie directă, fiind excluse cele comise cu

intenţie indirectă şi cele praeterintenţionate. Prinurmare, pentru existenţa agravantei este necesar cafăptuitorul să fi prevăzut consecinţa sauconsecinţele grave care s-au produs şi să fi urmăritaceasta ori acestea să se producă.

În raport cu formele şi modalităţilenormative pot exista variate modalităţi faptice.

C.Sancţiuni39


Sanc iuni ț

Sanc iuni ț



- alin.1 - închisoare de la 2 la 7 ani




8. LOVIRILE SAU VĂTĂMĂRILE CAUZATOARE DE MOARTE

Art. 183 C.pen. - "Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în art. 180-182 a avut ca urmaremoartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la5 la 15 ani."

Constituie infracţiunea de loviri sauvătămări cauzatoare de moarte fapta inculpatului

care, în urma unor discuţii purtate în glumă cucolegul său de muncă, l-a rostogolit pe acesta dedouă ori peste cap, crezând ca îi va cauza o

suferinţă fizică minoră, în realitate cauzându-i o fractură a coloanei vertebrale, în urma căreiavictima a decedat.

A.Obiectul infracţiunii

a) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale care ocrotesc viaţa persoanei.

b) Obiectul material este corpul persoanei.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică careîndeplineşte condiţiile de vârstă şi responsabilitate

prevăzute de lege.

40


1. Con inutul ț

legal

Practică

judiciară




Participaţia penală este posibilă sub toateformele acesteia.

b )Subiectul pasiv este persoana în viaţă.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin acţiuni sauinacţiuni identice cu cele care realizeazăinfracţiunile prevăzute în art. 180-182 Cp., dar careau avut ca urmare imediată moartea victimei.

În doctrina şi practica judiciară, s-a ridicat problema dacă pentru existenţa infracţiuniianalizate este necesar sau nu ca moartea victimei

să fie rezultatul unei acţiuni unice, imputabileexclusiv făptuitorului.Opinia majoritară este aceea că va exista

infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare demoarte, chiar dacă faptei făptuitorului i s-au adugatşi alte cauze (factori contributivi anteriori,concomitenţi sau posteriori).

Nu există cerinţe speciale cu privire latimpul şi locul comiterii infracţiunii.

b) Urmarea imediată constă în moarteavictimei.

c) Legătura de cauzalitate. Întreactivitatea făptuitorului şi moartea victimei trebuiesă existe o legătură cauzală. Această legătură nueste înlăturată, dacă la activitatea făptuitorului seadaugă şi alţi factori (de ex.: constituţia slăbită a

victimei).Chiar dacă moartea victimei survine dupăo perioadă mai lungă de la data aplicării lovituriiintenţionate, infracţiunea subzistă.

B. Latura subiectivă constă în praeterintenţie.Lovirea sau fapta de vătămare corporală se

săvârşeşte cu intenţie, iar urmarea mai gravă

produsă - moartea victimei - are loc din culpasubiectului.41


A.Latura obiectivă•

Elementul material


material •

Urmareaimediată• Legătura de

cauzalitate




Urmarea - moartea victimei - se atribuiefăptuitorului pe baza culpei dovedite şi nu pe bazaunei prezumţii de culpă.

Existenţa culpei poate fi dedusă şi din

simpla materialitate a faptei.

A.FormeConsumarea infracţiunii are loc în

momentul când se produce moartea victimei. Dacămoartea victimei nu se produce, fapta constituieinfracţiune consumată de lovire sau vătămarecorporală.

Tentativa nu este posibilă, deoarecerezultatul mai grav, moartea victimei, survine dinculpă, ori faptele din culpă exclud tentativa.

B.ModalităţiInfracţiunea este susceptibilă de numeroase

şi variate modalităţi, atât normative, câtşi faptice.

C.SancţiuniÎnchisoare de la 5 la 15 ani


9. VĂTĂMAREA CORPORALĂ DIN CULPĂ

42


Sanc iuni ț




Art. 184 C.pen. - "(1)1 Fapta prevăzută la art. 180alin. (2) şi (21 ), care a pricinuit o vătămare cenecesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevăzută în art.

181, săvârşite din culpă, se pedepsesc cuînchisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările

prevăzute la art. 182 alin. (1) sau (2), pedeapsaeste închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.(3) Când săvârşirea faptei prevăzută înalin. (1) este urmarea nerespectării dispozi iilor ț legale sau a măsurilor de prevedere pentru

exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentruîndeplinirea unei anume activităţi, pedeapsa esteînchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.(4) Fapta prevăzută în alin. (2) dacă esteurmarea nerespectării dispoziţiilor legale saumăsurilor de prevedere arătate în alineatul

precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(4 1

)2

Dacă faptele prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt săvârşite de către o persoană care se află în starede ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unula 3 ani, în cazul alin. (3), şi închisoarea de launu la 5 ani, în cazul alin. (4).(5)Pentru faptele prevăzute în alin. (1) şi (3),acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea

părţilor înlătură răspunderea penală." Inculpata, manipulant de tramvai, în timp

ce conducea vehiculul a văzut pe victimă în starede ebrietate şi mergând în zig-zag în traversarea

străzii, inclusiv a liniilor de tramvai, dar,apreciind greşit că ea va ieşi din zona de înaintare

1

Alin. (1) modificat prin L nr. 169/20022Alin. (41) introdus prin L nr. 169/2002

43





a tramvaiului, nu a redus suficient viteza acestuia,deşi se impunea chiar să oprească, astfel că nu a

putut evita impactul în urma căruia victimei i s-avătămat în mod grav integritatea corporală.

Infracţiunea prevăzută în art. 184 C.pen.nu se deosebeşte, sub aspectul obiectului (obiectul

juridic generic, obiectul juridic special şi alobiectului material) sau al subiecţilor (activ şi

pasiv) de infracţiunile prevăzute în art.180 alin.2,181 şi 182 C.pen.

De asemenea, nu există nici la această

infracţiune vreo condiţie de loc şi timp pentrusăvârşirea infracţiunii.

Cu privire însă la subiectul activ, este desubliniat că, fiind vorba de o infracţiuneneintenţionată, participaţia nu este posibilă decât înforma ei improprie, prevăzută de art.31 C.pen.,adică numai în situaţia când o persoană participăcu intenţie (ca instigator sau complice) la

vătămarea corporală săvârşită din culpă de autor.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin lovire saualte violenţe ori prin vătămări corporale. Acesteacţiuni sau inacţiuni sunt identice cu celeenumerate în art.180 alin.2 - art.182 C.pen.

Din raportarea dispoziţiilor art.184 alin.1

C.pen. la dispoziţiile art.180 alin.1 şi art.181C.pen., rezultă că ne găsim în prezenţa infracţiuniide vătămare corporală din culpă numai dacă durataîngrijirilor medicale necesare pentru vindecare estemai mare de 10 zile, dar cel mult de 60 de zile.

Dacă lovirea sau actul de violenţă săvârşitdin culpă a produs numai suferinţe fizice sau ovătămare ce necesită pentru vindecare îngrijirimedicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nuconstituie infracţiune.

44





b) Urmarea imediată este producereauneia din vătămările menţionate în art.180 alin.2,181 şi 182 C.pen.c) Legătura de cauzalitate. Pentruexistenţa infracţiunii este necesar să existe olegătură de cauzalitate între acţiunea (inacţiunea)făptuitorului şi rezultat.

B.Latura subiectivăFapta de vătămare corporală se încadrează

în dispoziţiile art.184 C.pen. atunci când estesăvârşită din culpă.

A.FormeInfracţiunea se consumă atunci când se

produce rezultatul. Tentativa nu este posibilă, fiindvorba de o faptă comisă din culpă.

B.ModalităţiExistă o formă simplă (art.184 alin.1) şi

patru forme agravate (art.184 alln.2, 3, 4, 41).în cazul când, prin nerespectarea dispoziţiilor

prevăzute de lege, se provoacă din culpă,vătămarea corporală sau a sănătăţii mai multor

persoane se comit atâtea infracţiuni câte persoaneau fost accidentate, fiind vorba de un concurs ideal.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la o luna la 3 lunisau amendă- alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă

1Art. 189 modificat prin L nr. 169/2002

45


Sanc iuni ț



- alin.3 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă; sau închisoare de la unu la 3 ani (conformalin.42 - dacă faptele sunt săvârşite de o persoanăaflată în stare de ebrietate)- alin.4 - închisoare de la 6 luni la 3 ani;sau închisoare de la unu la 5 ani (alin2 -dacăfaptele sunt săvârşite de o persoană aflată în starede ebrietate)

În cazul alin.1 şi 3 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Pentru faptele prevăzute în alin.2, 4 şi 4 1acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

10. LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL

Art. 189 C.pen - "(1) Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cuînchisoare de la 3 la 10 ani.(2) In cazul în care fapta este săvârşită

prin simularea de calităţi oficiale, prin răpire, deo persoană înarmată, de două sau mai multe

persoane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos material sau orice alt avantaj, precum şi în cazul in care victima esteminoră sau este supusă unor suferinţe ori sănătatea sau viaţa ii este pusă în pericol,

pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.(3) Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15ani se sancţionează şi lipsirea de libertate a unei

2Art. 189 modificat prin L nr. 169/2002

46

5. Aspecterocesuale




persoane săvârşită în scopul de a obliga la practicarea prostituţiei.(4) Dacă pentru eliberarea persoanei secere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică,o organizaţie internaţională interguvemamentalăsau un grup de persoane să îndeplinească sau sănu îndeplinească un anumit act, pedeapsa esteînchisoarea de la 7 la 18 ani.(5) Dacă faptele prevăzute la alin.(1)-(4)se săvârşesc de către o persoană care face partedintr-un grup organizat, pedeapsa este

închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.(1),închisoarea de la 7 la 18 ani, in cazul alin.(2) şi (3), închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin.(4).(6) Dacă fapta a avut ca urmare moarteasau sinuciderea victimei, pedeapsa esteînchisoarea de la 15 la 25 de ani.(7) Tentativa faptelor prevăzute în alin.

(1)-(4) se pedepseşte.(8) Constituie tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sauluarea de măsuri în vederea comiterii faptei

prevăzute la alin. (4)."

Inculpaţii au acostat victima într-o staţiede tramvai şi, împotriva voinţei ei, au dus-o la

domiciliul unuia dintre ei şi nu i-au permis să părăsească locuinţa timp de 9 ore.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale a căror existenţă şi normală desfăşuraredepind de ocrotirea libertăţii fizice a persoanei,adică a posibilităţii acesteia de a se mişca, de a

circula, de a acţiona după voinţa sa şi în limiteleadmise de lege.47





Ca obiect juridic secundar, apar în unelesituaţii, relaţiile sociale referitoare la integritateacorporală ori sănătatea persoanei.

b )Obiectul material îl constituie corpul persoanei

fizice.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ al infracţiunii poate fi orice

persoană. Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale.

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică.

A.Latura obiectivăa) Elementul material constă într-o acţiune sauinacţiune, prin care se produce în orice modlipsirea de libertate a persoanei.

Dacă lipsirea de libertate are caracter legal,fapta nu constituie infracţiune (ex.: persoanereţinute în carantină).

b) Urmarea imediată este lipsirea delibertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a semanifesta potrivit voinţei sale. Lipsirea de libertatetrebuie să dureze atât cât să rezulte că persoana afost efectiv împiedicată de a se deplasa şi acţionaîn conformitate cu voinţa sa.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea(inacţiunea) făptuitorului şi urmarea imediată

trebuie să existe o legătură de cauzalitate.În cazul lipsirii de libertate a persoanei de sexfeminin, ca modalitate de constrângere la raportsexual, inculpatul va răspunde numai pentruinfracţiunea de viol; dacă, însă, dupa violinculpatul a continuat să reţină victima pentru a oconstrânge să nu părăsească încăperea câteva ore,va exista infracţiunea prevăzută în art.189 C.pen.,

în concurs cu aceea de viol.48





cauzalitate




Dacă au fost private de libertate mai multe persoane, vor fi atâtea infracţiuni câte victime aufost lezate.

B.Latura subiectivăInfracţiunea se săvârşeşte cu intenţie

directă sau indirectă.În situaţia când făptuitorul s-a aflat în

eroare, referitor la aspectul ilegal al privării delibertate, nu va exista infracţiune, întrucât aceastăeroare înlătură vinovăţia.

Nu va exista răspundere penală atunci

când fapta a fost comisă cu consimţământul valabil al persoanei.

Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, vinovăţia se prezintă sub forma praeterintenţiei.

A.FormeTentativa faptelor prevăzute la alin. 1-4 se

pedepseşte.Constituie tentativă şi producerea sau

procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luareade măsuri în vederea comiterii faptei prevăzute laalin.4.

Lipsirea de libertate în mod ilegal seconsumă în momentul în care se produce urmareaimediată - lipsirea de libertate; dacă lipsirea de

libertate continuă, fapta va avea caracterul uneiinfracţiuni continue, până la redarea libertăţiivictimei.

B.ModalităţiArt.189 alin.1 C.pen. incriminează

modalitatea tipică, iar modalităţile agravate sunt prevăzute de alin.2-6.

49



Sanc iuni ț



Prima modalitate agravată constă, potrivitart.189 alin.2 C.pen., în săvârşirea faptei prinsimularea de calităţi oficiale. În acest caz

făptuitorul, fără a avea o calitate oficială, pretindecă ar deţine o asemenea calitate (calitatea de procuror, ofiţer de poliţie etc).

Simularea altei calităţi oficiale (ex.:director la o unitate) nu atrage aplicarea agravantei.Dacă făptuitorul a dobândit ulterior calitatea decare s-a prevalat, fapta sa va continua să constituieinfracţiune.o Potrivit art.189 alin.2 C.pen. fapta este mai

gravă când a fost săvârşită prin răpire. Existăaceastă agravantă, cand victima a fost luată, deobicei prin violenţă (fizică sau psihică) sau prinalte mijloace frauduloase, din locul unde se afla,spre a fi transportată în altă parte împotriva voinţeisale.o Privarea de libertate dobândeşte un pericol

sporit şi când este comisă de o persoană înarmată.Legea (art.189 alin.2 C.pen.) nu cere ca autorul săfi întrebuinţat arma aflată asupra sa pentru a înlesnisăvârşirea infracţiunii, fiind suficient ca autorul săfie înarmat.o Prin "persoană înarmată" trebuie săînţelegem persoana care are asupra sa instrumente,

piese sau dispozitive astfel declarate prin

dispoziţiile legale, precum şi persoana care areasupra sa orice alte obiecte de natură a putea fifolosite ca arme şi pe care le întrebuinţează în modefectiv pentru atac. În primul caz, fiind vorbadespre o armă propriu-zisă, este suficient ca, înmomentul săvârşirii faptei, autorul să aiba asuprasa o astfel de armă. În al doilea caz, fiind vorba deun obiect care devine armă numai prin folosire,este necesar ca subiectul activ să utilizeze acestobiect împotriva victimei. Efectul intimidant pe

50

Modalită i ț .

Modalită i ț .



care îl produce asupra victimei arma propriu-zisă,deţinută de făptuitor, cât şi folosirea de către acestaa obiectului susceptibil a servi ca armă, fac ca faptasă fie săvârşită mai uşor.o Potrivit art.189 alin.2 C.pen. fapta este mai

gravă când se săvârşeşte de două sau mai multe persoane împreună. Nu interesează dacă printre ceicare acţionează împreună se găsesc şi persoanecare nu răspund penal, deoarece legea are în vederenumai o cooperare materială.o Altă circumstanţă agravantă prevăzută de

art.189 alin.2 C.pen. constă în cererea unui folosmaterial sau a oricărui alt avantaj, în schimbuleliberării. În prima ipostază autorul cere înschimbul eliberării un folos material. Dacă cerereaeste satisfăcută şi făptuitorul dobândeşte folosul,nu există şi infracţiunea de şantaj, deoarece esteabsorbită ca circumstanţă agravantă în prezentainfracţiune. În cea de-a doua ipostază, împrejurareaagravantă există, dacă în schimbul eliberării se cere

orice avantaj, decât un folos material.o Fapta este mai gravă dacă victima este o

persoană minoră (art.189 alin.2 C.pen.). Starea deminoritate a victimei (sub 18 ani) trebuie să existeîn momentul săvârşirii faptei şi să fie cunoscutăsau prevăzută de autor.o Conform prevederilor art.189 alin.2 C.pen.infracţiunea este mai gravă când victima estesupusă unor suferinţe. Suferinţele pot fi fizice sau

psihice (de ex.: expunerea victimei la sete, foame; batjocorirea demnităţii victimei etc).

Altă formă agravată există atunci cândvictimei îi sunt puse în pericol sănătatea sau viaţasau, cu alte cuvinte, când s-a creat posibilitatea cavictima să sufere o vătămare a

51

Modalită i ț .



integrităţii corporale sau a sănătăţii ori ca ea să-şi piardă viaţa.

o Modalitatea examinată subzistă şi atunci

când starea de pericol a existat numai la unmoment dat, nefiind necesar ca ea să fi exjstat petoată perioada timpului cât victima a fost lipsită delibertate.o În cazul în care victima suferă efectiv o

vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii,infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,intră în concurs cu infracţiunea de vătămarecorporală. Altă modalitate agravată este prevăzută înalin.3 atunci când lipsirea de libertate a unei

persoane este săvârşită în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei. În cadrul alin.4 există o formă agravatăatunci când pentru eliberarea persoanei se cere, înorice mod, ca statul, o persoană juridică, o

organizaţie internaţională interguvernamentală sauun grup de persoane să îndeplinească sau nu unanumit act. Alin. 5 prevede că dacă faptele prevăzutela alin.(1)-(4) se săvârşesc de către o persoană careface parte dlntr-un grup organizat, pedeapsa esteînchisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin.(1),închisoarea de la 7 la 18 ani, în cazul alin.(2) şi (3),închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin.(4). În alin.6 este prevăzută tot ca o formăagravată situaţia în care fapta a avut ca urmaremoartea sau sinuciderea victimei.

C. Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 3 la 10 ani- alin.2 - închisoare de la 7 la 15 ani

- alin.3 - închisoare de la 7 la 15 ani52

Sanc iuni ț



- alin.4 - închisoare de la 7 la 18 ani-alin.5 - dacă faptele prevăzute la alin.(1)-(4) sesăvârşesc de către o persoană care face parte dintr-un grup organizat:

• alin.1 - închisoare de la 5 la 15 ani

• alin.2 şi 3 - închisoare de la 7 la 18 ani

• alin.4- închisoare de la 10 la 20 ani• alin.6 - închisoare de la 15 la 25 ani


11. VIOLAREA DE DOMICILIU

Art. 192 C.pen. – (1)Pătrunderea fără drept, înorice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţăsau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără

consimţământul persoanei care le foloseşte, saurefuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.(2)1 In cazul în care fapta se săvârşeşte de o

persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul nopţii, sau prin folosire de calităţi mincinoase, pedeapsa esteînchisoarea de la 3 la 10 ani.(3) Pentru fapta prevăzută în alin. (1), acţiunea

penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

A comis această infracţiune numitul V.G.care, prin ameninţare, a pătruns în locuinţavecinului său H.I., refuzând să părăsească

1Alin.(1) i (2) modificate prin L nr. 169/2002ș

53






respectiva locuinţă decât după intervenţiaorganelor de poliţie.

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale privind apărarea libertăţii persoanei, subaspectul libertăţii vieţii domestice.

b) Obiectul material al infracţiunii, de regulă,lipseşte; în cazul în care s-au produs vătămări

persoanelor ori bunurilor, obiectul material îl vaconstitui corpul persoanelor sau lucrurile asupra

cărora a acţionat subiectul activ.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.

Infracţiunea se poate săvârşi şi în participaţie. b) Subiectul pasiv este persoana care foloseştedomiciliul violat.

Aceasta nu se identifică cu proprietarullocuinţei, nici cu posesorul, ci este cel carefoloseşte efectiv încăperea.

Legea ocroteşte pe deţinătorul de fapt allocuinţei, indiferent cât este de precar titlul său.

Ca urmare, nu poate avea calitatea desubiect pasiv decât persoana îndreptăţită a seopune la pătrunderea altei persoane în domiciliul

violat.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se poate realiza fie prinacţiunea de pătrundere, fără drept, într-o locuinţă,încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând deacestea, fie prin acţiunea de a refuza părăsirealocuinţei sau a celorlalte locuri menţionate mai sus,

la cererea persoanei care le foloseşte (alin.1).54





Cu privire la prima modalitate, se cere cafăptuitorul să se fi introdus în mod efectiv, cu totcorpul în vreunul din locurile menţionate în textulde incriminare.

În cazul în care domiciliul este compus dinmai multe încăperi, este suficientă pătrunderea înuna din aceste încăperi.

Prin "locuinţă" se înţelege orice locdestinat efectiv uzului domestic al uneia sau maimultor persoane.

Pentru existenţa infracţiunii nu estesuficientă simpla destinaţie de locuinţă a unei

încăperi, mai trebuie ca aceasta să fie efectivlocuită.Astfel, practica judiciară s-a pronunţat,

statuându-se că nu constituie "locuinţă",construcţia destinată să servească drept locuinţăcare nu este locuită în mod efectiv; pătrundereaîntr-o asemenea construcţie va constituiinfracţiunea de tulburare de posesie.

Dacă mai multe persoane locuiesc încomun şi au gospodărie comună, locuinţa lor esteunică, niciuna dintre ele nu poate comite o violarede domiciliu împotriva celeilalte, în situaţia când,însă fiecare persoană posedă câte o încăpereseparată în aceeaşi casă sau apartament, violarea dedomiciliu va subzista cu privire la fiecare cameră.

" Încăperea" este o parte dintr-oconstrucţie destinată să fie folosită drept locuinţă şicare este utilizată ca atare în mod efectiv (de pildăo cameră dintr-o casă în care o persoană îşidesfăşoară viaţa).

Prin "dependinţe" se înţeleg locurile care,direct sau indirect, sunt în relaţie de dependenţăfaţă de locuinţă. Ele constituie o prelungire, unaccesoriu al locuinţei, deoarece întregesc folosireaacesteia (de ex.: bucătăria, cămara etc). Nu

interesează dacă aceste locuri sunt acoperite sau55


material


material



nu, dacă fac corp comun cu locuinţa sau suntseparate.

Prin "loc împrejmuit" se înţelege orice loccare este separat printr-o îngrădire de jur-împrejur,

printr-o împrejmuire (gard, perete, sârmă etc.) careserveşte unui anumit scop (curte, grădină etc), şicare ţine de locuinţă sau de dependinţă. Dacă loculîmprejmuit nu are nicio legătură cu uzul domesticşi cu libertatea persoanei, nu se află sub ocrotirealegii, sub aspectul infracţiunii pe care o analizăm.

Legea cere ca pătrunderea să fie făcută fărădrept, adică în mod abuziv, fără nicio justificare

legală.Lipsa consimţământului rezultă din

materialitatea faptei; până la proba contrară, lipsaconsimţământului este prezumată.

Acţiunea care constituie elementul materialal infracţiunii poate consta şi într-un refuz de a

părăsi locuinţa. Aceasta presupune că intrarea înlocuinţă s-a făcut în mod legal, însă autorul fie

direct, fie indirect, refuză să o părăsească la cerereacelui care locuieşte acolo.În cazul când pătrunderea în locuinţă se

face în mod legal (de ex.: prin mandat), fapta nuconstituie infracţiune.

Cele două modalităţi de comitere ainfracţiunii au caracter alternativ, astfel încât, dacăfăptuitorul după pătrunderea fără drept şi fără

consimţământ în domiciliu, refuză să-l părăsească,nu va exista concurs de infracţiuni, ci o unitatenaturală de infracţiune. Nu există cerinţe specialecu privire la locul şi timpul comiterii infracţiunii.

Totuşi în ceea ce priveşte timpul săvârşiriiinfracţiunii în timpul nopţii, conduce la o formăagravată a acesteia.

b)Urmarea imediată constă în încălcarea libertăţii

persoanei privind domiciliul.56




cauzalitate




c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăForma vinovăţiei este intenţia directă sau

indirectă. Dacă făptuitorul pătrunde într-o locuinţăfolosită de mai multe persoane avândconsimţământul uneia dintre acestea, se poateconsidera că nu există intenţie.Eroarea subiectului activ asupra inexistenţeiconsimţământului persoanei îndreptăţite, înlătură

răspunderea penală.


momentul în care s-a produs urmarea imediată.în cazul în care rămânerea în domiciliu se

prelungeşte în timp, violarea de domiciliu poatedeveni o infracţiune continuă, activitatea ilegală

epuizându-se la data când făptuitorul părăseştedomiciliul pe care l-a violat. Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt

sancţionate.

B.ModalităţiInfracţiunea se poate realiza prin

modalităţile prevăzute de art.192 alin.1 C.pen.,

pentru forma simplă a infracţiunii, dar şi înmodalităţile agravate, reglementate prin art.192alin.2 C.pen.

Prima dintre acestea se referă la comitereafaptei de către o persoană înarmată.

Pentru existenţa agravantei nu estesuficient ca, în momentul săvârşirii faptei, autorulsă aibă asupra sa o astfel de armă, fiind necesar cael să o poarte în mod vizibil, spre a exercita o

presiune psihică asupra victimei (art.151 alin.157


Modalită i ț .



C.pen.). În cazul obiectelor considerate arme prinasimilare, în sensul art.151 alin.2 C.pen., agravanta

poate fi reţinută numai dacă autorul s-a folositefectiv de obiectul - devenit armă prin asimilare -

pe care îl avea asupra sa.O altă modalitate agravată o constituie

comiterea faptei de două sau mai multe persoaneîmpreună, în sensul că la locul săvârşirii faptei suntdouă sau mai multe persoane care concurăsimultan la comiterea acesteia.

Constituie o modalitate agravată ainfracţiunii şi săvârşirea faptei în timpul nopţii. Va

exista această agravantă, chiar dacă în momentulcomiterii infracţiunii locuinţa era luminatăartificial.

O altă modalitate agravată o reprezintăfolosirea de către autor a unei calităţi mincinoase(de ex.: s-a dat drept poliţist). Dacă făptuitorul auzat, în mod mincinos, de o calitate oficială, vaexista şi infracţiunea de uzurpare de calităţi

oficiale (art.240 C.pen.).

C. Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 6 luni la 4 ani sauamendă- alin.2 - închisoare de la 3 la 10 ani

Pentru forma simplă (art.192 alin.1C.pen.), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

În cazul modalităţii prevăzute în alin.2acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

12. AMENINŢAREA58

Sanc iuni ț




Art. 193 C.pen. - "(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau aunei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a

soţului ori a unei rude apropiate, dacă este denatură să alarmeze, se pedepseşte cu închisoarede la 3 luni la 1 an sau cu amendă, fără ca

pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.(2) Actiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(3) împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală."

În practica judiciară s-a reţinut că, atâtavreme cât activitatea inculpatului s-a limitat laameninţarea victimei cu moartea, fără ca el să fiefectuat acte de natură să învedereze intenţia sa dea suprima viaţa acesteia (în speţă inculpatul a

intrat în bucătărie cu un cuţit, pe care îl ţinea în sus, spunând soţiei sale că o omoară, dar fără să fi făcut cu cuţitul mişcări care să demonstrezeaceastă intenţie), în sarcina lui nu poate fi reţinută decât infracţiunea de ameninţare prevăzută deart.193 C.pen. nu tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art.20 combinat cu art.174,175 lit.c C.pen.

Legea penală în vigoare nu defineştenoţiunea de "ameninţare", ceea ce înseamnă călegiuitorul a folosit-o în înţelesul ei obişnuit, demanifestare a intenţiei de a face rău cuiva.

Cu alte cuvinte, în general, prin"ameninţare" se înţelege fapta de a inspira unei

persoane temerea că este expusă unui pericol saucauzării unui rău.







a)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale care asigură libertatea psihică sau morală a

persoanei, în sensul libertăţii de a decide, de a luanestingherită hotărâri sau de a-şi manifesta voinţa.

b)Obiectul material nu există.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.Particlpaţia este posibilă sub toate formele sale.

b) Subiectul pasiv este persoana ameninţată cusăvârşirea unui rău privitor la persoana sa, a soţuluisau a unei rude apropiate.

Subiect pasiv poate fi orice persoană careeste în măsură să îşi dea seama că este supusă uneiforme de constrângere psihică (deci nu pot fisubiecţi pasivi: nou-născutul, bolnavul în comă saucel care din cauza stării psihice nu-şi poate daseama ce se petrece în jurul său, cel aflat în starede beţie completă).

În situaţia ameninţării adresate unul grup

de persoane, vor fi tot atâţia subiecţi pasivi şi totatâtea infracţiuni câte persoane alcătuiau grupul. Nu există însă infracţiunea de ameninţare

în cazul când făptuitorul se adresează uneicolectivităţi sau unor persoane nedeterminate.

În situaţia în care subiectul pasiv are oanumită calitate (ex.: procuror), ameninţarea va fiabsorbită ca element constitutiv al altor infracţiuni

(ex.: infracţiunea de ultraj prevăzută în art.239C.pen.).

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea deameninţare a unei persoane, de insuflare a temeriică va fi supusă unui pericol sau că soţul ori o rudăapropiată vor suferi un rău. Această acţiune poatefi săvârşită direct, prin orice mijloace de

comunicare, sau indirect, printr-o terţă persoană.60




Acţiunea de ameninţare, pentru a avearelevanţă penală, trebuie să aibă ca obiectsăvârşirea unei infracţiuni, oricare ar fi aceasta, saua unei fapte păgubitoare, indiferent de gravitate.

Infracţiunea sau fapta cu care se ameninţă poate fi îndreptată nu numai împotriva celuiameninţat, dar şi a soţului sau a unei rudeapropiate. Calitatea de soţ trebuie să existe înmomentul proferării ameninţării, iar nu la data

judecăţii. Prin rude apropiate se înţelegascendenţii, descendenţii, fraţii şi surorile, copiiiacestora, precum şi persoanele devenite prin

înfiere, potrivit legii, astfel de rude (art.149C.pen.). Nu interesează dacă ameninţarea este

necondiţionată sau condiţionată; este suficient să fifost obiectiv credibilă şi serioasă, susceptibilă de aalarma victima, de a-i produce o temere serioasă.

Infracţiunea subzistă, chiar dacă subiectivvictima n-a fost alarmată, nu a avut un sentiment

de teamă.Dacă din atitudinea făptuitorului nu rezultăcă acesta ar trece la înfăptuirea ameninţării saudacă ameninţarea, în mod obiectiv, nu poate firealizată, fapta nu este de natură să alarmeze.

Nu există infracţiune atunci când seameninţă cu realizarea unui drept sau cu folosireaunei căi legale.

Dacă ameninţarea se referă la săvârşireaunei infracţiuni şi acea infracţiune este comisăimediat, atunci infracţiunea de ameninţare esteabsorbită în infracţiunea la care s-a făcut referire.

Nu există cerinţe speciale privitoare lalocul şi timpul săvârşirii infracţiunii.

b)Urmarea imediată constă în producerea uneistări de alarmare prin temerea pe care o resimtevictima.

61




cauzalitate




Dacă mijloacele folosite de făptuitor suntapte să producă o asemenea temere, urmarea este

prezumată.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea

făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăForma vinovăţiei este intenţia directă sau

indirectă.Intenţia nu există când ameninţarea s-afăcut în glumă sau când făptuitorul a fost în eroarereferitor la aptitudinea faptei sale de a produce

victimei o stare de temere.Textul de incriminare nu prevede şi nu pretinde un anumit scop ori prezenţaunui anumit mobil.


momentul în care s-a produs urmarea imediată.Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate.

Infracţiunea de ameninţare este oinfracţiune de pericol şi în acelaşi timp oinfracţiune formală şi instantanee, consumâdu-se,de regulă, prin simplul fapt al ameninţării.

Dacă ameninţarea reprezintă elementulconstitutiv al unei infracţiuni complexe ori ocircumstanţă agravantă a altei infracţiuni ea va fiabsorbită în conţinutul acesteia.

B.ModalităţiInfracţiunea se prezintă în două modalităţinormative, cărora le pot corespunde o varietate demodalităţi faptice.

C. SancţiuniÎnchisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă,

fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi62


Sanc iuni ț



sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiuneacare a format obiectul ameninţării.

Acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate,împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

13. ŞANTAJUL

Art. 194 C.pen. - "(1) Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea,să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă faptaeste comisă spre a dobândi in mod injust un

folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseştecu închisoare de la 6 luni la 5 ani.(2) Când constrângerea constă în ameninţarea cudarea în vileag a unei fapte reale sau imaginare,compromiţătoare pentru persoana ameninţată,

pentru soţul acesteia sau pentru o rudăapropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."

S-a făcut vinovat de săvârşirea acesteiinfracţiuni numitul I.V., care surprinzându-l peO.N. În momentul când sustrăgea unele bunuri din

avutul public, i-a pretins acestuia din urmă ca peste câteva zile să-i dea o sumă de bani pentru anu-l denunţa organelor de poliţie.

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la libertatea psihică a persoanei.

63

5. Aspecte

procesuale






Ca obiect juridic special adiacent suntocrotite şi relaţiile sociale susceptibile a fivătămate sau periclitate prin urmărirea fără drept aunui folos (ex.: relaţiile sociale referitoare la

patrimoniu, dacă constrângerea este exercitată învederea obţinerii unui folos material).

c) Obiectul material nu există. În anumitecazuri însă, când fapta se comite prin folosireaconstrângerii fizice (violenţe), obiectul material îlconstituie corpul victimei sau bunurile materialeasupra cărora s-a acţionat.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia este posibilă sub toate formelesale.

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană care arecapacitatea psiho-fizică de a simţi presiunea

psihică exercitată asupra sa.Când sunt mai multe persoane vătămate

printr-o faptă unică de şantaj, există tot atâteainfracţiuni câţi subiecţi pasivi au fost victimeleinfracţiunii.

A.Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea deconstrângere, prin acte de violenţă sau ameninţare,a unei persoane ca să dea, să facă, să nu facă sau să

sufere ceva.Constrângerea se poate realiza prin

violenţă sau ameninţare.Prin "violenţă" se înţelege exercitarea

oricăror acte de violenţă fizică, împotriva unei persoane, de la simplele acte de lovire, imobilizare,legare, până la producerea de vătămări corporale.

Violenţa trebuie să se exercite asupra

persoanei, dar în limitele prevăzute în art. 18064




• Subiectul activ



material



C.pen.; dacă prin folosirea violenţei se produce ovătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii,mai gravă decât cea la care se referă art.180 alin.2,va exista concurs de infracţiuni.

"Ameninţarea" constă în săvârşirea deacte care sunt de natură să inspire victimei temereaunui pericol pentru viaţa, integritatea corporală,sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său, alsoţului sau al unei rude apropiate. Pentru existenţainfracţiunii se cere ca ameninţarea să se refere la

producerea unui rău viitor."A da ceva" presupune a efectua o

activitate de autodeposedare, de remitere."A face ceva" înseamnă a acţiona într-unanumit fel (ex.: a semna un act) sau a lua o anumităatitudine impusă prin constrângere.

"A nu face ceva" înseamnă a se abţine dea îndeplini o activitate, o prestaţie, de a lua oatitudine (ex.: a nu face un denunţ) din cauzaconstrângerii.

Prin "a suferi" se înţelege a suporta un prejudiciu, material sau moral (ex.: acceptarea să ise distrugă un bun), indiferent de natura acestuia.

Când concomitent cu exercitareaconstrângerii, făptuitorul pretinde ca victima să-idea un bun mobil, acesta va răspunde nu pentruinfracţiunea de şantaj, ci pentru cea de tâlhărie.Spre deosebire de tâlhărie, şantajul presupune o

predare ulterioară a bunului.Legea nu cere să existe condiţii speciale de

loc sau de timp pentru existenţa infracţiunii. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stăriserioase de temere a victimei.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B.Latura subiectivă65




cauzalitate




Infracţiunea de şantaj se comite numai cuintenţie directă (calificată prin scop). Acţiunea deconstrângere exercitată de făptuitor trebuie săurmărească realizarea unui scop determinat, şi

anume, obţinerea unui folos pentru sine sau pentrualtul.

A. FormeConsumarea infracţiunii are loc în

momentul în care s-a produs urmarea imediată.Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt sancţionate.

Dacă autorul a constrâns persoana

vătămată prin acţiuni repetate, subzistă numai osingură infracţiune de şantaj. Tot o singurăinfracţiune va exista şi atunci când s-a exercitatasupra victimei atât ameninţarea, cât şi violenţa,întrucât acestea sunt prevăzute alternativ.

Dacă autorul a exercitat activitatea ilegalăîmpotriva mai multor persoane, vor subzista atâteainfracţiuni de şantaj, câte victime sunt.

B.ModalităţiÎn afara modalităţilor normative ale formei

tipice, şantajul cunoaşte şl o formă agravată.Ambelor modalităţi pot să le corespundă ovarietate de modalităţi faptice.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 6 luni la 5 ani



66


Sanc iuni ț

Sanc iuni ț




14. VIOLUL

Art. 197 C.pen. - "(1)1 Actul sexual, de oricenatură, cu o persoană de sex diferit sau deacelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau

profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cuînchisoare de la 31a 10 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă:

a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; b) victima se află in îngrijirea, ocrotirea,educarea, paza sau in tratamentul făptuitorului;b1 ) victima este membru al familiei;c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă aintegrităţii corporale sau a sănătăţii.(3)2 Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de

ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nua fmplinit vârsta de 15 ani, iar daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei

pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.(4) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută inalin. (1) se pune in mişcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

(5)3

Abrogat."

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special al infracţiunii de violeste complex şi constă în principal, în dreptul şi

1Alin. (1) modificat prin OUG nr. 89/2001

2

Alin. (3) modificat prin OUG nr. 143/20023Alin. (5) modificat prin L nr. 197/2000

67





libertatea persoanei la o viaţă sexuală normală, fărănicio constrângere, fără nicio ameninţare.

Mai precis, este vorba despre relaţiilesociale care se referă la libertatea sexuală, adică la

libertatea persoanei de a întreţine raporturi sexualedupă voinţa sa.

Obiectul juridic special secundar esteconstituit din relaţiile sociale privitoare la viaţa,integritatea corporală şi sănătatea victimei.

b)Obiectul material îl constituie corpul persoaneiîn viaţă.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ - autor - poate fi orice persoanăfizică, bărbat sau femeie. Dacă bărbatul nu areaptitudinea biofiziologică de a realiza raport sexualnu va răspunde pentru tentativă la infracţiunea deviol, ci pentru o altă infracţiune consumată contra

persoanei (după caz, lovire sau alte violenţe,vătămare corporală, ameninţare).

Participaţia ocazională la comitereaviolului este posibilă numai sub forma instigăriisau complicităţii.

Legea consideră pluralitatea de fapte ca oinfracţiune unica (complexă) cu pedeapsă agravată;astfel, participanţii nu pot răspunde separat atât caautori cât şi în calitate de complici la faptelecomise de ceilalţi autori.

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană de oricesex.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează printr-o acţiunedenumită de legiuitor "act sexual de orice natură".

Infracţiunea de viol presupune un raportsexual fără consimţământul persoanei cu care se

doreşte a se avea un raport sexual. Această68




• Subiectul activ




nesocotire a voinţei victimei se poate înfăţişa subdouă modalităţi: constrângerea fizică ori moralăsau profitarea de imposibilitatea victimei de a-şiexprima voinţa ori de a se apăra.

În cazul primei modalităţi - aceea aconstrângerii fizice - opunerea victimei esteînfrântă, paralizată prin acte de violenţă sau prinorice acte care presupun folosirea forţei fizice afăptuitorului.

Constrângerea trebuie să fie efectivă, iar nu aparentă, şi susceptibilă să paralizeze total sau

parţial rezistenţa victimei

Folosirea constrângerii trebuie exercitată pentru a determina victima la un act sexual, iar nu pentru a-i provoca alte suferinţe fizice sau morale.Violenţa sau ameninţarea trebuie să preceadă sausă fie concomitente cu actul sexual.

Pentru existenţa infracţiunii de viol se ceresă existe totuşi un refuz energic, dar nu simulat alvictimei. În orice caz, trebuie avut în vedere că

cerinţa legii se referă la exercitarea constrângerii şinu la împotrivirea persoanei vătămate. Nu interesează dacă aceeaşi persoană a

exercitat constrâgerea şi a participat şi la actulsexual ori dacă victima a fost constrânsă de o altă

persoană.Constrângerea morală presupune o

ameninţare, care trebuie să aibă înţelesuldeterminat de art.193 C.pen. şi, de asemenea, săaibă intensitatea necesară pentru a inspira victimeio temere atât de puternică, încât să înfrângărezistenţa sau opoziţia acesteia. În cazulconstrângerii morale de asemenea nu este necesar ca victima să opună rezistenţă, expunându-serăului cu care a fost ameninţată.

Elementul material al infracţiunii de viol semai poate realiza şi profitând de imposibilitatea

69


material



victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa(constrângere implicită).

Caracteristica acestei forme a infracţiunii,constă în aceea că actul sexual se săvârşeşte în

lipsa voinţei sau fără consimţământul victimei, profitând de starea în care se află victima, adică deimposibilitatea acesteia de a-şi manifesta voinţa oride a-şi da consimţământul. În aceste cazuri,victima nu-şi manifestă dezacordul, nu opunerezistenţă pentru că se află în situaţia de a nu se

putea apăra sau de a-şi exprima voinţa.Imposibilitatea victimei de a se apăra,

poate fi determinată de o infirmitate fizică, de ostare maladivă, de oboseală excesivă sau de altăîmprejurare, care o fac să nu se poată împotriviagresiunii.

Nu există condiţii speciale privind timpulşi locul comiterii infracţiunii. b) Urmarea imediată constă în vătămareaefectivă a libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a

persoanei vătămate. Pot exista şi urmări în uneleforme agravate constând în vătămarea gravă aintegrităţii sau sănătăţii ori moartea sau sinucidereavictimei.c) Legătura de cauzalitate dintre acţiuneaincriminată şi urmarea imediată rezultă din însăşimaterialitatea faptei (ex re).

B.Latura subiectivăForma vinovăţiei este intenţia directă. Înliteratura de specialitate s-a emis şi părerea căaceastă infracţiune poate fi comisă şi cu intenţieindirectă.

În cazul violului comis asupra unei victimeîn imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprimavoinţa, făptuitorul trebuie să cunoască stareavictimei, eroarea asupra acestei împrejurăriînlăturând incidenţa legii penale.

70



cauzalitate




A.Forme Actele preparatorii nu se pedepsesc.Tentativa se pedepseşte.

B.ModalităţiInfracţiunea de viol în formă simplă se

comite prin cele două modalităţi normativedescrise de lege, acestea fiind susceptibile devariate modalităţi faptice.

Pentru aceeaşi infracţiune legiuitorul a prevăzut mai multe forme agravate (aiin.2 şi 3).Potrivit alin.2 infracţiunea este mai gravă atuncicând aceasta se comite în una sau unele dinurmătoarele trei împrejurări: a)Fapta a fost săvârşită de două sau maimulte persoane împreună (art.197 alin.2 lit.aC.pen.)

Pentru existenţa acestei agravante estesuficient ca actele sexuale să fie înfăptuite numaide unul dintre făptuitori, celălalt sau ceilalţi

participanţi executând acţiuni concomitente decomplicitate.

În cazul în care toţi participanţii auîntreţinut succesiv acte sexuale cu persoanavătămată, fiecare ajutând şi fiind la rândul luiajutat de ceilalţi, răspunderea lor penală sestabileşte pentru o singură infracţiune unică(complexă) de viol în formă agravată săvârşită încalitate de autori şi nu complici. b)Victima se află în îngrijirea, ocrotirea,educarea, paza sau tratamentul făptuitorului(art.197 alin.2 lit.b C.pen.)

În aceste cazuri, violul prezintă un pericolsocial sporit, întrucât este comis de către o

persoană care se află într-o situaţie mai deosebită,71




mai specială, prevăzută expres de către lege înrelaţia cu persoana vătămată şi anume, are oanumită calitate, având faţă de aceasta îndatorireade a o educa, îngriji, păzi etc.

Făptuitorul încalcă obligaţiile asumate şiîncrederea publică în corectitudinea celor ceîndeplinesc funcţii sau profesii de îngrijire,ocrotire, educare, pază sau tratament medical.

b1) Violul săvârşit când victima estemembru al familiei (art. 197 alin. 2 Ut. b'C.pen).Prin "membru de familie", potrivit art.141

C.pen., se înţelege soţul sau ruda apropiată dacăaceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşteîmpreună cu făptuitorul. c)S-a cauzat victimei o vătămare gravă aintegrităţii corporale sau a sănătăţii (art.197 alin.2lit.c C.pen.).

Agravanta constă în aceea că, sunt lezate pe lângă relaţiile sociale referitoare la libertatea şi

inviolabilitatea sexuală a persoanei şi relaţiilesociale privind dreptul persoanei la integritatecorporală şi sănătate.

Urmarea produsă - vătămarea gravă aintegrităţii corporale sau a sănătăţii - survine cuocazia săvârşirii acţiunii de constrângere a victimeiori de profitare, de imposibilitatea acesteia de a seîmpotrivi, dar acestea nu sunt urmărite (dorite) şi

nici acceptate de făptuitor. Ele sunt rezultatul prevederii sau uşurinţei făptuitorului.În situaţia în care forma de vinovăţie în

raport cu vătămarea gravă a integrităţii corporalesau a sănătăţii este intenţia, şi nu praeterintenţia, vaexista concurs între infracţiunea de viol (formasimplă) şi infracţiunea de vătămare corporalăgravă.

Existenţa agravantei este condiţionată printre altele şi de stabilirea raportului de72



cauzalitate dintre fapta de viol şi vătămareacorporală gravă produsă victimei.

Potrivit art.197 alin.3 C.pen., fapta de violeste mai gravă dacă victima nu a împlinitvârsta de 15 ani, sau dacă s-a produsmoartea sau sinuciderea victimei.În prima ipoteză este vorba de situaţia când

victima nu împlinise vârsta de 15 ani.Pentru existenţa agravantei trebuie ca

autorul să-şi dea seama că victima nu a împlinitvârsta de 15 ani. Cunoaşterea nesigură, îndoialaasupra acestei împrejurări nu înlătură răspunderea

penală, căci subiectul acţionând mai departeînseamnă că a acceptat şi această eventualitate;dacă a avut convingerea că victima are o vârstămai mare de 15 ani, fiind în eroare de fapt,făptuitorul va fi sancţionat cu pedeapsa prevăzutăde lege pentru varianta tipică, simplă a infracţiunii.

_ în sfârşit, constituie viol în modalitate agravantă,

fapta care a avut ca urmare moartea sausinuciderea victimei (art.197 alin.3 C.pen.).Rezultatul mai grav, praeterintenţionat, se

va reţine în sarcina făptuitorului numai dacă acesta,deşi nu l-a prevăzut, putea şi trebuia să-l prevadăsau dacă prevăzându-l, a sperat fără temei că el nuse va produce.

C. Sancţiuni- alin. 1 - închisoare de la 3 la 10 ani.- alin.2 - lit.a), b), b1), c) - închisoare de la5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.- alin.3 - închisoare de la 10 la 25 ani şiinterzicerea unor drepturi (dacă victima nu aîmplinit vârsta de 15 ani) sau închisoare de la 15 la25 ani şi interzicerea unor drepturi (dacă fapta a

avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei)73

Sanc iuni ț



Acţiunea penală pentru fapta prevăzutăîn alin.1 se pune în mişcare la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate.

15. ACTUL SEXUAL CU UN MINOR

Art. 198 C.pen.1 - "(1) Actul sexual, de oricenatură, cu o persoană de sex diferit sau deacelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se

pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţioneazăactul sexual, de orice natură, cu o persoană desex diferit sau de acelaşi sex intre 15 şi 18 ani,dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant,

profesor sau educator, folosindu-se de calitatea

sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de încredereavictimei sau de autoritatea ori influenţa saasupra acesteia.(3) Dacă actul sexual, de orice natură, cuo persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, carenu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase decătre făptuitor, direct sau indirect, victimei,

pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.(4) Dacă faptele prevăzute în alin.(1)-(3)au fost săvârşite în scopul producerii demateriale pornografice, pedeapsa esteînchisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă pentru realizarea acestui scops-a folosit constrângerea, pedeapsa este

1Art. 198 modificat prin OUG 143/2002

74





închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.(5) Când fapta prevăzuta în alin.(1) a fost săvârşită în împrejurările prevăzute în art. 197 alin. (2) lit. b) ori dacă faptele prevăzute în alin.(1) şi (4) au avut urmările prevăzute în art. 197 alin. (2) lit. c), pedeapsa este închisoarea de la51a 18 ani şi interzicerea unor drepturi.(6) Dacă fapta a avut ca urmare moarteasau sinuciderea victimei, pedeapsa esteînchisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicereaunor drepturi."

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale referitoare la apărarea libertăţii şiinviolabilităţii sexuale a persoanei în perioadaminorităţii, şi, uneori, relaţiile sociale referitoare ladreptul la viaţă, la integritatea fizică şi psihică, lalibertatea psihică.

b) Obiectul material este corpul persoaneide sex feminin sau masculin, persoană ce se află în

perioada minorităţii.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii prevăzute deart.198 alin.1 C.pen. poate fi orice persoană.

În situaţia comiterii faptei în modalitatea

reglementată de alin.2, subiect activ este persoanacare are calitatea de tutore sau curator, ori desupraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar casubiectul activ să exercite efectiv activităţi privindfuncţiile la care se referă textul incriminator, înraport de subiectul pasiv, adică să fie vorba de

75





• Subiectul activ



tutorele persoanei, de medicul curant al acesteia,etc.

Dacă sunt mai multe persoane caresăvârşesc fapta incriminată în art.198 C.pen.

asupra aceleiaşi victime, fiecare va răspunde pentru o infracţiune de sine stătătoare. În cazulcând fapta unuia întruneşte şi trăsăturilecomplicităţii la infracţiunea comisă de alt autor vaexista un concurs de infracţiuni între faptareglementată în art.198 C.pen. şi complicitate laaceastă infracţiune în raport de fapta comisă deacel autor, căruia i s-a înlesnit săvârşirea faptei.

b) Subiect pasiv poate fi orice persoană de orice sexcare nu a împlinit vârsta de 15 ani.Dacă din cauza vârstei fragede victima

nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa, faptaconstituie viol.

Pentru existenţa infracţiunii nu estenecesar ca făptuitorul să cunoască cu precizie şiexactitate vârsta victimei, fiind suficient ca el să fi

acceptat această posibilitate.

A.Latura obiectivăa) Elementul material constă dintr-oacţiune manifestată într-un act sexual de oricenatură, fie cu un minor care nu a împlinit vârsta de15 ani, fie cu un minor între 15-18 ani, făptuitorulavând în această ultimă modalitate una (unele) din

calităţile prevăzute de text, calitate de care s-afolosit pentru realizarea infracţiunii. Prin urmare,dacă făptuitorul nu s-a folosit de funcţia saucalitatea sa pe care le avea, fapta nu constituieinfracţiune şi, ca atare, nu există nici răspundere. b) Urmarea imediată constă în încălcarealibertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoaneiminore şi, de multe ori, apariţia şi altor urmări, cade exemplu anumite vătămări ale integrităţiicorporale sau a sănătăţii.

76





cauzalitate

B. Latura



c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B.Latura subiectivăForma vinovăţiei este intenţia directă sau

indirectă.

A.Forme Actele preparatorii , deşi posibile, nu se

pedepsesc.Tentativa se pedepseşte.

Consumarea infracţiunii are loc în cazul încare s-a produs actul sexual, de orice natură.

Repetarea actului sexual cu aceeaşi ocazieconstituie infracţiune unică - în forma unităţiinaturale. Repetarea în ocazii diferite, dar înrealizarea aceleiaşi intenţii, constituie o infracţiuneunică continuată.

B.ModalităţiInfracţiunea se comite în două modalităţi

normative (alln.1 şi 2).Ambele modalităţi normative au patru

forme agravate comune (alin.3, 4, 5 şi 6).

C.Sancţiuni- alin.1 şi 2 - închisoare de la 3 ia 10 ani şiinterzicerea unor drepturi- alin.3 - închisoare de la 3 la 12 ani şiinterzicerea unor drepturi-alin.4 - închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicereaunor drepturi (dacă faptele prevăzute în alin.(1)-(3)au fost săvârşite în scopul producerii de materiale

pornografice)77


Sanc iuni ț



- închisoare de la 5 la 18 ani şi Interzicerea unor drepturi (dacă pentru realizarea acestui scop s-afolosit constrângerea)- alin.5 - închisoare de la 5 la 18 ani şiInterzicerea unor drepturi- alin.6 - închisoare de la 15 la 25 ani şiinterizcerea unor drepturi.


16. INSULTA

Art. 205 C.pen. - "(1)1 Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, prin

gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prinexpunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.(2)Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când seatribuie unei persoane un defect, boală sauinfirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui

relevate.(3)Acţiunea penală se pune in mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.(4)Împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală."

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituie acel

mănunchi de relaţii sociale a căror normalăformare, desfăşurare şi dezvoltare sunt asigurate prin ocrotirea demnităţii, onoarei şi reputaţieiomului.

b) Obiectul material nu există.

B. Subiecţii infracţiunii

1Alin. (1) modificat prin OUG nr. 58/2002

78


2. Condi ii ț

preexistente




• Subiectul




a) Subiectul activ poate fi orice persoanăfizică responsabilă. Participaţia penală este posibilăsub toate formele sale. b) Subiectul pasiv poate fi orice persoanăfizică.

Dacă subiectul pasiv are o anumită calitate,fapta ar putea primi o altă încadrare juridică (deex.: ultraj, insulta superiorului etc.) sau ar puteaexista o circumstanţă agravantă sau atenuantă

judecătorească.În cazul în care făptuitorul insultă mai

multe persoane există mai mulţi subiecţi pasivi şi

tot atâtea infracţiuni de insultă.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează printr-o acţiunesau inacţiune de atingere a onoarei sau reputaţieiunei persoane, fie printr-o acţiune de atribuire unei

persoane a unui defect, boală sau infirmitate.Atingerea onoarei constă în comiterea de

acte prin care se lezează, se loveşte în sentimentulde respect faţă de sine al persoanei.Atingerea reputaţiei constă în comiterea

unui act prin care se loveşte în bunul renumecâştigat de persoane în societate.

Atribuirea unui defect, boli sau infirmităţicare, chiar de-ar fi reale, n-ar trebui relevate constăîn acţiunea făptuitorului de a reproşa unei

persoane, de-ai imputa o stare de inferioritate fizicăsau psihică în raport cu ceilalţi, neavând relevanţădacă inferioritatea este reală sau nu.

Când se afirmă în public despre o persoană, anumite fapte determinate, cu caracter denigrator, această acţiune constituie infracţiuneade calomnie, nu cea de insultă.

Fapta de Insultă poate fi săvârşită prinorice mijloace (oral, în scris, prin gesturi etc.) şi

prin diferite moduri (direct, indirect, mascat etc).79





cauzalitate

B. Latura

subiectivă



b)Urmarea imediată constă în atingerea efectivăadusă onoarei sau reputaţiei persoanei.c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o

legătură de cauzalitate.Această legătură rezultă implicit din

săvârşirea faptei.

B.Latura subiectivă constă în intenţie directă sauindirectă. Nu interesează mobilul sau scopulactivităţii ilegale, deoarece există insultă chiar dacăse comite din glumă ori pentru a dojeni pe cineva.

Nu poate fi reţinută infracţiunea de insultă,dacă afirmarea sau imputarea corespunde realităţiiiar fapta a fost săvârşită pentru apărarea unuiinteres legitim.

A.Forme Actele preparatorii şi tentativa, deşi

posibile, nu se pedepsesc.

Infracţiunea se consumă instantaneu, odatăcu efectuarea activităţii ofensatoare.

B.ModalităţiInsulta are următoarele modalităţi

normative: atingerea adusă onoarei unei persoane,atingerea adusă reputaţiei unei persoane, atribuireaunui defect, a unei boli sau infirmităţi şi prinexpunerea la batjocură, realizată prin oricemijloace, inclusiv prin presa scrisă sau audio-vizuală; în raport cu fiecare din aceste modalităţi

pot exista o varietate de modalităţi faptice.

C.Sancţiuni- alin. 1 si 2 - amendă

80


Sanc iuni ț

Sanc iuni



Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

17. CALOMNIA

Art. 206 C.pen. - " (1)1 Afirmarea sau imputareain public, prin orice mijloace, a unei faptedeterminate privitoare la o persoană, care, dacăar fi adevărată, ar expune acea persoană la osancţiune penală, administrativă sau disciplinarăori dispreţului public, se pedepseşte cu amendăde la 250lei la 13.000 lei.(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate.(3) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală."

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale care se referă la reputaţia persoanei.


B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică careîndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi comiteo asemenea faptă.

În situaţia în care făptuitorul este totuşi o persoană care are o calitate specială, (funcţionar,militar) aceasta va putea fi luată în seamă, laindividualizarea pedepsei, putând fi o circumstanţăde agravare sau atenuare a răspunderii penale. Pede altă parte, ţinând cont de calitatea subiectului

1Alin. (1) modificat prin L nr. 160/2005

81

5. Aspecterocesuale






• Subiectul activ• Subiectul

pasiv



activ, se pot reţine alte infracţiuni, cum ar fi: purtarea abuzivă.

Calomnia poate fi comisă în participaţiesub forma instigării ori a complicităţii; iar sub

forma coautoratului, numai în cazul în care sesăvârşeşte pe altă cale decât cea orală.

b) Subiectul pasiv este persoana căreia i-a fostatinsă demnitatea, adică onoarea şi reputaţia.

Subiect pasiv poate fi, în principiu orice persoană.

Când infracţiunea de calomnie priveştemai multe persoane vor exista mai mulţi subiecţi

pasivi (ex.: calomnia colectivă).Subiect pasiv nu poate fi decât o persoanăfizică în viaţă. Nu se cere ca subiectul pasiv să

prezinte integritate fizică, psihică şi morală sau săalbă capacitatea de a discerne consecinţele fapteiasupra onoarei sau reputaţiei sale.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea de aafirma sau de a imputa, în public, o faptădeterminată privitoare la o persoană fizică.

"A afirma" înseamnă a relata, a comunica,a spune ceva despre o persoană. Afirmarea are prinexcelenţă un caracter narativ şi se poate realiza subforma unei acţiuni verbale de expunere, descriere,

povestire, împrăştiere, relatare.Prin "imputare" se înţelege a pune ceva în

sarcina unei persoane, a-i atribui sau reproşa unanumit fapt, a-i aduce o învinuire. Spre deosebirede afirmare care are un caracter narativ, imputareaare un caracter denunciativ.

O cerinţă esenţială a elementului materialeste ca afirmarea sau imputarea să aibă loc în

public. Pentru a se vedea cazurile în care seconsideră că fapta a fost comisă în public a se

consulta art.152 lit.a-e C.pen.82

3. Con inutul ț

constitutiv

A.Latura obiectivă• Elementul material



O altă cerinţă esenţială este ca afirmareasau imputarea să se refere la fapte determinate,adică individualizate, precizate prin arătareadatelor concrete ce le caracterizează; de asemenea,

ea trebuie să se refere la o anumită persoană arătatăfie direct, fie indirect, dar putând fi uşor identificată.

Afirmarea sau imputarea poate să privească o faptă determinată nereală sau poate privi o faptă reală.

O altă cerinţă specială este ca faptaimputată sau la care se face afirmaţia să fie

susceptibilă, dacă ar fi adevărată, să expună persoana în cauză la o sancţiune penală,administrativă, disciplinară sau dispreţului public.

Obiectiv, deci, faptele imputate trebuie să prezinte o anumită gravitate, să constea în încălcăriale legii sau abateri de la morală.

Infracţiunea de calomnie nu subzistă cândse atribuie fapte absolut imposibile sau care nu

prezintă nicio importanţă sau semnificaţie pentrumediul din care face parte subiectul pasiv.Dacă în cuprinsul unui denunţ sau al unei

plângeri, inculpatul învinuieşte o persoană desăvârşirea unei infracţiuni concrete, ştiind căînvinuirea este mincinoasă, fapta constituiedenunţare calomnioasă (art.259 C.pen.), iar nucalomnie.

b) Urmarea imediată este lezarea ,atingerea adusă demnităţii şi onoarei persoanei,urmare care rezultă din materialitateafaptei.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivă

Forma vinovăţiei este intenţia directă sauindirectă.83



cauzalitate




Dacă afirmaţiile sau imputările se fac pentru a apăra un interes legitim este admisă probaverităţii. În acest caz, potrivit prevederilor art.207C.pen. proba adevărului, odată făcută, exclude

caracterul penal al faptei prin înlăturareavinovăţiei. Dar aşa cum s-a arătat, autorul faptelor de insultă sau calomnie are posibilitatea legală de adovedi că cele afirmate sunt adevărate, numai dacă

justifică existenţa unui interes legitim.Legea nu explică ce se înţelege prin interes

legitim, dar în general se poate considera că existaun asemenea interes ori de câte ori este vorba de

ocrotirea unor valori importante, materiale saumorale în statul nostru de drept.Interesul ocrotit va putea privi nu numai o

autoritate, o unitate publică, dar şi o persoană particulară, privată.

A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt

sancţionate.Infracţiunea se consumă în momentulafirmării sau imputării în public de faptedeterminate, care dacă ar fi adevărate, ar expuneacea persoană unei sancţiuni legale sau oprobriului

public.Fapta de calomnie este o infracţiune

comisivă şi instantanee.

În cazul în care se calomniază cu aceeaşiocazie mai multe persoane determinate, ne aflăm înfaţa unui concurs de infracţiuni.

Dacă infracţiunea se referă la un grupgeneric de persoane (o colectivitate), subzistănumai o singură faptă penală.

Atunci când făptuitorul repetă afirmaţiilesau imputările cu diferite prilejuri în public, însă în

baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, sunt

84

4.Forme.

Modalită i.ț Sanc iuni ț



aplicabile prevederile art.41 alin.2 C.pen., privindinfracţiunea continuată.

B.ModalităţiExistă două modalităţi normative, cărora le

pot corespunde o varietate de modalităţi faptice.

C. Sancţiuni- alin. 1 - amendă de la 250RON la 13.000RON.


TEST DE AUTOEVALUARE

1. Subiect psiv al infrac iunii de omor (art.. 174ț C.pen.) poate fi :

a). Persoana în via ăț ; b). un făt ;c). un cadavru.

2. Are influen ă asupra vinovă ieiț ț făptuitorului următoarea circumstan ăț :

a). eroarea asupra persoanei ; b). făptuitorul are sub 14 ani ;

c). devierea ac iuniiț ;

3. Dacă mama î i ucide copiii gemeni imediatș după na tere i aflându-se în stare de tulburareș ș datorată acesteia este :

a). o infrac iune de pruncucidere în formăț continuată ;

b). un concurs real de infrac iuni deț

pruncucidere ;85

Sanc iuni ț

5. Aspecte

rocesuale

TEST DE

AUTOEVALUARE



c). o infrac iune simplă de pruncucidere înț forma unită ii naturale.ț

4. Vătămarea corporală gravă (art. 182C.pen.) se săvâr e teș ș :a). numai cu inten ie directă sau indirectăț ;

b). numai cu inten ie indirectăț ;c). cu inten ie directă, cu inten ie indirectăț ț sau cu praeterinten ie.ț

5. Infrac iunea de viol (art. 197 C.pen.) poateț

fi re inutăț :a). numai în cazul unor persoane de sexediferite ;

b). atât în cazul persoanelor de sexediferite, cât i în cazul persoanelor deș acela i sexș ;c). numai atunci când autorul acesteia esteo persoană de sex masculin.

BIBLIOGRAFIE

Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială , Edit. WoltersKluwer, 2009

Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept

penal – Teste grilă pentru seminarii,examene de an i licen ă ș ț , Ed. Hamangiu,edi ia a 2-a, revăzută.ț

86

BIBLIOGRAFIE

Cuprins



Unitatea de învă are nr. IIț

CAPITOLUL II

INFRAC IUNI CONTRA PATRIMONIULUI

Cuprins:

1. Infrac iunea de Furt, art. 208 CP;ț

2. Infrac iunea de Furt calificat, art. 209 CP;ț

3. Infrac iunea de Tâlhărie, art. 211 CP;ț

4. Infrac iunea de Abuz de încredere, art.ț 213CP;

5. Infrac iunea de În elăciune, art. 215 CP;ț ș

6. Infrac iunea de Distrugere, art. 217 CP;ț

7. Infrac iunea de Tulburare de posesie, art.ț 220 CP;

8. Infrac iunea de Tăinuire, art. 221 CP.ț

Obiectivele unităţii de învăţare




87



1. FURTUL

Art. 208 C.pen. - „(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se

pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.(2)Se consideră bunuri mobile şi orice energiecare are o valoare economică, precum şi înscrisurile.(3)Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului,

dar în momentul săvârşirii acel bun se â găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.(4)De asemenea, constituie furt luarea încondiţiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept."

A comis fapta prevăzută de art.208 alin. 1C.pen, inculpatul I.G. care în timpul zilei a

sustras o coală de tablă ce aparţinea vecinului său, tablă pe care apoi a vândut-o unui prieten.

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic generic este format dinrelaţiile sociale privind patrimoniul privat cât şi cel

public. b) Obiectul juridic special este format dinrelaţiile sociale referitoare la drepturile şi interesele

patrimoniale ale persoanelor fizice sau juridice. Norma juridică cuprinsă în art.208 C.pen,

ocroteşte posesia sau detenţia bunurilor mobilenumai ca situaţii de fapt, conform cu legea. Posesiaasupra bunului poate fi exercitată de proprietar saude o altă persoană.

88

1. Con inutul ț

legal

Practică

judiciară






Posesia legitimă este ocrotită împotrivaoricui, chiar şi împotriva adevăratului proprietar,dacă acesta săvârşeşte infracţiunea de furt.

Trebuie subliniat că posesia nelegitimă

este şi ea apărată, un bun furat putând constitui larândul său obiectul material al altui furt.c)Obiectul material este bunul mobil care se aflăîn posesia sau detenţia altuia (alin.1).

Pentru a constitui obiectul material alacestei fapte, bunul trebuie să aparţină cuiva, să nufi fost abandonat şi să aibă o valoare pentru celcare îl deţine. În dreptul penal bunul mobil are

aceeaşi semnificaţie ca şi în dreptul civil, elcaracterizându-se prin faptul că el poate fi deplasat,transportat, transferat dintr-un loc în altul, fără a-şlmodifica valoarea.

Bunul mobil poate fi animat sau neanimat.Bunurile animate sunt animalele, păsăriledomestice şi alte vieţuitoare care trăiesc în starenaturală şi care s-ar găsi în stăpânirea altei

persoane.De asemenea sunt considerate bunurimobile şi banii, titlurile de credit, precum şi oricealte valori cu echivalent bănesc.

Imobilele nu pot constitui obiectul materialal furtului, în schimb părţi din asemenea bunuri,devenite mobile prin detaşare, pot forma obiectulmaterial al acestei infracţiuni.

Arborii, fructele, recoltele pot formaobiectul material al furtului după ce au fostdesprinse de sol sau de pe tulpini.

Corpul omului şi părţi ale acestuia, câttimp este în viaţă, nu pot fi obiect material alfurtului, însă va fi furt, dacă o persoană îşiînsuşeşte anumite adaosuri detaşabile (proteză,

perucă, ochi de sticlă, etc.)Este asimilată bunurilor mobile, şi ca atare

poate constitui obiect material al infracţiunii de89



furt şi orice energie care poate fi sustrasă şi careare o valoare economică (energia electrică, energiatermică etc.) (alin.2).

Se consideră bunuri mobile şi înscrisurile

care fac parte din patrimoniul unei persoane chiar dacă nu au o valoare economică (alin.2).

Conform art.208 alin.4 obiectul material alfurtului îl poate constitui şi un vehicul, într-oasemenea ipostază, fapta poate fi comisă fie înscopul însuşirii pe nedrept, fie în scopul folosiriitemporale pe nedrept.

Pentru a putea fi obiect material al

infracţiunii de furt, bunul mobil trebuie să se afleîn posesia sau detenţia altcuiva decât afăptuitorului în timpul săvârşirii faptei.

Nici bunul abandonat, mai precis cel ieşitdin posesia unei persoane cu consimţământulacesteia, nici bunul găsit, adică bunul ieşit din

posesia altei persoane fără voia acesteia, nu potconstitui obiectul material al infracţiunii de furt.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ în ipoteza prevăzută de art.208alin.1 poate fi orice persoană care îndeplineştecondiţiile cerute de lege pentru a fi subiect alinfracţiunii.

În modalitatea prevăzută de alin.3 alaceluiaşi articol, subiectul activ nu poate fi decât

proprietarul.În cazurile în care, potrivit legii (art.210C.pen), furtul se urmăreşte doar la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, subiectul activeste circumstanţiat, în sensul că, trebuie săîndeplinească una din următoarele condiţii : să fiesoţ sau rudă apropiată în raport cu partea vătămată,să fie un minor care comite fapta în dauna

tutorelui, să locuiască împreună cu victima sau să90


• Subiectul

activ• Subiectul



fie găzduit de aceasta. Toate aceste calităţi trebuiesă existe în momentul comiterii faptei.

Au calitatea de rude apropiate, persoanelearătate în art.149 C.pen.

A locui împreună înseamnă a folosi aceeaşilocuinţă, în întregime sau parţial, permanent sau o

perioadă de timp limitată, dar având o durată caresă-i imprime stabilitate (cei care locuiesc îndormitoarele internatelor, unităţilor militare,căminelor sau dormitoarelor comune afectate unor lucrări sezoniere, concubinii care supravieţuiescîntr-o locuinţă comună, foştii soţi care după divorţ

continuă să locuiască împreună).A găzdui înseamnă a oferi adăpostire,ospitalitate, într-un mod în care relevă încrederea

persoanei vătămate în cel căruia i-a acordat posibilitatea de a folosi, chiar pentru o durată maiscurtă de timp, locuinţa sa.

Participaţia este posibilă doar sub formainstigării şi complicităţii neconcomitente

(anterioare), întrucât atunci când furtul este comisde două sau mai multe persoane împreună(prezenţă concomitentă), sunt aplicabile

prevederile art.209 alin.1 lit.a C.pen. referitoare lafurtul calificat.

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică ale cărei interese patrimoniale au fostlezate.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea de luare a

bunului mobil din posesia sau detenţia altuia, fărăconsimţământul acestuia.

Luarea este o formă a sustragerii careconstă în scoaterea fizică a bunului din sfera destăpânire a persoanei în posesia sau detenţia căreiase află şi trecerea sa în sfera de stăpânire afăptuitorului.

91




Prin această acţiune de luare, de sustragerese schimbă starea de fapt a bunului sub raportul

poziţiei sale, ceea ce se realizează în momentul încare bunul mobil nu se mai află la dispoziţia celui

care îl poseda sau deţinea anterior, ci la dispoziţiacelui care a săvârşit sustragerea.

Elementul material - acţiunea de luare -deşi este o acţiune unică, se realizează prin douăacte şi anume : primul (deposedarea), care

presupune scoaterea bunului din sfera de stăpânirea posesorului sau detentorului şi al doilea(împosedarea), presupune trecerea acelui bun în

sfera de stăpânire a făptuitorului.De reguă, cele două acte se succed în aşafel încât este greu a fi delimitate, defalcate. Cutoate acestea, stabilirea, în fiecare caz afăptuitorului, dacă a avut loc numai primul act sauşi cel de-al doilea, prezintă o mare importanţă,întrucât în raport cu aceasta se poate facedistincţia, delimitarea dintre tentativă şi

infracţiunea consumată de furt.Acţiunea de luare poate fi săvârşita şi prinorice alte mijloace decât cu propria mână, ca deexemplu prin folosirea unor animale dresate, prinmomirea păsărilor sau animalelor, etc.

Pentru realizarea laturii obiective ainfracţiunii trebuie întrunite trei cerinţe esenţiale :

bunul luat să fie mobil, acest bun să se afle în

posesia sau detenţia unei alte persoane şi, în fine,acţiunea de sustragere să fi avut loc fărăconsimţământul celui deposedat.

Cu privire la prima condiţie facemtrimitere la cele arătate la obiectul material alinfracţiunii de furt.în legătură cu a doua cerinţă, deoarece uneleaspecte au fost analizate anterior, vom face numaiunele completări sau precizări.

92

A.Latura obiectivă

• Elementul material



Condiţia ca bunul să se afle în posesia saudetenţia altuia în momentul comiterii acţiuniiinfracţionale este îndeplinită şi atunci când

bunurile s-ar găsi numai ocazional sau temporar în

mâinile făptuitorului; simplul contact material orisimpla manipulare a unui bun nu conferă nici

posesia, nici detenţia acelui bun.Cea de-a treia cerinţă presupune că

acţiunea de sustragere să fi fost realizată fărăconsimţământul persoanei. Absenţaconsimţământului este prezumată, autoruluiinfracţiunii revenindu-i obligaţia de a dovedi că a

avut acordul părţii vătămate anterior sauconcomitent săvârşirii faptei.În situaţia în care acţiunea de luare a avut

loc cu consimţământul posesorului sau detentorului bunului, fapta nu constituie furt şi, ca atare, nuexistă nici răspundere penală.

Consimţământul nu este însa valabil dacă afost dat de un alienat mintal, de o persoană aflată

într-o stare completă de intoxicaţie alcoolică, etc. b)Urmarea imediată constă în schimbarea stării defapt a bunului, care este scos din posesia saudetenţia altuia şi trecut în stăpânirea făptuitorului.

În cazul furturilor din magazine cuautoservire, opinia dominantă, la care aderăm, estecă urmarea imediată se produce în momentul luării

bunului de pe raftul unităţii şi ascunderea lui (oriconsumarea bunului în magazin), deoarece autorula început să efectueze acte materiale asupra

bunului ca şi cum ar fi al său.Există urmarea imediată şi dacă, la timp

foarte scurt după însuşire, subiectul activ a fostdeposedat de bunul sustras, ori l-a abandonat,dându-şi seama că nu va mai avea nevoie de el.c) Legătura de cauzalitate între acţiuneade sustragere a bunului şi apariţia urmării imediate

93




cauzalitate




trebuie să existe o legătură de cauzalitate carerezultă din însăşi materialitatea faptei.

B. Latura subiectivăInfracţiunea de furt se comite cu intenţie

directă, deoarece autorul îşi dă seama că ia bunuldin posesia sau detenţia altuia, fărăconsimţământul acestuia şi vrea să comită fapta

punându-l pe posesor sau detentor înimposibilitatea de a-şi exercită drepturile asupraacelui bun şi producându-i în acest mod o pagubă.

În literatura de specialitate se admite că, în

mod excepţional, alături de intenţia directă poateexista în cazul furtului şi o intenţie indirectă,opinie pe care o considerăm corectă, atunci când

bunul furat ar conţine în el un alt bun a căreieventuală prezenţă, făptuitorul a putut-o prevedea,acceptând rezultatul eventual al acţiunii sale (deex.: luarea unei haine în care se aflau bani, etc.)

Pentru existenţa infracţiunii, se mai cere ca

activitatea infracţională să aibă drept scop însuşirea pe nedrept a bunului sustras (intenţie calificată prinscop).

De aceea, în situaţia în care bunul a fostluat în alt scop decât cel al însuşirii pe nedrept,fapta nu constituie infracţiune.

Cu privire la elementul subiectiv,remarcăm că există o singură situaţie în care furtul

nu implică intenţia de însuşire a obiectului, cinumai intenţia de-al folosi. În acest sens, textul(art.208 alin.4 C.pen.) prevede că existăinfracţiunea de furt când se ia, în condiţiile alin.1,un vehicul cu scopul de-al folosi pe nedrept.

A. FormeLa infracţiunea de furt sunt posibile toate

formele imperfecte ale infracţiunii; legea

pedepseşte numai tentativa (art.222 C.pen).94


Sanc iuni ț



Infracţiunea de furt se consumă înmomentul când acţiunea de luare a bunului din

posesia sau detenţia persoanei asupra căreia se aflăeste dusă până la capăt, aşa încât, bunul este scos

din sfera de dispoziţie a subiectului pasiv şi trecutefectiv în sfera de stăpânire a făptuitorului,neprezentând importanţă durata acestei stăpâniri.

Acţiunea de luare a bunului poate îmbrăcauneori forma activităţii continue - este cazulfurtului de energie electrică sau termică - sauforma infracţiunii continuate, dacă sunt îndeplinitecondiţiile prevăzute în art.41 alin.2 C.pen.

B.ModalităţiPrincipalele modalităţi sub care s-ar putea

prezenta furtul îşi găsesc corespondenţa în textulincriminator (furtul de bunuri materiale, furtul deenergie sau înscrisuri, furtul unui bun care aparţineîn întregime sau în parte făptuitorului, furtul unuivehicul cu scopul de a-l folosi pe nedrept, furtul

săvârşit între soţi sau rude apropiate, furtul săvârşitde către de cel care locuieşte cu persoana vătămatăsau este găzduit de aceasta, etc.)

Furtul se prezintă sub o mare varietate de posibilităţi determinate de aspecte exterioareacestuia.

C.Sancţiuni- alin. 1 - închisoare de la 1 an la 12 ani.

În cazul infracţiunii de furt simplu,acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Când fapta s-a comis în împrejurăriledescrise de art.210 C.pen acţiunea penală se puneîn mişcare la plângerea prealabilă a persoanei

95

Sanc iuni ț




vătămate, iar împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală.

2. FURTUL CALIFICAT

Art. 209 C.pen. - „(1) Furtul săvârşit înurmătoarele împrejurări:a) de două sau mai multe persoaneîmpreună; b) de o persoană având asupra sa o armăsau o substanţă narcotică;

c) de către o persoană mascată, deghizatăsau travestită;d) asupra unei persoane aflate în imposibilitatede a-şi exprima voinţa sau de a se apăra;e) într-un loc public;f) într-un mijloc de transport în comun;g) în timpul nopţii;h)în timpul unei calamităţi;

i)prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fărădrept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare dela 3 la 15 ani.(2)1 Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi furtul

privind:a) un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) un act care serveşte pentru dovedireastării civile, pentru legitimare sau identificare.(3)2 Furtul privind următoarele categorii debunuri:a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină,motorină, alte produse petroliere sau gaze

1

Alin. (2) modificat prin OUG nr. 207/20002Alin. (3) modificat prin L nr. 456/2001

96




naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; b) componente ale sistemelor de irigaţii;c) componente ale reţelelor electrice;d) un dispozitiv ori un sistem desemnalizare, alarmare ori alertare în caz deincendiu sau alte situaţii de urgenţă publică;e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente decale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;f) instalaţii de siguranţă şi dirijare atraficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componenteale mijloacelor de transport aferente;g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în

pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pedrumurile publice;h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii detelecomunicaţii, precum şi componente decomunicaţii,h) se pedepseşte cu închisoare de la 41a 18ani.(4) Furtul care a produs consecinţe deosebit de

grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20de ani şi interzicerea unor drepturi.(5)1 În cazul prevăzut la alin.(3) lit.a) sunt considerate tentativă şi efectuarea de săpături peterenul aflat în zona de protecţie a conductei detransport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului,etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor

produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea, în acele locuri sau în apropiereadepozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cistemă, a

ştuţurilor, instalaţiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare."


97



Prin prisma obiectului juridic, asubiecţilor, cât şi a elementelor de bază aleconţinutului constitutiv, furtul calificat este, în liniimari, identic cu furtul simplu, fapt ce ne determinăsă analizăm numai unele elemente suplimentarereferitoare la împrejurările care fac ca furtul sădevină calificat.

În acest sens, este de subliniat, în ceea ce priveşte obiectul material , că furtul se considerăcalificat când se săvârşeşte asupra unor anumite

bunuri (de ex.: produse petroliere sau gaze naturale

etc), când se comite în anumite condiţii de timp saude loc (de ex.: în timpul nopţii, într-un loc publicetc), ori prin folosirea anumitor mijloace şi metode(de ex.: prin efracţie, escaladare etc).

Printre altele, furtul este calificat când s-acomis în următoarele imprejurări:

Furtul săvârşit de două sau mai multe persoane împreună (art.209 alin.1 lit.a

C.pen). Pentru existenţa împrejurăriiagravante este necesar ca persoanele să ficomis infracţiunea împreună; aceasta

presupune că ele să fi acţionat efectiv şiconcomitent în momentul săvârşirii faptei,deoarece numai într-o asemenea situaţie

pericolul social al acesteia este mai grav. Nu sunt întrunite condiţiile agravantei

examinate în cazul unei persoane care după ce asustras singură un bun, a rugat o alta persoană, carecunoştea provenienţa acestuia, să o ajute latransportarea lui, deoarece persoana care a acordatajutorul nu are calitatea de participant la furtulcomis, ci de autor al unei infracţiuni autonome defavorizare a infractorului (art.264 C.pen.).

98

2. Analizacircumstanţelor



Furtul săvârşit de o persoană având asuprasa o armă sau o substanţă narcotică(art.209 alin.1 lit b C.pen).Instituirea acestei circumstanţe agravante

se explică prin aceea că, pe de o parte, autorul sauceilalţi participanţi care au asupra lor o armă sauun narcotic, comit infracţiunea cu mai mult curaj,mai multă încredere, cu mai multă îndrăzneală, iar,

pe de altă parte, deţinerea unei asemenea arme sausubstanţe narcotice implică pericolul utilizăriiacestora, la nevoie, asupra victimei furtului sauasupra altor persoane.

Această agravantă se reţine atunci când nus-au folosit armele sau substanţele narcotice, în cazcontrar va subzista infracţiunea de tâlhărie şi nucea de furt calificat.

Potrivit art.151 alin.1, arme suntinstrumentele, piesele sau dispozitivele astfeldeclarate prin dispoziţiile legale. În sfera noţiuniide armă folosită în textul art.209 alini, lit.a C.pen.,

nu intră şi obiectele pe care dispoziţiile art.151alin.2 le asimilează cu armele, deoarece acesteadevin arme numai dacă au fost întrebuinţate caarme în atac; ori, dacă instrumentul a fost folosit

pentru a sustrage un bun, fapta nu constituie furt, cidevine infracţiunea de tâlhărie.

Dacă deţinerea armei a fost fără drept,furtul calificat va intra în concurs cu infracţiunea

de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută în art.279 C.pen.Prin substanţă narcotică se înţelege orice

substanţă care are însuşirea de a produce artificialadormirea unei persoane, de a cauza imediat

persoanei căreia îi este administrată o stare desomnolenţă, de pierdere a cunoştinţei, diminuareasensibilităţii şi a reflexelor; fac parte din aceastacategorie de substanţe cloroformul, morfina, eteruletc.

99



Nu este necesar să se stabilească dacă încazul concret purtarea armei, a narcoticului a avutinfluenţa asupra victimei sau dacă a sporitîndrăzneala făptuitorului.

Agravanta există şi în cazul în care armasau substanţa narcotică nu a fost vizibilă, ori dacăvictima nu a ştiut că făptuitorul are asupra sa unasemenea mijloc şi , în consecinţă, nu s-a simţitintimidată în niciun fel.

Furtul săvârşit de o persoana mascată, deghizatăsau travestită (art.209 alin. 1 lit.c C.pen)

"O persoană mascată" este o persoană care

poartă, total sau parţial, o mască, adică făptuitorulîşi acoperă faţa cu o mască reală, cu o bucată destofă, pânză, mătase, îşi pune peste faţa un ciorapetc. Folosind acest procedeu, făptuitorul caută să-şiascundă figura privirilor victimelor sau ale altor

persoane, pentru a nu fi recunoscut sau identificat."Deghizarea" constă în aceea că făptuitorul

se îmbracă sau îşi aranjează înfăţişarea de aşa

manieră, încât să nu fie recunoscut. De exemplu îşi pune barbă falsă, ochelari, mustaţă, perucă sau seîmbracă de aşa natura, încât să-şi ascundăidentitatea.

În cazul travestirii, persoana îşi aranjeazăvestimentaţia, înfăţişarea sau se îmbracă cu oîmbrăcăminte a sexului opus pentru a crea impresiacă este de alt sex decât în realitate.

Furtul săvârşit asupra unei persoane aflateîn imposibilitatea de a-şi exprima voinţasau de a se apară (art.209 alin.1 lit.dC.pen.)Victima este în imposibilitatea de a-şi

exprima voinţa, atunci când se află într-o stare psiho-fizică în care nu are posibilitatea de a-şi daseama de ceea ce se petrece în jurul său şi de a-şi

manifesta voinţa fie datorită vârstei, fie a uneimaladii sau datorită altor împrejurări.100



În teza a doua - în cazul imposibilităţiivictimei de a se apară - este vorba despre oincapacitate fizică de a opune rezistenţăfăptuitorului care săvârşeşte furtul.

Atunci când aceste stări de neputinţă alevictimei sunt provocate de făptuitor sau de uncomplice al acestuia, fapta va constitui infracţiuneade tâlhărie.

Pentru a opera agravanta, este necesar cafăptuitorul să fi cunoscut starea victimei în care segăsea şi să fi profitat de ea. De asemenea, pentru aopera agravanta se cere ca furtul să se refere la

bunuri aflate asupra unei persoane incapabile de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. Furtul săvârşit într-un loc public (art.209

alin.1 lit.e C.pen).Prin "loc public" ţinând seama de

prevederile art.152 C.pen, se înţelege orice loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeaunaaccesibil publicului, precum şi orice alt loc în care

publicul are acces în anumite intervale de timp (dar pentru aplicarea agravantei în acest caz, estenecesar ca fapta să fi fost săvârşită în timp cât

publicul avea acces în acel loc).Agravanta operează, însă, în toate cazurile,

chiar dacă în timpul săvârşirii furtului, în afară defăptuitor nu se găsea în locul respectiv nicio altă

persoană.

Nu constituie furt săvârşit într-un loc public, dacă în momentul comiterii faptei accesul publicului era interzis.

Furtul săvârşit într-un mijloc de transportîn comun (art.209 alin.1 lit.f C.pen).

Prin „mijloc de transport în comun" seînţelege mijlocul de transport care are anumeaceastă destinaţie, adică este destinat a transporta

mai multe persoane împreună (trenuri, autobuze,tramvaie, avioane, etc.) cât şi acela care, fără a101



avea destinaţia mai sus-aratată, este utilizat pentrua transporta mai multe persoane împreună (ex.remorca unui tractor).

Nu are relevanţă numărul de persoane care

se aflau în mijlocul de transport unde a avut locfapta, deoarece textul incriminator nu cere niciocondiţie referitoare la numărul persoanelor care seaflă în mijlocul de transport în comun şi nici cu

privire la faptul dacă acesta se afla în mişcare saunu.

Nu sunt aplicabile dispoziţiile art.209alin.1 lit.f atunci când mijlocul de transport în

comun nu era utilizat în acest scop în timpulcomiterii faptei.Taxiurile nu sunt considere mijloace de

transport în comun. Furtul săvârşit în timpul nopţii (art.209

alin.1 lit.g C.pen)Prin termenul de "în timpul nopţii" în

sensul art.209 alin.1 lit.g C.pen., nu trebuie avut în

vedere în mod exclusiv criteriul astronomic (cândapune sau răsare soarele), căci nici apusul, nicirăsăritul soarelui nu transformă ziua în noapte şinoaptea în zi, ci între apusul sau răsăritul soareluişi noaptea reală există o perioadă de tranziţie încare cele două fenomene coexistă şi seîntrepătrund.

Textul incriminator se referă la noaptea

reală, respectiv intervalul de timp de cândîntunericul s-a substituit luminii, până când luminava lua locul întunericului.

Trebuie să se ţină seama de situaţiaconcretă existentă în fiecare caz în parte şi anumede data calendaristică şi ora când a fost comisăinfracţiunea, caracteristicile topografice unde a fostsăvârşită fapta etc.

De exemplu, un furt comis în lunadecembrie la orele 19:00 este considerat calificat 102




(săvârşit în timpul nopţii), pe când furtul comis laaceeaşi ora în luna iulie este numai un furt simplu.în ceea ce priveşte situaţiile intermediare(amurgul şi zorile) s-a stabilit că în ceea ce

priveşte prima dintre aceste situaţii nu este vorbade noapte, dar în cazul zorilor, acestea pot fiincluse în noapte, deoarece întunericul mai

persistă şi mai ales trecerea de la starea de somnla cea de activitate influenţează capacitatea deatenţie a oamenilor.

Împrejurarea calificată pe care o analizămoperează şi atunci când numai o parte din actele de

executare a furtului au fost săvârşite în timpulnopţii. Furtul săvârşit !n timpul unei calamităţi

(art.209 alin.1 lit.h C.pen.)Prin „calamitate" se înţelege o stare de fapt

prilejuită de un eveniment neaşteptat sau inevitabil,stare păgubitoare sau periculoasă fie pentru oîntreagă colectivitate, fie pentru un număr restrâns

de persoane.Pentru existenţa împrejurării agravante,este necesar ca fapta să se fi comis în intervalul detimp cuprins între momentul când se produceevenimentul care dă naştere stării de calamitate şimomentul când această stare încetează, neavândrelevanţă momentul, când autoritatea competentă adeclarat oficial starea de calamitate.

Furtul săvârşit prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei cheiadevărate, ori a unei chei mincinoase(art.209 alin.1 lit.i C.pen.).Efracţia presupune înlăturarea prin violenţă

a oricărui obiect sau dispozitiv, ce se interpuneîntre făptuitor şi bunul ce se urmăreşte a fi sustras(ex. demontarea dispozitivelor de închidere), adică

presupune neapărat o acţiune violentă.103



Atunci când se produc pagube materiale persoanei vătămate prin acţiunea de efracţie, nuexistă şi o infracţiune distinctă de distrugere, cidistrugerea este absorbită în fapta complexă, de

furt calificat.Prin escaladare înţelegem trecerea peste un

obstacol care îl separă pe autor de bunul mobilvizat, deci presupune urcarea şi trecerea pedeasupra îngrădirii, pentru a se ajunge la loculunde se găseşte obiectul material.

Folosirea fără drept a unei chei adevărate presupune întrebuinţarea în mod fraudulos de către

făptuitor, a cheii pe care o utiliza în mod obişnuitla deschidere cel îndreptăţit să o folosească. Nuinteresează modalitatea în care cheia adevărată aajuns în mâinile făptuitorului.

Cheia mincinoasă este o cheie falsă,contrafăcută, sau orice sistem de deschidere asistemelor de închidere, indiferent dacă este vorbade uşi, portiere de la autovehicule, mecanisme cu

care sunt dotate casele de bani sau gentilediplomat, dulapurile de orice fel, casetele. Potrivit art.209 alin.2 C.pen constituie de

asemenea infracţiune de furt calificat,furtul

privind:a)un bun care face parte din patrimoniul

cultural

Obiectul material îl constituie un bun careface parte din patrimoniul cultural (cărţi literare înediţii rare, cărţi vechi, tablouri etc.)

b)un act care serveşte pentru dovedireastării civile, pentru legitimare sau identificare.

„Actul de stare civilă" este actul carestabileşte poziţia juridică a persoanei fizice înraporturile sale de familie. El consemnează faptesau acte juridice cum sunt naşterea, căsătoria,

104



decesul, fiind fără relevanţă dacă actul sustras eraîn original sau copie autentificată.

Prin acte de legitimare sau identificareînţelegem acele documente care dovedesc

identitatea persoanei.Prin acte care servesc pentru dovedirea

stării civile, pentru legitimare sau identificare, seînţeleg numai acele acte prin care persoana îşi

poate dovedi în mod direct starea civilă, se poatelegitima sau poate fi identificată.

Trebuie subliniat că furtul este calificat,chiar dacă, ulterior furtului portofelului, autorul

reţinând banii, aruncă actele, deoarece consumareafaptei s-a produs în momentul sustragerii.

Potrivit alin.3 al art.209 C.pen, furtul privind următoarele categorii de bunurieste mai grav şi se pedepseşte cuînchisoarea de la 4 la 18 ani:

a) ţiţei, gazolină, condensat, etanlichid, benzină, motorină, alte produse petroliere

sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterneori vagoane-cisternă; b) componente ale sistemelor de irigaţii;c) componente ale reţelelor electrice;d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare,alarmare ori alertare în caz de incendiu sau altesituaţii de urgenţă publică;e) un mijloc de transport sau orice alt mijlocde intervenţie la incendiu, la accidente de caleferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz dedezastru;f) istalaţii de siguranţă şi dirijare a traficuluiferoviar, rutier, naval şi aerian şi componente aleacestora, precum şi componente ale mijloacelor detransport aferente;

105



g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pedrumurile publice;h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii detelecomunicaţii, precum şi componente decomunicaţii.

Potrivit art.209 alin.4 C.pen. se aplică o pedeapsă mai mare când furtul a produsconsecinţe deosebit de grave.Conform art.146 C.pen. prin „consecinţe

deosebit de grave" se înţelege o pagubă materialămai mare de 200000ron sau o perturbare deosebitde gravă a activităţii cauzate unei autorităţi publicesau oricăreia dintre unităţile la care se referăart.145 C.pen. ori altei persoane juridice sau fizice.

C.Sancţiuni- alin. 1 si 2 - închisoare de la 3 la 15 ani- alin. 3 - închisoare de la 4 la 18 ani- alin. 4 - închisoare de la 10 la 20 ani şi

interzicerea unor drepturi

În cazul formelor calificate ale furtului acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

3. TÂLHĂRIA

Art. 211 C.pen. - „(1) Furtul săvârşit prinîntrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin

punerea victimei in stare de inconştienţă sauneputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru

păstrarea bunului furat sau pentru înlăturareaurmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-

şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare

de la 3 la 18 ani.106

Sanc iuni ț





(2)1 Tâlhăria săvârşită în următoareleîmprejurări:a) de o persoană mascată, deghizată sautravestită;

b) în timpul nopţii;c) într-un loc public sau într-un mijloc detransport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la20 de ani.(21 )2 Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 deani, dacă tâlhăria a fost săvârşită:a) de două sau mai multe persoaneîmpreună;

b) de o persoană având asupra sa oarmă, o substanţă narcotică ori paralizantă;c) într-o locuinţă sau în dependinţe aleacesteia;d) în timpul unei calamităp;e) a avut vreuna din urmările arătate înart. 182.(3)Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de

grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 151a 25 de ani şi interzicerea unor drepturi."

Numitul G.O., călătorind în acelaşicompartiment de tren cu partea vătămată, pe timpde seară, a profitat de faptul că a rămas singur cuaceasta şi a apucat sacoşa pe care parteavătămată o avea lângă ea, cu intenţia evidentă dea şi-o însuşi. În scopul de a se opune faptei, parteavătămată a apucat sacoşa de partea sa inferioară,însă, inculpatul a smuls-o şi a târât parteavătămată agăţată de sacoşa până pe culoarul

1

Alin. (2) modificat prin L nr. 169/20022Alin. (21) introdus prin L nr. 169/2002

107

Practică

judiciară



vagonului, acolo unde aceasta i-a dat drumul de frică să nu cadă din tren, uşa fiind deschisă.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special este complex, fiindconstituit dintr-un obiect juridic principal şi anumerelaţiile sociale referitoare la patrimoniu şi a căror dezvoltare este condiţionată de menţinerea poziţieifizice a bunului împotriva faptelor de sustragere(ca şi la infracţiunea de furt) şi dintr-un obiect

juridic adiacent, şi anume relaţiile socialereferitoare la apărarea persoanelor.

b).Obiectul juridic adiacent este determinat denatura activităţii adiacente : ameninţări, violenţe şivaloarea socială apărată (libertate, integritateacorporală, sănătatea , viaţa victimei).

În cazul infracţiunii de tâlhărie, legiuitorulconsideră valorile sociale de maximă importanţă,ca viaţa, integritatea corporală şi sănătatea

persoanei, ca fiind secundare (adiacente), în raport

cu valorile sociale referitoare la patrimoniu careformează obiectul principal.Această situaţie (inversarea ierarhiei

valorilor sociale ocrotite) se explică prin aceea căfăptuitorul urmăreşte în primul rând însuşirea

bunurilor mobile, violenţa sau ameninţarea fiinddoar mijloace pentru ducerea la îndeplinire ascopului propus şi urmărit de infractor.

c)Obiectul material În cazul acestei infracţiuni, obiectulmaterial este, în principal, bunul la care atenteazăautorul faptei, dar, în aceeaşi măsură, obiectmaterial poate fi şi corpul persoanelor asupracărora se îndreaptă acţiunea violentă.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană carecomite fapta penală, indiferent de forma acesteia

108





• Subiectul activ



(tentativă de tâlhărie, tâlhărie consumată etc.) saucare participă, indiferente de calitatea în care oface, la săvârşirea ei (autor, coautor, instigator saucomplice), legea necerând să fie îndeplinită vreo

calitate specială.În principiu, persoana care săvârşeşte

tâlhăria nu are niciun drept asupra bunului pe careîl sustrage din sfera de stăpânire al unei alte

persoane.Poate exista infracţiunea de tâlhărie chiar

şi atunci când făptuitorul ar avea, în totul sau în parte, un drept de proprietate aspura bunului

sustras. Ca urmare, subiect activ al tâlhăriei ar putea fi însuşi proprietarul care săvârşeşte acţiuneade luare, prin întrebuinţarea mijloacelor prevăzutede art.211 alin.1 C.pen., asupra unui bun mobil

propriu care în acel moment se găseşte în posesialegitimă a altei persoane.

Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de

a fi săvârşită în participaţie în oricare din formeleacesteia.În literatura juridică se arată că, avându-se

în vedere dispoziţiile art.211 alin.21 lit.a C.pen., potrivit cărora săvârşirea tâlhăriei de două sau maimulte persoane împreună constituie un elementcircumstanţial al celei de-a doua variante agravatea tâlhăriei, participaţia la varianta tip este posibilăîn alte forme decât cea concomitentă cu a autoruluila locul săvârşirii faptei.

De aceea, participaţia penală la tâlhăria prevăzută în art.211 alin.1 C.pen. este posibilănumai în forma instigării şi complicităţii materialesau morale anterioare.

b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană.În cazul în care bunurile care formează

bunul material al infracţiunii de tâlhărie aparţin

unor persoane diferite sau când asupra bunului109



sustras concură drepturile patrimoniale ale maimultor persoane există pluralitate de subiecţi

pasivi.Săvârşirea infracţiunii de tâlhărie,

concomitent asupra mai multor persoane, prinameninţare şi lovire, constituţie tot atâteainfracţiuni de tâlhărie, aflate în concurs ideal, câţisubiecţi pasivi sunt.

Este de precizat că în cazul tâlhăriei, dacăvictima actelor de violenţă sau ameninţare poate finumai o persoană fizică, victima acţiunii de furt ar

putea fi şi o persoană publică.

A. Latura obiectivăa) Elementul material al infracţiunii constă îndouă acţiuni conjugate şi anume: acţiunea de furtcare este principală şi o acţiune de constrângere -respectiv folosirea violenţei sau a ameninţării, ori

punerea victimei într-o stare de inconştienţă sauneputinţă de a se apăra etc. - , care, faţă de cea

dintâi, este secundară (adiacentă).Pentru existenţa elementului material altâlhăriei, trebuie ca între cele două acţiuni să existeo Indispensabilă relaţie de intercondiţionare. Înabsenţa acestei relaţii, există infracţiune de furt, pede o parte, şi infracţiunea de lovire, vătămarecorporală etc. pe de altă parte.

Furtul urmat de întrebuinţarea unor

violenţe pentru păstrarea bunului furat, dacă însă,violenţele nu au fost folosite în scopul de a păstra bunul furat, ci au reprezentat o ripostă spontană lacomportarea agresivă a persoanelor care ausurprins furtul, faptele nu constituie infracţiunea detâlhărie, ci infracţiunile de furt şi lovire în concursreal.

Cele două acţiuni (furt şi constrângere) se pot succeda imediat una după alta, dar între ele,însă poate să existe şi un oarecare interval nu prea

110



material



mare de timp, ceea ce este relevant pentruaplicarea art.211 C.pen., fiind intenţia subiectuluiactiv de a exercita constrângerea pentru a obţinesau a păstra bunul furat, pentru a-şi asigura

scăparea etc.Acţiunea principală - furtul - (acţiunea

scop) constă şi în cazul tâlhăriei în luarea bunuluimobil din posesia sau detenţia altuia fărăconsimţământul acestuia, fiind vorba deci de douaacte, unul de deposedare si celălalt de imposedare.

Tâlhăria subzistă atât în situaţia în carefurtul s-a consumat, situaţie în care tâlhăria va fi

consumată, cât şi în cazul când furtul a rămas înforma tentativei, împrejurare în care va exista otentativă de tâlhărie.

Acţiunea adiacentă - secundară(constrângerea) - se poate realiza prin una dintreurmătoarele acţiuni, pe care legiuitorul le prevedeîn mod alternativ: întrebuinţarea de violenţe;întrebuinţarea de ameninţări; punerea victimei în

stare de inconştienţă; punerea victimei în stare deneputinţă de a se apăra.Folosirea cumulativă cu aceeaşi ocazie a

acestor acţiuni nu schimbă caracterul unitar altâlhăriei, însă această împrejurare va putea fi avutăîn vedere la individualizarea pedepsei.

Constrângerea (folosirea violenţei, aameninţării) ori punerea victimei în stare deinconştienţă sau neputinţă de a se apară, realizeazăactivitatea secundară (adiacentă) a elementuluimaterial al faptei reglementate de art.211 C.pen.,numai dacă au servit ca mijloc pentru săvârşireafurtului sau ca mijloc de păstrare a bunului furatori pentru a asigura scăparea participantului de lainfracţiune.

Legiuitorul enumera exhaustiv modalităţile prin care se realizează tâlhăria.

111


material



Când se referă la „ameninţare", legeaînţelege săvârşirea faptei incriminate în art.193C.pen, iar prin „violenţe" înţelege orice formă de

presiune fizică sau morală asupra persoanei, chiar

dacă acele violenţe nu s-ar încadra în art.180C.pen. sau art.181 C.pen.

În cazul tâlhăriei în forma simplă,violenţele la care se referă textul sunt celereglementate în art.180 şi art.181 C.pen.

Pentru existenţa laturii obiective atâlhăriei, violenţele trebuie să fie exercitate directîmpotriva persoanei (victimei); violenţele faţă de

lucruri pot constitui însă, uneori, o ameninţare(uciderea câinelui care o însoţea pe victimă,stropirea încărcăturii dintr-un autocamion cuscopul de a o incendia etc.)

Violenţa efectuată faţă de lucruri, dar carenu constituie o ameninţare nu poate realizaacţiunea adiacentă şi nu întregeşte conţinutulefectiv al infracţiunii de tâlhărie.

Astfel, smulgerea ceasului de la mâna unei persoane aflate într-o stare avansată de ebrietate şidormind, care, nu numai că nu a opus rezistenţă şinu a fost în măsură să opună rezistenţă, dar nicimăcar nu putea simţi că este deposedată de bunulsău, nu prezintă trăsături caracteristice ale laturiiobiective a infracţiunii de tâlhărie, ci a celei defurt.

Pentru existenţa infracţiunii de tâlhărie secere ca violenţa să fie efectivă şi să aibă

posibilitatea se înfrângă opunerea persoaneivătămate. În orice caz nu este neapărat necesar caea să întrunească caracterul unei forţe irezistibile.

Punerea victimei în stare de inconştienţă presupune aducerea acesteia în situaţia de a nu-şida seama, de a nu percepe, prin folosirea unor narcotice sau a altor substanţe care pot provoca

respectiva stare.112


material



Prin punerea victimei în neputinţa de a seapăra se înţelege aducerea ei în situaţia de a nu

putea folosi posibilităţile de apărare din cauzaactivităţii făptuitorului de imobilizare, dezarmare,

punerea unui căluş în gură, legarea mâinilor,închidere într-o cameră etc.

Punerea victimei în stare de inconştienţăsau în neputinţa de a se apăra, ca modalităţi derealizarea a tâlhăriei, nu privesc situaţiile în carevictima s-a aflat într-o asemenea stare din motiveindependente de activitatea făptuitorului, ci vizeazănumai acele situaţii în care ea a ajuns în respectiva

stare datorită manoperelor folosite de făptuitor înacest scop.Tâlhăria presupune, prin concept, ca

sustragerea să aibă loc prin violenţe, adică odată cuînceperea actelor de violenţă a furtului.

Dacă se lasă victimei o pauză mai mare dereflecţie între momentul violenţei şi luarea bunului,aceasta va constitui Infracţiunea de şantaj.

Se realizează elementul material altâlhăriei şi în situaţia în care făptuitorul ameninţăvictima, cerându-i să-i remită bunurile pe care leare asupra sa, cu toate că violenţă psihică s-aexecutat, în acest scop, anterior începerii oricăruiact de deposedare efectivă a victimei.

Prin urmare, în raport cu furtul, acţiuneaadiacentă poate să se comită înainte de luareaefectivă a bunului, în timpul sau imediat dupăaceea.

Dacă se săvârşeşte cu mult timp dupăcomiterea furtului, nu se mai poate reţine tâlhăria.în practica judiciară s-a decis că acţiunea prin carese realizează activitatea secundară a tâlhăriei poatefi îndreptată atât împotriva posesorului saudetentorului bunului, cât şi împotriva oricărei alte

persoane care a intervenit pentru a impiedica

113




cauzalitate




săvârşirea furtului ori pentru prinderea şideposedarea făptuitorului de bunul furat.

Fapta de tâlhărie intră în concurs cuinfracţiunea de ultraj când victima este un

funcţionar, care îndeplineşte condiţiile impuse prin prevederile art.239 C.pen. b) Urmarea imediată a faptei este producerea unei pagube patrimoniului unei persoane şi vătămarea libertăţii, onoarei,integrităţii corporale sau a sănătăţii persoaneiasupra căreia s-a exercitat acţiunea deconstrângere.

c) Legătura de cauzalitate. Întreactivitatea incriminată şi rezultatul produs estenecesar să existe o legătură de cauzalitate atât înceea ce priveşte acţiunea principală (de furt), cât şicea adiacentă (de constrângere - secundară).

B. Latura subiectivăElementul subiectiv al infracţiunii de

tâlhărie constă în intenţie directă, atât în ceea ce priveşte acţiunea principală, cât şi cea adiacentă,făptuitorul prevede şi urmăreşte să comită furtul

prin violenţă sau ameninţare ori prin punereavictimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de ase apăra, precum şi prin folosirea vreunuia dintreaceste mijloace pentru păstrarea bunului furat,ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şi

asigura scăparea.Făptuitorul poate să ia hotărârea de acomite tâlhăria fie de la început, fie in timpulsăvârşirii faptei ori chiar după consumarea furtului.

Latura subiectivă a tâlhăriei include, înafara scopului specific furtului - însuşirea penedrept a bunului mobil - şi scopul folosiriiviolenţei, a ameninţării etc. În vederea comiteriifurtului ori pentru păstrarea bunului furat etc.

114



Este necesar ca scopul însuşirii pe nedreptsă existe, ca şi în cazul furtului, în momentulcomiterii faptei, fără a fi neapărat nevoie derealizarea sa efectivă.

Sub aspectul existenţei infracţiunii detâlhărie, nu are relevanţă împrejurarea dacă scopulînsuşirii pe nedrept a fost urmărit înainteaexercitării violenţelor sau a ameninţărilor ori dacăacest scop a intervenit în timpul folosirii unor asemenea mijloace în vederea altei finalităţi.

În cazul variantelor agravate ale tâlhărieicare a avut ca urmare consecinţe deosebit de grave

sau moartea victimei, elementul subiectiv constă în praeterintenţie.

A. FormeTâlhăria este susceptibilă de toate formele

imperfecte ale infracţiunii. Actele pregătitoare la fapta pe care o

analizăm sunt posibile atât în raport cu acţiunea

principală, cât şi cu cea adiacentă, acestea putând fiatât de natură materială (de pildă, când seconfecţionează mijloace cum ar fi arme, narcotice,sau alte substanţe pentru folosirea lor cândfăptuitorul violentează sau ameninţă) ori morale(de ex. culegerea unor informaţii sau date cu

privire la timpul sau locul comiterii tâlhăriei, saudespre victima, despre locurile pe unde se poate

pătrunde intr-o încăpere, unitate etc).Actele pregătitoare sunt posibile, dar nu se

pedepsesc.Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă de

tentativă, pe care legea o sancţionează potrivitart._222 C.pen.

În practica judiciară s-a statuat că vaexista tentativă în cazul tâlhăriei şi atunci când s-au executat numai actele de violenţă, ameninţareetc. În vederea săvârşirii furtului, aceasta

115


Sanc iuni ț

Practică

judiciară



deoarece în cazul infracţiunilor complexe,constituie act de executare orice act prin care setinde chiar şi numai la executarea infracţiuniiabsorbite.

Consumarea. Tâlhăria se consumă înmomentul când executarea activităţii principale -furtul - a fost terminată, respectiv dusă până iacapăt, necesar fiind ca autorul să fi exercitatviolenţe, ameninţări etc. În situaţia când nu serecurge la acţiunea adiacentă (constrângere) faptava fi calificată drept infracţiune de furt.

În cazul furtului urmat de folosirea unuia

dintre mijloacele prevăzute în art.211 C.pen.,tâlhăria se consumă în momentul când, dupăconsumarea acţiunii principale (furtul), pentru acărei comitere nu a fost întrebuinţată violenţa,ameninţarea etc, făptuitorul foloseşte unul dinaceste mijloace pentru păstrarea bunului furat,ştergerea urmelor infracţiunii ori pentru a-şiasigura scăparea, indiferent dacă scopul urmărit a

fost sau nu realizat, deoarece scopul este privit cafinalitatea acţiunii şi nu ca rezultat al acesteia.Tâlhăria va fi considerată consumată în

cazul modalităţii agravate, atunci când s-au produsca urmare a acţiunii adiacente rezultatele cerute detextul incriminator (consecinţe deosebit de gravesau moartea victimei).

Epuizarea. La fel ca şi furtul, infracţiuneade tâlhărie este susceptibilă de o activitateinfracţională prelungită în timp, după etapaconsumării şi de o eventuală amplificare aurmărilor imediate.

De felul în care durează acţiunea adiacentă(constrângerea) în aceeaşi măsură poate fi

prelungită, prin acte succesive de sustragere,acţiunea principală şi infracţiunea de tâlhărie.

Alteori, acţiunea adiacentă poate produce

urmări de o gravite progresivă (consecinţe deosebit116



de grave, moartea victimei) şi de natură sămodifice progresiv gradul de pericol social concretal tâlhăriei. În acest caz procesul cauzal alactivităţii infracţionale se prelungeşte in timp.

B. ModalităţiTâlhăria este susceptibilă în varianta

simplă prevăzută de art.211 alin. 1 C.pen., de maimulte modalităţi normative. Cu privire lamodalităţile normative ale acţiunii principale(furtul) facem trimitere la explicaţiile date pentrufurt, întrucât au un conţinut identic celui analizat la

această infracţiune.Modalităţile normative ale acţiunii

adiacente constau din violenţă, ameninţare, punerea victimei în stare de inconştienţă, punereavictimei în stare de neputinţă de a se apăra.

Modalităţilor normative menţionate şi prevăzute în textul încriminator poate să lecorespundă o varietate de modalităţi faptice.

Infracţiunea de tâlhărie este susceptibilă demultiple modalităţi normative agravateşi anume: alin.2 lit.a - de o persoană mascată, deghizată

sau travestită alin.2 lit.b - în timpul nopţii alin.2 lit.c - într-un loc public sau într-un

mijloc de transport

alin.21 lit.a - de două sau mai multe persoaneîmpreună

-alin.21 lit.b - de o persoană având asupra sa oarmă, o substanţă narcotică ori paralizantă alin.21 lit.c - într-o locuinţă sau în dependinţe

ale acesteia alin.21 llt.d - în timpul unei calamităţi alln.21 lit.e - a avut vreuna din urmările arătate

în art.182 C.pen.117




altă variantă agravată există atunci cândtâlhăria a produs consecinţe deosebit de gravesau a avut ca urmare moartea victimei (art.211

alin.3 C.pen.).Prin „loc public" trebuie să se înţeleagăorice loc care, prin natura şi destinaţia lui, este în

permanenţă accesibil publicului (străzi, şosele, parcuri), precum şi orice alt loc în care publicul areacces la anumite intervale de timp (magazine,muzee etc).

Mijlocul de transport este acela destinatanume de a transporta persoane sau marfă.

Textul incriminator se referă la oricemijloc de transport, sfera fiind deci foarte largă.

In ceea ce priveşte semnificaţia termenilor de „locuinţă" şi „dependinţe" facem trimitere laexplicaţiile date la violarea de domiciliu.

O altă modalitate agravantă a tâlhărieiexistă potrivit art.211 alin.21 lit.e C.pen. atuncicând fapta a avut vreuna din urmările arătate în

art.182 C.pen.Pentru a se reţine modalitatea agravantă de

care vorbim trebuie ca între fapta de tâlhărie şiurmarea produsă să existe un raport de cauzalitate.În situaţia în care acest raport lipseşte, faptele vor avea o altă încadrare juridică.

Potrivit alin.3 al art.211 C.pen.tâlhăria este şi mai gravă dacă a

produs consecinţe deosebit degrave sau a avut ca urmaremoartea victimei.

în primul rând, această agravantă vizează rezultatulacţiunii principale a tâlhăriei, şi anume cea de furt,aspecte pe care le-am lămurit când am analizatfurtul calificat.

Instanţa de judecată în evaluarea pagubei

trebuie să ţină cont de valoare economică a118



bunurilor ce formează obiectul material al tâlhărieiexistentă în momentul comiterii faptei şi nu înacela al judecării inculpatului.

În fine, agravanta reglementată de art.211

alin.3 C.pen. vizează, în al doilea rând,consecinţele pe care le produce acţiunea adiacentă,respectiv moartea victimei. Tâlhăria, în aceastămodalitate, subzistă numai dacă elementulsubiectiv constă în praeterintenţie.

C. Sancţiuni-alin.1 -închisoare de la 3 la 18ani- alin.2 - închisoare de la 5 la 20 ani- alin.21 - închisoare de la 7 la 20 ani- alin.3 - închisoare de la 15 la 25 ani şiinterzicerea unor drepturi


4. ABUZUL DE ÎNCREDERE

Art. 213. C.pen. - „ (1) Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea deacest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani saucu amendă.

(2) Dacă bunul este proprietate privată, cuexcepţia cazului când acesta este în întregime sauîn parte al statului, acţiunea penală se pune înmişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală."

A comis această infracţiune numitul I.G.

În următoarele împrejurări. În fapt, s-a reţinut că 119

Sanc iuni ț






partea vătămata N.O. i-a încredinţat temporar făptuitorului spre pază mai multe bunuri mobile. În momentul când victima a solicitat restituireabunurilor, făptuitorul a refuzat în mod categoric

să facă acest lucru. În legătură cu speţa dată,instanţa noastră supremă a decis că însuşirea unuibun mobil încredinţat temporar spre pază constituie infracţiunea de abuz de încredere si nude furt, deoarece pentru existenţa contractului dedepozit sunt suficiente acorduri de voinţă şi

predarea lucrului.

A. Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale de ordin patrimonial a căror dezvoltare presupune o anumită încredere pe caremembrii colectivităţii trebuie să şi-o acorde în modreciproc. b) Obiectul material îl constituie bunulmobil al altuia, care, însă, în momentul comiterii

faptei se află în detenţia, cu orice titlu, afăptuitorului.Deci, una din condiţiile cerute în cazul

abuzului de încredere este aceea ca obiectulmaterial să constea într-un bun mobil.

Pentru existenţa infracţiunii de abuz deîncredere se mai cere ca bunul mobil să aparţinăaltuia.

In acelaşi timp, poate constitui obiectmaterial al infracţiunii de abuz de încredere şi

bunul asupra căruia autorul are numai un drept decoproprietate, dacă acel bun este indivizibil sau

plusul care depăşeşte cota care îi aparţine însituaţia unui bun divizibil.

Potrivit textului incriminator, bunul mobilaparţinând altuia trebuie să fie deţinut de făptuitor cu orice titlu.

120






pasiv



În cazul când bunul nu este deţinut defăptuitor, ci se află în deţinerea altei persoane saueste un bun pierdut, însuşirea acestuia va puteaconstitui infracţiunea de furt sau cea de însuşire a

bunului găsit.Deţinerea cu orice titlu a bunului,

presupune existenţa unui raport juridic patrimonialîn baza căruia se transferă detenţia acelui bun cuobligaţia restituirii sau a unei anumite folosiri(bunul a fost dat în depozit, în gaj etc).

Dovada raportului juridic care conferădetenţia temporară licită asupra bunului este

supusă regulilor prevăzute în art.1191 şi urm.C.civ.Prin „titlu" se înţelege temeiul juridic în

virtutea căruia o persoană dobândeşte posesia saudetenţia unui bun; această expresie nu se referă latoate titlurile juridice, ci numai la titlurile carederivă din raporturile patrimoniale de proprietate.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este totdeauna persoana careîndeplineşte condiţiile cerute de lege şi care deţine

bunul altuia în baza unui titlu juridic derivat dintr-un raport patrimonial netranslativ de proprietate şicare pune în mod abuziv stăpânire pe acel bun,comportându-se ca un adevărat proprietar.

Autor al infracţiunii poate fi şi soţul care

îşi însuşeşte sau dispune pe nedrept de unul saumai multe bunuri comune aflate în detenţia saexclusivă, faptă săvârşită cu intenţie.

Infracţiunea de abuz de încredere estesusceptibilă de comitere în participate în oricaredin formele acesteia.

b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăcăreia îi aparţine bunul sau de la care a obţinutautorul detenţia acelui bun şi care este prejudiciată

prin săvârşirea faptei.121



A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin una dinurmătoarele acţiuni: însuşirea bunului, dispunerea

pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui.Elementul material al infracţiunii de abuz

de încredere se exprimă printr-o acţiune sauinacţiune.

Atunci când autorul deţine mai multe bunuri ale aceluiaşi subiect pasiv şi îşi însuşeşte o parte din acestea, dispune de altele ori refuză să lerestituie, el va răspunde pentru săvârşirea unei

singure infracţiuni de abuz de încredere.Însuşirea bunului mobil presupune

acţiunea prin care autorul, aflat în detenţia legală a bunului, pune stăpânire în mod samavolnic, în modilegal şi abuziv pe bun, ca şi cum ar avea calitateade proprietar.

Dispunerea pe nedrept de bun înseamnă aefectua unele acte de dispoziţie, acte pe care nu

avea dreptul să le facă.Sunt considerate acte de dispoziţieefectuate fără drept, acele acte la care persoana încauză nu era îndreptăţită în baza titlului cu care eradeţinut bunul, sau pentru care nu a primitaprobarea celui ce i-a încredinţat bunul.

Refuzul de restituire, presupunemanifestarea de voinţă a făptuitorului de a nu

înapoia bunul care i-a fost încredinţat în bazaraportului juridic de ordin patrimonial.Acest refuz din partea făptuitorului poate fi

expres sau tacit. Autorul, în prima situaţie, declarăexplicit că nu înţelege să restituie bunul, iar, în aldoilea caz, făptuitorul nu face o asemeneadeclaraţie, dar refuzul rezultă implicit (tacit) dincomportarea acestuia.

Refuzul de restituire a bunului trebuie să seîntemeieze pe intenţia făptuitorului de a şi-l însuşi.

122





cauzalitate


A.Latura obiectivă•

Elementul material



Oferirea unei restituiri parţiale sau numai a bunului fără fructele cuvenite va constitui un refuzde a restitui diferenţa reţinută fără drept.

b)Urmarea imediată constă, pe de o parte, în

împosedarea frauduloasă a autorului cu bunul careconstituie obiectul material al infracţiunii, iar, pede altă parte, în lipsirea părţii vătămate de

posibilitatea exercitării drepturilor ei asupra bunului în cauza şi în producerea, prin consecinţă,a unui prejudiciu material.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunile

prevăzute în textul incriminator şi urmarea

imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate,aceasta rezultând, cel mai adesea, din comitereafaptelor incriminate.

B. Latura subiectivăFapta se comite cu intenţie care poate fi


A.FormeFapta de abuz de încredere, deşi estesusceptibilă de toate formele imperfecte, textul nuincriminează nici actele pregătitoare, nici tentativa.

Abuzul de încredere este o faptăinstantanee, consumarea ei are loc odată curealizarea în totalitate a oricăreia dintre acţiunile ceconstituie obiectul material. Fiind o infracţiuneintenţionată şi susceptibilă de repetabilitate, ea se

poate săvârşi şi în forma continuată, în aceastăsituaţie epuizarea având loc odată cu săvârşireaultimului act infracţional.

B.ModalităţiÎn cazul abuzului de încredere există

următoarele modalităţi normative : însuşirea bunului altuia, dispunerea pe nedrept de unasemenea bun ori refuzul de a-l restitui.

123


Modalită i ț .



Acestor modalităţi normative poate să lecorespundă o varietate de modalităţi faptice înraport cu împrejurările şi natura relaţiilor dintredeţinătorul bunului şi persoana care l-a încredinţat,

de specificul bunului deţinut sau de sarcinile şiobligaţiile ce revin celui căruia i s-a încredinţat

bunul altuia.

C .Sancţiuni- închisoare de la 3 luni la 4 ani sau amendă

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cuexcepţia cazului în care bunul este în întregimesau în parte al statului). Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

În legătură cu competenţa de soluţionarea abuzului de încredere, s-a decis că punerea înmişcare a acţiunii penale în temeiul art.213alin.2 CP, se poate face doar la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate, nu numai atunci când bunul aparţine persoanei fizice sau

persoanei juridice de drept privat, ci şi atunci când bunul este în întregime sau în parte

proprietatea privată a statului (excepţie deneconstitutionalitate – Curtea Constituţională,dec. nr. 177 din 15 decembrie 1998).

5. ÎNŞELĂCIUNEA

Art. 215 C.pen. - "(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapteadevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau

pentru altul un folos material injust şi dacă s-a124

Sanc iuni ț





pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarede la 6 luni la 12 ani.(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire denume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace

frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.(3) Inducerea sau menţinerea în eroare aunei persoane cu prilejul încheierii sauexecutării unui contract, săvârşită în asa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi

încheiat sau executat contractul în condiţiilestipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzutăîn alineatele precedente, după distincţiile acoloarătate.(4) Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentruvalorificarea lui nu există provizia sau acoperireanecesară, precum şi fapta de a retrage, după

emitere, provizia in totul sau in parte, ori de ainterzice trasului de a plăti înainte de expirareatermenului de prezentare, în scopul arătat în alln.(1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzutăîn alin.(2).(5) Înşelăciunea care a avut consecinţedeosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de

la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."

A comis această infracţiune numitul I.G.care, atribuindu-şi calitatea de ofiţer de poliţie, aindus în eroare o persoană căreia i-a produs o

pagubă, atribuindu-şi calitatea susmenţionată, promiţându-i că îi va aranja o viză de reşedinţă în

Bucureşti şi o locuinţă. Dupa primirea unor sume125




de bani, făptuitorul a dispărut, evitând să se maiîntâlnească cu victima, fapt ce a determinat-o peaceasta din urmă să depună plângere la organul de poliţie.

A.Obiectul materiala) Obiectul juridic special constă înrelaţiile sociale referitoare la buna-credinţă şiîncrederea reciprocă a subiecţilor în raporturile

patrimoniale. b) Obiectul material poate fi un bun mobil

sau imobil, precum şi încrisurile care au valoare patrimonială (orice bunuri, drepturi, obligaţii,acţiuni cu caracter patrimonial etc).

În varianta prevăzută de alin.3, obiectulmaterial constă în acele drepturi şi obligaţiicuprinse în conţinutul contractului prin a căror valorificare - executare este prejudiciată materialvictima.

B.Subiecţii Infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice

persoană responsabilă penal, care săvârşeşteinfracţiunea prin inducerea în eroare a victimeicăreia i se produce o pagubă.

Dacă subiectul activ nemijlocit arecalitatea de funcţionar public, iar acţiunea de

amăgire este săvârşită în exercitarea atribuţiilor deserviciu, fapta nu constituie înşelăciune, ci abuz inserviciu.

Participaţia penală este posibilă sub toateformele : coautorat, instigare, complicitate.

Activităţile prin care doar se contribuie lacomiterea faptei, dar prin care nu se realizeazănemijlocit inducerea în eroare, constituie acte deajutor (înlesnire) în vederea săvârşirii infracţiunii,deci acte de complicitate, nu de coautorat.

126




B. Subiec ii ț

infrac iunii ț • Subiectul activ• Subiectul

pasiv



b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, privată ori publică, căreia i-a fost lezat patrimoniulîn urma comiterii înşelăciunii.

Atunci când o persoană a dispus în mod licit de un bun aparţinând altuia, dar a fost înaceastă împrejurare victima unei induceri îneroare, ea va fi subiect pasiv subsidiar al înşelăciunii; subiectul pasiv primar va fi persoanaal cărei patrimoniu a fost lezat prin actul efectuat de victima amăgirii, deoarece infracţiunea deînşelăciune se îndreaptă contra patrimoniului, nu

contra persoanei (fiul care din cauza acţiunii deinducere în eroare, remite făptuitorului o sumă debani aparţinând tatălui său). În cazul infracţiuniide înşelăciune poate exista o pluralitate de

subiecţi pasivi.

A. Latura obiectivăa) Elementul material în cazul infracţiunii de

înşelăciune constă dlntr-o acţiune de inducere îneroare, deci dintr-o acţiune frauduloasă de amăgire, prin prezentarea ca adevărată a unei faptemincinoase sau ca mincinoasă a unei fapteadevărate.

Prezentarea ca adevărată a unei faptemincinoase presupune a face să se creadă, a trecedrept reală, existentă, o faptă sau împrejurare carenu există, care a fost inventată. În antiteză, a

prezenta ca mincinoasă o faptă adevărată inseamnă dimpotrivă a face să se creadă cainexistentă o faptă sau împrejurare care există înrealitate.

Această prezentare frauduloasă, denaturatăsau alterată a realităţii, trebuie să fie aptă de aînşela încrederea victimei şi să o inducă în eroare,să o amăgească sau să o menţină în eroarea

produsă anterior.127




material



Potrivit art.215 alin.3 C.pen., existăinfracţiune de înşelăciune când autorul a indus saumenţinut în eroare o persoană cu prilejul încheierii sau executării unui contract, dacă fără

această amăgire victima nu ar fi încheiat sauexecutat contractul în condiţiile stipulate-înşelăciune în convenţii.

Nu există această infracţiune, dacăfăptuitorul nu a întrebuinţat mijloace frauduloase

pentru a determina încheierea contractului, iar acesta nu a putut fi executat din motiveindependente de voinţa lui.

În art.215 alin.2 C.pen., este incriminatăînşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume saucalităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

Folosirea de nume mincinoase presupuneutilizarea unui nume care nu aparţine în realitatefăptuitorului.

Acest nume mincinos fie că este„împrumutat" de la o altă persoană în locul căreia

se recomandă, afirmând că este acea persoană, saunumele mincinos este inventat, este imaginar pentru ca în acest fel să-şi ascundă adevărata saidentitate.

Folosirea de calităţi mincinoase presupune utilizarea de titluri,funcţii etc. pe care făptuitorul nu leare în realitate (de ex.: se prezintă

ofiţer de poliţie, procuror etc). Prin mijloc fraudulos trebuie

înţeles acel mijloc care este veridicşi în mod obişnuit, inspirăîncredere, înlătură orice bănuială,dar care, în realitate, este mincinos(de ex.: prezentarea derecomandări din partea unor

persoane onorabile sau firme de128



renume - recomandări obţinute fie prin fals, fie prin alte modalităţiilegale, afişarea unor grade etc).

Atunci când mijlocul folosit la săvârşirea

infracţiunii constituie prin el însuşi infracţiune, sevor aplica regulile de la concursul de infracţiuni.

Pentru existenţa infracţiunii deînşelăciune reglementată deart.215 alin.4 C.pen., acţiuneafăptuitorului trebuie să constea înemiterea unui cec asupra uneiinstituţii de credit sau unei

persoane, ştiind că pentruvalorificarea lui nu există proviziasau acoperirea necesară, precum şidin retragerea, după emitere, a

proviziei în totul sau în parte ori ainterzice trasului de a plăti înaintede expirarea termenului de

prezentare.

„Trasul" este persoana care are mandat sauordin de la o altă persoană numită „trăgător" săexecute obligaţia de plată a unei sume determinateîn favoarea unei a treia persoane, numită

beneficiar, la îndeplinirea scadenţei şi locul ce suntmenţionate.

b)Urmarea imediată constă în producerea unei pagube materiale persoanei înşelate.

Atunci când fapta a produs numai un prejudiciu moral, urmarea imediată a infracţiuniilipseşte şi, ca atare, lipseşte şi răspunderea penală.

În cazul când prin acţiunea deinducere în eroare s-a produs o

pagubă materială mai mare de 50de milioane lei sau o tulburaredeosebit de gravă a activităţii

cauzată unei autorităţi publice sau129




cauzalitate




oricărei dintre unităţile la care sereferă art.145, ori alte persoane

juridice sau fizice, fapta va realizaconţinutul agravant al înşelăciunii

prevăzute în art.215 alin.5 C.pen.(consecinţe deosebit de grave).

c) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţainfracţiunii de înşelăciune trebuie să se constateexistenţa unei legături de cauzalitate între acţiuneade inducere în eroare şi paguba produsă.


Elementul subiectiv în cazul infracţiunii deînşelăciune constă în intenţie directă.

Pentru existenta laturii subiective ainfracţiunii de înşelăciune nu este nevoie ca folosulmaterial injust să fi fost efectiv realizat, ci numaisă fi existat ca o posibilitate urmărită de făptuitor.

Nu interesează, pentru realizareainfracţiunii mobilul de care este animat făptuitorul.

A. Forme Actele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt

incriminate şi ca atare nu se pedepsesc.Atunci când actele pregătitoare au fost

efectuate de o altă persoană, ajutând astfel pe autor la realizarea activităţii de amăgire, ele devin actede complicitate anterioară.

Tentativa este posibilă şi se pedepseşte

(art.222 C.pen.).Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care s-a produs urmarea imediată,adică s-a produs paguba efectivă în patrimoniulcelui înşelat.

Infracţiunea de înşelăciune se consumă ladata producerii pagubei, nu la cea a introducerii îneroare a persoanei vătămate.

130




Acţiunea de amăgire poate îmbrăca uneoriforma unei activităţi infracţionale continuate, înaceste situaţii infracţiunea de înşelăciune seepuizează în momentul efectuării ultimului act al

activităţii infracţionale.

B.Modalităţio În varianta simplă, fapta este

incriminată în modalitateainducerii în eroare prin prezentareaca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă aunei fapte adevărate, prininducerea sau menţinerea în eroarea unei persoane cu prilejulîncheierii ori executării unuicontract.

o În varianta agravantă existămodalitatea normativă a

prezentării de nume, calităţimincinoase ori alte mijloacefrauduloase legate de săvârşireaoricăreia din modalităţilenormative ale variantei simple.

o Altă modalitate normativă este ceaa emiterii de cec-uri fără acoperire,a retragerii proviziei după emitereasa prin interzicerea trasului de a

onora plata.o Ultima modalitate normativă este

cea prevăzută în art.215 alin.5C.pen. şi se realizează când, caurmare a înşelăciunii în oricare dinmodalităţile normative enumeratemai înainte, s-au produs consecinţedeosebit de grave.

131



C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 6 la 12 ani- alin.2 - închisoare de la 3 la 15 ani-alin.3 - se sancţionează cu pedeapsa prevăzută înalineatele precendente, după distincţiile arătateacolo- alin.4 - închisoare de la 3 la 15 ani- alin.5 - închisoare de la 10 la 20 ani şiinterzicerea unor drepturi.

Pedeapsa complementară a interziceriiunor drepturi se aplică obligatoriu în cazurile

prevăzute în art.215 alin.5 C.pen. şi facultativ întoate celălalte cazuri, când pedeapsa închisoriiconcret stabilite de instanţa este de 2 ani sau maimare şi sunt temeiuri ce justifică aplicarea acesteia.


6. DISTRUGEREA

Art. 217 C.pen. - „(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bunaparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare oh de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3ani sau cu amendă.

(2) În cazul în care bunul are deosebităvaloare artistică, ştiinţifică, istorică, arhivisticăsau o altă asemenea valoare, pedeapsa esteînchisoarea de la unu la 10 ani.(3) Distrugerea, degradarea sau aducerea înstare de neîntrebuinţare a unei conducte

petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltătensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de

telecomunicaţii sau pentru difuzarea132

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale




programelor de radio şi televiziune ori asistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă, se pedepsesc cuînchisoare de la unu la 10 ani.

(4) Dacă distrugerea, degradarea sauaducerea în stare de neîntrebuinţare se săvârşeşte

prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public,

pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.(5) Dispoziţiile prevăzute în alin. 2, 3 şi 4 seaplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului.(6) Dacă bunul este proprietate privată, cuexcepţia cazului când acesta este în întregime sauîn parte al statului, acţiunea penală pentru fapta

prevăzută in alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."

A săvârşit această infracţiune numitul I.O.

care, pentru a se răzbuna pe victimă, cu ajutorul unei răngi, a distrus o gheţărie a persoaneivătămate, pe care acesta a construit-o în mod legal pe baza autorizaţiei eliberate de primărie.

Făptuitorul în timpul cercetărilor a afirmat că terenul pe care se află gheţăria îi aparţine lui. Cu

privire la speţa dată este de subliniat faptul că făptuitorul nu era îndreptăţit să distrugă gheţăria,

ci trebuia să folosească mijloacele legale pentruîndepărtarea acelei construcţii.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special constă înrelaţiile sociale referitoare la apărarea existenţei şistării de fapt a bunurilor şi a altor valori care facobiectul patrimoniului privat sau public.

133

Practică

udiciară




b) Obiectul material constă în bunul mobilsau imobil, aparţinând altei persoane (fizice sau

juridice) sau însuşi făptuitorului (în anumitecondiţii stabilite de lege) şi care este efectivdistrus, ori adus în stare de neîntrebuinţare prinfapta săvârşită.

Se cere ca bunul să aibă o valoareeconomică şi să fie susceptibil de a suferi ovătămare în substanţă sau în ceea ce priveşte

potenţialul său de utilizare.Ca atare, nu pot constitui obiect material al

infracţiunii de distrugere, bunurile lipsite de orice

valoare şi nici cele ce nu fac parte din patrimoniulcuiva.

Nu prezintă importanţă dacă bunul este înstare perfectă sau prezintă un anumit grad deuzură, condiţia este ca el să fie utilizabil.

Obiect material al distrugerilor pot fi şiînscrisurile, pentru că actuala reglementare, faţă deCodul penal din 1937, nu mai prevede o formă

distinctă de distrugere de acte în general.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii în modalitateasimplă (alin. 1) poate fi orice persoană carerăspunde penal, mai puţin proprietarul bunului

distrus. În cazul formelor agravate, însă, subiectulactiv poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate

formele sale - coautorat, instigare sau complicitate. b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăîmpotriva căreia a fost îndreptată activitateainfracţională. Subiecţii pasivi adiacenţi pot fi şi

persoanele care au asupra bunurilor anumite

drepturi şi au înregistrat o pagubă (creditor gajist,creditorul ipotecar şi uzufructuarul).134



Atunci când prin fapta se loveşte în patrimoniul mai multor persoane aflate înîndiviziune, există o pluralitate de subiecţi pasivi.

În situaţia în care autorul este chiar

proprietarul bunului, vor fi subiecţi pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunuluidistrus, degradat sau ale căror bunuri au fostafectate cu distrugerea lucrului ce aparţineasubiectului activ.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin comiterea

uneia dintre următoarele acţiuni : distrugerea,degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare,împiedicarea luării măsurilor de conservare ori desalvare a bunului după ce au fost luate.

Elementul material al infracţiunii dedistrugere poate consta şi dintr-o inacţiune.

„Distrugerea" constă în lezareasubstanţei bunului în aşa fel încât

acesta încetează să existe, estenimicit (de ex.: dărâmarea uneiclădiri, uciderea unui animal etc).

„Degradarea" constă într-oatingere adusă bunului în aşa felîncât acesta îşi pierde unele dintrecalităţile sale, ceea ce atrage oreducere a potenţialului său de

utilizare. Este vorba de o stricare parţială. Nu interesează daca bunul ar putea fi

reparat sau dacă ar putea avea o întrebuinţare chiar aşa degradat. Există degradare şi atunci când faptaafectează estetica bunului.

„Aducerea în stare deneîntrebuinţare" a bunului constă

în aceea că bunul nu mai poate fiutilizat conform destinaţiei sale135



material



pentru totdeauna sau numaitemporar (de ex.: sustragerea unei

piese de la o maşină care nu poatefi utilizată decât cu mare greutate,

blocarea mecanismului defuncţionare al unei instalaţii etc).

„Împiedicarea luării măsurii deconservare" ori „de salvare" a unui bun este omodalitate, indirectă de distrugere a acestuia,deoarece făptuitorul nu acţionează direct şinemijlocit asupra bunului pentru a-l distruge însa

prin acţiunea sa ilicită împiedică, opreşte luareamăsurilor necesare să apere bunul de pericoluldistrugerii care îl ameninţa (de ex.: o persoanăîmpiedică o echipă de pompieri să stingă focul saunu îngăduie efectuarea unor lucrări pentru a

preveni surparea unui zid etc). Este, însă, vorba demăsuri de împiedicare serioase şi eficiente din

partea făptuitorului, iar nu simple încercări izolate,zadarnice, fără eficienţă.

Prin „ Înlăturarea măsurilor luate deconservare sau de salvare" a unui bun se înţelegesituaţia în care, în urma luării unor măsuri deapărare a bunului de pericolul distrugerii care îlameninţă, făptuitorul înlătură aceste măsuri (de ex.:înlăturarea sudurii aplicate pe conducta spartă,dezgroparea gurii de puţ prin care sonda erupeanecontrolat etc.)

Pentru existenţa elementului material al infracţiuniide distrugere este suficient ca una dintre acţiunileenumerate mai sus să fie săvârşite.

În modalitatea prevăzută în art.217 alin.2C.pen. elementul material este la fel cu cel alformei tip, iar în variantele descrise în alin.3 şi 4ale aceluiaşi text de lege, elementul material estemai restrâns ca modalităţi în sensul că acesta se

136




cauzalitate




realizează prin acţiunile de distrugere limitativarătate în textele incriminatoare.

Elementul material în forma agravată(alin.4), constă în oricare dintre acţiunile ce pot fi

întâlnite la primele doua variante cu deosebirea cădistrugerea, degradarea sau aducerea în stare deneîntrebuinţare se realizează prin mijloace

periculoase : incendiere, explozie ori prin altasemenea mijloc, şi dacă rezultă pericol public.

Prin „pericol public" se înţelege pericolulcare ameninţă o colectivitate de persoane sau

bunuri.

b) Urmarea imediată constă în distrugerea,degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţarea unui bun care aparţine persoanelor fizice sau

juridice, producându-se o pagubă în daunaacestora.c) Legătura de cauzalitate. Între oricaredintre acţiunile ilicite şi urmarea imediată trebuiesă existe o legătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăElementul subiectiv în cazul acestei infracţiuniconstă în intenţie directă sau indirectă.

A. FormeInfracţiunea de distrugere este susceptibilă

de toate formele imperfecte ale infracţiunii, însă,

actele pregătitoare nu sunt incriminate şi caurmare nu se pedepsesc. Tentativa este posibilă şieste incriminată de lege.

Infracţiunea de distrugere se consumă înmomentul în care activitatea infracţională a fostdusă până la capăt şi s-a produs urmarea imediată.

Fapta de distrugere se poate comite înforma continuată, situaţie în care epuizarea are loc

odată cu săvârşirea ultimului act din componenţaactivităţii infracţionale.137


Sanc iuni ț



B. ModalităţiInfracţiunea de distrugere are mai multe

modalităţi şi anume: în varianta simplă:distrugerea, degradarea, aducerea în stare deneîntrebuinţare a unui bun, împiedicarea luăriimăsurilor de conservare ori de salvare şiînlăturarea măsurilor luate.

În variantele agravante, modalităţilenormative sunt numai distrugerea, degradarea sauaducerea în stare de neîntrebuinţare.

Fiecărei din aceste modalităţi normative

pot să-i corespundă o varietate de modalităţifaptice.

C. Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la o lună la 3 ani sauamendă- alin.2 şi 3 - închisoare de la unu la 10 ani- alin.4 - închisoare de la 3 la 15 ani

Potrivit art .263 alin.ultim C.pen., dacăbunul este proprietate privată, cu excepţiacazului când bunul este, în întregime sau în parteal statului, acţiunea penală pentru fapta

prevăzută la alin.1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Curtea constituţională a decis că dispoziţiile redate mai sus sunt neconstituţionalecu privire la dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în parte sau în întregime al statului".

7. TULBURAREA DE POSESIE

138

Sanc iuni ț




Art. 220 C.pen. -,,(1)1 Ocuparea, în întregime sauîn parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesiaaltuia, fără consimţământul acestuia sau fărăaprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori

refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 11a 5 ani.(2)2 Dacă fapta prevăzută în alin. (1) sesăvârşeşte prin violenţă sau ameninţare ori prindesfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor demarcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.(3)3 Dacă fapta prevăzută în alin. (2) se

săvârşeşte de două sau mai multe persoaneîmpreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15ani.(4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea

penală."

A comis această infracţiune făptuitorul,care a desfiinţat semnele de hotar şi a construit un

gard, ocupând o porţiune de drum aflat în folosinţa persoanei vătămate.

A .Obiectul infracţiunii a) Obiectul juridic special îl constituie

relaţiile sociale referitoare la securitatea bunurilor imobile, la paşnica lor posesie, bunuri care aparţinde drept persoanelor fizice sau juridice. În cazul încare se comite prin constrângere, violenţă sauameninţare, sunt încălcate şi relaţiile sociale

1 Alin. (1) modificat prin L nr. 247/20052

Alin. (2) modificat prin L nr. 247/20053 Alin. (3) modificat prin L nr. 247/2005139



2. Condi ii ț

preexistente




• Subiectul



referitoare la integritatea corporală, sănătatea orilibertatea persoanei, relaţii care, de altfel,constituie obiectul juridic secundar al infracţiunii. b) Obiectul material îl constituie oriceimobil sau parte dintr-un imobil care face parte din

patrimoniul public sau privat, care, bineinţeles, seaflă în detenţia unei persoane fizice sau juridice.

În cazul în care făptuitorul a folositviolenţa împotriva persoanei, corpul victimeiconstituie, de asemenea, obiect material alinfracţiunii.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice

persoană chiar şi proprietarul imobilului.În cazul acestei infracţiuni, participaţia

penală este posibilă sub toate formele sale. b) Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică sau juridică în posesia căreia se află imobilul înmomentul săvârşirii faptei; dacă posesorul este altă

persoană decât proprietarul atunci vor exista doisubiecţi pasivi (proprietarul şi posesorul).

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea deocupare în întregime sau în parte a unui imobilaflat în posesia altei persoane.

Acţiunea de ocupare presupune

pătrunderea în imobil cu intenţia de a rămâneacolo, respectiv de a-l poseda.Pentru existenţa infracţiunii se cere ca

ocuparea să se facă fără drept.Fapta are un caracter mai grav dacă s-a

comis prin violenţă sau ameninţare ori prindesfiinţarea semnelor de hotar.

Prin desfiinţarea semnelor de hotar seînţelege fie distrugerea acestora, fie luarea lor de la

140




imediată

• Legătura decauzalitate

B. Laturasubiectivă• Vinovă ia



locul unde se aflau şi transportarea ori aruncarea înaltă parte, aşa încât să nu mai fie hotar.

Dacă luarea în stăpânire a imobilului nueste efectivă fiind vorba numai de o simplă

pătrundere fără o durată mai mare, fapta vaconstitui eventual infracţiunea de violare dedomiciliu. b) Urmarea imediată constă în transferul înmod ilicit al imobilului din posesia sau detenţia

părţii vătămate în aceea a făptuitorului.c) Legătura de cauzalitate. Intre acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o

legătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăElementul subiectiv constă în intenţie


A.FormeInfracţiunea de tulburare de posesie este

susceptibilă de toate formele imperfecte, însa,legea nu pedepseşte nici actele pregătitoare, nicitentativa.

Infracţiunea se consumă în momentul încare se ocupă în totalitate sau în parte imobilulaflat în posesia legitimă a altei persoane sau sedesfiinţează semnele de hotar.

În cazul când după luarea în stăpânire a

imobilului, autorul rămâne în acel imobil,tulburarea de posesie se prelungeşte în timp înforma continuă. În această situaţie, fapta seepuizează în momentul în care încetează ocupareafără drept a imobilului.

B.ModalităţiInfracţiunea prezintă două modalităţi

normative: folosirea de violenţe sau ameninţări ori141


Sanc iuni ț

• Actele preparatorii • Tentativ

a



desfiinţarea semnelor de hotar. Aceste modalităţinormative pot avea o varietate de modalităţifaptice.

C . Sancţiuni- alin. 1 - închisoare de la un an la 5 ani- alin.2 - închisoare de la 2 la 7 ani- alin.3 - închisoare de la 3 la 15 ani

Acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cuexcepţia cazului când imobilul este în întregimesau în parte al statului). împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

8. TĂINUIREA

Art. 221 C.pen. - „(1) Primirea, dobândirea sautransformarea unui bun ori înlesnireavalorificării acestuia, cunoscând că bunul

provine din săvârşirea unei fapte prevăzute delegea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui

folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3luni la 7 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată

depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentruinfracpunea din care provine bunul tăinuit.(2) Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudăapropiată nu se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul I.O.,care a valorificat mai multe bunuri furate de

prietenul său din diverse pieţe şi târguri,

cunoscând provenienţa acestora pentru care aobţinut diferite sume de bani.142

Sanc iuni ț

5. Aspecte

procesuale





A.Obiectul juridica)Obiectul juridic special constă, pe de o parte, înrelaţiile sociale de ordin patrimonial care sunt

lezate prin comiterea faptei de tăinuire, iar, pe dealtă parte, din relaţiile sociale referitoare laînfăptuirea justiţiei.

b)Obiectul material constă în bunul tăinuit.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ al infracţiunii de tăinuire poate fi

orice persoană, cu excepţia soţului sau a unei rudeapropiate făptuitorului (alin.2).

Participaţia este posibilă sub oricare dinformele sale.

b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăfaţă de care s-a săvârşit fapta prevăzută de legea

penală din care provine bunul tăinuit.

A. Latura subiectivăa) Elementul material constă în una dinurmătoarele acţiuni: primirea, dobândirea sautransformarea unui bun ori înlesnirea valorificăriilui.

„Primirea" presupune că făptuitorulacceptă cu orice titlu să deţină bunul ce provine dinsăvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (deex.: îl primeşte în gaj, depozit etc).

Prin „dobândire" se înţelege situaţia cândtăinuitorul devine proprietarul bunului în cauză

prin cumpărare, donaţie, dare în plată, schimb etc. „Transformarea" presupune o modificare

a substanţei bunului sau a formei sale, tăinultorulfolosindu-se de o serie de mijloace cum ar fi:

topire, montare, vopsire, turnare în forme etc.143






cauzalitate



• Subiectul activ•



„Înlesnirea valorificării" înseamnă a ajutala înstrăinarea bunului în vederea obţinerii unor foloase.

Pentru existenţa infracţiunii de tăinuire

este necesar ca bunul să provină din săvârşirea uneifapte prevăzute de legea penală. b) Urmarea imediată constă în trecerea bunului ce provine dlntr-o faptă prevăzută de legea penală în altă sferă patrimonială ori prinmodificarea substanţei şi formei sale, prin aceastareducându-se posibilitatea de recuperare a acelui

bun de către cei cărora le aparţinea. În cazul

tăinuirii se creează şi o stare de pericol pentru bunaînfăptuire a justiţiei.c) Legătura de cauzalitate dintre acţiune şiconsecinţă rezultă, în principiu, din însăşimaterialitatea faptei, adică din chiar acţiunea de

primire, transformare etc. a bunului.


Elementul subiectiv constă în intenţiecalificată.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar cafăptuitorul să cunoască că bunul provine dintr-ofaptă prevăzută de legea penală.

O altă condiţie pentru subzistenţa tăinuiriieste şi aceea privitoare la urmărirea obţinerii decătre făptuitor a unui folos material pentru sine sau

pentru altul.

A.FormeInfracţiunea de tăinuire este susceptibilă de

acte pregătitoare, cât şi de tentativă, dar acesteanu se pedepsesc.

Consumarea infracţiunii are loc înmomentul executării oricăreia dintre acţiunilespecifice: primirea, dobândirea, transformarea,înlesnirea valorificării bunului provenit din

144


•

Actele preparatorii • Tentativa• Consumarea



săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,făptuitorul cunoscând provenienţa acelui bun.

Tăinuirea se poate comite în formainfracţiunii continuate atunci când ea vizează un

complex de bunuri provenite din aceeaşi faptă prevăzută de legea penală sau din diferite fapte sauîn varianta în care acţiunea de transformare a

bunului tăinuit prespune mai multe activităţi ce potfi executate la diferite intervale de timp.

În astfel de cazuri, tăinuirea se epuizeazăodată cu efectuarea ultimului act din componenţaactivităţii făptuitorului, iar pedepsirea acesteia se

va face prin raportarea la acest moment.

B.ModalităţiInfracţiunea de tăinuire se prezintă sub

forma mal multor modalităţi normative: tăinuirea prin primirea bunului sau prin dobândirea lui oritransformarea acestuia, sau prin înlesnireavalorificării lui.

Modalităţilor normative pot să lecorespundă o varietate de modalităţi faptice.

C.Sancţiuni-alin.1 - închisoare de la 3 luni la 7 ani (fără casancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit)

-alin.2 - nu se sancţionează tăinuirea săvârşită desoţ sau de o rudă apropiată


145

Sanc iuni ț


TEST DE

AUTOEVALUARE




1. Nu constituie infrac iune de furt calificat,ț prevăzută de art. 209 C.pen. :

a). furtul săvăr it de către o persoanăș mascată, deghizată sau travestită;

b). furtul săvâr it asupra membrilor ș familiei;c). furtul privind componente alesistemelor de iriga ii.ț

2. Se aplică agravanta prevăzută de art. 209 alin.(1) lit. g C.pen. (în timpul nop ii), în următorulț caz :

a). fapta a fost săvâr ită într-o camerăș întunecată situată la subsolul clădirii;

b). fapta a fost săvâr ită în timpul uneiș eclipse totale de soare;c). fapta a fost săvâr ită în zori.ș

3. Constituie latura subiectivă a infrac iunii deț în elăciune (art. 215 C.pen.):ș

a). inten ie directă sau indirectă;ț

b). culpă;c). inten ie directă, calificată prin scop.ț

4. În cazul infrac iunii de tăinuire (art. 221ț C.pen.):

a). tentativa nu este posibilă; b). tentativa este posibilă;c). tentativa se pedepse te.ș

5. Obiect material al infrac iunii de furt simpluț (art. 208 C.pen.) poate fi :

a). un bun abandonat;

b). un bun găsit;146



c). un ochi de sticlă.

BIBLIOGRAFIE

Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială , Edit. Wolters Kluwer, 2009

Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii, examene dean i licen ă ș ț , Ed. Hamangiu, edi ia a 2-a, revăzută.ț

147

BIBLIOGRAFIE



Unitatea de învă are nr. IIIț

CAPITOLUL III INFRAC IUNI CONTRA AUTORITĂ II Ț Ț

Cuprins:

1. Infrac iunea de Ultraj, art. 239 CPț ;

2. Infrac iunea de Sustragere de sub sechestru, art.ț

244 CP.



punct de vedere al Condi iilor preexistente, alț Con inutului constitutivț ; ve i reu i să identifica iț ș ț formele i modalită ile infrac iunii, sanc iunile,ș ț ț ț

precum i aspectele procesuale.ș

1. ULTRAJUL

Art. 2391 C.pen. - "(1) Ameninţarea săvârşitănemijlocit sau prin mijloace de comunicare

directă contra unui funcţionar public careîndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat In exerciţiul funcţiunii ori

pentru fapte îndeplinite In exerciţiul funcţiunii,se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) Lovirea sau orice acte de violen ă, săvăr iteț ș împotriva unui func ionar public careț îndepline te o func ie ce implică exerci iul ș ț ț 1 Art a fost modificat prin L. nr. 278/2006

148


Cuprins



autorită ii de stat, aflat în exerci iul func iunii ori ț ț ț pentru fapte îndeplinite în exerci iul func iunii,ț ț se pedepse te cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani ș sau cu amendă.

(3)Vătămarea corporală, săvâr ită împotriva ș unui unui func ionar public care îndepline te oț ș

func ie ce implică exerci iul autorită ii de stat,ț ț ț aflat în exerci iul func iunii ori pentru fapteț ț îndeplinite în exerci iul func iunii, se pedepse teț ț ș cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani.(4) Vătămarea corporală gravă, săvâr ită ș împotriva unui unui func ionar public careț

îndepline te o func ie ce implică exerci iul ș ț ț autorită ii de stat, aflat în exerci iul func iunii ori ț ț ț pentru fapte îndeplinite în exerci iul func iunii,ț ț se pedepse te cu închisoarea de la 3 la 12 ani. ș(5)1 Dacă faptele prevăzute în alin 1 – 4 sunt săvâr ite îmmpotriva unui judecător sau ș

procuror, organ de cercetare penală, expert,executor judecătoresc, poli ist, jandarm ori ț

militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate."

A comis această infracţiune inculpatul care a lovit un poliţist întrucât fusese surprinsconducând un autoturism fără a avea permis deconducere.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale privitoare la respectul datorat autorităţii destat, care presupune stimă şi respect faţă de

1

Alin 5 a fost introdus prin art. unic pct.1 din OUG198/2008.149





funcţionarul care exercită o funcţie ce implicăexerciţiul acestei autorităţi.Obiectul juridic secundar constă în relaţiile socialereferitoare la libertatea morală ori la integritatea

corporală şi sănătatea funcţionarului public. b)Obiectul material . În situaţia când fapta secomite prin ameninţare infracţiunea de ultraj estelipsită de obiect material. În cazul comiterii faptei

prin loviri, alte violenţe ori vătămări, obiectulmaterial îl formează corpul persoanei împotrivacăreia se îndreaptă acţiunea infracţională.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ poate fi orice persoană responsabilă

penal, cetăţean sau străin, persoană fară cetăţeniecare săvârşeşte o asemenea faptă.

Infracţiunea de ultraj poate fi comisă şi deun funcţionar faţă de un alt funcţionar cu condiţiasă fie îndeplinite şi celelalte cerinţe ale legii pentru

existenţa acestei infracţiuni.Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale.

b) Subiect pasiv principal este autoritatea publică încare desfăşoară activităţi persoana care devinevictima infracţiunii.

Subiect pasiv secundar este numaifuncţionarul public care îndeplineşte o funcţie ce

implică exerciţiul autorităţii de stat, precum şi persoanele enumerate în alin.3. Funcţionarul public care îndeplineşte "ofuncţie ce implică exerciţiul autorităţii publice"

poate fi numai o persoană care îşi desfăşoarăactivitatea în cadrul unui organ al puteriilegislative, executive sau judecătoreşti şi careîndeplineşte prin aceasta o funcţie ce implică

exerciţiul autorităţii publice.150


• Subiectul

activ



În literatura de specialitate, s-a arătat că prin "funcţie ce implică exerciţiul autorităţii destat" se înţelege o funcţie care conferăfuncţionarului public unele atribuţii care nu ar

putea fi îndeplinite fără exercitarea autorităţii destat, adică fără competenţa de a da dispoziţii şi de alua măsurile necesare pentru respectarea lor.

A.Latura obiectivăa) Elementul material . În cazul formei simple(alln.1) elementul material se realizeazăprinacţiunea de ameninţare.

În variantele agravate elementul materialconstă în lovire, acte de violenţă, vătămări sauvătămări corporale grave.

Dacă făptuitorul săvârşeşte, în aceeaşiîmprejurare şi împotriva aceleiaşi persoane, douăsau chiar toate cele trei acţiuni, există o singurăinfracţiune de ultraj.

Dacă cu aceeaşi ocazie făptuitorulameninţă şl loveşte mai multe persoane se vor aplica regulile referitoare la concursul deinfracţiuni.

Elementul material al infracţiunii de ultrajsimplu impune întrunirea mai multor cerinţeesenţiale:

Prima cerinţă este ca fapta să fie comisă

nemijlocit sau prin mijloace de comunicaredirectă. Prin "nemijlocit" se înţelege faptacomisă în prezenţa efectivă afuncţionarului public, de aşa natură încâtacesta o poate percepe, chiar dacă înrealitate nu a perceput-o, cerându-se însăsă existe o prezenţă reală a subiectului

pasiv.

151




imediată• Legătura decauzalitate



material



Fapta comisă "prin mijloace de comunicaredirectă" presupune fapta săvârşită în absenţafuncţionarului public, respectiv fără prezenţanemijlocită, efectivă şl reală a acestuia, însă prin

mijloace care îi pot aduce ameninţarea lacunoştinţă, ca şi cum în realitate ar fi prezent.

De pildă, pot constitui mijloace decomunicare directă: comunicarea telefonică,scrisoarea etc.

Termenul de "comunicare directă" nuexclude şi interpunerea unei alte persoane, cum ar fi de exemplu ameninţarea funcţionarului public

faţă de o persoană trimisă de acesta să execute unordin sau faţă de o persoană apropiată de unfuncţionar public (rudă sau prieten), dacăfăptuitorul i-ar cere să-i comunice acestuia spuseleIul sau fără a-i cere acest lucru, ar fi sigur deaceasta.

A doua condiţie constă în aceea ca fapta săfie comisă împotriva unui funcţionar

public aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiulfuncţiunii.Când subiectul pasiv nu se află în

exerciţiul funcţiunii, adică atunci când se găseşte în postura oricărui particular, pentru ca infracţiuneade ultraj să existe, este necesar ca ameninţarea,lovirea etc. să se fi comis "pentru fapte îndeplinite

în exerciţiul funcţiunii", fiind în legătură cuaceasta.În situaţia când făptuitorul îşi depăşeşte

atribuţiile sale de serviciu, le încalcă sau le exercităîn mod abuziv, prin depăşirea atribuţiilor sau prinnesocotirea cadrului legal în care trebuia să seefectueze actele de serviciu printr-o comportareinadecvată, acesta nu mal este protejat de norma

juridică prevăzută în art.239 C.pen.

152




cauzalitate




b) Urmarea imediată. Prin săvârşireainfracţiunii de ultraj are loc o manifestare agresivăla adresa funcţionarului public care exercităautoritatea statului şi prin aceasta se creează o starede pericol pentru autoritatea cu care este învestitorganul din care face parte subiectul pasiv alultrajului; ca urmare adiacentă, fapta produce olezare a libertăţii psihice sau integrităţii corporalesau sănătăţii funcţionarului public respectiv.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneaincriminată şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. În variantele agravate

legătura trebuie stabilită în fiecare caz în parte.

B.Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă

sau indirectă, iar uneori şl cu praeterintentie.Trebuie, însă, ca făptuitorul să fi ştiut, să fi

cunoscut, că ofensa sau agresiunea este îndreptatăîmpotriva unui funcţionar public care îndeplineşte

o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şică funcţionarul respectiv se află în exerciţiulfuncţiei sau că activitatea ilicită ce i se aduce esteîn legătură cu fapte îndeplinite în exerciţiulfuncţiunii.

A. Forme Actele preparatorii şi tentativa nu se

pedepsesc.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul comiterii uneia din acţiunile incriminateşi producerii urmării imediate.

Infracţiunea poate fi în unele situaţiicontinuă sau continuată.

B.Modalităţi

153


Sanc iuni ț



În cazul formei simple, ultrajul se prezintăsub forma unei singure modalităţinormative.În cazul formei agravate infracţiunea se

manifestă sub forma mai multor modalităţinormative.

Nu va exista infracţiunea de ultraj în formăagravată, dacă nu s-a cauzat subiectului

pasiv o suferinţă fizică (spre exemplu:inculpatul a aruncat o sticlă în direcţialucrătorului de poliţie, dar acesta din urmăs-a ferit şi nu a fost lovit, neprovocându-i-se nicio suferinţă fizică).

În cazul în care actele de violenţă suntcomise cu prilejul executării unei hotărâri

judecătoreşti, contra organului deexecutare, s-a considerat că va existanumai infracţiunea de nerespectare ahotărârilor judecătoreşti.

Atunci când inculpatul, cu acelaşi prilej,ameninţă şi loveşte un funcţionar careexercită autoritatea de stat, forma malsimplă a infracţiunii de ultraj se absoarbeîn cea mai gravă şi se reţine numai formacalificată.

Dacă s-a produs moartea victimei,infracţiunea de ultraj intră în concurs cuinfracţiunea de loviri sau vătămăricauzatoare de moarte. Elementul subiectivconstă în praeterintenţie în ceea ce priveştefapta de loviri sau vătămări cauzatoare demoarte.

Infracţiunea de omor calificat săvârşit întimpul sau în legătură cu îndeplinireaîndatoririlor de serviciu sau publice alevictimei absoarbe infracţiunea de ultraj şi,

deci, nu va exista concurs de infracţiuni.154



C.Sancţiuni-alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 2 ani-alin.2 - închisoare de la 3 la 12 ani (vătămareacorporală gravă) sau 6 luni la 3 ani (lovire sau alteviolenţe)-alin.3 – închisoare de la 6 luni la 6 ani- alin 4 – închisoare de la 3 la 12 ani- alin 5 – limitele pedepsei se majoreaza cu

jumătate

Acţiunea penală se pune în mişcare din

oficiu.

2. SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU

Art. 244 C.pen. - "(1) Sustragerea unui bun careeste legal sechestrat se pedepseşte cu închisoarede la o lună la un an sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a fost săvârşită de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă."

A săvârşit această Infracţiune numitul N.C. care, aplicându-i-se legal un sechestru pemai multe bunuri care au fost date în custodie uneiunităţi, deoarece avea de plătit o sumă de bani la

circumscripţia financiară, a sustras bunurile legal sechestrate.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la asigurarea autorităţii măsuriisechestrului aplicată în mod legal.

b)Obiectul material constă în bunul legal

sechestrat, care este sustras.155

Sanc iuni ț

5. Aspecte

procesuale






Prin bun se înţelege orice valoareeconomică care prezintă interes pentru satisfacereaintereselor materiale sau spirituale ale omului şlcare este susceptibilă de apropriere sub forma

drepturilor patrimoniale.Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca

bunul care constituie obiectul material să fie legalsechestrat, respectiv cu respectarea tuturor

prevederilor legale, stabilite, de regulă, prindispoziţiile Codului de procedură penală.

B.Subiecţii infracţiunii

a) Subiectul activ poate fi orice persoană, chiar şi proprietarul bunului. În forma agravată subiectulactiv este calificat (custodele).

În forma simplă, participaţia penală este posibilă sub oricare din formele acesteia.

În forma agravată coautori nu pot fi decâtfăptuitorii care au calitatea cerută de textul deincriminare.

b) Subiectul pasiv este autoritatea care a instituitsechestru în mod legal.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prinacţiunea de sustragere a bunului care a fostsechestrat în mod legal. b) Urmarea imediată constă dintr-o

manifestare de dispreţ faţă de autoritatea publică şifaţă de măsurile dispuse de aceasta şi prin aceastadin crearea unei stări de pericol pentru interesele

publice prin încălcarea autorităţii organului care aaplicat legal sechestrul.c) Legătura de cauzalitate. Între elementulmaterial şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă ex re.

156




• Subiectul activ





cauzalitate




B.Latura subiectivăVinovăţia se manifestă sub forma intenţiei

directe sau indirecte, în situaţia când făptuitorul nua cunoscut că bunul este legal sechestrat va fi tras

la răspundere penală pentru fapta de furt.


incriminate.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul terminării acţiunii incriminate, respectiv

odată cu sustragerea bunului legal sechestrat şltrecerea acestuia în stăpânirea de fapt afăptuitorului.

B.ModalităţiModalităţile normative corespund celor

două forme ale infracţiunii, forma simplă şi formaagravată. Acestora le pot corespunde o varietate de

modalităţi faptice.C.Sancţiuni- alin.1 -închisoare de la o lună la un an sauamendă- alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă


157


Sanc iuni ț

Sanc iuni ț

5. Aspecte




1. Nu este subiect pasiv secundar al

infrac iunii de ultraj (art. 239 C.Pen.)ț :a). un paznic de la o societatecomercială privată, neavizat de cătreorganele de poli ieț ;

b). un brigadier silvic ;c). un pădurar.

2. Infrac iunea de sustragere de subț sechestru în formă simplă, prevăzută de

art. 244 C.pen. alin (1) C.pen., constă însustragerea :a). unui bun sechestrat ;

b). unui bun din posesia altei persoane ;c). unui bun legal sechestrat.

3. In cazul în care o persoanăsustrage un bun legal sechestrat în scopul

însu irii pe nedrept, această faptăș constituie :a). infrac iunea de furt simplu,ț

prevăzută de art. 208 C.pen ; b). infrac iunea de sustragere de subț sechestru, prevăzută de art. 244C.pen. ;c). concurs ideal între infrac iunea deț

furt simplu (art. 208 C.pen.) iș infrac iunea de sustragere de subț sechestru (art. 244 C.pen.).

158

TEST DE

AUTOEVALUARE



Unitatea de învă are nr. IVț

CAPITOLUL IV INFRAC IUNI Ț CARE ADUC ATINGERE UNOR

ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

BIBLIOGRAFIE


Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii,examene de an i licen ă ș ț , Ed. Hamangiu,edi ia a 2-a, revăzută.ț

Cuprins:

1. Infrac iunea de Abuz în serviciu contraț intereselor persoanelor, art. 239 CP ;

2. Infrac iunea de Abuz în serviciu prin îngrădireaț unor drepturi, art. 247 CP ;

3. Infrac iunea de Abuz în serviciu contraț intereselor publice, art. 248 CP ;

4. Infrac iunea de Abuz în serviciu în formăț calificată, art. 248 CP ;

5. Infrac iunea de Neglijen ă în serviciu, art. 249ț ț

CP ;159

Cuprins

BIBLIOGRAFIE



6. Infrac iunea de Purtare abuzivă, art. 250 CPț ;

7. Infrac iunea de Luare de Mită, art. 254 CPț ;

8. Infrac iunea de Dare de Mită, art. 255 CPț ;

9. Infrac iunea de Primire de foloase necuvenite,ț art. 256 CP ;

10. Infrac iunea de Trafic de influen ă, art. 257 CPț ț ;

11. Infrac iunea de Fapte săvâr ite de al iț ș ț func ionari, art. 258 CPț ;

12.Infrac iunea de Denun are calomnioasă, art. 259ț ț CP ;

13. Infrac iunea de Mărturie mincinoasă, art. 260ț CP ;

14. Infrac iunea de Omisiunea sesizării organelor ț judiciare, art. 263 CP ;

15. Infrac iunea de Favorizarea infractorului, art.ț 264 CP ;

16. Infrac iunea de Evadare, art. 269 CPț ;

17. Infrac iunea de Nerespectare a hotărârilor ț judecătore ti, art. 271 CP.ș



punct de vedere al Condi iilor preexistente, alț Con inutului constitutivț ; ve i reu i să identifica iț ș ț formele i modalită ile infrac iunii, sanc iunile,ș ț ț ț

precum i aspectele procesuale.ș

1. ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR

160



Art. 246 C.pen. - "Fapta funcţionarului public,care, in exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu

ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte

în mod defectuos şi prin aceasta cauzează ovătămare intereselor legale ale unei persoane se

pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

În practica judiciară s-a reţinut că a săvârşit, printre altele, şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor numita J.O. care, îndeplinind funcţia de vânzătoare la o

societate comercială cu răspundere limitată şl având atribuţii de gestionar de fapt al produselor

primite spre comercializare, a vândut cu suprapreţ bunuri alimentare persoanelor fizice, creându-şiun plus fraudulos în gestiune.


relaţiile sociale privitoare la buna desfăşurare şirealizare a activităţii de serviciu, precum şi relaţiilesociale privind apărarea drepturilor şi intereselor oricăror persoane împotriva abuzului funcţionarilor

publici sau funcţionarilor. b) Infracţiunea este de regulă lipsită de unobiect material. Când fapta se realizează însăasupra unui bun (lucru), obiectul material este acel

bun (de exemplu redactarea ilegală a unui act).

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este calificat, fiind un funcţionar

public sau un funcţionar.Prin funcţionar se înţelege persoana

prevăzută în alin. 1 al art.147 (funcţionar public), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare

161







pasiv




în serviciul unei alte persoane juridice, decât cele prevăzute în acel alineat.

Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale. În cazul coautoratului se cere ca toţi

participanţii să aibă calitatea cerută de textul legal. b) Subiect pasiv principal este autoritatea oriinstituţia publică, persoana juridică publică sau

privată în serviciul căreia acţionează funcţionarul public sau funcţionarul.

Subiectul pasiv secundar al infracţiunii poate fi orice persoană, chiar şi un funcţionar public sau funcţionar ale căror drepturi şi interese

sunt lezate prin comportarea şi activitatea abuzivăa subiectului activ. În cazul când persoanavătămată a suferit unele prejudicii, ea poate solicitadespăgubiri civile.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se poate manifesta fie prlntr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unulact), fie printr-o inacţiune (neîndepllnirea unui act).

Termenul "act" are înţelesul de operaţie pecare subiectul activ trebuie să o efectueze învirtutea atribuţiilor de serviciu. În acest sens, prin"neîndeplinirea unui act" se înţelege omisiunea

făptuitorului de a efectua acea activitate, aceaoperaţie pe care era obligat să o facă, iar prin"îndeplinirea în mod defectuos a unui act" seînţelege efectuarea unei operaţii în mod abuziv,respectiv altfel de cum trebuia făcută, adică în altecondiţii decât prevedea legea.

Pentru existenţa infracţiunii se cere cafapta să fie săvârşită de către făptuitor în exerciţiulatribuţiilor sale de serviciu, adică atunci când

162





cauzalitate




efectuează activităţile legate de îndatoririle sale deserviciu.

De regulă, aceste activităţi profesionalesunt efectuate la locul unde trebuie îndeplinit actul

şl în timpul orelor legale de serviciu.De asemenea trebuie să se producă ca

urmare o vătămare a intereselor legale a unei persoane.

Vătămarea intereselor legale ale unei persoane presupune orice încălcare, orice atingere,fie ea fizică, morală sau materială, adusăintereselor protejate de Constituţie şi de legile în

vigoare. b) Urmarea imediată constă în cauzareaunei vătămări intereselor legale ale persoanei, prinsăvârşirea faptei ştirbindu-se în orice moddrepturile şi interesele acelei persoane.c) Legătura de cauzalitate. Între elementulmaterial şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta trebuie stabilită în

fiecare caz în parte.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se comite numai cu intenţie


A.FormeActele pregătitoare, deşi posibile, nu sunt

incriminate. De asemenea, legea nu prevedesancţionarea tentativei .

Consumarea infracţiunii are locinstantaneu, fie la data neîndeplinirii actului, fie ladata expirării termenului pentru efectuarea lui, fieîn momentul îndeplinirii defectuoase a actului.

Este necesar însa să se fi produs vătămareaintereselor legale ale unei persoane. Atunci când

făptuitorul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale,163


Sanc iuni ț

• Actele preparatorii •

Tentativa



omite cu ştiinţă, în mod repetat, să-şi îndeplineascăîndatoririle de serviciu ori şi le îndeplineşte în modcontinuat defectuos, lezând interesele uneia saumai multor persoane, infracţiunea se prezintă în

forma continuată.

B.ModalităţiFapta se comite în două modalităţi

normative. Acestora le corespund diferitemodalităţi de fapt.

C.SancţiuniDacă fapta este comisă de un funcţionar

public - închisoare de la 6 luni la 3 aniDacă fapta este comisă de un funcţionar -

maximul pedepsei se reduce cu o treime.


2. ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRĂDIREAUNOR DREPTURI

Art. 247 C.pen. - "Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor unei persoane, ori crearea pentruacesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de

rasă, naţionalitate, etnie, limbă, gen, orientaresexuală, opinie, apartenen ă politică, convingeri,ț avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boalăcronică necontagioasă sau infec ie HIV/SIDA ,ț se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5ani."

Ar putea să săvârşească această

infracţiune un funcţionar public de la Serviciul de164

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale





personal al unei instituţii care ar refuza să angajeze în serviciu o persoană pe temei denaţionalitate, sau fapta aceluia care concediază un angajat pe temei de credinţe religioase.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special constă înrelaţiile sociale privitoare la desfăşurarea uneiactivităţi legale de către autorităţi, cât şi celereferitoare la desfăşurarea activităţii funcţionarilor sau "altor salariaţi" în condiţii care să asigureexercitarea drepturilor de către toţi cetăţenii,

precum şi egalitatea acestora în toate domeniile deactivitate, fără a se ţine cont de rasă, religie, sexsau naţionalitate. b) Obiectul material lipseşte. În unelesituaţii însă, se poate ca infracţiunea să aibă unobiect material, în special în ipoteza în care fapta

priveşte modificarea unui act de stare civilă sau a

altui act public.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este calificat şi poate fi numai unfuncţionar public, funcţionar în sensul art.147.

Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale.

Pentru existenţa coautoratului se cere ca participanţii să aibă calitatea specială cerută detextul incriminator autorului.

Instigator sau complice poate fi orice persoană, necerându-se în acest sens vreo calitatespecială.

c) Subiect pasiv principal este autoritatea publică, instituţia publică sau persoana juridică dedrept public sau privat în serviciul căreia îşi

165





• Subiectul activ



desfăşoară activitatea subiectul activ, în secundar se poate aduce atingere persoanei căreia i seîngrădeşte folosinţa sau exerciţiul unor drepturi orii se creează o situaţie de inferioritate, pe temei de

naţionalitate, rasă, sex sau religie.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se poate prezenta sub formaa două modalităţi alternative şi anume, fie prinacţiunea de îngrădire a folosinţei sau a exerciţiuluiunor drepturi, fie prin acţiunea de creare pentrucetăţeni a unor situaţii de inferioritate pe temei denaţionalitate, rasă, sex sau religie.

În cazul primei modalităţi, infractorul îlîmpiedică pe cetăţean, fără nicio justificare legală,să folosească un drept sau toate drepturile pe carele are ori să le exercite în mod integral, potrivit

prevederilor legale. În cea de-a doua modalitate,subiectul activ, luând în considerare apartenenţa

unui cetăţean la o anumită naţionalitate ori rasaacestuia sau sexul ori religia lui, îi creează osituaţie de inferioritate, respectiv o situaţie maidezavantajată, mai rea în raport cu celelalte

persoane.Faptele incriminate trebuie să fie comise în

cadrul atribuţiilor de serviciu.Fapta se încadrează în dispoziţiile art.247

C.pen., numai dacă subiectul activ a avutcompetenţa să efectueze actul prin care s-a aduscetăţeanului o îngrădire a folosinţei sau exerciţiuluiunui drept ori i s-a creat o situaţie de inferioritate. b) Urmarea imediată constă în privareaunei persoane de exerciţiul unui drept, persoanavătămată fiind împiedicată să-l folosească sau să-lexercite în conformitate cu prevederile legale.

166





cauzalitate




c) Legătura de cauzalitate. Între activitateainfracţională şi urmarea produsă este necesar săexiste o legătură de cauzalitate. Aceasta trebuiestabilită în flecare caz în parte.

B.Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă.În cazul acestei infracţiuni ne aflăm în faţa

unui mobil special (fapta se comite pe temei denaţionalitate, rasă, sex sau religie), prin urmare esteexclusă intenţia indirectă sau culpa.

Atunci când fapta nu a fost comisă pe

temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se vaface aplicarea prevederilor art.246 C.pen.,constituind infracţiunea de abuz în serviciu contraintereselor persoanelor.

A.FormeFapta reglementată, este o infracţiune de

acţiune, chiar dacă se poate comite şi prin

inacţiune (acte omisive).Legea nu incriminează actele de pregătiresi tentativa.

Consumarea are loc în momentul în careactivitatea infracţională fiind dusă până la capăt, se

produce urmarea periculoasă a faptei, adică lezareaunuia sau mai multor drepturi ale cetăţeanului.

B.ModalităţiFapta incriminată se comite în douămodalităţi normative. Acestora le pot corespundenumeroase modalităţi faptice.

C.SancţiuniDacă fapta este săvârşită de un funcţionar

public - închisoare de la 6 luni la 5 ani

167


Sanc iuni ț

• Actele preparatorii • Tentativa

Sanc iuni ț



În situaţia în care instanţa de judecatăstabileşte o pedeapsă cu închisoare de cel puţin 2ani, se va putea pronunţa şi pedeapsacomplementară a interzicerii unor drepturi dacă se

apreciază necesară luarea acestei măsuri (art.65C.pen.).


3. ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE

Art. 248 C.pen. - "Fapta funcţionarului public,care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu

ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşteîn mod defectuos şi prin aceasta cauzează otulburare însemnată bunului mers al unui organsau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă

patrimoniului acesteia se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 5 ani."

Au săvârşit această infracţiune numiţii I.D. si G.N. care, în calitate de director şi şef contabil la o regie autonomă, au dispus conformhotărârii Consiliului de administraţie cumpărarea

din fondurile regiei a 10 televizoare color pentru a fi distribuite apoi salariaţilor cu plata în rate, provocând scoaterea temporară din circuitul financiar a sumei de bani care reprezentacontravaloarea televizoarelor.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special constă, pe de o

parte, în relaţiile sociale privitoare la îndeplinirea168

5. Aspecterocesuale






corectă de către funcţionarii publici şl de cătrefuncţionari a atribuţiilor de serviciu, iar pe de altă

parte şi în relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public, acesta din urmă fiind considerat obiect

juridic secundar. b) Obiectul material , de regulă, lipseşte.Însă, atunci când activitatea infracţională s-aîndreptat în mod nemijlocit asupra unui lucru(bun), acesta formează obiectul material alinfracţiunii.

De exemplu, subiectul activ nu predăanumite bunuri beneficiarului, deşi el era obligat în

virtutea îndatoririlor de serviciu.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ nu poate fi decât un funcţionar

public sau funcţionar în accepţiunea art. 147.Participaţia penală este posibilă în oricare

din formele sale.În cazul coautoratului, trebuie ca toţi

participanţii să aibă calitatea specială Indicată detextul legal. b) Subiectul pasiv este o autoritate publică ori altăunitate din cele la care se referă art. 145 C.pen.,care a fost prejudiciată prin comiterea infracţiunii.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează fie printr-oinacţiune (neîndeplinirea unul act), fie prin acţiune(îndeplinirea defectuoasă a unui act).

Infracţiunea de abuz în serviciu contraintereselor publice subzistă numai atunci cândneîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă se

comite de către subiectul activ în exerciţiulatribuţiilor sale de serviciu.169





pasiv




imediată• Legătura decauzalitate




Nu prezintă relevanţă dacă făptuitorul şl-aîncălcat una sau mai multe atribuţii de serviciu, orile-a încălcat total sau parţial.

b)Urmarea imediată constă în cauzarea unei

tulburări însemnate bunului mers al unui organ saual unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi dincele la care se referă art.145, sau o pagubă

patrimoniului acesteia.Tulburarea bunului mers al unui organ sau

al unei instituţii de stat ori al altei unităţi din cele lacare se referă art. 145, presupune orice fel deatingere sau stânjenire a activităţii acestora.

În literatura juridică se arată că prin"tulburarea însemnată a bunului mers al unităţii" seînţelege atingerea de o anumită gravitate sau

proporţie adusă în mod efectiv ritmului dedesfăşurare normală a activităţii unei astfel deunităţi.

Caracterul "însemnat" al tulburării seapreciază de instanţa de judecată; poate exista o

tulburare însemnată a bunului mers al unităţii chiar dacă nu se reţine existenţa unei pagube în patrimoniul acesteia.

Constatarea că s-a cauzat o tulburare a bunului mers al unităţii este atributul exclusiv alinstanţei de judecată care trebuie să motiveze înmod temeinic reţinerea acestei urmări pe baza

probelor administrate în cauză, fără a fi obligată

să-şi însuşească punctul de vedere al părţii civile.O a doua urmare constă în cauzarea unei pagube patrimoniale unui organ sau unei instituţiide stat ori altei unităţi din cele la care se referăart.145.

Infracţiunea există numai atunci când paguba este efectivă, concretă şi prezintă o anumităînsemnătate, în caz contrar, fapta nu va avea

caracter penal, în afară de cazul în care s-ar putea170

Considera ii ț



reţine prin urmare tulburarea însemnată a bunuluimers al activităţii unităţii respective.

Urmările imediate arătate sunt prevăzutealternativ, pentru existenţa infracţiunii fiind

suficient să se realizeze numai una dintre acesteurmări. Va fi o unitate naturală de infracţiune dacăsunt produse ambele urmări într-o_executareneîntreruptă şi cu aceeaşi ocazie a faptei.

c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sauinacţiunea făptuitorului şi urmarea produsă trebuiesă existe o legătură de cauzalitate. Aceasta trebuiestabilită în fiecare caz în parte.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se săvârşeşte numai cu intenţie directăsau indirectă.


incriminate.

Infracţiunea se consumă în modalitateanormativă constând într-o acţiune în momentul încare se realizează îndeplinirea în mod defectuos aactului şi se produce urmarea imediată a faptei, iar atunci când elementul material constă într-oinacţiune în momentul în care a expirat termenul încare trebuia efectuat actul şi s-a produs urmareaimediată, adică tulburarea însemnată a bunului

mers al unităţii sau o pagubă patrimoniuluiacesteia.Infracţiunea analizată poate fi săvârşită în

forma continuată. În această formă, infracţiunea seepuizează în momentul comiterii ultimei acţiunisau inacţiuni.

B.Modalităţi

171


Sanc iuni




Infracţiunea se săvârşeşte în douămodalităţi normative. Acestora le pot corespunde ovarietate de modalităţi faptice.

C.SancţiuniDacă fapta este săvârşită de un funcţionar

public - închisoare de la 6 luni la 5 aniDacă fapta este săvârşită de un funcţionar

- maximul pedepsei se reduce cu 1/3


4. ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN FORMĂ CALIFICATĂ

Art. 2481 C . pen. -"Dacă faptele prevăzute inart.246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de

grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15

ani şi interzicerea unor drepturi."

Ar putea comite această infracţiune undirector de la o instituţie publică care exercitând în mod abuziv atribuţiile sale de serviciu cauzează unităţii o pagubă materială mai mare de 2miliarde lei.

Cu privire la obiectul juridic, la obiectul material şi la subiecţii faptei de abuz în serviciu înformă calificată nu există deosebiri în raport cufaptele incriminate în variantele simple.

A.Latura obiectivă

a) E lementul material . Potrivit art.2481

C.pen., elementul material constă fie într-o acţiune,172

Sanc iuni ț

5. Aspecte







fie într-o inacţiune din cele prevăzute în art.246-248 C.pen. b) Urmarea imediată constă în producereade consecinţe deosebit de grave, subsecventeconsumării infracţiunilor prevăzute în art.246-248C.pen.

Potrivit art.146 C.pen. prin "consecinţedeosebit de grave" se înţelege o pagubă materialămai mare de 20 lei sau o perturbare deosebit degravă a activităţii cauzată unei autorităţi publicesau oricăreia dintre unităţile la care se referăart.145 ori alte persoane juridice sau fizice.

În cazul unui concurs de infracţiuni, lacaracterizarea juridică a faptelor este necesar să seţină seama de paguba pe care a produs-o fiecarefaptă în parte, nefiind admisibil ca încadrarea

juridică să se facă în raport cu suma prejudiciilor produse prin întreaga activitate infracţională afăptuitorului.

Perturbarea deosebit de gravă presupune o

dereglare, o periclitare a mersului şi a funcţionariiactivităţii unei persoane juridice (publice sau private) ori a unei persoane fizice, de o intensitatecu totul deosebită, cu consecinţe foarte grave, ceeace înseamnă paralizarea activităţii, reducerea eisubstanţială sau chiar încetarea acesteia.c) Legătura de cauzalitate. Pentru existenţainfracţiunii de abuz în serviciu în forma calificată

se impune să existe o legătură de cauzalitate întreactivitatea infracţională si urmarea imediată.

B.Latura subiectivăVinovăţia constă în intenţie directă sau

indirectă.Mobilul (motivul) şi scopul nu sunt cerinţe

ale elementului subiectiv.

A.Forme173

A.Latura obiectivă• Elementul material • Urmarea


cauzalitate




Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt pedepsite.

Consumarea faptei are loc în momentul încare s-au produs urmările cerute de lege

corespunzător fiecărei infracţiuni de abuz înserviciu.

Infracţiunea poate îmbrăca şl formacontinuată, în această situaţie epuizarea având locodată cu săvârşirea ultimului act infracţional.

B.ModalităţiPrin prevederile art.2481 C.pen. legiuitorul

a consacrat o formă agravată comună pentru toatecele trei forme ale abuzului în serviciu prevăzute înart.246-248 C.pen., elementul circumstanţialcomun de agravare fiind cauzarea unei pagubemateriale mai mari de 5000 lei ori o perturbaredeosebit de gravă cauzată uneia dintre unităţile

prevăzute în art.145 C.pen., ori altei persoane juridice sau fizice.

Fapta poate prezenta o varietate demodalităţi de fapt.

C.Sancţiuni- art.2481 C.pen. - închisoare de la 5 la 15 ani şiinterzicerea unor drepturi


5. NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU

Art. 249 C.pen, - "(1) Încălcarea din culpă, decătre un funcţionar public, a unei îndatoriri de

serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin174


Sanc iuni ț

5. Aspecte

1. Con inutul ț

legal



îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat otulburare însemnată bunului mers al unui organsau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă

patrimoniului acesteia ori o vătămare importantăintereselor legale ale unei persoane, se

pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani saucu amendă.(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cuînchisoare de la 2 la 10 ani."

A comis această infracţiune numitul I.G.care, în calitate de gestionar, nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu prin aceea că nu a ţinut la

zi evidenţa tehnico-operativă a materialelor, arecepţionat materialele în lipsa comisieidesemnate în acest scop, fără a le măsura saucântări şi a eliberat materiale fără a întocmi

formele legale care să ateste aceste operaţii,

determinând o tulburare însemnată a bunului mersal unităţii.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale privitoare la desfăşurarea în bunecondiţiuni a activităţii oricărui organ, instituţii

publice sau alte unităţi din cele prevăzute de

art.145 C.pen. şi relaţiile sociale referitoare lainteresele legale ale cetăţenilor. b) Obiectul material lipseşte. În situaţiaînsă în care neglijenţa în serviciu s-a comis asupraunui lucru (bun), de exemplu redactareadefectuoasă a unui înscris, atunci acel lucru vaconstitui obiectul material al infracţiunii.

B.Subiecţii infracţiunii175





a) Subiectul activ poate fi numai un funcţionar public.

Fiind vorba de o infracţiune comisă dinculpă, participaţia penală nu este posibilă. Ar putea

totuşi exista o participaţie improprie, cândinstigatorii şi complicii (care nu trebuie să aibăcalitatea cerută de lege pentru subiectul activnemijlocit) vor răspunde penal numai dacă audeterminat, înlesnit sau ajutat cu intenţie pe autor la comiterea neglijenţei în serviciu.

Această situaţie va imprima participanţilor (instigatori sau complici) răspunderea penală, după

caz, pentru infracţiunile prevăzute în art.246-248C.pen.Dacă fapta a produs atât urmarea pe care o

implică infracţiunea prevăzută în art.273 alin. 1C.pen., cât şi una din urmările prevăzute în art.249C.pen., se aplică regulile referitoare la concursul deinfracţiuni.

Dacă aceeaşi atribuţiune legală cade în

sarcina mai multor funcţionari, iar aceştiaacţionând împreună, îşi îndeplinesc defectuosaceste îndatoriri din culpă şi dacă s-a produsvreuna din urmările prevăzute în art,249 C.pen.,fiecare va răspunde ca autor, deoarece contribuţiafiecăruia a concurat nemijlocit la producerearezultatului.

b) Subiectul pasiv este un organ sau o instituţie destat sau altă unitate din cele prevăzute în art.145C.pen. căreia i s-a cauzat o tulburare însemnată

bunului mers ori o pagubă patrimoniului acesteia,cât şi persoana căreia i s-a cauzat o vătămareimportantă a intereselor legale.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în încălcarea uneiîndatoriri de serviciu prin neîndeplinirea acesteia

176




sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare princare s-a realizat una din urmările stabilite printextul incriminator.

Prin "îndatorire de serviciu" se înţelege tot

ceea ce cade în sarcina unui funcţionar public sau aaltui funcţionar potrivit normelor carereglementează serviciul respectiv ori care suntinerente naturii acelui serviciu.

Atunci când dispoziţia dată de organulierarhic superior are la bază o prevedere a legii acărei aplicare intră în competenţa sa, aceastădispoziţie constituie o îndatorire de serviciu pentru

subordonat, astfel încât nerespectarea ei din culpăangajează răspunderea pentru infracţiunea deneglijenţă în serviciu.Încălcarea unei îndatoriri de serviciu se poaterealiza fie prin neîndeplinirea acestei îndatoriri, fje

prin îndeplinirea ei în mod defectuos.În cazul primei modalităţi făptuitorul

omite, nu efectuează unele activităţi care trebuiau

realizate. Spre exemplu cel care are ca atribuţii principale de serviciu conservarea unor produsealimentare din culpă nu la măsurile necesare, iar

produsele se alterează, se depreciază, producându-seîn acest fel pagube materiale.

În cazul celei de-a doua modalităţifăptuitorul efectuează o anumită activitate, dar înmod necorespunzator, altfel decât se cuvine să fieîndeplinită.

De pildă, conducătorul auto care conduceautovehiculul instituţiei la care îşi desfăşoarăîndatoririle de serviciu, nerespectând normele

privind circulaţia pe drumurile publice, distrugesau degradează autovehiculul, prejudiclind în acestfel instituţia respectivă.

Infracţiunea subzistă numai atunci cândsubiectul activ comite fapta în exerciţiul atribuţiilor

de serviciu.177




cauzalitate


Considera ii ț



b) Urmarea imediată. Pentru existenţa laturiiobiective este necesar ca prin fapta comisă să se fi

produs una din urmările prevăzute în art.249C.pen., să cauzeze o tulburare însemnată bunului

mers al unui organ sau al unei instituţii de stat orial unei alte unităţi din cele la care se referă art.145C.pen.; să cauzeze o pagubă patrimoniuluiacesteia; să cauzeze o vătămare importantăintereselor legale ale unei persoane; să cauzezeconsecinţe deosebit de grave.

Referitor la "vătămarea importantă aintereselor legale ale unei persoane" , infracţiunea

subzistă numai atunci când vătămarea prezintă oanumită importanţă pentru persoana vătămată,neavând relevanţă dacă prejudiciul este evaluabilîn bani sau nu.

În cazul când acţiunea sau inacţiuneafăptuitorului nu constituie o încălcare aîndatoririlor de serviciu ale acestuia, fapte nuconstituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu.

c) Legătura de cauzalitate. Între acţiunea sauinacţiunea făptuitorului şi urmările produse trebuiesă existe o legătură de cauzalitate, aflându-ne înfaţa unei infracţiuni de rezultat.

Legătura de cauzalitate trebuie stabilită înfiecare caz.


Infracţiunea se poate comite prin culpă subcele două forme ale sale: uşurinţă şi neglijenţă.Posiblitatea făptuitorului de a prevedea

urmarea faptei sale nu se apreciază în raport cuunitatea de măsură abstractă care este cea a"omului mijlociu" sau a "bunului gospodar", ci înraport de împrejurările concrete în care s-a săvârşitfapta, precum şi în raport de persoana făptuitorului,

pregătirea şi deprinderile sale profesionale,experienţa pe care o are în munca respectivă etc.

178



În situaţia când culpa făptuitorului nu poate fi reţinută, fapta nu va constitui infracţiuneade neglijenţă în serviciu. De pildă, dacă făptuitorulera cu totul nepregătit pentru a îndeplini funcţia de

cjestionar şi dacă era în imposibilitate să prevadăconsecinţele care s-au produs.

In raport de cele arătate, se trage concluziacă, dacă făptuitorul a fost în imposibilitatea să

prevadă urmările faptei sale, nu există culpă şi niciinfracţiune, fiind vorba de caz fortuit.

A.FormeInfracţiunea nu este susceptibilă de forme

imperfecte.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul când s-a executat acţiunea prevăzută delege sau în momentul când a expirat termenul încare actul trebuia să fie efectuat şi s-a produsvreuna din urmările imediate ale faptei.

B.ModalităţiÎn cazul variantei tip fapta se comite în

două modalităţi normative.În situaţia variantei agravate elementul

circumstanţial de agravare constă în producereaunei pagube mai mari de 5000 lei sau o perturbaredeosebit de gravă a activităţii cauzată unui organ

sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţidin cele la care se referă art.145 C.pen, ori altei persoane juridice sau fizice.

Pe lângă acestea pot exista multiplemodalităţi de fapt.

C.SancţiuniForma simplă - funcţionar public -

închisoare de la 1 lună la 2 ani sau amendă, iar 179


Sanc iuni ț



dacă fapta este comisă de alţi funcţionari maximul pedepsei se reduce cu 1/3.

Conform art.90 alin. 1 C.pen., instanţa poate dispune înlocuirea răspunderii penale cu

răspunderea care atrage o sancţiune cu caracter administrativ în varianta tip a infracţiunii deneglijenţă în serviciu, dacă valoarea pagubei nudepăşeşte 50 de lei şi dacă sunt îndeplinite şicelelalte condiţii cerute de text.

Forma agravată - închisoare de la 2 la 10ani pentru funcţionar public, iar pentru alţifuncţionari maximul pedepsei se reduce cu 1/3.


6. PURTAREA ABUZIVĂ

Art. 250 C.pen. - "(1)Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public in exerciţiul atribuţiilor deserviciu, se pedepse te cu închisoare de la o lună ș la 1 an sau cu amendă.(2)Amenin area săvâr ită de către un func ionar ț ș ț

public, în condi iile alin (1), se pedepse te cuț ș închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

(3) Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite decătre un func ionar public, în condiţiile alin. (1)ț se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.(4)Vătămarea corporală săvâr ită de către un ș

func ionar public, în condiţiile alin. (1) seț pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.(5)Vătămarea corporală gravă săvâr ită de către ș un func ionar public, în condiţiile alin. (1) seț

pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani. "

180





A comis infracţiunea de purtare abuzivă inculpatul N.C., gardian public în Corpul Gardienilor Publici, care, aflându-se în serviciul de pază, a surprins partea vătămată pescuind fără

permis şi într-o perioadă interzisă. Deoarece partea vătămată a refuzat să-l însoţească laadministraţia parcului din apropiere pentruîntocmirea procesului-verbal de contravenţie,inculpatul a lovit-o.


relaţiile sociale referitoare la comportarea corectă,decentă şi cuviincioasă a funcţionarilor publici câtşi a celorlalţi funcţionari în raport cu persoanele cucare aceştia vin în contact în exerciţiul atribuţiilor de serviciu. b) Obiectul material există numai în cazulmodalităţii agravate (alin.2). În acest caz obiectulmaterial este format din corpul persoanei vătămate.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ nemijlocit nu poate fi decât unfuncţionar public sau alt funcţionar (subiect activcalificat) care se găsesc în exerciţiul funcţiunii.

Participaţia penală este posiblilă.Coautoratul, însă, există numai dacă toţi făptuitoriiau calitatea specială (funcţionari publici) cerută de

textul legal autorului. Persoana care comite acte deexecutare, fără să aibă această calitate, va fi trasă larăspundere penală pentru complicitateconcomitentă la săvârşirea infracţiunii de purtareabuzivă. Instigator sau complice poate fi orice

persoană. b) Subiectul pasiv principal este autoritatea publicăa cărei activitate a fost lezată prin activitatea

abuzivă desfăşurată de către subiectul activ.Subiect pasiv secundar este orice persoană181






• Subiectul



împotriva căreia s-au întrebuinţat expresii jignitoare ori s-au folosit loviri sau alte violenţe.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează fie prinîntrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o

persoană (în varianta simplă), fie prin lovire saualte violenţe (în varianta agravată).

Expresiile jignitoare utilizate de unfuncţionar public pot fi proferate în scris, oral, pringesturi etc, cerându-se ca victima să fie prezentă,

în caz contrar fapta ar putea eventual fi consideratăcalomnie sau insultă.Termenul "violenţă" are o sferă mai largă

decât cea la care se referă art.180 C.pen.,înţelegându-se şi violenţele comise asupraobiectelor aparţinând unei persoane (de exemplu:îmbrâncirea unei persoane în aşa fel încât i-aucăzut ochelarii şi s-au spart sau i s-a descusut

haina; ruperea unei petiţii şi aruncarea ei în faţăcelui tratat abuziv).Actele săvârşite de făptuitor, chiar dacă

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută în art.180 C.pen., acestea se absorb înconţinutul infracţiunii prevăzută în art.250 alin.2C.pen., neaplicându-se prevederile privindconcursul de infracţiuni.

Între infracţiunile prevăzute în art.181-182C.pen. şi art.250 alin.2 C.pen. va exista concurs deinfracţiuni.

b)Urmarea imediată constă în comportarea ilicităa funcţionarului public şi prin aceasta crearea uneistări de pericol care lezează prestigiul şi bunadesfăşurare a activităţii unei unităţi din cele

prevăzute în art.145 C.pen. ori altei persoane juridice în care subiectul activ îşi exercită

atribuţiile de serviciu, iar pe de altă parte onoarea182



material • Urmareaimediată



şi demnitatea persoanei împotriva căreia a fostîndreptată fapta.

În cazul formei agravate, urmarea constăîntr-o vătămare efectivă cauzată prin lovire sau alteviolenţe.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea produsă, trebuie să existe qlegătură de cauzalitate.

În situaţia când elementul material constăîn întrebuinţarea de expresii jignitoare, legătura decauzalitate rezultă implicit din săvârşirea faptei (exre). În cazul când elementul material este realizat

prin loviri sau alte violenţe, legătura de cauzalitatetrebuie dovedită.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se săvârşeşte cu intenţie


A.Forme

Infracţiunea este susceptibilă de tentativă,dar este incriminată numai forma consumată.

Momentul consumării faptei estemomentul în care făptuitorul întrebuinţeazăexpresii jignitoare ori comite loviri sau alteviolenţe asupra persoanei vătămate. Infracţiunea

poate fi săvârşită şi în forma continuată, epuizareaavând loc în momentul săvârşirii ultimei acţiuni.

B.ModalităţiÎn cazul variantei tip există o singură

modalitate normativă, iar în cazul varianteiagravate subzistă două modalităţi normative.Acestora le pot corespunde multiple modalităţi defapt.

Infracţiunea prevăzută în art.250 C.pen. se

deosebeşte de infracţiunea prevăzută în art.266183

A.Latura obiectivă• Legătura de

cauzalitate B. Laturasubiectivă


Sanc iuni ț



alin.2 C.pen. prin obiectul său juridic şi princaracterul ei general, care include orice fel de

purtare abuzivă.

Cercetarea abuzivă include şi promisiuni,ameninţări, nu numai acte violente, în schimb nu

include expresii jignitoare. De asemenea subiectul pasiv trebuie să fie o persoană aflată în cursulcercetării penale.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la o lună la 1an sauamendă- alin.2 - închisoare de la 6 luni la 2 ani saucu amendă sau cu amendă- alin 3 – închisoare de la 6 luni la 3 ani saucu amendă- alin 4 – închisoare de la 6 luni la 6 ani- alin 5 – închisoare de la 3 la 12 ani.


7. LUAREA DE MITĂ

Art. 254 C.pen. -"(1) Fapta funcţionarului care,direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau

alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu orespinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a

face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

184

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale

1. Con inutul ț

legal



(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii decontrol, se pedepseşte cu închisoare delà 31a 15ani şi interzicerea unor drepturi.(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă,iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul esteobligat la plata echivalentului lor în bani. "

A comis infracţiunea de luare de mită şeful biroului parcaje din cadrul Administraţiei

Domeniului Public al sectorului 4 Bucureşti, carea pretins şi primit bani pentru a aviza favorabil obţinerea unei autorizaţii de parcare.

A. Obiectul infracţiuniiObiectul juridic special îl constituie relaţiile socialereferitoare la buna desfăşurare a activităţii deseviciu a organelor de stat publice, ori a altor

persoane juridice, respectiv, referitoare la

realizarea activităţilor de serviciu în condiţii strictlegale.Infracţiunea nu are obiect material.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este calificat şi poate finumai un funcţionar public sau funcţionar înaccepţiunea dată prin art.147 C.pen.

Funcţionarul public este, conform art.147alin.1 C.pen., persoana care exercită permanent sautemporar, cu orice titlu o însărcinare de oricenatură, retribuită sau nu în serviciul unei unităţi,dintre cele la care se referă art.145 C.pen.

Prin funcţionar se înţelege, potrivit art.147alin.2 C.pen., persoana menţionată la art.147 alin.1C.pen., precum şi orice salariat care exercită o

185





însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridicedecât cele prevăzute în acel alineat.

Au calitatea de subiect al infracţiunilor deserviciu şi funcţionarii neregulat sau nelegal

învestiţi, adică cei ale căror forme de învestire suntîn curs de îndeplinire sau nu sunt valabile, fiindfăcute cu încălcarea unor prevederi legale, ori decătre organe sau persoane incompetente, cucondiţia de a fi exercitat în mod efectiv oînsărcinare în interesul unei unităţi publice.

Cu un subiect activ calificat avem de a faceşi în cazul infracţiunii de luare de mită prevăzută în

art.254 alin.2 C.pen, acesta fiind un funcţionar cuatribuţii de control. În literatura juridică s-aexprimat ideea că prin persoană cu atribuţii decontrol se înţelege persoana calificată astfel, prindispoziţiile legale în vigoare, respectiv subiectulactiv trebuie să aibă o calitate în plus faţă de ceacerută pentru varianta simplă a infracţiunii (de ex.:

paznici, gardieni publici etc.)

În principiu elevii şi studenţii practicanţi pot fi asimilaţi cu "funcţionarii", în sensul Codului penal şi pe cale de consecinţă pot fi pasibili derăspundere penală pentru luare de mită.

Avocatul nu poate fi subiect activ alinfracţiunii de luare de mită deoarece el nuîndeplineşte o însărcinare de serviciu.

În anumite limite credem că şi un avocatcare acordă asistenţă juridică unei firme implicateîn circulaţia de capital şi introduce în contracteleîncheiate de aceasta o clauză nefavorabilăclientului său, ca urmare a unei sume de bani

primite de la partea adversă ar putea săvârşiinfracţiunea de luare de mită.

Infracţiunea de luare de mită poate fisăvârşită în oricare formă a participaţiei penale,coautorii trebuie însa să aibă calitatea cerută de

lege. Instigator sau complice poate fi orice186

Considera ii ț



persoană, pentru aceştia necerându-se vreo calitatespecială.

Cel care dă mită nu este participant lainfracţiunea de luare de mită, ci autor al unei

infracţiuni distincte de dare de mită.Va exista complicitate numai din partea

persoanei prin intermediul căreia suma de baniajunge la funcţionarul mituit.

Chiar dacă prin activitatea sa,intermediarul înfăptuieşte acţiunea constitutivă ainfracţiunii de luare de mită, această activitate fiind

prestată pentru altul iar nu pentru sine, fapta nu

poate fi caracterizată decât ca un act de ajutor, decide complicitate. Nu va exista luare de mită dacă cererea de

bani sau alte foloase făcută prin intermediar nu aajuns la cunoştinţa persoanei căreia îi era adresatădeoarece intermediarul nu a transmis-o. b) Subiectul pasiv. În cazul luării de mită,subiectul pasiv este autoritatea publică, instituţia

publică, instituţia ori altă persoană juridică deinteres public, ori persoana juridică privată înserviciul căreia făptuitorul realizează îndatoririlede serviciu.

Dacă obţinerea mitei este rezultatulconstrângerii exercitate de funcţionar asupra unei

persoane fizice, aceasta va fi subiect pasivsecundar al infracţiunii de luare de mită.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se poate realiza prin acţiunesau inacţiune.

Acţiunea constă în pretlnderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvinsubiectului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, iar inacţiunea constă înnerespingerea de către funcţionar a unei asemenea

promisiuni.187

Considera ii ț




"A pretinde ceva" presupune acere cuiva ceva, respectiv aformula o anumită pretenţie;

pretinderea nu implică neapăratsatisfacerea pretenţieifăptuitorului.

În caz de pretindere, iniţiativa aparţineîntotdeauna funcţionarului, elementul obiectiv alinfracţiunii fiind realizat independent de acceptareasau neacceptarea cererii de către cel căruia i seadresează.

Fapta se poate comite prin cuvinte, gesturi,scrisori sau prin orice alt mijloc de comunicare,însă intenţia trebuie înţeleasă de către cel căruia ise adresează.

"A primi" înseamnă a lua în posesie, a prelua un obiect care se înmânează, se dăruieşte oria încasa o sumă de bani.

Primirea implică o dare corelativă şi, prinurmare, aparţine mituitorului.

Acţiunea de primire trebuie să fievoluntară şi spontană.

Spontaneitatea presupune şi o relativăconcomitentă între acceptarea propunerii şi

primire, acceptarea şi primirea nu se pot produceînsă decât în acelaşi timp, deoarece, dacă ar fi avutloc o acceptare a unei promisiuni de bani ori altefoloase anterior primirii acestora, infracţiunea de

luare de mită s-ar fi consumat în momentulacceptării.

Dacă funcţionarul nu refuză folosul, dar nici nu-şi manifestă voinţa de a-l primi (deexemplu lasă pe masă banii, biletul de avion sau deteatru etc.) existând posibilitatea de a beneficiaoricând de folosul respectiv, va exista o primire însensul legii, chiar dacă între timp, avantajul

188



respectiv a încetat a mai putea fi valorificat (deexemplu data biletului de avion a expirat).

În cazul în care banii sau foloasele au ajunsla funcţionar prin poştă sau în alt mod, pentru a se

exclude ideea primirii, destinatarul trebuie să-şimanifeste cât mai neîntârziat voinţa de a nu leaccepta.

Primirea se poate realiza nu numai caurmare a remiterii banilor, bunurilor ori altor foloase, dar chiar şi fără o înmânare materială aacestora, de exemplu: în cazul înmânării cheilor clădirii unde se află obiectul care se da ca mită.

"A accepta promisiunea" înseamnă aconsimţi, a aproba, a fi de acord cu această

promisiune, cu oferta. Se înţelege că, în acest caz,iniţiativa aparţine mituitorului, iar funcţionarul,fiind pus în faţa promisiunii, o acceptă.

Acceptarea promisiunii poate fi expresăsau tacită, dar în acest din urmă caz, ea nu rezultădin nerespingerea promisiunii - care este

incriminată ca o alternativă distinctă -, ci dinanumite manifestări care indică neîndoielnicacceptarea.

Prin "nu o respinge" se înţelege conduita persoanei care nu dă la o parte, nu refuză, nu-şimanifestă dezacordul faţă de promisiuneamituitorului.

Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi

nici ea concepută decât fără actul corelativ alformulării unei promisiuni.

Pentru existenţa infracţiunii de luare demită nu interesează dacă subiectul activ săvârşeşteactele incriminate direct, adică el însuşi, sauindirect, prin intermediul unei alte persoane, înambele situaţii el are calitatea de autor.

Pretinderea, primirea, acceptarea sau

nerespingerea promisiunii trebuie să aibă ca obiect189

Considera ii ț



bani sau alte foloase. Prin expresia "alte foloase"se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniaje, dar şinepatrimoniale.

În literatura de specialitate s-a exprimat

opinia că, dacă între folosul primit şi actul realizateste o vădită disproporţie, iar persoana nutreştesentimente de dragoste, respect şi preţuire faţă defuncţionarul respectiv, n-ar constitui luare de mită

primirea sau nerespingerea folosului, precum şi primirea de daruri care exprimă un sentiment derecunoştinţă ori de respect personal.

Banii sau celelalte foloase pretinse ori

primite sau a căror promisiune a fost acceptată orinu a fost respinsă, trebuie să fie necuvenite, să nufie legal datorate.

Banii sau foloasele sunt necuvenite nunumai atunci când pentru îndeplinirea unui actgratuit se pretinde sau se primeşte o retribuţie, ci şiatunci când se primeşte ceva peste ceea celegalmente este datorat sau se acceptă, ori nu se

refuză, o promisiune care depăşeşte ceea ce sedatorează, în acelaşi timp, banii sau alte foloasetrebuie să fie pretinse, primite etc, cu titlu decontraechivalent al conduitei pe care făptuitorul seangajează să o aibă pentru îndeplinirea,neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act

privitor la îndatoririle sale de serviciu ori pentruefectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Dacă făptuitorul pretinde, primeşte etc. osumă de bani sau alte foloase, nu cu acest titlu, cicu titlu de obligaţie, care trebuie îndeplinită de celcare solicită efectuarea actului, deşi o asemeneaobligaţie nu este impusă de lege, fapta nuconstituie luare de mită, ci abuz în serviciu contraIntereselor persoanelor.

Faptele care realizează elementul materialal infracţiunii trebuie să aibă loc anterior sau celmai târziu concomitent cu îndeplinirea,

190



neîndeplinirea sau întârzierea în îndeplinireaactului privitor la îndatoririle de serviciu alefuncţionarului sau cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Această condiţie reprezintă criteriul principal de deosebire a infracţiunii de luare demită de infracţiunea de primire de foloasenecuvenite.

Dacă făptuitorul primeşte bani sau altefoloase după îndeplinirea unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu şi la care era obligat întemeiul acestora, fapta nu va constitui luare de

mită, ci infracţiunea de primire de foloasenecuvenite (art. 256 C.pen.).

Fapta constituie luare de mită şi atuncicând făptuitorul primeşte banii sau foloasele întimpul îndeplinirii actului.

Fapta constituie tot luare de mită şi nu primirea de foloase necuvenite atunci cândfuncţionarul primeşte banii sau foloasele după

îndeplinirea actului, dar pe baza unei înţelegerianterioare.

Actul pentru a cărui îndeplinire,neîndeplinire etc. se pretinde, se primeşte, seacceptă sau nu se respinge promisiunea unor foloase, să facă parte din sfera atribuţiilor deserviciu ale funcţionarului, adică să fie un act

privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act

contrar acestor îndatoriri. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale referitoare lanormala activitate a organelor, instituţiilor publicesau a altor unităţi prevăzute în art.145 sau ooricărei persoane juridice.

În literatura juridică s-a relevat că atuncicând elementul material constă în primirea de mită

care a fost pretinsă în scopul îndeplinirii unui actlicit privitor la îndatoririle de serviciu, urmarea191

Considera ii ț



imediată constă şi în vătămarea patrimoniuluiadusă persoanei constrânse a da mită.

Când mituitorul dă mită din proprieiniţiativă, fără a i se fi pretins, nu se poate vorbi de

o pagubă în patrimoniul acestuia, fapta saconstituie infracţiune, iar diminuarea patrimoniuluisuferită nu se află în raport cauzal cu acţiunea celuimituit.

Acest rezultat, adiacent şi eventual, estenerelevant sub aspectul existenţei infracţiunii deluare de mită.c) Legătura de cauzalitate. Între elementul material

şi urmarea imediată trebuie să existe o legătură decauzalitate. Aceasta derivă din însăşi materialitateafaptei săvârşite.

B. Latura subiectivăInfracţiunea de luare de mită se comite cu

intenţie directă calificată prin scopul urmărit.Termenul "scop" este folosit în accepţiunea

sa strictă, de finalitate ce se situează în afarainfracţiunii. Ca urmare, este suficient să se constatecă finalitatea a fost urmărită de făptuitor, indiferentdacă s-a realizat sau nu, pentru ca să existe intenţiacalificată şi deci să existe infracţiunea de luare demită.

A.Forme

Infracţiunea este susceptibilă de toateformele de participaţle penală.Din cele patru modalităţi de săvârşire,

două, respectiv "acceptarea" şi "nerespingerea promisiunii" sunt în esenţă acte pregătitoare ale primirii ilicite a banilor sau a foloaselor, care însăau fost incriminate autonom, fiind plasate peacelaşi plan cu luarea de mită propriu-zisă.

192

4.Forme.




Infracţiunea fiind o infracţiune cuconsumare anticipată, nu sunt incriminate niciactele pregătitoare, nici tentativa.

Consumarea infracţiunii are loc în

momentul pretinderii ori primirii banilor sau altor foloase ori acceptării promisiunii sau nerespingeriiacesteia, fiind deci o infracţiune instantanee.

Nu are importanţă pentru exitenţainfracţiunii dacă cel ce a făcut promisiunea a dus-ola îndeplinire.

În situaţia în care banii sau alte foloasesunt remise în rate succesive, fapta are caracterul

de infracţiune continuată.

B. ModalităţiInfracţiunea de luare de mită în oricare din

variantele sale are două modalităţi.

În practica judiciară s-a decis că există infracţiunea de luare de mită chiar dacă

făptuitorul restituie folosul primit ori refuză să primească folosul promis, sau dacă ulterior acceptării promisiunii, el este înlăturat din funcţia

pe care o ocupă.În cazul variantei agravate menţionăm că

aceasta presupune ca fapta să fie comisă de unfuncţionar cu atribuţii de control.

Infracţiunea prezintă şi diferite modalităţi

de fapt.

C. Sancţiuni- alin. 1 - închisoare de la 3 la 12 ani şiinterzicerea unor drepturi- alin. 2 - închisoare de la 3 la 15 ani şiinterzicerea unor drepturi-alin. 3 - banii, valoriile sau orice alte bunuri care

au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă193

Practică

judiciară

Sanc iuni ț



acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.


8. DAREA DE MITĂ

Art. 255 C.pen. - "(1) Promisiunea, oferirea sau

darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art.254, se pedepsesc cuînchisoare de la 6 luni la 5 ani.(2) Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a

fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă

denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru aceainfracţiune.(4) Dispoziţiile art.254 alin.(3) se aplică înmod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri serestituie persoanei care le-a dat în cazurile

arătate în alin.(2) şi (3)."

A comis infracţiunea de dare de mită numitul I.V. care a oferit o sumă de bani numituluiS.l. pentru a-l determina să abandonezecercetările ce se efectuau cu privire la untransport de marfă importată de societateacomercială reprezentată de inculpat.

194






A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la activitatea de serviciu.

b)Obiectul material . Infracţiunea de dare de mită

nu are obiect material.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică.

Infracţiunea poate fi săvârşită şi de unfuncţionar public sau funcţionar, însă, în aceastăsituaţie el acţionează în raport cu funcţia sauserviciul pe care îl îndeplineşte funcţionarul mituit,

ca o persoană particulară.Darea şi luarea de mită fiind două fapte

distincte, fiecare din ele cu subiect activ (autor nemijlocit) propriu, cel care dă mită (mituitorul)trebuie socotit totdeauna ca autor al infracţiunii dedare de mită şi nu ca instigator sau complice lainfracţiunea corelativă. În acelaşi timp,funcţionarul corupt (mituit) va avea calitatea de

autor al infracţiunii de luare de mită şi nu instigator sau complice la darea de mită.Darea de mită poate fi comisă de autor nu

numai nemijlocit, direct, ci şi mediat, indirect,adică printr-un intermediar, legea asimilând actelede săvârşire directă cu cele săvârşite prinintermediar, atât unele cât şi celelalte avândvaloarea juridică a unor acte de autorat. Persoana

interpusă va fi considerată complice.Darea de mită, comisă prin intermediar,constituie infracţiune numai dacă promisiunea,oferta sau folosul ajunge la funcţionarul public saufuncţionar, nu şi atunci când acţiunea tipică(necunoscută funcţionarului) se opreşte laintermediar.

Atunci când chiar intermediarul l-adeterminat pe mituitor să săvârşească fapta prinintermediul său, el va fi socotit instigator la fapta

195






pasiv



de dare de mită în care se absoarbe, dacă estecazul, complicitatea, deoarece instigarea, ca formăde participaţie principală absoarbe complicitatea,formă de participaţie secundară.

b) Subiectul pasiv. In cazul infracţiunii de dare demită, subiectul pasiv îl constituie orice autoritate

publică, instituţii publice, instituţii sau alte persoane juridice publice ori private din al căror personal face parte funcţionarul public saufuncţionarul căruia i se dă mită.

A. Latura obiectivăa ) Elementul material al acestei infracţiuni constăîn promisiunea, oferirea sau darea de bani ori altefoloase ce nu se cuvin unui funcţionar public sauunui alt funcţionar, direct sau indirect, în scopul dea îndeplini, a nu îndeplini sau întârzia îndeplinireaunui act privitor la atribuţiile sale de serviciu sau înscopul de a face un act contrar acestor atribuţii.

Prin "promisiune" se înţelege

angajamentul, făgăduiala, obligaţia pe care şi-oasumă o persoană faţă de un funcţionar public sau

funcţionar de a remite în viitor o sumă de bani saualte foloase dacă va acţiona sau nu va acţiona în

sensul urmărit şi dorit de mitultor.Promisiunea presupune un act unilateral al

mituitorului, neimplicând neapărat actul corelatival acceptării sau nerespingerii de către funcţionarul

public sau de către alt funcţionar ori alt salariat.Mijloacele prin care se face promisiuneasunt multiple. Aceasta se poate face verbal, înscris, precum şi în orice alt mod; ea trebuie însă săajungă la cunoştinţa destinatarului, neavândrelevanţă dacă acesta o acceptă sau o respinge.

Prin "oferire" se înţelege activitatea de prezentare funcţionarului public sau altuifuncţionar a banilor sau folosului pe care acestaurmează să îl primească, în scopurile precizate prin

196



material



textul incriminator, infracţiunea de dare de mităsubzistând chiar dacă oferta nu este acceptată.

Pentru existenţa infracţiunii se cere caoferta să fie precisă, neechivocă, să se concretizeze

într-o acţiune efectivă şi reală. Atunci când ofertaeste precedată de promisiune, infracţiunea seconsumă odată cu formularea promisiunii, fără însăca oferta consecutivă să fie lipsită de oriceconsecinţe de ordin juridic.

Ceea ce caracterizează oferta este prezentarea banilor sau foloaselor ce constituieobiectul mitei, ori posibilitatea ca acestea să fie

imediat remise, prin urmare oferta nu este afectatăde vreun termen.Spre deosebire de ofertă, promisiunea

priveşte sume de bani sau foloase viitoare, însensul că nu sunt prezentate sau puse la dispoziţiafuncţionarului public sau funcţionarului înmomentul formulării sale, ea fiind deci afectată deun termen.

"A da" bani sau alte foloase presupune a preda efectiv, a remite funcţionarului banii saufoloasele.

Infracţiunea de dare de mită subzistă chiar dacă nu s-a realizat actul pentru care s-au dat baniisau foloasele, infracţiunea consumându-se odată cuactivitatea de predare, de înmanare a banilor sau aaltor foloase, nereprezentând importanţă nici dacădarea a avut loc în mod efectiv.

Pentru existenţa infracţiunii de dare demită se cer a fi întrunite mai multe cerinţeesenţiale. Prima condiţie constă în aceea ca

promisiunea, oferirea sau darea de mită să aibă caobiect banii sau alte foloase. A doua condiţie este aceea ca banii sau

foloasele promise, oferite sau date să fienecuvenite, adică să nu fie datorate, potrivit legii,197


material



deci să aibă caracter de retribuţie, adică săconstituie plata (sau răsplata) în vederea unui actdeterminat, arătat în mod explicit. Foloasele suntnecuvenite atunci când se promite, se oferă sau se

dă peste ceea ce este datorat în mod legal. A treia condiţie este aceea că promisiunea,oferirea saudarea de bani ori alte foloase să se fi comis anterior îndeplinirii sau neîndeplinirii de către funcţionarul

public, funcţionarul sau alt salariat a actului învederea căruia mituitorul a acţionat, sau cel maitârziu în timpul îndeplinirii îndatoririlor de

serviciu.Atunci când elementul material s-a realizat

prin promisiune de bani sau alte foloase, dareaefectivă a acestora poate să se facă şi după ce seexecută actul de serviciu cerut, deoareceinfracţiunea s-a consumat deja în momentul când aavut loc promisiunea.

Ultima condiţie este aceea ca actul pentru acărui îndeplinire, neîndeplinire etc, subiectul activ

promite, oferă sau dă bani ori alte foloase să fie unact privitor la îndatoririle de serviciu alefuncţionarului sau altui salariat ori un act contrar acestor îndatoriri.

Nu interesează deci dacă actul în vedereacăruia sa dă mita este licit sau ilicit.

Nu va constitui dare de mită atunci când

funcţionarul căruia i s-au promis, oferit sau datfoloasele nu are competenţa de a efectua actul învederea căruia particularul a comis fapta de maisus. b) Urmarea imediată constă în posibilitatea obţinerii unor servicii din parteafuncţionarului prin mijloace ilicite şi prin aceastacrearea unei stări de pericol pentru buna

desfăşurare a serviciului.198


material •


cauzalitate




c) Legătura de cauzalitate. Între elementulmaterial şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. De regulă, aceasta rezultădin însăşi materialitatea faptei.

B.Latura subiectivăFapta se comite cu intenţie directă

calificată prin scop.Dacă făptuitorul nu a avut conştiinţa că

săvârşeşte una din acţiunile incriminate, fapta sa nuconstituie infracţiunea de dare de mită.

De asemenea, nu este realizat elementul

subiectiv al infracţiunii de dare de mită nici înipoteza în care făptuitorul s-a aflat în eroare de faptcu privire la caracterul actului solicitat alfuncţionarului.

În cadrul laturii subiective a faptei de darede mită, se include şi cerinţa unui scop urmărit desubiectul activ şi anume îndeplinirea,neîndeplinirea sau întârzierea îndeplinirii unui act

privitor la îndatoririle de serviciu ale celui asupracăruia se comite actul de corupere, ori efectuareaunui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, fiindvorba deci de o intenţie calificată.

Nu are relevanţă cu privire la existenţainfracţiunii, dacă actul pentru a cărei îndeplinirefăptuitorul săvârşeşte fapta de corupere este legalsau ilegal.

C.Cauze care exclud existenţa infracţiuniiPotrivit art.255 alin.2 C.pen. darea de mită

nu constituie infracţiune atunci când mituitorul afost constrâns prin orice mijloace de către cel carea luat mită. În această situaţie ne aflăm în faţa uneicauze speciale de înlăturare a caracterului penal alfaptei, prevăzute în art. 44-51 C.pen., prin lipsa devinovăţie a făptuitorului.

199



Trebuie subliniat faptul că întreconstrângerea prevăzută în art.46 C.pen. şi cea

prevăzută în art.255 alin.2 C.pen. există uneledeosebiri de exprimare a legiuitorului.

În cazul constrângerii reglementate deart.46 C.pen., mijlocul de înfăptuire îl constituienumai ameninţarea cu un pericol grav, în timp ce,

potrivit art.255 alin.2 C.pen., constrângerea seefectuează prin orice mijloace, chiar printr-unrefuz al funcţionarului de a îndeplini actul cerut desolicitant, fără acordarea de bani sau alte foloase,

perspectivă de natură a crea în psihicul celui

constrâns o presiune puternică, determinându-l sădea foloasele sau banii.De asemenea, dacă valoarea periclitată prin

activitatea făptuitorului în cazul constrângerii dinart.46 C.pen. ar putea să fie numai o valoare legatăde persoana omului (viaţa, sănătatea, integritateacorporală, libertatea etc), în cazul reglementat deart.255 alin.2 C.pen., poate fi orice valoare de

interes deosebit pentru cel constrâns, inclusivvalorile de ordin patrimonial.

A.FormeDin examinarea în esenţa lor a celor trei

acţiuni ce realizează elementul material alinfracţiunii de dare de mită, se poate constata căuna dintre acestea - promisiunea de bani ori alte

foloase - reprezintă un act de pregătire al dării demită, incriminat însă autonom ca infracţiuneconsumată.

În legătură cu tentativa, trebuie precizat călegea noastră penală nu o sancţionează în cazuldării de mită.

Consumarea infracţiunii de dare de mităare loc instantaneu (momentan) în momentulsăvârşirii oricăreia dintre acţiunile tipice.

200




Infracţiunea poate subzista sub forma infracţiuniicontinuate.

B.ModalităţiInfracţiunea se poate săvârşi în trei

modalităţi normative. Acestora pot să lecorespundă multiple modalităţi de fapt.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 6 luni la 5 ani- pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi se poate aplica de instanţa de judecată, dacă pedeapsa principală stabilită esteînchisoarea de cel puţin 2 ani şi se apreciază a finecesară.- alin.4 - banii, valorile sau orice alte

bunuri care au făcut obiectul dării de mită seconfiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,condamnatul este obligat la plata echivalentului lor

în bani, chiar dacă oferta nu a fost urmată deacceptare.Măsura confiscării speciale operează în

cazul dării de mită numai atunci când fapta sesăvârşeşte prin oferire şi prin dare de bani sau altefoloase, nu însă şi în modalitatea normativă acomiterii infracţiunii prin promisiunea de bani saualte foloase.

D.Cauză de nepedepsirePotrivit art.255 alin.3 C.pen., mituitorul nu

se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta maiînainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat

pentru acea infracţiune.Cauza de nepedepsire operează numai

atunci când sunt îndeplinite o serie de condiţii:- este necesar ca mituitorul să denunţefapta. Nu constituie însă o denunţare recunoaşterea

201

Sanc iuni ț



făcută de făptuitor în faţa organului de urmărire penală care a constatat săvârşirea de către acesta ainfracţiunii de dare de mită.- denunţarea să fie făcută unei autorităţi- denunţul să fie făcut mai înainte caorganul de urmărire penală să fi fost sesizat cu

privire la fapta de mituire

Acţiunea penală se pune în mişcare dinoficiu

9. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE

Art. 256 C.pen. - "(1) Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte

foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat in temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite seconfiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. "

Comite, de exemplu, această Infracţiuneun funcţionar de la o primărie care, după ce aeliberat unele autorizaţii de construcţie pentrulocuinţe la o parte din cetăţeni, a primit diferite

sume de bani de la aceştia care au considerat că au fost serviţi cu precădere.


5. Aspecte






a )Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la activitatea de serviciu.

b)Infracţiunea nu este susceptibilă de obiect material.

Banii sau alte foloase primite de funcţionar constituie bunuri dobândite prin comitereainfracţiunii. Aceste bunuri sunt supuse confiscăriispeciale.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ nu poate fi decât un funcţionar sau "alt salariat", în sensul art.147 C.pen..

Fapta poate fi săvârşită de mai mulţi autoricare au contribuit nemijlocit, în mod simultan(comisie, colectiv, echipă) sau succesiv, lasăvârşirea primirii de foloase necuvenite.

Autor sau coautor nu poate fi decât acelacare, săvârşind un act de executare nemijlocită,întruneşte totodată în persoana sa calitatea cerutăde lege. Lipsa calităţii cerute de lege ca element al

infracţiunii, atribuie activităţilor sale un caracter accesoriu, secundar, caracterizând activitatea lui caun act de complicitate.

În cazul infracţiunii de primire de foloasenecuvenite trebuie considerat autor şi cel caresăvârşeşte acţiunea tipică printr-o persoanăinterpusă, prin intermediar.

Activitatea intermediarului constituie

complicitate la Infracţiunea prevăzută în art.256C.pen. Ar putea exista şi situaţii când intermediarulsă-l fi determinat el însuşi pe funcţionar să comităfapta, prin mijlocirea sa; în asemenea cazuri,

Intermediarul va cumula şi calitatea deinstigator, urmând să răspundă numai pentruinstigare.

Persoana care dă folosul necuvenit nu este participant şi nu se pedepseşte.

203





pasiv



b) Subiectul pasiv este autoritatea publică,instituţia publică sau orice altă persoană juridică

publică sau privată în al cărei serviciu se găseştefuncţionarul sau "salariatul", care se face vinovat

de comiterea faptei.Există o condiţie de timp şi anume ca fapta

să se fi comis după ce a fost îndeplinit actul pentrucare s-a primit folosul necuvenit.

A.Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea de primirede către un funcţionar sau "alt salariat" a unei sume

de bani sau a altor foloase.Primirea înseamnă încasarea, luarea în

posesie a banilor sau foloaselor care au fost remise,fie în mod direct, fie prin intermediul altei

persoane.Activitatea de "îndeplinire a unui act în

virtutea funcţiei sale" presupune efectuareaoricărui act care face parte din îndatoririle de

serviciu ale subiectului activ, iar sintagma "obligatîn temeiul funcţiei sale" presupune că realizareaacelui act constituie o îndatorire de serviciu a celuiîn cauză. În toate aceste cazuri este vorba deîndeplinirea unui act licit şi obligatoriu pentrufuncţionar sau pentru "salariat".

Pentru existenţa infracţiunii de primire defoloase necuvenite trebuie să fie îndeplinltemai

multe condiţii: în primul rând, se cere ca banii sau altefoloase necuvenite primite de subiectul activ să fienecuvenite, adică să fie vorba de o retribuţie, de orăsplată pentru îndeplinirea unul act concret,determinat.

Termenul "necuvenite" nu este prevăzut înconţinutul incriminării, ci numai în denumirea

marginală a infracţiunii. Prin această expresie se204





cauzalitate




înţelege tot ceea ce subiectul activ primeşte pesteceea ce i se cuvine.

Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite,nu numai atunci când, după îndeplinirea unui act

gratuit se primeşte retribuţie, ci şi atunci când,după îndeplinirea unui act care nu este gratuit se

primeşte peste ceea ce se datora în mod legal.

în al doilea rând, pentru existenţainfracţiunii se cere ca primirea banilor sau altor foloase să aiba loc ulterior realizării actuluideterminat şi fără existenţa unei înţelegerianterioare.

b) Urmarea imediată constă în obţinereade către funcţionar a unui folos ilicit dupăîndeplinirea obligaţiei sale de serviciu şi prinaceasta crearea unei stări de pericol pentru bunulmers al activităţii unui organ, instituţii publice sauoricărei alte persoane juridice în serviciul căreia seaflă făptuitorul.c) Legătura de cauzalitate. Pentru

existenţa infracţiunii este necesar să existe olegătură de cauzalitate între faptă şi urmareaimediată, această legătură de cauzalitate rezultânddin însăşi materialitatea activităţii desfăşurate defăptuitor (ex re).

B.Latura subiectivăPrimirea de foloase necuvenite se comite

cu intenţie directă. Nu va exista Infracţiunea prevăzută în

art.256 C.pen. În cazul în care funcţionarul este îneroare (nu îşi dă seama că primeşte foloasenecuvenite legal) sau când persoana care dă baniisau alte foloase funcţionarului se află în eroare(crede că prin acţiunea sa se realizează oremuneraţie legală a unei activităţi de serviciu).

A. Forme2054.Forme.




Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt pedepsite.

Infracţiunea se consumă în momentul primirii banilor sau foloaselor, după îndeplinireaactului de către funcţionar, ceea ce înseamnă căeste o infracţiune instantanee. Ea poate îmbrăca şiforma continuată când banii sau foloasele au fostdate făptuitorului în rate, dar în baza aceleiaşirezoluţii infracţionale.

B.ModalităţiInfracţiunea este prevăzută într-o singură

modalitate normativă. Acesteia pot sa îicorespundă multiple modalităţi de fapt.

C.SancţiuniÎnchisoare de la 6 luni la 5 ani

Instanţa poate aplica şi pedeapsa complementară ainterzicerii unor drepturi, dacă sunt îndeplinitecondiţiile legale şi se apreciază, în cazul dat ca

necesare.Alin.2 - banii, valorile sau orice alte

bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu segăsesc, condamnatul este obligat la plataechivalentului lor în bani.

Dacă persoana care a dat folosul denunţăautorităţii fapta mai înainte ca organul de urmăriresă fi fost sesizat, bunul se va restitui acelei

persoane, iar dacă i-a fost restituit între timp decătre inculpat, nu se va mai confisca.

În situaţia în care activitatea infracţională afost săvârşită în participaţie, iar bunurile şi valoriledate nu se mai găsesc, instanţa este datoare şăstabilească ce anume bunuri şi valori au revenitfiecărui participant şi să-l oblige pe fiecare separatla plata echivalentului în bani al acelor bunuri şi

valori de care a profitat.206

Sanc iuni ț




10. TRAFICUL DE INFLUENŢĂ

Art. 257 C.pen. - "(1) Primirea ori pretinderea debani sau alte foloase ori acceptarea de

promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru

sine ori pentru altul, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadăcă are influenţă asupra unui funcţionar pentrua-l determina să facă ori să nu facă un act ceintră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseştecu închisoare de la 2 la 10 ani.(2) Dispoziţiile art.256 alin.(2) se aplică in mod corespunzător."

A comis infracţiunea de trafic de influenţă inculpatul care, într-o perioadă de timp, a pretins şi primit de la 11 persoane sumele de 2160 DM si91RON, lăsând să se înţeleagă că are pe lângă

preşedintele sindicatului influenţă în legătură cu selecţionarea şi trimiterea cu prioritate a persoanelor respective pe bază de contract demuncă în străinătate.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la activitatea unităţilor publicesau private.

b)Obiectul material lipseşte.

B. Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ poate fi orice persoană.

207








• Subiectul



în principiu, se prevalează de influenţă asupra unuifuncţionar public sau funcţionar cei care suntcunoştinţe, rude sau prieteni cu funcţionarul.

În afara subiectului nemijlocit (autor), la

comiterea infracţiunii pe care o analizăm potcontribui şi alţi subiecţi activi care au calitatea deinstigatori sau complici.

Când cel care a conceput infracţiunea detrafic de influenţă este chiar intermediarul, el varăspunde numai pentru instigare.

Persoana care cumpără influenţa reală sau presupusă a autorului infracţiunii de trafic de

influenţă nu are calitatea de subiect activ şi nurăspunde penal. b) Subiectul pasiv este autoritatea publică,instituţia publică sau orice altă persoană juridică înal cărei serviciu se găseşte funcţionarul public,funcţionarul sau alt salariat pentru a căruiinfluenţare făptuitorul primeşte ori pretinde foloasesau acceptă daruri, şi în ale căror atribuţii de

serviciu intră efectuarea unui act pentru care estereal interesată persoana căreia i se promiteintervenţia.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea detraficare a influenţei care se poate realiza în unadin următoarele modalităţi alternative: pretindereade la o persoană interesată a unei sume de bani saua unui alt folos pentru a interveni pe lângă unfuncţionar asupra căruia subiectul are sau lasă să secreadă că are influenţă; primirea de la o persoanăinteresată, în acelaşi scop, a unei sume de bani saua altor foloase; acceptarea de promisiuni făcute înscopul menţionat de către o persoană interesată;acceptarea de daruri oferite, în vederea aceleiaşi

finalităţi de persoana interesată.208




"A primi bani sau alte foloase" înseamnă preluarea de către făptuitor a unei sume de bani, aunui bun etc, iar "a pretinde bani sau alte foloase"

presupune formularea de către subiectul activ

nemijlocit, în mod expres sau tacit, a unei cereri dea i se da o sumă de bani, un bun sau alte valori.

"A accepta promisiunea" înseamnă amanifesta acordul cu privire la promisiunile făcutesau darurile oferite.

Termenii folosiţi de lege ("pretindere","primire" etc.) au înţelesul din vorbirea curentă şinu diferă de sensul termenilor utilizaţi la

infracţiunea de luare de mită.Pentru existenţa infracţiunii de trafic deinfluenţă se cer să fie îndeplinite mai multe cerinţeesenţiale:

în primul rând, se cere ca subiectul activ să aibă influenţă ori lasă să se creadă că areinfluenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat.

A avea influenţă asupra unui funcţionar

sau alt salariat înseamnă a avea trecere, a se bucuraîn mod real de încrederea acestuia, a fi în mod realîn bune relaţii cu el. Făptuitorul va lăsa să secreadă că are influenţă asupra unui funcţionar atunci când, fără a avea trecere pe lângă acesta,creează persoanei falsa impresie că se bucură deaceastă trecere, că este în bune relaţii cufuncţionarul, că se bucură de încrederea acestuia.

Cerinţa este realizată şi în cazul în carefăptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asuprafuncţionarului. Nu are relevanţă dacă făptuitorul a

precizat ori nu numele funcţionarului asupra căruiaare influenţă, suficient fiind să-l fi determinatnumai prin calitatea acestuia.

De asemenea, nu interesează dacă

făptuitorul atribuind un nume acelui funcţionar,numele atribuit este real sau fictiv. Prin urmare,209


material


material



esenţial este ca influenţa făptuitorului sa ficonstituit pentru persoana interesată motivuldeterminant al tranzacţiei.

a doua condiţie constă în aceea ca subiectul activ să promită intervenţia sa pe lângă

un funcţionar public sau funcţionar spre a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră înatribuţiile sale de serviciu.

Dacă nu intră în atribuţiile de serviciu alefuncţionarului public sau funcţionarului, fapta vaconstitui infracţiunea de înşelăciune.

altă cerinţă esenţială constă în aceea caacţiunea ce constituie elementul material al

infracţiunii să fie realizată mai înainte ca funcţionarul, pe lângă care s-a promis că se vainterveni, să fi îndeplinit actul ce constituieobiectul intervenţiei sau cel mai târziu în timpul îndeplinirii acestuia. b) Urmarea imediată constă în realizarea

unor operaţii ilicite pe seama funcţionarului publicsau funcţionarului şi prin aceasta crearea unei stăride pericol în ceea ce priveşte buna desfăşurare aactivităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei

persoane juridice în serviciul căreia se aflăfuncţionarul public sau funcţionarul care estesolicitat de făptuitor.c) Legătura de cauzalitate. Întreactivitatea desfăşurată de făptuitor şi urmareaimediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei(ex re).

B. Latura subiectivăInfracţiunea se comite numai cu intenţie

directă calificată prin scop.

A. Forme2104.Forme.




Unele acte de pregătire, cât şi actele deexecutare sunt asimilate formei consumate. Astfel,acceptarea de promisiuni nu este altceva decât unact pregătitor al primirii efective a unor foloase

necuvenite.De asemenea, promisiunea de bani sau alte

foloase reprezintă un act de pregătire al traficuluide influenţă.

B .Modalită ițTraficul de influenţă poate fi săvârşit în

două modalităţi normative. Pot exista o multitudine

de modalităţi de fapt.

C . SancţiuniÎnchisoare de la 2 la 10 ani.

Deşi textul nu prevede şi pedeapsacomplementară a interzicerii unor drepturi, instanţade judecată o poate pronunţa în cazul în care durata

pedepsei închisorii stabilită este de cel puţin 2 ani,

şi, în raport de natura şi gravitatea infracţiunii, deîmprejurările cauzei şi persoana făptuitorului, oapreciază ca necesară.

Alin.2 - banii, valorile sau orice alte bunuri se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc,condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. Banii, valorile sau alte bunuri se confiscăde la persoana care le deţine, indiferent dacă

aceasta este inculpatul sau o altă persoană.În cazul în care infracţiunea s-a săvârşit în participaţie instanţa este obligată ca, în situaţia încare bunurile sau valorile date nu se mai găsesc, săstabilească, în mod concret, ce anume bani, valorisau orice alte bunuri au revenit fiecărui participantşi să-l oblige pe fiecare separat la plataechivalentului în bani a acelor bunuri şi valori decare a profitat.

211

Sanc iuni ț




11. FAPTE SĂVÂRŞITE DE ALŢI FUNCŢIONARI

Art. 258 C.pen. - "Dispoziţiile art.246 - 250 privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul

pedepsei reducându-se cu o treime.(2)1 În cazul prevăzut la alin (1), pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 i 250 alin (1)-(4), ș ac iunea penală se pune în mi care la plângereaț ș

prealabilă a persoanei vătămate, cu excep iaț acelora care au fost săvâr ite de o persoană ș dintre cele prevăzute la art. 147 alin (1)."

În fapt, în esenţă s-a reţinut că inculpatareţinând funcţia de vânzătoare la o societatecomercială cu răspundere limitată şi având atribuţii de gestionar de fapt al produselor primite

spre comercializare, a vândut cu suprapreţ bunurialimentare persoanelor fizice.

Prin termenul de "funcţionar" în art.147alin.2 C.pen., se arată că legislativul înţelege,

printre altele, orice salariat care exercită oînsărcinare în serviciul unei alte persoane juridicedecât cele prevăzute în alin.1 al art. 147 C.pen. .

Subliniem că dispoziţiile art.258 C.pen.extind incriminarea faptelor şi la cazurile la careacestea sunt săvârşite şi de către funcţionari sau"alţi salariaţi".

1

Alin (2) a fost introdus prin art. unic al Legii nr.58/2008.212

5. Aspecterocesuale



Considera ii ț



Pedeapsa este mai mică, maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

12. DENUNŢAREA CALOMNIOASĂ

Art. 259 C.pen. - "(1)Învinuirea mincinoasă făcută prin denunţ sau plângere, cu privire lasăvârşirea unei infracţiuni de către o persoană,se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(2) Producerea ori ticluirea de probemincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte,se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.(3) Dacă cel care a săvârşit fapta declarămai înainte de punerea în mişcare a acţiunii

penale faţă de persoana în contra căreia s-a făcut denunţul sau plângerea, ori împotriva căreia s-au

produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt mincinoase, pedeapsa se reduce potrivit art. 76."

S-a reţinut infracţiunea de denunţarecalomnioasă în cazul inculpatei B.E. care deşicunoştea că faptele relatate nu sunt adevărate a

formulat o plângere către organele de poliţie susţinând că vecinul ei pe nume CI. deţinea ladomiciliul său arme şi muniţie militară adusă decetăţeni sârbi.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la îndeplinirea în bune condiţii aactivităţii de înfăptuire a justiţiei.

213

Sanc iuni






Obiectul juridic secundar (adiacent) constă înrelaţiile sociale cu privire la apărarea cinstei,onoarei, demnităţii şi libertăţii persoanei.


B.Subiecţii infracţiuniia) Subiect activ poate fi orice persoană fizică.

Nu comite această infracţiune acela care seautoînvinuieşte mincinos sau produce ori ticluieşte

probe mincinoase împotriva sa.În literatura juridică se arată că în cazul în

care o persoană face plângere pentru o altă

persoană (de exemplu soţul pentru celălalt soţ) vor fi amândouă sau numai una dintre ele autor, dupăcum amândouă sau numai una cunoaşte că învinuirea este mincinoasă.

Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale. În situaţia în care o persoanăînvinuieşte pe nedrept prin denunţ sau plângere peo altă persoană de comiterea unei fapte penale, iar

un alt făptuitor produce sau ticluieşte probe însprijinul învinuirii nedrepte arătate, fiecare va fitras la răspundere penală în calitate de autor.

Există coautorat în cazul în care mai multe persoane semnează un denunţ calomnios,neinteresând dacă acţionează în nume propriu sauca reprezentanţi ai unei persoane juridice.

b) Subiectul pasiv principal este statul. Subiectul

pasiv secundar poate fi orice persoană fizică care prin activitatea infracţională a subiectului activ esteînvinuită pe nedrept de comiterea unei fapte

penale, legea necerând vreo calitate sau condiţiespecială referitoare la subiectul pasiv secundar.

A. Latura obiectivăa ) Elementul material constă într-o acţiune deînvinuire mincinoasă a unei persoane de comiterea

unei infracţiuni (alin.1- forma tip).214


•

Juridic generic• Juridic special • Material



• Subiectul activ•



Elementul material constă în producereaori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul uneiînvinuiri nedrepte (alin.2 - varianta asimilată, maigravă).

Nu orice învinuire denaturată, mincinoasă,realizează elementul material al laturii obiective ainfracţiunii de denunţare calomnioasă, ci numaiacele învinuiri care se referă la fapte care, potrivitlegilor penale, constituie infracţiuni. Denunţarea săvârşirii unei alte fapte decâta unei infracţiuni, de exemplu a unei abateri, faptcivil, contravenţie, chiar dacă are caracter

mincinos, nu realizează conţinutul infracţiunii dedenunţare calomnioasă.

Infracţiunea de denunţare calomnioasă nusubzistă în situaţia când invinuirea se referă la ofaptă penală pentru care acţiunea penală se pune înmişcare la plângerea prealabilă a persoaneivătămate. Pentru existenţa infracţiunii se mai cere ca

învinuirea, având ca obiect comiterea uneiinfracţiuni, să se facă prin denunţ sau plângere.

Cerinţa legii, referitoare la săvârşireainfracţiunii prin plângere sau denunţ, este împlinităchiar dacă plângerea sau denunţul nu s-au făcut curespectarea condiţiilor prevăzute de Codul de

procedură penală. Este necesar doar ca denunţulsau plângerea să cuprindă suficiente elemente de

natură a putea începe urmărirea penală.Pentru existenţa infracţiunii în forma propriu-zisă (forma tip) se mai cere ca învinuireasă se refere la o persoană determinată individual(nominal sau prin elemente de identificare certă)care să existe în realitate şi să fie în viaţă. Nu esteîndeplinită această cerinţă dacă învinuirea nu sereferă la nicio persoană ori se referă la o persoană

imaginară.215


material



Atunci când învinuirea priveşte mai multe persoane, ne aflăm în faţa unui concurs omogen deinfracţiuni, situaţia fiind similară şi atunci cândînvinuirea se face succesiv contra mai multor

persoane.În cazul alin.2 se cere ca probele produse

sau ticluite să fie "mincinoase" şi să fie făcute însprijinul unei învinuiri "nedrepte".

Producerea sau ticluirea de probemincinoase apar ca modalităţi indirecte dedenunţare calomnioasă.

Când producerea de probe sau ticluirea lor

constituie prin ea însăşi o infracţiune, se aplicăregulile referitoare la concursul de infracţiuni. b) Urmarea imediată, în ambelemodalităţi, constă în crearea unei stări de pericol

pentru buna desfăşurare a activităţii de înfăptuire a justiţiei. Urmarea periculoasă secundară estevătămarea efectivă adusă persoanei nevinovate.c) Legătura de cauzalitate. Între

activitatea subiectului activ şi urmarea imediatătrebuie să existe o legătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă

sau indirectă.S-a decis că împrejurarea că cel chemat în

judecată prin acţiune directă pentru săvârşirea unei

infracţiuni a fost achitat, nu înseamnă că implicitreclamantul se face vinovat de denunţarecalomnioasă.

A.Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu se


momentul în care denunţul, plângerea, respectiv probele mincinoase sunt aduse la cunoştinţa216





autorităţilor, fiind vorba de o infracţiunemomentană.

Epuizarea are loc în momentul comiteriiultimului act de învinuire mincinoasă sau al

producerii sau ticluirii de probe mincinoase. Fapta poate lua forma unei infracţiuni continuate.

B.ModalităţiInfracţiunea se comite în două modalităţi

normative, corespunzătoare celor două variante,varianta tip (directă) şi varianta asimilată(indirectă), aceasta din urmă având două

subvariante.Atunci când se comit simultan diferite

modalităţi normative, există o infracţiune unică şinu o pluralitate de infracţiuni.

C.Sancţiuni- alin. 1 - închisoare de la 6 luni la 3 ani- alin.2 - închisoare de la un an la 5 ani- alin.3 - pedeapsa se reduce potrivit art.76C.pen.


13. MĂRTURIA MINCINOASĂ

Art. 260 C.pen. - "(1) Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în oricealtă cauză în care se ascultă martori, faceafirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie

privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la 1la 5 ani.

217

Sanc iuni ț

5. Aspecte




(2) Fapta prevăzută în alineatul precendent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai inainte de a se produce arestareainculpatului, ori în toate cauzele mai înainte de ase fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altăsoluţie ca urmare a mărturiei mincinoase,martorul îşi retrage mărturia.(3) Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestareainculpatului sau în toate cauzele după ce s-a

pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă

solupe ca urmare a mărturiei mincinoase,instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76.(4) Dispoziţiile alin. (1)-(3) se aplică înmod corespunzător şi expertului sauinterpretului."

Martorul I.G., în cadrul procedurii succesorale desfăşurate în faţa notarului, a făcut

afirmaţii mincinoase cu privire la numărul succesorilor.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special constă în relaţiile sociale

privitoare la buna înfăptuire a justiţiei.Infracţiunea poate avea şi un obiect juridic

secundar, şi anume relaţiile sociale privitoare laanumite atribute esenţiale ale persoanei(demnitatea, libertatea) sau relaţiile sociale cucaracter patrimonial.

b)Obiectul material lipseşte.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este calificat şi nu poate fi decâtcel care are calitatea de martor, expert sauinterpret.

218







Nu are calitate procesuală de martor şi nu poate fi subiect al infracţiunii de mărturiemincinoasă persoana obligată a păstra secretul

profesional - fiind vorba de fapte sau împrejurări

de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fărăîncuviinţarea persoanei sau unităţii faţă de careeste obligată a păstra secretul (un medic care areobligaţia de a păstra secretul profesional).

Nu dobândesc calitatea de martor, şi caatare nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii demărturie mincinoasă, nici persoanele care sunt

părţi în proces.

Infracţiunea exclude participaţia penalăsub forma coautoratului. La comiterea faptei pot participa însă alte persoane în calitate de instigatorisau complici. Pentru instigator şi complice nu secere o calitate specială.

Coautoratul va fi posibil în cazul experţilor care în comun pot redacta un raport de expertizănecorespunzător adevărului.

b) Subiect pasiv principal este statul. Subiect pasivsecundar este persoana fizică sau juridică parte în proces, ale cărei interese şi drepturi sunt lezate sauvătămate prin săvârşirea infracţiunii.În cazul infracţiunii nu sunt prevăzute condiţiispeciale referitoare la timpul şi locul comiteriifaptei.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin douămodalităţi alternative: fie se fac afirmaţiimincinoase, fie că nu se spune tot ce se ştie asupraîmprejurărilor esenţiale într-o cauză judiciară.

Are semnificaţie penală numai aceaomisiune, care este de natură să inducă în eroareorganul judiciar.

Afirmaţiile sau omisiunile martoruluitrebuie să se refere la împrejurări esenţiale.

219



material



Prin "împrejurări esenţiale" trebuie să seînţeleagă situaţii şi împrejurări care se referă lafaptul principal al cauzei şi nu la aspecte adiacentece nu au legătură cu aceasta, de exemplu

elementele constitutive şi circumstanţele atenuantesau agravante într-un proces penal.

Pentru a fi realizat elementul material estenecesar ca martorul să fi fost întrebat de cătreorganul abilitat sau de către părţi privindîmprejurările esenţiale.

Nu interesează dacă martorul a depusmărturie în favoarea sau în defavoarea unei

persoane.Simpla contradicţie între ceea ce relateazămartorul şi ceea ce s-a întâmplat nu este o dovadăcă afirmaţiile acestuia au un caracter mincinos,deoarece uneori realitatea se poate percepe în moddeformat, în sensul că se pot uita anumite aspectecare sunt esenţiale. b) Urmarea imediată constă în starea de

pericol pentru buna desfăşurare a activităţii deînfăptuire a justiţiei.c) Legătura de cauzalitate. Între faptacomisă şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate, aceasta legătură rezultânddin însăşi materialitatea faptei.


Forma de vinovăţie este intenţia directă sauindirectă.



momentul în care făptuitorul a realizat una dintre

modalităţile alternative prevăzute în norma deincriminare.220

• Urmareaimediată• Legătura de

cauzalitate



Sanc iuni ț



În practica judiciară s-a decis că infracţiunea se consumă în momentul în caremartorul semnează declaraţia după ce audierea s-a terminat.

Infracţiunea se consumă în cazul expertului nu după întocmirea raporului deexpertiză şi semnarea lui, ci în momentul în careacest raport a fost depus la organul judiciar carea cerut efectuarea expertizei, întrucât numai dinacest moment poate să influenţeze o cauză penală,civilă etc.

În cazul unei traduceri scrise, infracţiunea se consumă în momentul când traducerea a fost depusă la organul judiciar.

Infracţiunea subzistă, nefiind necesar să sefi pronunţat o hotărâre ilegală sau dacă s-a dat osoluţie nedreaptă, fiind suficientă existenţa

pericolului de producere a unor asemeneaconsecinţe.

B.ModalităţiFapta are o modalitate tipică (alin.1) şi o

modalitate asimilată (alin.4). Fapta poate prezenta

o varietate de modalităţi de fapt.

C.Sancţiuni-alin.1 - ambele modalităţi normative - închisoarede la un an la 5 ani- alin.2 - mărturia mincinoasă nu se

pedepseşte dacă în cauzele penale mai înainte de ase produce arestarea inculpatului, ori în toate

cauzele, mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre221

Sanc iuni ț




sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare amărturiei mincinoase, martorul îşi retrage măturia,cauza de nepedepsire, de exonarare de răspundere

penală. Retragerea mărturiei mincinoase în timp

util de către autor nu are niciun efect asupracomplicelui şi instigatorului.- alin.3 dacă retragera mărturiei aintervenit în cauzele penale după ce s-a produsarestarea inculpatului sau în toate cauzele după ces-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altăsoluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţava reduce pedeapsa potrivit art.76 C.pen.

-alin.4 - aceste dispoziţii se aplică în modcorespunzător şi expertului sau interpretului Atâtcauza specială de nepedepsire, cât şi circumstanţalegală atenuantă au un caracter personal şi nuoperează în beneficiul eventualilor participanţi.


14. OMISIUNEA SESIZĂRII ORGANELOR JUDICIARE

Art. 263 C.pen. - "(1) Fapta funcţionarului public care luând cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia işi îndeplineşte sarcinile, omite sesizareade îndată a procurorului sau a organului deurmărire penală, potrivit legii de procedură

penală, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la5 ani.

(2) Dacă fapta este săvârşită de către un funcţionar public cu atribuţii de conducere sau222





de control, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 7 ani."

În practica judiciară s-a reţinut că numitul I.O., funcţionar la o unitate publică, a avut nişte simple bănuieli că o persoană încadrată în aceaunitate a comis un furt. Nefiind sigur, respectivneavând date şi cunoştiinţe certe, ci numai simplebănuieli, nu a sesizat organele abilitate - procuror

sau organele de cercetare penală - despre faptarespectivă. În lipsa unor asemenea reprezentări, s-a impus soluţia de achitare.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale cu privire la prompta înfăptuire a justiţiei

prin obligaţia funcţionarilor sau altor salariaţi de aaduce de îndată la cunoştinţa organelor abilitateinfracţiunea despre care a aflat în legătură cuserviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile

profesionale. b)Obiectul material lipseşte.

B.Subiecţii infracţiuniia)Subiectul activ nu poate fi decât un funcţionar

public.

În cazul formei agravate subiect activ poate fi numai un funcţionar public cu atribuţii deconducere sau de control.

Participaţia penală este posibilă numai subforma instigării sau a complicităţii morale. Textullegal prevede o condiţie de timp, respectiv casesizarea să se facă de îndată.

b) Subiectul pasiv este statul.

223





A.Latura obiectivăa) Elementul material constă într-o inacţiune.

Omisiunea la care se referă textulincriminator trebuie să privească comiterea unei

infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruiasubiectul activ îşi îndeplineşte sarcinile.

Infracţiunea subzistă numai atunci cândfăptuitorul a avut cunoştinţe certe, nu simple

bănuieli, despre infracţiunea în legătură cuserviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile.

Nu este necesar ca făptuitorul să ficunoscut pe acela ce a comis infracţiunea.

În literatura juridică s-a decis căfuncţionarul nu are obligaţia de sesizare în cazulinfracţiunilor în care acţiunea penală se pune înmişcare numai la plângerea prealabilă, cu excepţiainfracţiunilor supuse procedurii pentruinfracţiuniile flagrante.

Obligaţia de sesizare există în cazulinfracţiunilor la care acţiunea penală se pune în

mişcare numai la sesizarea sau cu autorizarea unuianumit organ.Obligaţia de sesizare a organelor judiciare

trebuie făcută de îndată, adică neîntârziat. b) Urmarea imediată constă în crearea uneistări de pericol pentru desfăşurarea normală aactivităţii de înfăptuire a justiţiei, iar în secundar,din împiedicarea realizării în condiţii legale a

activităţii unităţilor prevăzute în art.145 C.pen.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă de regulădin materialitatea faptei.


sau indirectă sau din culpă.

224



material


cauzalitate

B. Laturasubiectivă•




posibile.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care făptuitorul, având posibilitateade a sesiza organele judiciare, nu îşi îndeplineşteaceastă obligaţie.

În situaţia când omisiunea sesizării se prelungeşte şi după consumarea faptei, avem de aface cu o infracţiune continuă, epuizarea având locîn momentul când încunoştiinţarea a devenitinutilă.

B.ModalităţiInfracţiunea este prevăzută în două

modalităţi normative, cărora le pot corespunde ovarietate de modalităţi faptice.

C. Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 3 luni la 5 ani- alin.2 - închisoare de la 6 luni la 7 ani


15. FAVORIZAREA INFRACTORULUI

Art. 264 C.pen.. - "(1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau a

zădărnici urmărirea penală, judecata sauexecutarea pedepsei ori pentru a asigurainfractorului folosul sau produsul infracţiunii, se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.(2)Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege

pentru autor.225


Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale




(3)Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudăapropiată nu se pedepseşte."


a) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei

penale prin asigurarea descoperirii, cercetării şi judecării celor care au comis infracţiuni şi aexecutării sancţiunilor penale apjlcate acestora. b) Obiectul material . În unele cazuri,infracţiunea poate avea şi un obiect material care ar

putea consta în bunul provenit din infracţiunea

comisă.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale.

b)Subiectul pasiv este statul sau persoana ale căreiinterese au fost prejudiciate prin comiterea faptei.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în activitatea de a daajutor unui infractor, fie pentru a îngreuna sauzădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea

pedepsei, fie o înţelegere stabilită înainte sau întimpul comiterii infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii se cere să se

acorde un ajutor indiferent de natura infracţiuniisăvârşite.Se mai cere ca ajutorul să se dea unei

persoane care a comis anterior o infracţiune. Nuinteresează dacă ajutorul dat infractorului se referăla toate actele infracţionale comise de acesta saunumai la o parte din ele.

Ajutorul trebuie dat infractorului pentru a

îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata226






cauzalitate




sau executarea pedepsei ori pentru a-i asigurafolosul sau produsul infracţiunii.Elementul material poate consta şi într-o omisiune. b) Urmarea imediată constă în crearea uneistări de pericol pentru înfăptuirea justiţiei penale.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă,din materialitatea faptei.


sau indirectă.

A. Forme Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt

incriminate.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul când activitatea de ajutor a fost realizatăşi s-a produs urmarea imediată.

B.ModalităţiInfracţiunea este incriminată în două

modalităţi normative cărora le pot corespundemultiple modalităţi faptice.

C.Sancţiuni-alin. 1 - închisoare de la 3 luni la 7 ani-alin.2 - pedeapsa aplicată favorizatorului nu poatefi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege

pentru autor.D.Cauza de nepedepsireAlin.3 prevede că favorizarea săvârşită de soţ sau orudă apropiată nu se pedepseşte.

Acţiunea penală se pune în mişcare din

oficiu.227


Sanc iuni ț

5. Aspecte

rocesuale



16. EVADAREA

Art.269 C.pen. - "(1) Evadarea din starea legalăde reţinere sau de deţinere se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 2 ani.(2) Dacă fapta este săvârşită prin folosireade violenţe, de arme sau de alte instrumente ori de către două sau mai multe persoane împreună,

pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani.

(3) Pedeapsa aplicată pentru infracţiuneade evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără a se depăşi maximul general al închisorii.(4)Tentativa se pedepseşte."

A comis infracţiunea de evadare numitul I.G. care, aflându-se în executarea unei pedepse privative de libertate la Penitenciarul Slobozia, a profitat de neatenţia unui subofiţer şi a escaladat gardul unităţii, ascunzându-se apoi într-o pădure.

A. Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale privind autoritatea organelor judiciare şirespectarea stării legale de reţinere sau deţinere lacare o persoană este supusă.

Când fapta se comite în condiţiile alin.2 poate să apară şi un obiect juridic special secundar care constă în relaţiile sociale privitoare laintegritatea corporală sau sănătatea persoanei.

b)Obiectul material . Atunci când se folosescanumite violenţe, obiectul material constă în corpul

persoanelor vătămate ori eventual bunul distrus saualte bunuri.

228








B. Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ este o persoană aflată în starelegală de reţinere sau deţinere.

Este în stare de reţinere persoana împotriva

căreia s-a luat în mod concret, efectiv, măsura privativă de libertate a reţinerii în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

Se află în stare de deţinere cel care este privat de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a pedepsei închisorii.

Militarii în termen care se află într-o

închisoare militară, în executarea pedepseiînchisorii, dacă evadează comit infracţiunea deevadare, eventual în concurs cu infracţiunea deabsenţă nejustificată sau dezertare.

Nu se află în stare de deţinere persoanelesupuse internării medicale ca măsură de siguranţăsau ca măsură educativă privativă de libertate.Părăsirea acestor locuri în mod ilegal atrage numai

reinternarea lor.Participaţia este posibilă sub formacoautoratului şi a instigării, nu a complicităţii,deoarece înlesnirea evadării constituie oinfracţiune autonomă. Coautoratul la aceastăinfracţiune este prevăzut ca formă agravată.

b) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect pasiv secundar este persoana care, în cazul

formelor agravate, suferă anumite violenţe sauunitatea unde a fost reţinut sau deţinut legalfăptuitorul, când prin comiterea faptei s-au produsdistrugeri sau degradări în paguba acesteia.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin acţiuneade evadare a persoanei care se află în stare legalăde reţinere sau deţinere.

229

B. Subiec ii ț

infrac iunii ț • Subiectul activ• Subiectul




Infracţiunea de evadare subzistă şi cândreţinutul sau deţinutul fuge dintr-un punct de lucrusituat în afara penitenciarului sau dintr-un alt loc încare se găseşte (de exemplu din spital).

Atunci când evadarea se comite printr-unmijloc fraudulos (înşelăciune, mituire etc.) careconstituie prin el însuşi o infracţiune, va existaconcurs de infracţiuni între infracţiunea de evadareşi acea infracţiune.

Infracţiunea subzistă şi când cel deţinut saureţinut în mod legal fuge de sub escortă.

Întrucât şi reţinerea pentru cercetări trebuie

făcută în condiţiile prevăzute de lege, dacăreţinerea s-a făcut în aceste condiţii, faptaconstituie infracţiunea de evadare.

Fapta constituie infracţiunea de evadare şiîn situaţia când ulterior s-a dovedit că persoanareţinută sau arestată preventiv nu este vinovată deinfracţiunea a cărei comitere a determinat luareamăsurii, deoarece ceea ce interesează este ca în

momentul evadării persoana să fi fost lipsită delibertate în mod legal. b)Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol, de periclitare a bunei desfăşurări încondiţii legale a activităţii de înfăptuire a justiţiei

penale.În situaţia când infracţiunea s-a comis în

forma agravată, se creează o stare de pericol pentruviaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei

persoane.c) Legătura de cauzalitate. Între elementul materialşi urmarea imediată trebuie să existe o legătură decauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă, dinmaterialitatea faptei.

B.Latura subiectivăForma vinovăţiei constă în intenţie directă

sau indirectă.230


material


cauzalitate




A.Forme Actele pregătitoare nu se sancţionează.Tentativa este sancţionată.

Nu constituie tentativă, ci acte pregătitoare, distrugerea unui pat pentru a scoateun fier cu ajutorul căruia să perforeze zidul saufaptul tăierii păturii pentru a face o funie.

Constituie tentativă însă spargerea uşii sau plafonului camerei pentru a evada, fiind vorba deun început de executare.

Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care acţiunea de evadare este comisăîn mod concret, efectiv, evadatul reuşind săînlocuiască starea de deţinere, în care se afla înmod legal, cu starea de libertate, neavând relevanţăcât a durat această stare de libertate după evadare.

Activitatea infracţională nu poate continuadupă consumarea infracţiunii, neputând astfelîmbrăca forma infracţiunii continue sau infracţiunii

continuate, epuizarea având loc în momentulconsumării infracţiunii.

B.ModalităţiInfracţiunea este incriminată în două

modalităţi normative (alin.1) şi mai multemodalităţi agravate (alin.2), cărora le potcorespunde o multitudine de modalităţi faptice.

C.Sancţiuni- alin.1 - închisoare de la 6 luni la 2 ani- alin.2 - închisoare de la 2 la 8 ani- alin.3 - pedeapsa aplicată pentru infracţiunea deevadare se adaugă la pedeapsa ce se execută, fără ase depăşi maximul general al pedepsei imediatsuperioare.

231


Sanc iuni ț


Sanc iuni ț



Când făptuitorul a evadat din starea dereţinere ori de arestare preventivă, infracţiunea deevadare se află în concurs cu infracţiunea pentrucare evadatul fusese arestat preventiv.


17. NERESPECTAREA HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI

Art. 271 C.pen. - "(1) Împotrivirea la executareaunei hotărâri judecătoreşti, prin ameninţare faţăde organul de executare, se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a

fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa esteînchisoarea de la 1 la 5 ani.(2) Împiedicarea unei persoane de a folosi o locuinţă ori parte dintr-o locuinţă sau imobil,deţinute în baza unei hotărâri judecătoreşti, se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani saucu amendă.(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) sesăvârşeşte prin ameninţare, pedeapsa esteînchisoare de la 6 luni la 3 ani, iar dacă fapta a

fost săvârşită prin acte de violenţă, pedeapsa este

închisoare de la 1 la 5 ani.(4) Nerespectarea hotărârilor

judecătoreşti, prin sustragerea de la executareamăsurilor de siguranţă prevăzute în art. 112 lit. c)

şi d) i g), se pedepseşte cu închisoare de la o ș lună la 3 luni sau cu amendă.(5)Nerespectarea hotărârilor judecătore ti, prin ș neexecutarea, cu rea-credin ă, a pedepselor ț

complementare aplicare persoanelor juridice,232

5. Aspecterocesuale




prevăzute în art. 714 i în art. 71 ș 5 alin (2), se pedepse te cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau ș cu amendă."

S-a comis această infracţiune în următorul caz: inculpaţii au fost obligaţi printr-o sentinţă civilă rămasă definitivă să lase în posesiareclamanţilor din procesul civil două suprafeţe deteren pe care inculpaţii le ocupau fără drept. La

prezentarea executorului judecătoresc pentru a pune în executare acea sentinţă civilă, inculpaţiiau ameninţat organul de executare şi au refuzat să

pună la dispoziţia persoanelor vătămate terenurilerespective pe care acestea din urma le deţin înmod legal.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale care asigură autoritatea hotărârilor

judecătoreşti, fiind vorba deci de relaţiile sociale

referitoare la înfăptuirea justiţiei.Obiectul juridic special secundar constă înrelaţiile sociale privitoare la drepturile cetăţenilor care se realizează prin hotărâri judecătoreşti, ori înrelaţiile sociale privitoare la integritatea corporală,sănătatea ori libertatea persoanei.

b)Obiectul material îl constituie corpul persoanei,atunci când împotrivirea se exercită prin acte de

violenţă.Dacă actele de violenţă se realizează contra bunurilor, obiectul material este format din acele bunuri, din imobile sau părţi ale unor imobile.B.Subiecţii infracţiuniia ) Subiectul activ poate fi orice persoană.

În situaţia reglementată în alin.4 subiectactiv este numai cel în raport cu care s-a dispus omăsură de siguranţă din categoria celor prevăzuteîn art.112 lit.c) şi d) C.pen.

233





B. Subiec ii ț

infrac iunii ț • Subiectul activ



Participaţia penală este posibilă sub toateformele sale, cu excepţia modalităţii prevăzute înalin.4, când fapta nu poate fi comisă în formacoautoratului.

Ajutorul dat unui infractor care seîmpotriveşte la hotărârea judecătorească prinviolenţă sau ameninţare faţă de organul deexecutare, constituie acte de complicitate lainfracţiunea de nerespectare a hotărârilor

judecătoreşti şi nu infracţiunea de favorizare ainfractorului prevăzută în art.264 C.pen.

b ) Subiectul pasiv principal este statul, iar subiect

pasiv secundar este cel al cărui drept se valorifică prin punerea în executare a hotărârii judecătoreştiiar în unele cazuri, prevăzute expres în norma deincriminare, este şi persoana asupra căreia seexercită violenţa sau ameninţarea.

A. Latura obiectivăa) Elementul material . Infracţiunea se prezintă sub

forma a trei variante.În cazul primei variante elementul materialconstă într-o acţiune de împotrivire la executareaunei hotărâri judecătoreşti prin ameninţare.

Atunci când împotrivirea nu priveşte punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti,ci se referă la executarea unei hotărâri pronunţatede un alt organ de jurisdicţie, cerinţa legii nu este

satisfăcută.Fapta constituie infracţiunea denerespectare a hotărârilor judecătoreşti şi atuncicând acţiunea de împotrivire priveşte executareaunei ordonanţe prezidenţiale sau a unei hotărâri deexpedient, deoarece şi acestea au atributele unor hotărâri judecătoreşti.

Întrucât este vorba de o acţiune deîmpotrivire la executarea unei hotărâri, trebuie cahotărârea să fie executorie şi totodată să existe o

234



material



activitate faptică de punere în executare a aceleihotărâri de către organul de executare.

Dacă acţiunea de împotrivire nu s-arealizat prin violenţă sau ameninţare, fapta nu

constituie infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Se poate întâmpla ca, din cauzaactelor de violenţă, fapta să îmbrace forme maigrave decât cele prevăzute în art.271 C.pen. Într-unastfel de caz, se aplică regulile referitoare laconcursul de infracţiuni.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în alin.2 constă în împiedicarea unei

persoane de a folosi o locuinţă ori o parte dintr-olocuinţă sau imobil deţinut în baza unei hotărâri

judecătoreşti.Se cere ca locuinţa sau partea dintr-o

locuinţă sau imobil să fie deţinută în baza uneihotărâri judecătoreşti executorii.

Când făptuitorul foloseşte violenţe sauameninţări sunt incidente prevederile alin.3.

Prin "locuinţă" se înţelege suprafaţalocativă cu destinaţie de locuinţă care cuprindesuprafaţa locuibilă şi dependinţele, neincluzându-se şi suprafaţa locativă care se foloseşte în altescopuri decât acelea de locuit (ex.: garaje, birourietc).

Prin "parte dintr-o locuinţă" se înţelegespaţiul camerelor care fiind stabilite ca atare princonstrucţia lor, sunt destinate pentru locuit,inclusiv holurile, camerele de trecere, adică cele ceformează dependinţele.

Prin "parte dintr-un imobil" se înţeleg părţile folosite în comun sau în individual ale unuiimobil sau ale unui apartament cu mai multelocuinţe (de ex.: pod, spălătorie etc).

Fapta de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti prevăzută în alin.3 este mai gravă

235

Considera ii ț




cauzalitate




atunci când se comite prin ameninţare ori prin actede violenţă.

Cerinţa esenţială este îndeplinită cândfăptuitorul, spre exemplu, îmbrânceşte, împinge

din spate, trage afară din casă şi opune rezistenţă lareintrarea în locuinţă a unei persoane care deţinelocuinţa în baza unei hotărâri judecătoreşti, fiindvorba de acte de violenţă.

Dacă ulterior condamnării sale pentruinfracţiunea prevăzută în alin.3 făptuitorul reocupăterenul după ce persoana vătămată a fost repusă în

posesie, el va fi sancţionat a doua oară pentru

această infracţiune, deoarece fiind vorba de douăinfracţiuni distincte, săvârşite în momente diferite,nu există autoritate de lucru judecat.

Elementul material în modalitatea prevăzută în alin.4 se realizează prin nerespectareahotărârilor judecătoreşti prin sustragerea de laexecutarea măsurilor de siguranţă prevăzute deart.112 lit.c), d) i g) C.pen.ș

b) Urmarea imediată constă în creareaunei stări de pericol pentru desfăşurarea normală aactivităţii de înfăptuire a justiţiei. În secundar, caurmare imediată poate să apară şi o vătămare aintegrităţii fizice a persoanei sau a altor drepturi ale

persoanei recunoscute printr-o hotărâre judecătorească.c) Legătura de cauzalitate. Între elementul

material şl urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă, de regulă,din materialitatea faptei.

B. Latura subiectivăForma vinovăţiei constă în intenţie directă

sau indirectă.În situaţia în care făptuitorul nu cunoştea

calitatea oficială a persoanei, se va reţine după caz236



infracţiunea de loviri sau alte violenţe ori deameninţare etc.

A.Forme

Actele de pregătire şi tentativa nu se pedepsesc.

Infracţiunea se consumă în momentul încare se săvârşeşte acţiunea incriminată. Fapta poatecăpăta uneori forma infracţiunii continuate saucontinue, epuizarea având loc în momentulcomiterii ultimei activităţi infracţionale.

B.ModalităţiInfracţiunea este prevăzută într-o

modalitate normativă tipică (alin.1) şi douămodalităţi normative de specie (alin.2 şi alin.4).Există şi modalităţi agravate (alin.3). Pe lângăacestea există multiple modalităţi de fapt.

C.Sancţiuni

- alin.1 teza I (fapta s-a comis prinameninţare) - închisoare de la 6 luni la 3 ani- alin.1 teza a ll-a (fapta s-a comis prin actede violenţă) -închisoare de la 1 la 5 ani- alin.2 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă- alin.3 teza I - închisoare de la 6 luni la 3ani

- alin.3 teza a ll-a - închisoare de la 1 la 5ani- alin.4 - închisoare de la o lună la 3 lunisau amendă- alin.5 – de la 3 luni la un an sau cuamendă.

237

4.Forme.


Sanc iuni ț





1. Latura subiectivă a infrac iunii de abuz înț serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246C.pen.) constă :

a). numai în inten ie directă;ț

b). În inten ie directă, inten ieț ț indirectă sau culpă;c). În inten ie directă sau inten ieț ț indirectă.

2. Varianta agravată a infrac iunii de purtareț abuzivă constă în:

a). producerea unei pagube mai mari de5.000 lei;

b). vătămarea intereselor legale ale unei persoane;c). lovirea sau alte acte de violen ă fa ăț ț

de o persoană.

3. Latura subiectivă a infrac iunii de luare deț mită (art. 254 C.pen.) constă în:

a). inten ie indirectă;ț

b). inten ie directă, calificată prin scop;ț

c). inten ie directă sau indirectă.ț

238


TEST DE

AUTOEVALUARE



4. Fapta unei persoane de a da bani unuifunc ionar ca să falsifice un înscris oficialț constituie infrac iunea de :ț

a). instigare la fals intelectual; b). dare de mită;c). instigare la fals material în înscrisurioficiale.

5. Nu se poate re ine infrac iunea deț ț nerespectare a hotărârilor judecătore ti (art. 271ș C.pen.) atunci când:

a). împotrivirea se face prin simple

afirma ii;ț b). este vorba de o parte a unui imobil;c). opunerea s-a exercitat în cursulexecutării hotărârii i nu de la început.ș

BIBLIOGRAFIE



239

BIBLIOGRAFIE



Unitatea de învă are nr.Vț

INFRAC IUNI DE FALS Ț

Cuprins:

1. Infrac iunea de Falsificare de monede sau deț alte valori, art. 282;

2. Infrac iunea de Falsificare de timbre, mărci sauț bilete de transport, art. 283 CP ;

3. Infrac iunea de Falsificare de valoro străine, art.ț 284 CP ;

4. Infrac iunea de De inere de instrumente înț ț

vederea falsificării de valori, art. 285 CP ;5. Infrac iunea de Fals material în înscrisuriț oficiale, art. 288 CP ;

6. Infrac iunea de Fals intelectual, art. 289 CPț ;

7. Infrac iunea de Fals în înscrisuri sub semnaturăț privată, art. 290 CP ;

8. Infrac iunea de Uz de fals, art. 291 CPț ;

9. Infrac iunea de Fals în declara ii, art. 292 CP.ț ț




240

Cuprins




1. FALSIFICAREA DE MONEDE SAU DE

ALTE VALORI

Art. 282 C.pen. - (1) Falsificarea de monedămetalică, monedă de hârtie, titluri de credit

public, cecuri, titluri de orice fel pentruefectuarea plăţilor, emise de instituţia bancarăori de alte instituţii de credit competente, sau

falsificarea oricăror alte titluri ori valori

asemănătoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează

punerea în circulaţie, în orice mod, a valorilor falsificate arătate in alineatul precendent, saudeţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.(3) Dacă faptele prevăzute in alineatele

precedente ar fi putut cauza o pagubă importantă

sistemului financiar, pedeapsa este închisoareade la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacă au cauzat o pagubă importantă sistemului

financiar, pedeapsa este închisoarea de la 10 la20 de ani şi interzicerea unor drepturi.(4) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul C.R.

care după falsificarea unor bancnote, le-a pus încirculaţie, acţiunile acestuia realizând elementelea două infracţiuni distincte în concurs ideal.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic generic. În cazultuturor infracţiunilor de fals, obiectul juridicgeneric îl constituie relaţiile sociale privitoare la

încrederea publică de care trebuie să se bucure241






anumite lucruri cărora li se atribuie prin textelegale însuşirea de a exprima adevărul. b) Obiectul juridic special îl constituieansamblul relaţiilor sociale referitoare la„încrederea publică" (fides publica), care trebuieacordată monedelor, precum şi celorlalte valoricare se găsesc în mod oficial în circulaţie, cât şioperaţiunilor legale efectuate în cadrul circulaţieimonetare sau a instrumentelor de credit şi piaţă.c)Obiectul material diferă în raport cu activitatearealizată de către subiectul activ :-conform art.282 C.pen., obiectul material al

infracţiunii analizate constă în moneda metalicăsau moneda de hârtie, titlurile de credit publice,cecurile, titlurile de orice fel, ori alte titluri orivalori asemănătoare care sunt falsificate.-în situaţia infracţiunilor derivate de punere încirculaţie sau de deţinere a monedelor sau valorilor falsificate, monedele sau valorile puse în circulaţiesau deţinute în vederea punerii în circulaţie,

constituie obiectul material al infracţiunilor.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate formeleei: coautorat, instigare şi complicitate.

b) Subiectul pasiv este instituţia emitentă ale căreiinterese sunt periclitate prin faptele comise.

Subiectul pasiv poate fi şi o persoană fizicăsau juridică care a primit monedele sau altedocumente înscrise în norma de incriminare şi careau fost alterate sau contrafăcute, fiind vorba de oinducere în eroare a acestor persoane.

A. Latura obiectivăa) Elementul material presupune o acţiune defalsificare de monede sau de alte valori, respectiv,

o operaţiune de contrafacere sau de alterare.242





pasiv




Prin contrafacere se înţelegeconfecţionarea, producerea, imitarea unei monedesau altei valori.

Alterarea constă în modificarea

conţinutului sau aspectului unei monede sau a uneivalori adevărate, creându-se, de regulă, aparenţaunei valori mult mai ridicate care i-ar asigurafăptuitorului avantaje materiale superioare celor care s-ar fi putut obţine cu moneda sau valoareainiţială.

Infracţiunea subzistă numai dacă monedasau valoarea falsificată corespunde uneia dintre

monedele sau titlurile de valoare enumerate delege.

Pentru realizarea elementului material alinfracţiunii principale (art.282 alin.1 C.pen.) se maicere ca aceste monede, titluri sau valori să aibă

putere circulatorie.Elementul material în cazul infracţiunilor

derivate, prevăzute în art.282 alin.2 C.pen., constă,

fie în acţiunea de punere în circulaţie, fie acţiuneade deţinere în vederea punerii în circulaţie amonedelor sau valorilor falsificate de natura celor arătate în prevederile alin.1 al textului.

Prin acţiunea de "punere în circulaţie" seînţelege introducerea monedelor, titlurilor saucelorlalte valori falsificate în circuitul economlco-financiar-monetar, urmând a îndeplini aceleaşi

funcţii economice ca şi cele reale, adevărate (ex.:efectuarea de plăţi). A deţine monede sau alte valori falsificate

înseamnă primirea şi păstrarea acestora în vederea punerii lor în circulaţie. b) Urmarea imediată. Săvârşirea oricăreiadintre cele 3 Infracţiuni incriminate, creează o starede pericol pentru relaţiile sociale care se bazează

pe încrederea publicului atribuită monedelor ori

243




cauzalitate




celorlalte valoriaflate legal în circuitul financiar- bancar.c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea Imediată trebuie să existeo legătură de cauzalitate. Aceasta rezultă dinmaterialitatea faptei.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă sauindirectă.

A.FormeCu toate că nu sunt pedepsite, unele acte

pregătitoare sunt incriminate distinct, autonom subforma infracţiunii corelative (derivate) de deţinerede valori falsificate în vederea punerii în circulaţie.

Tentativa în toate cele trei infracţiuni (cea principală sau cele derivate) se sancţioneazăconform art.282 alin.4 si art.21 C.pen.

Dacă mijloacele folosite pentru falsificare

sunt improprii prin natura lor să producă efectulsau executarea acţiunii a fost concepută în modabsurd, potrivit art.20 alin.ultim C.pen., nu existătentativă.

Consumarea. Infracţiunile analizate seconsumă în momentul realizării activităţiimateriale incriminate şi producerii stării de pericol

pentru relaţiile sociale ocrotite, respectiv,

încrederea publică în autenticitatea monedelor saualtor valori, precum şi în circulaţia monetară ori încea a instrumentelor de credit.

În cazul infracţiunilor continuate saucontinue epuizarea are loc odată cu încetareaultimei acţiuni ori odată cu încetarea acţiunii.

B.Modalităţi

Potrivit textului incriminator, fiecare dincele trei infracţiuni se prezintă sub forma unei244





modalităţi normative simple şi a câte douămodalităţi normative agravate.

C.Sancţiuni-art.282 alin.1 şi 2 - închisoare de la 3 la 12 ani şiinterzicerea unor drepturi- art.282 alin.3 - închisoare de la 5 la 15ani şi interzicerea unor drepturi (dacă ar fi pututcauza o pagubă importantă sistemului financiar)- art.282 alin.3 - închisoare de la 10 la 20de ani şi interzicerea unor drepturi (dacă s-a cauzato pagubă importantă sistemului financiar)

Monedele şi valorile falsificate puse încirculaţie sau deţinute în vederea punerii încirculaţie vor fi supuse confiscării speciale.


2. FALSIFICAREA DE TIMBRE, MĂRCI SAU BILETE DE TRANSPORT

Art.283 C.pen. - "(1) Falsificarea de timbre,mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, biletesau foi de călătorie sau transport, cupoanerăspuns internaţional, ori punerea in circulaţie aunor astfel de valori falsificate, se pedepseşte cuînchisoarea de 6 luni la 5 ani.(2) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul R.l.care a spălat şi radiat de pe mărcile poştale

folosite amprenta ştampilei aplicate anterior.

245

Sanc iuni ț


Practică

judiciară




După executarea acestor operaţiuni ilegale arepus în circulaţie acele mărci poştale.


a) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale în cadrul cărora oamenii folosesc,datorită încrederii ce le acordă, timbrele, mărcile

poştale, precum şl celelalte valori indicate de textulincriminator. b) Obiectul material este diferit după cumactivitatea ilicită se realizează prin contrafacere saualterare.

Atunci când falsificarea se va realiza princontrafacere, obiectul material constă înmaterialele din care s-au confecţionat timbrele,mărcile poştale, plicurile sau cărţile poştale.

În situaţia în care falsificarea s-a realizat prin alterare, obiectul material constă în timbre,mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, biletesau foi de călătorie sau transport, cupoane răspuns

internaţional falsificate.Infracţiunea corelativă de punere în

circulaţie are ca obiect material timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale, bilete sau foide călătorie sau transport, cupoane răspunsinternaţional falsificate pe care subiectul activ le-a

pus în circulaţie.Pentru a constitui obiectul material al

infracţiunii pe care o analizăm, este necesar catimbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale, biletele sau foile de călătorie sau transport,cupoanele răspuns internaţional falsificate să fiedintre cele aflate în mod legal în circulaţie înmomentul comiterii infracţiunii.


246


A.Obiectul

infrac iunii ț • Juridic generic• Juridic special • Material


• Subiectul

activ• Subiectul

pasiv



a) Subiectul activ poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate formelesale.

b) Subiectul pasiv este instituţia stabilită, potrivit

dispoziţiilor legale, să pună în circulaţie obiectelece formează obiectul material al infracţiunii.Subiectul pasiv poate fl şi o persoană fizică sau

juridică ale căror interese au fost lezate princomiterea faptei.

A.Latura obiectivăa) Elementul material.

La infracţiunea principală subliniem căelementul material constă în acţiunea de falsificarea timbrelor, mărcilor sau biletelor de transport.

În cazul infracţiunii derivate elementulmaterial constă într-o acţiune de punere încirculaţie a valorilor falsificate care formeazăobiectul material. b) Urmarea imediată constă în crearea unei

stări de pericol pentru valoarea socială ocrotită delege.c) Legătura de cauzalitate. Între acţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate.

B.Latura subiectivăInfracţiunile se comit cu intenţie directă

sau indirectă.

A.Forme Actele pregătitoare nu sunt sancţionate,

însă ele sunt incriminate ca infracţiune autonomăconform prevederilor art.285 C.pen.

Tentativa se pedepseşte.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul când s-a realizat falsificarea valorilor arătate expres în textul incriminator.247




imediată•

Legătura decauzalitate



Sanc iuni ț



Epuizarea are loc în cazul infracţiunii principale în momentul încetării ultimei acţiuni,respectiv când contrafacerea în serie a luat sfârşit,iar când valorile falsificate au fost puse în

circulaţie epuizarea are loc atunci când nu vor maiexista valori false care ar putea fi puse în circulaţie.

B.ModalităţiAtât infracţiunea principală, cât şi cea

derivată prezintă câte o modalitate normativă.

C.Sancţiuni- închisoare de la 6 luni la 5 ani- tentativa se sancţionează potrivit art.21 şiart.283 alin.2 C.pen.- timbre, mărci poştale, plicuri poştale,cărţi poştale, bilete sau foi de călătorie sautransport, cupoane răspuns internaţional vor ficonfiscate în baza art.118 lit.a C.pen.


3. FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE

Art.284 C.pen. - "Dispoziţiile cuprinse in acest capitol se aplică şi in cazul când infracţiunea

priveşte monede sau timbre ale altor state ori altevalori străine."

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special este identic cu cel alinfracţiunilor de la art.282 şi 283 C.pen.

b)Obiectul material . Facem trimitere la analizafăcută articolelor precedente.

248

Sanc iuni ț



1. Con inutul ț

legal



Mai trebuie subliniat faptul că se cere camoneda străină falsificată să aibă curs legal în ţarărespectivă, iar titlurile sau celelalte valorifalsificate trebuie să se afle în circulaţie la data

comiterii faptei.

B.Subiecţii infracţiuniiFacem trimitere la analiza făcută

articolelor precedente (art.282 şi 283 C.pen.).

Facem trimitere la analiza făcută

articolelor precedente (art.282 şi 283 C.pen.).

Facem trimitere la analiza făcutăarticolelor precedente (art.282 şi 283 C.pen.).


4. DEŢINEREA DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA FALSIFICĂRII DE VALORI

Art.285 C.pen. - " Fabricarea ori deţinerea de

instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor enumerate înart.282-284 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."

A comis această infracţiune numitul I.G. ladomiciliul căruia s-au găsit mai multe aliaje şicerneluri care erau apte şi în acelaşi timpdestinate a servi la falsificarea monedelor. Pebaza materialului probator s-a stabilit că

249

3. Con inutul ț

constitutiv

4.Forme. Modalită i.ț Sanc iuni

5. Aspecte





făptuitorul cu ajutorul acestor materiale a falsificat mai multe monede. În speţa redată s-a făcut aplicarea art.33 lit.a C.pen., întrucât s-aucomis două infracţiuni în concurs real.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale privitoare la încrederea publicăacordată valorilor enumerate în art.282-284C.pen. . b) Obiectul material constă îninstrumentele sau materialele care sunt deţinute înscopul de a servi la falsificarea valorilor sautitlurilor enumerate în art.282-284 C.pen..

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate formelesale.

b) Subiectul pasiv principal este statul, iar în plansecundar subiect pasiv poate fi instituţia care învirtutea dispoziţiilor legale emite sau efectueazăoperaţiuni cu valorile sau titlurile enumerate înart.282-284 C.pen. .

A. Latura obiectivă

a) Elementul material constă fie într-o acţiune defabricare, fie într-o acţiune de deţinere a unor instrumente sau materiale în scopul arătat în textulincriminator.

Pentru existenţa infracţiunii se cere cainstrumentele sau materialele fabricate sau deţinutesă fie apte de a putea fi folosite la comiterea uneifalsificări de valori sau titluri.

b) Urmarea imediată constă în creareaunei stări de pericol pentru încrederea publică ce250





• Subiectul activ

3. Con inutul ț

constitutiv




cauzalitate




derivă din confecţionarea sau deţinereainstrumentelor sau materialelor în vedereafalsificării de valori.c) Legătura de cauzalitate. Între urmareaimediată şi fapta incriminată trebuie să existeraport de cauzalitate.

B. Latura subiectivă. Infracţiunea se comite cuintenţie directă.A.Forme

Actele pregătitoare şi tentativa nu suntincriminate.

Acţiunea de fabricare de instrumente saumateriale poate să îmbrace forma infracţiuniicontinuate, iar deţinerea instrumentelor saumaterialelor este prin însăşi natura sa o infracţiunecontinuă.

Epuizarea are loc când acţiunea defabricare sau de deţinere a încetat.

B.ModalităţiInfracţiunea cunoaşte două modalităţinormative, cărora le pot corespunde o varietate demodalităţi faptice.

C.Sancţiuni-închisoare de la 6 luni la 5 ani-instrumentele şi materialele care au servit sau care

au fost destinate să servească la comiterea faptei prevăzute de art.285 C.pen. vor fi confiscate în baza art.118 C.pen.


251


Sanc iuni ț

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale



5. FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

Art. 288 C.pen. - (1) Falsificarea unui inscris

oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să

producă consecinţe juridice, se pedepseşte cuînchisoare de la 3 luni la 3 ani.(2) Falsul prevăzut în alineatul precedent,săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare 6 luni la5 ani.

(3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficialebiletele, tichetele sau orice alte imprimate

producătoare de consecinţe juridice.(4) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune, numitul R.C.care şi-a falsificat libretul CEC înscriind în locul

sumei de 20 lei suma de 200 lei, intenţionând să

preia de la CEC o sumă mai mare decât avea înmod real pe libret.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special constă înrelaţiile sociale referitoare la încrederea publicăcare se acordă autenticităţii înscrisurilor oficiale,

considerându-se că ele exprimă numai adevărul. b) Obiectul material va fi înscrisul oficialasupra căruia se exercită acţiunea făptuitorului,respectiv înscrisul care este supus acţiunii defalsificare, indiferent dacă fapta se comite princontrafacere sau prin alterare.

Înscrisul oficial în viziunea dreptului penalsunt şi originalul şi duplicatul, cât şi triplicatul

precum şi copiile legalizate sau certificate.252

1. Con inutul ț

legal

Practică

judiciară





• Subiectul activ



Pentru a putea constitui obiectul material alinfracţiunii, înscrisurile oficiale trebuie să fiesusceptibile să producă consecinţe juridice.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană în cazulmodalităţii prevăzute în alin.1.

În varianta prevăzută în alin.2 subiectulactiv nu poate fi decât persoana care are calitateade funcţionar şi care comite fapte în exerciţiulatribuţiilor sale de serviciu. Infracţiunea poate ficomisă de mai mulţi subiecţi activi.

b) Subiectul pasiv este organul, unitatea, instituţia publică, regia autonomă, societatea comercială etc.ori persoana juridică de drept public căreia i seatribuie în mod nereal înscrisul oficial falsificat.Subiect pasiv adiacent (secundar) poate fi şi o

persoană fizică sau juridică prejudiciată în propriilesale interese şi faţă de care se produc consecinţe

juridice în urma contrafacerii sau alterării

înscrisurilor oficiale.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în acţiunea defalsificare care poate îmbrăca, fie formacontrafacerii scrierii ori a subscrierii, fie formaalterării în orice mod.

Contrafacerea scrierii presupune „strictosenso" plăsmuirea, confecţionarea sau ticluireaunui înscris fictiv prin imitare, dându-i aparenţaunui înscris oficial autentic.

Contrafacerea subscrierii sau semnăturiiconstă în executarea semnăturii unei persoane realesau fictive prin reproducerea semnăturii originalesau prin semnătura fictivă.

Falsul material în înscrisuri oficiale prin

contrafacerea subscrierii se va reţine şi atunci când253



material



este contrafăcută amprenta unei ştampile aplicate pe un înscris oficial.

Prin alterarea unui înscris adevărat preexistent, înţelegem denaturarea materială fizică

a scrierii de pe un înscris prin diverse mijloace şi procedee de înlăturare, modificare, schimbare,transformare sau adăugire de text, de natură aafecta conţinutul scrierii.

Acţiunea de falsificare va constituielementul material al infracţiunii numai în măsuraîn care vor fi îndeplinite două cerinţe esenţiale şianume: înscrisul să facă parte din categoria

înscrisurilor oficiale, iar pe de altă parte înscrisuloficial falsificat să fie susceptibil să, producăconsecinţe juridice.Falsificarea unui înscris oficial lovit de nulitaterelativă constituie infracţiunea prevăzută în art.288C.pen., deoarece, un astfel de înscris producându-şiefectele până în momentul când anularea lui estecerută de cel îndreptăţit şi pronunţată prin hotărâre

judecătorească, fapta îndeplineşte condiţia cerutăde lege pentru existenţa acestei infracţiuni, adicăeste de natură să producă consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în creareaunei stări de pericol pentru relaţiile socialereferitoare la încrederea publică ce se acordăînscrisurilor oficiale, autenticităţii şi sincerităţiiacestora.

c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă dinmaterialitatea faptei.


sau indirectă.

254

•


cauzalitate

B. Latura



A.Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi

implicit nu sunt pedepsite.Tentativa la această infracţiune

se sancţionează.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul când executarea acţiunii ilegale a fostdusă până la capăt, a fost încheiată şi s-a produsurmarea imediată, adică întocmirea unui înscrisoficial fals care prezintă aparenţa unui înscrisautentic şi prin aceasta crearea unei stări de pericol

pentru încrederea publică.

B.ModalităţiInfracţiunea se prezintă sub forma unei

variante simple şi a unei variante agravate,deosebirea dintre acestea constând în calitateasubiectului activ care, în cazul formei calificate,trebuie să fie un funcţionar sau alt salariat care acomis fapta în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu.

În ambele cazuri infracţiunea poate ficomisă prin una din cele trei modalităţi normativeredate în mod expres în text, cărora pot să lecorespundă o multitudine de modalităţi faptice.

C.Sancţiuni- art. 288 alin.1 - închisoare de la 3 luni la3 ani

- art. 288 alin.2 - închisoare de la 6 luni la5 ani (în cazul formei agravate)


6. FALSUL INTELECTUAL

255


Sanc iuni




Art. 289 C.pen. - " (1) Falsificarea unui înscrisoficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un

funcţionar aflat in exerciţiul atribuţiilor deserviciu, prin atestarea unor fapte sau

imprejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele datesau imprejurări, se pedepseşte cu închisoare de la6 luni la 5 ani.(2) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numitul I.O.care, în calitate de şef de tură, la vama Nădlac a

falsificat trei chitanţe pentru a permite înscriereaîn circulaţie prin eludarea dispoziţiilor legale aunui număr de trei autoturisme.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special îl constituierelaţiile sociale referitoare la încrederea ce trebuieacordată valabilităţii şi autenticităţii înscrisurilor

oficiale şi a activităţii desfăşurate de funcţionarii publici sau de alte categorii de funcţionari pentruîntocmirea acestor înscrisuri. b) Obiectul material poate fi numai unînscris oficial asupra căruia se realizează în modnemijlocit activitatea de falsificare.


a) Subiectul activ nu poate fi decât o persoană careare o anumită calitate, aceea de funcţionar şi caresăvârşeşte infracţiunea în exerciţiul atribuţiilor deserviciu.

Fapta poate fi comisă şi în participaţie. b) Subiectul pasiv este unitatea sau instituţia încadrul cărora s-a săvârşit falsul, întrucât prestigiulşi eventual autoritatea lor sunt compromise prin

faptul că un înscris emis de un funcţionar public,funcţionar sau alt salariat al lor aflat în exerciţiul256







• Subiectul activ



atribuţiilor de serviciu este afectat de o alterare arealităţii pe care trebuie să o exprime.Subiectul pasiv secundar al falsului intelectual este

persoana fizică sau juridică ale cărei interese au

fost periclitate prin comiterea faptei.Falsul intelectual nu poate fi săvârşit decât

în timpul cât se întocmeşte înscrisul şi implict, lalocul unde s-a procedat la întocmirea acestuia.

A. Latura obiectivăa) Elementul material presupune o activitate defalsificare a unui înscris oficial în conţinutul său,

prin două modalităţi alternative, respectiv, fie prinatestarea unor fapte sau împrejurărinecorespunzătoare adevărului, fie prin omisiuneacu intenţie de a insera unele date sau împrejurăricare au avut loc în realitate şi care ar fi trebuit săfie constatate.

Infracţiunea este comisivă, dar poate fisăvârşită atât prin comisiune, cât şi prin omisiune.

Atestarea înseamnă arătarea că o anumităfaptă sau împrejurare a existat sau există cumenţionarea datelor necesare pentru identificareaşi caracterizarea acelei fapte sau împrejurări.

Atestarea este necorespunzătoareadevărului şi deci mincinoasă, atunci când prinaceasta se arată în mod denaturat fapta sauîmprejurarea asupra căreia poartă atestarea.

Omisiunea constă dintr-o inacţiune voită,

adică făptuitorul cu intenţie nu inserează uneledate, fapte sau împrejurări în înscrisul oficial cu

prilejul întocmirii acestuia, aspecte de care luase şi pe care avea obligaţia de serviciu să le menţioneze,respectiv, să le treacă în acel înscris, care estedestinat să facă proba.

Prin urmare, în cazul omisiunii făptuitorulnu alterează cu nimic forma înscrisului, aspectul

257



material



său fizic, ci numai conţinutul înscrisului care, înfinal, nu mai corespunde total sau parţial realităţii.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar caactivitatea ilegală desfăşurată de către făptuitor să

îndeplinească anumite cerinţe esenţiale. În primulrând, falsul intelectual trebuie să se realizeze cu

prilejul întocmirii înscrisului oficial.în al doilea rând, falsificarea trebuie săvârşită decătre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu.Legiuitorul român nu a prevăzut în textulincriminator condiţia ca falsificarea înscrisului

oficial să fie de natură a produce efecte, consecinţe juridice, însă considerăm că pentru îndeplinireaelementelor constitutive ale infracţiunii cerinţa demai sus trebuie îndeplinită.

b)Urmarea imediată constă în atingerea adusăîncrederii publice acordate înscrisurilor oficiale.c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe o

legătură de cauzalitate. Aceasta, de regulă, rezultădin materialitatea faptei.


sau indirectă.

A.Forme

Actele pregătitoare nu sunt incriminate şiimplicit nu sunt pedepsite.Tentativa la această infracţiune se

sancţionează, atunci când fapta se comite printr-oacţiune.

Infracţiunea se consumă în momentul încare se termină, se finalizează întocmireaînscrisului oficial fals, respectiv, atunci când a fost

perfectat prin aplicarea ştampilei sau a sigiliului,nefiind necesar ca înscrisul falsificat să fi fost

258

4.Forme.



cauzalitate

B. Laturasubiectivă• Vinovă ia



folosit, fiind suficientă doar producerea unei stăride pericol.

B.ModalităţiInfracţiunea cunoaşte două modalităţi

normative, cărora le pot corespunde o varietate demodalităţi faptice.

C.Sancţiuni- art.289 C.pen. - închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Acţiunea penală se pune în mişcare dinoficiu.7. FALSUL ÎN ÎNSCRISURI SUB

SEMNĂTURĂ PRIVATĂ

Art. 290 C.pen. - " (1) Falsificarea unui înscrissub semnătură privată prin vreunul din modurilearătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşteînscrisul falsificat ori îl încredinţează altei

persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarede la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.(2) Tentativa se pedepseşte."

A comis această infracţiune numita I.R.care, în timpul procesului de partaj cu fostul ei

soţ, a redactat o declaraţie în care a menţionat nereal că acesta este de acord cu acţiunea şi că nuare nicio pretenţie la apartamentul din litigiu.

După completarea înscrisului respectiv, l-a prezentat instanţei de judecată.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiile

sociale referitoare la încrederea publică în adevărul259

Sanc iuni









pe care trebuie să îl exprime înscrisurile subsemnătură privată producătoare de consecinţe

juridice, atunci când sunt folosite sau încredinţatealtuia spre folosire.

b)Obiectul material îl constituie înscrisurile subsemnătură

privată.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.

Participaţia penală este posibilă sub toate

formele ei : coautorat, instigare şi complicitate. b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăale cărei interese au fost ori ar urma să fie lezate.

A. Latura obiectivăa) Elementul material constă în 2 acţiuni comisivesuccesive : o acţiune de falsificare a înscrisului

(prin contrafacerea scrierii şi subscrierii sau prinalterarea lui în orice mod) şi o acţiune de folosire aînscrisului falsificat ori încredinţarea sa sprefolosire altei persoane.

Prin acţiunea de contrafacere a scrierii seînţelege imitarea, reproducerea frauduloasă ascrierii unui act sub semnătură privată în vedereademonstrării că scrierea, în felul cum a fost imitată,este cea originală şi exprimă voinţa autoruluiactului.

In cazul falsificării înscrisului princontrafacere, esenţială este contrafacereasubscrierii, adică a semnăturii, deoarece ceea ce dăcaracter veridic înscrisului sub semnătură privatăconstă tocmai în semnătura aflată pe el.

Alterarea înscrisului sub semnătură privată presupune denaturarea, modificarea, schimbarea

260



material


•

Subiectul activ



sau transformarea acestui înscris în altul, contrar realităţii.

Infracţiunea există numai dacă acţiunea defalsificare este urmată de acţiunea posterioară de

folosire sau încredinţare spre folosire a înscrisuluifalsificat; simpla falsificare a înscrisuluisubsemnătură privată nu constituie infracţiune.

În ipoteza încredinţării înscrisului altei persoane este necesar ca încredinţarea să se fi făcutîn scopul folosirii acelui înscris şi nu în vreun altscop.

Pentru existenţa infracţiunii se cere ca

înscrisul falsificat să aibă aparenţa unui actveritabil, cu o anumită semnificaţie juridică şicapabil să aibă o putere probatorie. b) Urmarea imediată constă în creareaunei stări de pericol pentru încrederea publicăacordată valorii probante a unor asemeneaînscrisuri.c) Legătura de cauzalitate. Între activitatea

făptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă dinmaterialitatea faptei.

B. Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă,

intenţie care priveşte atât acţiunea de falsificare,cât şi pe cea de folosire sau încredinţare unei alte

persoane în vederea folosirii.

A.Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi

implicit nu sunt pedepsite.Tentativa la această infracţiune se

sancţionează.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care înscrisul falsificat este folosit de261



cauzalitate




către autor ori este încredinţat de acesta altei persoane pentru a-l folosi.

B.ModalităţiInfracţiunea prezintă în primul rând

modalităţiile normative specifice infracţiunii prevăzute de art.288 C.pen. (contrafacerea), iar încompletarea acestora, succesiv, modalitateafolosirii înscrisului fals de către făptuitor şimodalitatea încredinţării înscrisului unei alte

persoane pentru a-l folosi.în realitate pot să apară o varietate de modalităţi

faptice.

C.Sancţiuni- art.290 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă.


8. UZUL DE FALS

Art. 291 C.pen. - " Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este

fals, in vederea producerii unei consecinţe

juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial şi cuînchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendăcând înscrisul este sub semnătură privată."

A comis această infracţiune inculpatul care a folosit un certificat eliberat deadministraţia financiară - în care se menţiona

neconform cu realitatea că figurează în evidenţele fiscale cu un imobil pentru care a plătit impozit 262

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale





din anul 1993 - în vederea obţinerii hotărârii judecătoreşti civile prin care să se constate că prinuzucapiune a devenit proprietarul imobilului.

A. Obiectul infracţiuniia ) Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la încrederea acordată unuiînscris oficial sau sub semnătură privată

producătoare de consecinţe juridice, atunci cândsunt folosite.

b) Obiectul material îl constituie înscrisul fals careeste folosit în scopul producerii de consecinţe

juridice.

B. Subiecţii infracţiunii

a) Subiectul activ poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate formelesale.

b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăale cărei interese au fost lezate prin săvârşireainfracţiunii.

A.Latura obiectivă

a) Elementul material constă în acţiunea defolosire a unui înscris oficial sau sub semnătură privată care este fals.

Acţiunea de folosire presupune a-l prezenta, a-l utiliza, a-l înfăţişa unei unităţi,autorităţi.

Simpla afirmare făcută de o persoană că poate dovedi cu acte, fără a prezenta un înscrisfals, nu constituie o folosire.

263






cauzalitate




Infracţiunea subzistă numai atunci cândînscrisul falsificat a fost folosit în vederea

producerii unor consecinţe juridice. b) Urmarea imediată constă în crearea uneistări de pericol pentru încrederea ce se acordăînscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată.c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă dinmaterialitatea faptei.

B.Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă,

calificată prin scop.


sancţionează.Consumarea infracţiunii are loc în

momentul în care înscrisul falsificat este efectiv

folosit, adică este depus, prezentat sau invocat cadovadă a conţinutului său, în acest moment

producându-se şi urmarea imediată.În măsura în care acţiunea de folosire a

înscrisului se repetă, va exista o infracţiunecontinuată sau un concurs real de infracţiuni înraport de unicitatea sau pluralitatea rezoluţiilor infracţionale.

B.ModalităţiInfracţiunea prezintă două modalităţi

normative, cărora le pot corespunde o varietate demodalităţi faptice.

C.Sancţiuni-art.291 - închisoare de la 3 luni la 3 ani (dacă

înscrisul este oficial)264


Sanc iuni ț



-art.291 - închisoare de la 3 luni la 2 ani sauamendă (dacă înscrisul este sub semnătură privată).


9. FALSUL ÎN DECLARAŢII

Art. 292 C.pen. - "Declararea necorespunzătoareadevărului, făcută unui organ sau instituţii destat ori unei alte unităţi dintre cele la care serefera art. 145 , în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul,atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor,declaraţia făcută serveşte pentru producereaacelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la 2 ani sau cu amendă. "

A comis această infracţiune inculpatul I.O.care, pentru a obţine o locuinţă în centrul civic al municipiului Bucureşti, într-o perioadă de o lună de zile a dat mai multe declaraţii scrise, prezentateatât la Primăria Municipiului Bucureşti cât şi la

ICRAL Berceni, în care a arătat în mod neadevărat că locuieşte într-o garsonieră de 10m.p. împreună cu soţia, mama şi doi copii minori,când în realitate inculpatul avea locuinţă

proprietate personală, era divorţat, iar soţia şicopiii incredinţaţi acestuia locuiau în altă parte.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale referitoare la încrederea acordatădeclaraţiilor făcute în faţă unei autorităţi sauinstituţii publice, susceptibile să producă

consecinţe juridice.265

5. Aspecte

rocesuale


Practică

judiciară





B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi orice persoană.Participaţia penală este posibilă sub toate formeleei: coautorat, instigare şi complicitate.

b) Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridicăale cărei interese au fost lezate prin comitereafaptei.

A. Latura obiectivăa) Elementul material se realizează prin acţiunea

de a face o declaraţie care, în totalitate sau în parte,nu corespunde adevărului. Declaraţia poate fi făcută la iniţiativa

autorului sau la solicitarea unităţii,instituţiei etc. competente; ea poate fifăcută oral sau în scris, nemijlocit, de cătrefăptuitor sau transmisă prin intermediar, înlimba română sau într-o limbă străină.

Dacă legea prevede o anumită procedură,anumite condiţii de formă privind modul încare se ia ori se dă declaraţia,nerespectarea acestor cerinţe excludeincidenţa legii penale.

Pentru existenţa infracţiunii este necesar caacţiunea de declarare necorespunzătoare aadevărului să fi fost făcută unei autorităţi

sau instituţii publice, competentă să primească o astfel de declaraţie. De asemenea, se mai cere ca declaraţia

neadevărată să fie aptă, potrivit legii oriîmprejurărilor, să servească pentru

producerea acelor consecinţe juridice pecare subiectul activ le urmăreşte.

În fine, o altă cerinţă esenţială este aceea

ca declaraţiile susceptibile de a produce266



material •


cauzalitate




consecinţe juridice să nu aibă, potrivitlegii, o reglementare penală specială, înaceste cazuri, fapta primind o altăîncadrare juridică.

b) Urmarea imediată constă în denaturarearealităţii unei situaţii în faţa autorităţii şi prinaceasta în crearea unei stări de pericol pentruvaloarea socială protejată de legea penală.c) Legătura de cauzalitate. Între activitateafăptuitorului şi urmarea imediată trebuie să existe olegătură de cauzalitate. Aceasta rezultă dinmaterialitatea faptei.

B Latura subiectivăInfracţiunea se comite cu intenţie directă

calificată prin scop.

A. Forme Actele pregătitoare nu sunt incriminate şi

implicit nu sunt pedepsite.

Tentativa la această infracţiune nu sesancţionează.

Consumarea infracţiunii are loc înmomentul în care declaraţia sa scrisă a fost primităsau declaraţia falsă făcută oral a fost consemnatăde către funcţionarul competent într-un înscris aptsă servească la producerea unei consecinţe juridice.

B. . ModalităţiInfracţiunea prezintă o singură modalitatenormativă, căreia pot să-i corespundă o varietate demodalităţi de fapt.

C.Sancţiuni- art.292 - închisoare 3 luni la 2 ani sau amendă

267


Sanc iuni ț

Sanc iuni ț






1. In cazul infrac iunii de falsificare de monedeț sau de alte valori (art. 282 C.pen.), tentativa :

a). nu este posibilă ; b). este posibilă, dar nu se pedepse teș ;c). se pedepse te.ș

2. Subiect activ al infrac iunii de fals intelectualț

(art. 289 C.pen.) poate fi :a). orice persoană care răspunde penal ; b). numai un func ionar ț ;c). numai un func ionar aflat în exerci iulț ț atribu iilor de serviciu.ț

3. Tentativa în cazul infrac iunii de falsț intelectual (art. 289 C.pen.) :

a). este posibilă i se pedepse teș ș ; b). este posibilă, dar nu se pedepse teș ;c). nu este posibilă.

4. Consumarea infrac iunii de uz de fals (art. 291ț C.pen.) are loc atunci când :

a). se produce înscrisul falsificat ; b). Înscrisul falsificat intră în posesiafăptuitorului ;

268

TEST DE

AUTOEVALUARE



c). făptuitorul depune sau invocă înscrisulfalsificat.

5. In cazul infrac iunii de falsificare de monedeț sau de alte valori (art. 282 C.pen.), tentativa :a). nu este posibilă ;

b). este posibilă, dar nu se pedepse teș ;c). se pedepse te.ș

BIBLIOGRAFIE


Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii,

examene de an i licen ă ș ț , Ed. Hamangiu,edi ia a 2-a, revăzută.ț

269

BIBLIOGRAFIE



Unitatea de învă are nr.VIț

INFRAC IUNI CARE ADUC ATINGERE UNORȚ RELA II PRIVIND CONVIE UIREA SOCIALĂ Ț Ț

Cuprins:

1. Infrac iunea de Abandon deț familie, art. 305 CP;

2. Infrac iunea de Rele tratamenteț aplicate minorului, art. 306 CP.



punct de vedere al Condi iilor preexistente, alț

Con inutului constitutivț ; ve i reu i să identifica iț ș ț formele i modalită ile infrac iunii, sanc iunile,ș ț ț ț precum i aspectele procesuale.ș

270

Cuprins



1. ABANDONUL DE FAMILIE

Art. 305 C.pen. - "(1)1 Săvârşirea de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a uneiadintre următoarele fapte:a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără

ajutor, expunându-l la suferinţe fizice saumorale; b) neîndeplinirea, cu rea-credinţă, aobligaţiei de întreţinere prevăzută de lege;c)neplata, cu rea-credinţă, timp de două luni, a

pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, se pedepseşte în cazurile prevăzute la lit.a) şi b) cu închisoare de la 6 luni

la 2 ani sau cu amendă, iar in cazul prevăzut lalit.c), cu închisoare de la unu la 3 ani sau cuamendă.(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate.(3) Împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală.(4) Dacă părţile nu s-au împăcat, dar în

cursul judecăţii inculpatul îşi îndeplineşteobligaţiile, instanţa, în cazul când stabileştevinovăţia, pronunţă împotriva inculpatului ocondamnare cu suspendarea condiţionată aexecutării pedepsei, chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81.(5) Revocarea suspendării condiţionate nuare loc decât în cazul când, în cursul termenului


271




de încercare, condamnatul săvârşeşte din nou oinfracţiune de abandon de familie. "

A comis această infracţiune numitul G.C.care nu a plătit niciodată pensia de întreţinere

stabilită pentru cei doi minori rezultaţi din relaţiade concubinaj întreţinută de inculpat cu parteavătămată P.V. deşi avea posibilităţi materiale.

A.Obiectul infracţiuniia)Obiectul juridic special îl constituie relaţiilesociale privitoare la obligaţia legală de întreţinereîn baza căreia membrii familiei trebuie să îşiacorde întreţinere şi sprijin material şi moral.

b)Obiectul material . Infracţiunea nu are obiectmaterial

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi numai o persoană careare obligaţia legală de întreţinere.

Obligaţia de întreţinere există (art.86C.fam.) între soţ si soţie, părinţi si copii, cel ceînfiază şi înfiat, bunici şi nepoţi, străbunici şistrănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte

persoane prevăzute de lege.

La comiterea infracţiunii de abandon defamilie pot participa în calitate de înstigatori saucomplici cei care nu au faţă de persoana vătămatăo astfel de obligaţie.

b) Subiectul pasiv este persoana îndreptăţită laîntreţinere.

A. Latura obiectivă

272



3. Con inutul ț

constitutiv



a) Elementul material constă din comitereaanumitor acţiuni sau inacţiuni din cadrul diferitelor variante normative. În cazul primei modalităţi, elementulmaterial constă în fapta de părăsire, alungare saulăsare fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinere,expunându-l la suferinţe fizice sau morale.

Nu este obligatoriu ca suferinţele să fiintervenit în mod efectiv, dar trebuie să existe omare probabilitate de realizarea a lor.

Prin părăsire se înţelege abandonarea celuiîndreptăţit la întreţinere. Făptuitorul se mută în altă

localitate ori se mută în aceeaşi localitate undelocuieşte victima, dar la alt domiciliu.

Acţiunea de alungare presupuneizgonirea, îndepărtarea de la domiciliu, de lalocuinţa victimei, făptuitorul folosind diversemijloace ca de exemplu, prin constrângere moralăsau fizică, în acest fel urmărind să se sustragă de laobligaţiile stabilite.

Lăsarea fără ajutor presupune o inacţiunedin partea subiectului activ, chiar dacă victimarămâne în aceeaşi locuinţă, însă, nu primeşteîntreţinere, mijloace de trai etc.

În cazul când părăsirea, alungarea saulăsarea fără ajutor a celui îndreptăţit la întreţinerenu l-a expus pe acesta la suferinţe fizice saumorale, fapta nu constituie infracţiunea de abandon

de familie.Elementul material în cazul celei de-a doua

variante normative constă în neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiei de întreţinere prevăzute delege (lit.b).

Este vorba de acele cazuri la care obligaţiade întreţinere care operează în virtutea legii, nuimplică o determinare bănească sub forma unei

273


material



pensii, ci prestarea directă a celor necesare traiuluicotidian.

Dacă obligaţia de întreţinere există, aceastaare caracter de continuitate adică, trebuie

îndeplinită în orice moment. Cea de-a treia modalitate de realizare aelementului material al faptei de abandon defamilie constă într-o inacţiune - respectiv, neplatacu rea-credinţă timp de două luni a pensiei deîntreţinere, stabilite pe cale judecătorească.

Termenul de două luni curge de la datacând hotărârea a rămas definitivă sau cu execuţie

provizorie privind pensia de întreţinere. Dacă s-au plătit unele sume şi apoi, au încetat, termenul curgede la data ultimei plăţi. O plată parţială înseamnă oneplată. b) Urmarea imediată constă în lipsirea deîntreţinere la care are dreptul o persoană în raportcu care subiectul activ era obligat să acorde aceastăîntreţinere.

c) Legătura de cauzalitate. Între activitateainfracţională şi urmarea imediată trebuie să existeo legătură de cauzalitate.

B. Latura subiectivăInfracţiunea de abandon de familie se

comite cu intenţie directă sau indirectă, în funcţiede formele infracţiunii.

A.FormeTentativa, deşi posibilă în cazul modalităţii

prevăzute în art.305 lit.a C.pen. nu esteincriminată.

Consumarea faptei prevăzute în art.305lit.a C.pen., are loc în momentul când celîndreptăţit la întreţinere este părăsit, alungat sau

lăsat fără ajutor.274



cauzalitate



•

Actele preparatorii • Tentativa• Consumarea



Infracţiunea prevăzută la lit.b are caracter continuu şi se consumă în momentul neîndepliniriiobligaţiei de întreţinere, epuizându-se în momentulîncetării activităţii ilicite.

În situaţia modalităţii prevăzute de lit.cfapta se consumă după trecerea a cel puţin douăluni de când făptuitorul nu a plătit, cu rea-credinţă,

pensia de întreţinere şi se epuizează atunci când se pune capăt infracţiunii, fie prin îndeplinireaobligaţiei de întreţinere, fie prin condamnareafăptuitorului.

B.ModalităţiInfracţiunea de abandon de familie

prezintă mai multe modalităţi normative redate înart.305. Acestora pot să le corespundă omultitudine de modalităţi faptice.

C. Sancţiuni- art.305 lit.a, b C.pen. - închisoare de la 6

luni la 2 ani sau amendă- art.305 lit.c C.pen. - închisoare de la 1 la3 ani sau amendă


Potrivit art.305 alin.4 C.pen., dacă părţilenu s-au împăcat, dar în cursul judecăţii inculpatulîşi îndeplineşte obligaţiile, instanţa, în cazulstabilirii vinovăţiei, pronunţă împotrivainculpatului o condamnare cu suspendareacondiţionată a executării pedepsei, chiar dacă nusunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art.81.

În cazul săvârşirii infracţiunii prin neplatacu rea-credinţă a pensiei de întreţinere, stabilită pe

275

Sanc iuni ț


Suspendareacondiţionată a

executăriipedepsei



cale judecătorească, timp de două luni, condiţiaîndeplinirii obligaţiilor în cursul judecăţii esterealizată dacă în recurs inculpatul face dovada că a

plătit pensia de întreţinere datorată până la data

pronunţării sentinţei de condamnare.Potrivit art.305 alin.5 C.pen., revocarea

suspendării condiţionate nu are loc decât în cazulcând, în cursul termenului de încercare,condamnatul săvârşeşte din nou infracţiunea deabandon de familie.2. RELE TRATAMENTE APLICATE

MINORULUI

Art. 306 C.pen1 . -" Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, adezvoltării fizice, intelectuale sau morale aminorului, de către părinţi sau de către orice

persoană căreia minorul i-a fost încredinţat sprecreştere şi educare, se pedepseşte cu închisoarede la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."

A comis această infracţiune numitul I.G., părintele minorului I.N., care l-a încuiat pe acestadin urmă în locuinţa unde l-a ţinut acolo câteva

zile, minorul fiind lipsit de hrană şi căldură,împrejurări ce au avut drept consecinţă îmbolnăvirea acestuia.

A.Obiectul infracţiuniia) Obiectul juridic special constă înrelaţiile sociale referitoare la dezvoltarea fizică,intelectuală ori morala a minorului şi în special,grija avută pentru a nu pune în pericol aceastădezvoltare.

1Art. 306 modificat prin OUG nr. 143/2002

276






b) Obiectul material . Atunci când măsurileori tratamentele aplicate privesc corpul minorului,obiectul material este corpul acestuia.

B.Subiecţii infracţiuniia) Subiectul activ poate fi numai un subiectcalificat (circumstanţiat) - un părinte sau o

persoană căreia minorul i-a fost incredinţat sprecreştere şi educare.

La comiterea acestei fapte pot participa şiinstigatori sau complici care nu au calitateaspecială cerută de text pentru autor.

b) Subiectul pasiv este minorul.

A.Latura obiectivăa) Elementul material se realizează fie prinacţiuni (loviri, violenţe, bătăi, etc.) fie prininacţiuni (neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei,etc).

Pentru a exista infracţiunea se cere ca

măsurile sau tratamentele să aibă un caracter rău,respectiv, să pună în primejdie gravă, dezvoltareafizică, intelectuală sau morală a copilului. b) Urmarea imediată constă în punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectualesau morale a minorului.c) Legătura de cauzalitate. Pentruexistenţa infracţiunii se cere să existe o legătură de

cauzalitate între acţiunea sau inacţiuneafăptuitorului şi urmarea imediată.


sau indirectă.

A.Forme

277


•

Juridic generic• Juridic special • Material


• Subiectul activ


A.Latura obiectivă• Elementul material • Urmarea


cauzalitate B. Latura





Actele pregătitoare cât şi tentativa, deşi posibile, nu se pedepsesc.

Consumarea infracţiunii are loc înmomentul în care s-a realizat activitatea

incriminată de lege şi este în primejdie dezvoltarea psiho-fizică a minorului.

Infracţiunea se poate realiza şi în formacontinuată, dacă este vorba de acte comise laintervale de timp diferite, în baza aceleiaşi rezoluţiiinfraţionale.

B.Modalităţi

Textul incriminator prevede o singurămodalitate normativă, căreia pot să-i corespundă ovarietate de modalităţi faptice.

C. Sancţiuni- art.306 C.pen. - închisoare de la 3 la 15 ani şiinterzicerea unor drepturi.

Acţiunea penală în cazul acestei infracţiuni se pune în mişcare din oficiu.


1. În cazul infrac iunii de abandon de familieț (art. 305 C.pen.) subie i activi pot fi :ț

a). numai părin ii i cei care înfiază;ț ș

b). numai părin ii, cei care înfiază iț ș bunicii;c). persoanele care au obliga ia legală deț între inere.ț

278

Sanc iuni ț

5. Aspecterocesuale

TEST DE

AUTOEVALUARE



2. Subiectul pasiv al infrac iunii de releț tratamente aplicate minorului (art. 306C.pen.) este persoana care nu a împlinitvârsta de :a). 18 ani;

b). 16 ani;c). 14 ani.

BIBLIOGRAFIE

Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept

penalpartea specială , Edit. WoltersKluwer, 2009


BIBLIOGRAFIE

1. CODUL PENAL ROMÂN

2. Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penalpartea specială , Ed. Wolters Kluwer, 2009

3. Traian Dima, Maxim Dobrinoiu, Drept penal – Teste grilă pentru seminarii, examenede an i licen ă ș ț , Ed. Hamangiu, edi ia a 2-a,ț revăzută.

279

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE



4. Vasile Dobrinoiu, Traian Dima, Drept penal - partea generală şi partea specială.Curs

selectiv pentru licenţă, Ed. Lumina Lex,Bucureşti, 2002.

CUPRINS

................................................................................... 2Unitatea de învă are nr. Iț ................................................ 6

TEST DE AUTOEVALUARE .................................85Unitatea de învă are nr. IIț .............................................87TEST DE AUTOEVALUARE ...............................146

Unitatea de învă are nr. IIIț ..........................................148TEST DE AUTOEVALUARE ..............................158

Unitatea de învă are nr. IVț .........................................159TEST DE AUTOEVALUARE ...............................238

Unitatea de învă are nr.Vț ............................................240TEST DE AUTOEVALUARE ...............................268

Unitatea de învă are nr.VIț ..........................................270TEST DE AUTOEVALUARE ...............................278280

CUPRINS



BIBLIOGRAFIE ........................................................279CUPRINS ...................................................................280

Documents

28_Curs Drept Penal_partea Speciala ID 2010-2011_1456