Upload
alexandru-istrate
View
588
Download
66
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Compusii hidroxilici, referat pentru chimie
Citation preview
COMPUŞI ORGANICI CU GRUPE FUNCŢIONALE MONOVALENTE
DERIVAŢI ORGANICI CU OXIGEN
Compusi HidroxiliciCompusi Hidroxilici
Compuşii hidroxilici sunt derivaţi cu funcţiune simplă care conţin în moleculă grupa funcţională hidroxil grefată pe o catenă de atomi de carbon.
Clasificare:Alcooli EnoliFenoli
tautomerie
ceto-enolicaenol
C OC
H
compus carbonilic
spC OHC
sp2
C OHC
(forma enolica) (forma cetonica)
enol
C OHsp3
alcool
OH
fenolenol stabilizatprin conjugare
După tipurile de atomi de carbon, alcoolii pot fi clasificaţi în:
- alcooli primari CH3-CH2-OH (etanol);- alcooli secundari (CH3)2CH-OH (izopropanol); (ciclohexanol);- alcooli terţiari (CH3)3C-OH (terţbutanol).
După numărul grupelor hidroxil, alcoolii pot fi clasificaţi în:
- alcooli monohidroxilici CH3-OH (metanol);- alcooli dihidroxilici HO-CH2-CH2-OH (1,2-etandiol, etilenglicol sau glicol);- alcooli trihidroxilici CH2 – CH – CH2 (1,2,3-propantriol sau glicerină); | | | OH OH OH
- alcooli polihidroxilici.
OH
Nomenclatura cea mai des utilizată pentru denumirea derivaţilor hidroxilici este cea substitutivă: hidrocarbură + poziţia grupei OH + numărul grupelor OH + sufixul -ol.
Pentru derivaţii hidroxilici cu structură simplă se utilizează denumirea radical-funcţională: alcool + radicalul hidrocarburii + sufixul –ic.
Formulă structuralăDenumire
substitutivă radical-funcţionalăCH3-OHCH3-CH2-OHCH3-CH2-CH2-OH
metanoletanol1-propanol
alcool metilic sau metil alcoolalcool etilic sau etil alcoolalcool n-propilic
2-butanol (sec-butanol) alcool sec-butilic
CH3-CH2-CH2-CH2-OH 1-butanol (n-butanol) alcool n-butilic
izobutanol2-metil-1-propanol alcool izo-butilic
terţbutanol(2-metil-2-propanol) alcool terţ-butilic
CH3-CH-CH2-CH3OH
CH3-CH-CH2-OHCH3
H3C-C-OHCH3
CH3
H2C=CH-OH CH3-CH=O alcool vinilic acetaldehida
H2C=CH-CH2-OH 2-propen-1-ol alcool alilic
C6H5-CH2-CH2-OH 2-feniletanol alcool fenetilic
2-ciclohexen-1-ol -
1,2-etandiol sau etilenglicol sau glicol
1,2,3-propantriol sau glicerol sau glicerină
OHH
CH2-CH2OH OH
CH2-CH-CH2OH OH OH
Pentru fenoli denumirea substitutivă se realizează prin: poziţia grupei OH + numărul grupelor OH + hidroxi + denumire hidrocarbură. Cu toate acestea se păstrează o serie de denumiri empirice consacrate:
OH OHOH
OH OH
CH3hidroxibenzenfenol
-hidroxinaftalen-naftol -naftol
-hidroxinaftalen 1-hidroxiantracen1-antranol
CH CH3H3C
CH3
OH
3-hidroxitoluenm-crezol
timol
2-hidroxi-4-metil--izopropilbenzen
OHOH
OH
OH
OH
OH
OHOH
OH
OHOH
OH
OH
OHHO
1,2- 1,3- 1,4- 1,2,3- 1,2,4- 1,3,5-
dihidroxibenzen trihidroxibenzenpirocatechina rezorcina hidrochinona pirogalol hidroxihidrochinona fluoroglucina
fluoroglucinol)hidroxihidrochinonapirogalolhidrochinonarezorcinol(pirocatechol
Denumirea sărurilor compuşilor hidroxilici cu bazele se face înlocuind sufixul „-ol” prin sufixul „oxid sau „olat”, urmată de denumirea cationului: CH3-Oˉ K+ metoxid de potasiu; CH3-CH2-Oˉ Na+ etoxid de sodiu; C6H5-Oˉ Na+ fenoxid (fenolat) de sodiu.
ALCOOLI ŞI FENOLI
Structură, reactivitate
C OH
105°sp3
O H
RO H
RO H
RO H
RO H
R
1,8 A1,1 A
Oxigenul electronegativ moment dipolar de 1,51 D
Leg C – O polarizata in favoarea oxigenului scindare heterolitica
Perechile de electroni neparticipanti - legaturi coordinative (protonarea la oxigen saruri de oxoniu – determinante la substitutia nucleofila a grupei OH)- Caracter nucleofil- Efectele electronice ale grupelor OH: inductive atragatoare si mezomere donoare (in cazul existentei unei asemenea posibilitati structurale – ex la fenoli)
(-I)CH3 CH2 CH2 CH2 OH(-)(+) (+) (+) (+)(+) (-)
C OH(+M)
HOHO HOHO
OH O
9-hidroxiantracen 9-antrona
OH
OHHO
O
OOfluoroglucina
1,3,5-trihidroxibenzenciclohexan-1,3,5-trionatautomer enolic tautomer cetonic
tautomer cetonictautomer enolic
Proprietăţi fizice - Alcooli- Asocieri intermoleculare prin legături de hidrogen în fază lichidă alcoolii sunt substanţe lichide şi solide cu puncte de topire şi de fierbere mult mai ridicate decât alţi compuşi similari cu acelaşi număr de atomi de carbon.
Denumire Formulă p.t. (C) p.f. (C)
metanol CH3-OH -97,7 64,7
etanol CH3-CH2-OH -114,5 78,3
1-propanol CH3-CH2-CH2-OH -126,1 97,2
2-propanol -89,5 82,3
1-butanol CH3-CH2-CH2-CH2-OH -89,8 117,7
2-butanol -89,0 99,5
2-metil-1-propanol -108,0 108,0
2-metil-2-propanol 25,5 82,5
H3C CH CH3OH
CH3-CH-CH2-CH3OH
CH3-CH-CH2-OHCH3
H3C-C-OHCH3
CH3
- Densitatea alcoolilor este mai mare decât cea a hidrocarburilor, dar mai mică decât a apei. -Indicii de refracţie sunt superiori hidrocarburilor cu acelaşi număr de atomi de carbon.
- Solubilitatea- Alcoolii cu rest hidrocarbonat mic, C1-C3 sunt complet miscibili cu apa, solubilitatea în apă scăzând cu creşterea radicalului hidrocarbonat. (Butanolul este partial miscibil)
- Alcoolii superiori, denumiţi şi alcooli graşi, pot fi consideraţi ca fiind formaţi din două elemente structurale ce au un comportament diferit în interacţiunea cu moleculele apei. Grupa hidroxil prezintă un caracter hidrofil, putându-se asocia prin legături de hidrogen cu moleculele apei, iar radicalul hidrocarbonat prezintă un caracter hidrofob.
OH
catene hidrofobese asociaza prin legaturi van der Waals
grupa hidroxil hidrofilase asociaza prin
legaturi de hidrogen
CH3-(CH2)n-CH2-OHn 10
alcooli superiori sau alcooli grasi
molecule de alcooli grasimolecule nepolare hidrofobe
molecule de apa
molecule de alcooli grasi organizate in micelii
Alcoolii superiori sunt substanţe tensioactive, comportându-se ca agenţi activi de suprafaţă. Moleculele acestora se dispun orientat la interfaţa suprafeţei de separare dintre apă şi un mediu mai puţin polar (solvent, aer etc.) modificând astfel tensiunea superficială a apei. La concentraţii ce depăşesc o anumită limită denumită concentraţie limită micelară, moleculele alcoolilor graşi se organizează sub forma unor structuri supramoleculare denumite micelii.
Tensiunea superficiala – forta care determina adoptarea formei geometrice de arie minima de catre o cantitate de lichid la contactul lui cu o suprafata. Agentii tensioactivi scad aceste forte astfel ca lichidul poate “uda” mai bine suprafata.
Forte de coeziune si de adeziune
Toxicitatea
-Fara exceptie alcoolii sunt toxici !!!
- Metanolul – neurotoxic – ataca nervul optic orbire si odata cu cresterea cantitatii coma metilica si efect letal
- Etanolul e cel mai bine tolerat de organismul animal, dar e toxic in functie de cantitatea ingerata narcotic, depresiv al sist nervos central (dupa o perioada de “euforie”) final coma etilica si moarte prin stop cardiorespirator.
- Efectul toxic asupra microorganismelor utilizarea etanolului, propanolului si izopropanolului ca dezinfectanti externi
Proprietăţi fizice - Fenoli
- Fenolii - asociaţi prin legături de hidrogen intermoleculare, prezentând puncte de topire şi de fierbere ridicate. -Majoritatea fenolilor sunt substanţe solide, doar cei cu structuri puţin simetrice sunt compuşi lichizi. Creşterea numărului de grupe hidroxil în moleculă măreşte posibilitatea asocierii fenolilor prin legături de hidrogen, ceea ce va conduce la puncte de topire mai mari.
- Prezenţa în poziţiile orto a unor grupe atrăgătoare de electroni ce conţin heteroatomi cu electroni neparticipanţi (de regulă atomi de oxigen şi halogen: o-nitrofenol, o-clorofenol etc.) favorizează formarea unor legături de hidrogen intramoleculare, acestea formându-se în defavoarea celor intermoleculare
O
NH2
H
..
Solubilitate
-parţial solubili în apă, însă solubilitatea acestora este mai mare decât cea a alcoolilor cu acelaşi număr de atomi de carbon. - Solubilitatea creşte cu numărul grupelor hidroxil grefate pe nucleul aromatic (solubilitatea fenolului în apă este de 9,3 g / 100 g apă, iar a rezorcinei este de 22,9 g / 100 g apă). - Fenolii sunt uşor solubili în alcooli, eteri şi hidrocarburi aromatice.
Proprietati biologice
- Au un miros puternic caracteristic şi prezintă o toxicitate ridicată- sunt caustici, în contact cu pielea provoacă arsuri chimice dureroase
- In urma sterilizării apelor potabile prin procedeul de clorinare, urmele de fenoli din aceasta se clorurează la policlorofenoli, compuşi cere dau un miros şi gust neplăcut decelat organoleptic la concentraţii de până la 10 ppm.
- Policlorofenolii, alături de alţi compuşi organici policloruraţi, sunt compuşi potenţial teratogeni. Din acest motiv se impune eliminarea avansată a acestora din apele reziduale înaintea deversării în circuitul natural
Proprietăţi chimice
Reacţii ale grupei hidroxil
Caracterul acido-bazic al alcoolilor şi fenolilorR-OH + H2O R-Oˉ + H3O+
aa
a
KpK
[R-OH]]O][H[R-OO][HKK
; O][R-OH][H
]O][H[R-OK
-
-
lg
32
2
3
Cu cât valorile pKa vor fi mai mici, cu atât acizii caracterizaţi de acestea vor fi mai tari
Alcool pKa Alcool pKa
H-OH (etalon apă) 15,74 H2C=CH-CH2-OH 15,39
CH3-OH 15,22 C6H5-CH2-OH 15,24
CH3-CH2-OH 15,84 HO-CH2-CH2-OH 14,19
(CH3)3C-OH 19,30 Cl3C-CH2-OH 12,24
Efecte electronice si variatia aciditatii
Manifestarea caracterului acid la alcooli (practic nu reactioneaza cu hidroxizii, echilibrul fiind complet deplasat spre stanga)
CH3-CH2-OH + Na CH3-CH2-Oˉ Na+ + ½ H2
etoxid de sodiu
-Fenolii sunt mai acizi decât apa şi alcoolii datorită efectului respingător de electroni (+M) al grupei hidroxil care duce la scăderea densităţii de sarcină a atomului de oxigen şi datorită stabilizării prin conjugare a anionului fenoxid.
- Spre deosebire de alcooli, fenolii reacţionează cu soluţiile apoase de hidroxid de sodiu formând fenoxizii de sodiu corespunzători (mai solubili în apă decât fenolii).
C6H5-OH + H2O C6H5-Oˉ + H3O+
C6H5-OH + NaOH sol. C6H5-Oˉ Na+ + H2Ofenoxid de sodiu
..:
HO
+
.. (-)
HO
Fenol Formulă pKa
apă (referinţă) H2O 15,74etanol (referinţă) CH3-CH2-OH 15,84
fenol C6H5-OH 10,00o-crezol 1,2 CH3-C6H4-OH 10,29m-crezol 1,3 CH3-C6H4-OH 10,09o-clorofenol 1,2 Cl-C6H4-OH 8,53p-clorofenol 1,4 Cl-C6H4-OH 9,42o-hidroxiacetofenonă 1,2 H3C-CO-C6H4-OH 10,06m-hidroxiacetofenonă 1,3 H3C-CO-C6H4-OH 9,19o-nitrofenol 1,2 O2N-C6H4-OH 7,21m-nitrofenol 1,3 O2N-C6H4-OH 8,38p-nitrofenol 1,4 O2N-C6H4-OH 7,15
Efecte electronice si variatia aciditatii
Bazicitatea alcoolilor
R - CH2 - OH + HA R - CH2 - OH2+ + A
-
În prezenta unor acizi tari alcoolii se protoneaza la oxigen formând sarurile de oxoniu.
Nucleofilicitatea alcoolilor
electronii neparticipanti de la oxigen sunt cauza si a caracterului nucleofil al alcoolilor (afinitatea pentru atomi de carbon dintr-un substrat, cu densitate scazuta de electroni). Oxigenul din grupa O – H este însa un atom puternicelectronegativ astfel incât disponibilitatea sa de a ceda o pereche de electroni pentru formarea unei legaturi C – O este relativ scazuta, compusii hidroxilici fiind reactanti nucleofili destul de slabi. Caracterul nucleofil creste însa în urma cedarii protonului din grupa O – H, ionii de alcoxid fiind nucleofili ionici puternici.
Reactiile în care alcoolii sunt reactanti nucleofili sunt de doua feluri:
-reactii cu atomi de carbon, hibridizati sp3, cu densitate scazuta de electroni, sunt reactiile de substitutie nucleofila cu alcooli sau alcoxizi (reactii de alchilare ale alcoolilor);
-reactii cu atomi de carbon, hibridizati sp2, cu densitate de electroni scazuta din legaturi duble C = O, care sunt reactii de aditie nucleofila a alcoolilor:
Reactia cu derivati halogenati (reactii de alchilare ale alcoolilor)
(sinteza Williamson)
Concurenta cu reactia de eliminare la derivatii halogenati secundari si tertiari
Pentru obtinerea eterilor cu radicali secundari sau tertiari prin sinteza Williamson se face reactia dintre alcoxidul alcoolului cu radicalul secundar sau tertiar si derivatul halogenat primar
Reactia interna a halohidrinelor – este trans-stereospecifica
1,4- sau 1,5 – haloalcoolii formeza eteri ciclici
Reactii de aditie la duble legaturi polare
semiacetali
Alcoolii se aditioneaza foarte usor , ca reactanti nucleofili, la duble legaturi cumulate polare din cetene, izocianati, izotiocianati, carbodiimide
Esteri ai acizilor anorganici
Esterii acizilor organici
Utilizarea derivatilor acizilor carboxilici – cloruri acide, anhidride
Reactii de oxidare ionice
Oxidarea se poate face calitativ, cu: - bicromat de potasiu în mediu acid, - permanganat de potasiu în mediu acid sau bazic, reactia fiind utilizata pentru recunoasterea alcoolilor.
Diferentierea dintre alcoolii primari, secundari si tertiari se poate face prin oxidare utilizând agentii de oxidare potriviti:
Bicromatul de potasiu în mediu acid (acid sulfuric diluat) oxideaza numai alcoolii primari la aldehide si alcoolii secundari la cetone.
Permanganatul de potasiu chiar si în mediu bazic oxideaza alcoolii primari pâna la acizi.
O reactie de oxidare blânda a alcoolilor secundari se poate face cu cetone în prezenta alcoxidului de aluminiu al alcoolului (reactia Meerwein, Ponndorf, Verley, Oppenauer)
Reactiile legaturii C – OReactii de substitutie nucleofila ale grupei OH din alcooli
Nucleofilii cu halogen - provin din hidracizi sau sarurile acestora
Cl
Reactii cu transpozitii
Nucleofilii cu oxigen – obtinerea eterilor simetrici sau ciclici
Nucleofilii cu azot - amoniacul sau aminele primare sau secundare alifatice
Numai in prezenta acilzilor Lewis!!! De ce?
Reactii de eliminare din alcooli (eliminare intramoleculara de apa)
Transpozitia pinacolica
Reactii radicalice
Reactiile radicalice la alcooli presupun scindarea homolitica a legaturilor O – H si a unei legaturi C – H din pozitia a. Aceste reactii sunt de dehidrogenare sau oxidare catalitica a alcoolilor primari sau secundari la aldehidele sau cetonele corespunzatoare.
Reactiile au loc fie numai în prezenta unui catalizator de cupru metalic la 3000C (reactie endoterma) sau
la temperaturi mai ridicate (450 – 7000C) cu oxigenul din aer si a catalizatorului decupru metalic (reactie exoterma)
FENOLI
Caracterul bazic si nucleofil al fenolilor
ca si în cazul alcoolilor, atomul de oxigen cu electronii sai neparticipanti, are un caracter bazic si nucleofil.
Bazicitatea fenolilor este însa si mai mica decât cea a alcoolilor, datorita conjugarii la care participa electronii p neparticipanti cu electronii din nucleul aromatic.
De asemenea si caracterul nucleofil depinde de densitatea de electroni de la oxigen ceea ce face ca si nucleofilicitatea fenolilor neionizati sa fie mai mica decât cea a alcoolilor
Reactii de alchilare sau acilare direct la fenoli au loc destul de greu si numai cu reactanti foarte activi
difenileterConditii mai energice
O-acilarea fenolilor, reactia cu acizi carboxilici sau derivati functionali, se poate facenumai cu halogenuri de acil sau anhidride; Reactia directa cu acizii carboxilici nu areVloc nici cu fenolii ca atare si nici cu fenoxizii (în mediu alcalin se formeaza anionii deVcarboxilat la care nu au loc reactii de substitutie nucleofila. Cu clorurile acide sau cuVanhidridele are loc si reactia cu fenolii, dar de obicei se folosesc catalizatori bazici, amine tertiare sau se poate face reactia între o solutie apoasa alcalina de fenol si clorura de acil sau anhidrida într-un solvent nemiscibil cu apa, reactia având loc la interfata dintre cele doua faze:
Substitutii electrofile la nucleul aromatic (orientarea substitutiei)
Halogenarea fenolilor
Ierbicid selectiv pt cereale
Probleme de mediu la halogenare fenolilor
Toate dioxinele si în special cele mai clorurate sunt substante extrem de toxice (printre cele mai toxice substante cunoscute) care produc, chiar în doze foarte mici, mutatii genetice având efect cancerigen si teratogen
Nitrarea fenolilor
Sulfonarea fenolilor (rectie reversibila)
Reactiile de alchilare si acilare Friedel-Crafts ale fenolilor
Substitutii electrofile la nucleu specifice fenolilor
Formilarea fenolilor (obtinerea aldehidelor fenolice)
reactia Gattermann
Rectia Vielsmeyer
Reactia Reimer-Tiemann
Nitrozarea fenolilor
Reactantul electrofil
Cuplarea fenolilor cu saruri de diazoniu aromatice
Reactia de carboxilare a fenolilor (reactia Kolbe-Schmidt)
Reactii radicalice (oxidarea fenolilor)
Fenolii se pot oxida usor cu oxigenul din aer sau cu agenti oxidanti prin intermediul unor reactii radicalice în care legatura O – H se scindeaza homolitic
Fenolii di- si trihidroxilici se oxideaza usor cu oxigenul în solutie alcalina, formând radicali liberi stabilizati prin conjugare. Diradicalul hdrochinonei este de fapt o structura limita a p-benzochinonei:
Fenolii substituiti în pozitiile 2,6 cu grupe alchil voluminoase, formeaza radicali relativ stabili conjugati, care pot sa reactioneze cu oxigenul, formând hidroperoxizi sau pot bloca alti radicali liberi care apar întâmplator în sistem: