of 93 /93
1. RUGA,CIUNE - Studiul textului :: Rugaciune de Octavian GOGA Octavian GOGA Rugaciune GRILA: - se incadreaza in universul autorului; - specia: "ars poetica" / crez literar / manifest liric: romantism; - idei principale: poetul - "poet tribun", "pedagog al neamului"; - "exponent al vietii nationale ardelene" (E.LovinescU); - "Goga e ultimul reprezentant al Scolii Ardelene" (Pompiliu ConstantinescU); - "poet national" (G.CalinescU). Portretul metaforic/ alegoric al poetului in viziunea lui Goga, in "Rugaciune", se contureaza chiar in momentul inchinat rugii: exista aici un patetism autentic, dar nu mai putin o viziune scenica: "Eu cad neputincios, stapane", "Eu in genunchi spre Tine caut", "Parinte, oranduie-mi cararea". Poetul isi "deseneaza" un portret liric:"Ratacitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale", el este cantaretul cel cu "strunele infiorate"; merge pe o "carare" simbolica - este drumul poeziei, pandit de "prapastii" si "negura" - alte metafore ale marilor piedici ce stau in calea desavarsirii sale ca artist, ce- si vede misiunea indeplinita doar fiind instrumentul prin care se exprima aspiratiile si credintele unui neam in suferinta. O spunea, in cea mai clara proza, in "Marturisiri literare" din 1932: scriitorul, in viziunea celui ce a scris "Rugaciune" trebuie sa fie "un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul sau si le transforma intr-o trambita de alarma". in registru poetic, se creeaza o antiteza intre pasiunile insului singur ("doruri", "isipite", "valul lumii", "patimile mele"(), "strigarea lor") "si jalea unei lumi", in limbajul aluziv patimirea romanilor ardeleni lipsiti de drepturi nationale. E vorba de o antiteza gandita in felul celei din "Epigonii" (ars poetica a lui EminescU) intre "noi" si "voi", antonimia - in context, intre "patimile mele" si "durerea altor inimi", intre "rostul meu" si "jalea" unui popor - a celor "umiliti", a celor din "umbra", "Cu umeri garbovi de podara" (si "povara" este, de asemenea, metafora umilirii unei colectivitatI). Prin ce simboluri este definita poezia aceasta mesianica, poezia scriitorului "luptator", "mare pedagog al neamului", "un revoltat", cum scria in citatele "Marturisirii"? Sunt metafore romantice pline de "furtuna si avant" (cuvinte-cheie pentru preromantisM) si selectate de natura in dezlantuirile ei patetice: Vifor", "furtuna", "fulgere". Ultima strofa a acestei celebre arte poetice, de mare intensitate emotionala, care chiar deschidea primul volum al poetului, este memorabila: "in suflet seamana-mi furtuna,/ Sa-1 simt in marca-i cum se zbate,/ Cum tot amarul se revarsa/ Pe strunele-i infiorate;/ Si cum, sub bolta lui aprinsa,/ in smalt de fulgere albastre,/ incheaga-si glasul de arama:/ Cantarea patimirii noastre." Original este grupul ternar de metafo e care sugereaza tensiunea sufleteasca: "matca" (sufletuluI), "amarul" (sufletuluI), "bolta" (sufletuluI) - cu epitetul "aprinsa" sugerand ardenta "patimirii"; "glasul de arama" - sintagma in care epitetul (atribut substantivaL) are valoarea unei solemne imagini sonore. Structura si compozitia: sase strofe; doua planuri: unul defineste structura interioara a poatului, celalalt "chipul" poeziei. in ceea ce priveste prozodia: strofele au opt versuri, dar este de presupus ca e vorba de patru versuri rupte la cezura (pauza de respiratiE), caci rimeaza numai versurile cu numar par; in acest caz, putem vorbi de rime perechi. Rugaciune de Octavian GOGA (Poezie) Ratacitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stapane, In fata stralucirii tale. In drum mi se desfac prapastii, Si-n negura se-mbraca zarea, Eu in genunchi spre tine caut: Parinte,-oranduie-mi cararea! In pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapa, Cum vor sa-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapa. Din valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, In veci spre cei ramasi in urma, Tu, Doamne, vazul meu indreapta. Dezleaga mintii mele taina Si legea farmecelor firii, Sadeste-n bratul meu de-a pururi Taria urii si-a iubirii. Da-mi cantecul si da-mi lumina Si zvonul firii-ndragostite, Da-i raza soarelui de vara Pleoapei mele ostenite. Alunga patimile mele, Pe veci strigarea lor o frange, Si de durerea altor inimi Invata-ma pe mine-a plange. Nu rostul meu, de-a pururi prada Ursitei mastere si rele, Ci jalea unei lumi, parinte, Sa planga-n lacrimile mele. Da-mi tot amarul, toata truda Atator doruri fara leacuri, Da-mi viforul in care urla Si gem robiile de veacuri. De mult gem umilitii-n umbra, Cu umeri garbovi de povara Durerea lor infricosata In inima tu mi-o coboara. In suflet seamana-mi furtuna, Sa-l simt in matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele infiorate; Si cum sub bolta lui aprinsa, In smalt de fulgere albastre, Incheaga-si glasul de arama: Cantarea patimirii noastre. 1

Opere Interbelica

Embed Size (px)

Text of Opere Interbelica

Page 1: Opere Interbelica

1. RUGA,CIUNE - Studiul textului :: Rugaciune de Octavian GOGAOctavian GOGA RugaciuneGRILA:- se incadreaza in universul autorului;- specia: "ars poetica" / crez literar / manifest liric: romantism;- idei principale: poetul - "poet tribun", "pedagog al neamului"; - "exponent al vietii nationale ardelene" (E.LovinescU); - "Goga e ultimul reprezentant al Scolii Ardelene" (Pompiliu ConstantinescU); - "poet national" (G.CalinescU).Portretul metaforic/ alegoric al poetului in viziunea lui Goga, in "Rugaciune", se contureaza chiar in momentul inchinat rugii: exista aici un patetism autentic, dar nu mai putin o viziune scenica: "Eu cad neputincios, stapane", "Eu in genunchi spre Tine caut", "Parinte, oranduie-mi cararea". Poetul isi "deseneaza" un portret liric:"Ratacitor, cu ochii tulburi,/ Cu trupul istovit de cale", el este cantaretul cel cu "strunele infiorate"; merge pe o "carare" simbolica - este drumul poeziei, pandit de "prapastii" si "negura" - alte metafore ale marilor piedici ce stau in calea desavarsirii sale ca artist, ce- si vede misiunea indeplinita doar fiind instrumentul prin care se exprima aspiratiile si credintele unui neam in suferinta. O spunea, in cea mai clara proza, in "Marturisiri literare" din 1932: scriitorul, in viziunea celui ce a scris "Rugaciune" trebuie sa fie "un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul sau si le transforma intr-o trambita de alarma". in registru poetic, se creeaza o antiteza intre pasiunile insului singur ("doruri", "isipite", "valul lumii", "patimile mele"(), "strigarea lor") "si jalea unei lumi", in limbajul aluziv patimirea romanilor ardeleni lipsiti de drepturi nationale. E vorba de o antiteza gandita in felul celei din "Epigonii" (ars poetica a lui EminescU) intre "noi" si "voi", antonimia - in context, intre "patimile mele" si "durerea altor inimi", intre "rostul meu" si "jalea" unui popor - a celor "umiliti", a celor din "umbra", "Cu umeri garbovi de podara" (si "povara" este, de asemenea, metafora umilirii unei colectivitatI).Prin ce simboluri este definita poezia aceasta mesianica, poezia scriitorului "luptator", "mare pedagog al neamului", "un revoltat", cum scria in citatele "Marturisirii"? Sunt metafore romantice pline de "furtuna si avant" (cuvinte-cheie pentru preromantisM) si selectate de natura in dezlantuirile ei patetice: Vifor", "furtuna", "fulgere".Ultima strofa a acestei celebre arte poetice, de mare intensitate emotionala, care chiar deschidea primul volum al poetului, este memorabila: "in suflet seamana-mi furtuna,/ Sa-1 simt in marca-i cum se zbate,/ Cum tot amarul se revarsa/ Pe strunele-i infiorate;/ Si cum, sub bolta lui aprinsa,/ in smalt de fulgere albastre,/ incheaga-si glasul de arama:/ Cantarea patimirii noastre." Original este grupul ternar de metafo e care sugereaza tensiunea sufleteasca: "matca" (sufletuluI), "amarul" (sufletuluI), "bolta" (sufletuluI) - cu epitetul "aprinsa" sugerand ardenta "patimirii"; "glasul de arama" - sintagma in care epitetul (atribut substantivaL) are valoarea unei solemne imagini sonore. Structura si compozitia: sase strofe; doua planuri: unul defineste structura interioara a poatului, celalalt "chipul" poeziei. in ceea ce priveste prozodia: strofele au opt versuri, dar este de presupus ca e vorba de patru versuri rupte la cezura (pauza de respiratiE), caci rimeaza numai versurile cu numar par; in acest caz, putem vorbi de rime perechi.Rugaciune de Octavian GOGA (Poezie) Ratacitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stapane,In fata stralucirii tale.In drum mi se desfac prapastii,Si-n negura se-mbraca zarea,Eu in genunchi spre tine caut:Parinte,-oranduie-mi cararea!

In pieptul zbuciumat de doruriEu simt ispitele cum sapa,Cum vor sa-mi tulbure izvorulDin care sufletul s-adapa.Din valul lumii lor ma smulgeSi cu povata ta-nteleapta,In veci spre cei ramasi in urma,Tu, Doamne, vazul meu indreapta.

Dezleaga mintii mele tainaSi legea farmecelor firii,Sadeste-n bratul meu de-a pururiTaria urii si-a iubirii.Da-mi cantecul si da-mi luminaSi zvonul firii-ndragostite,Da-i raza soarelui de varaPleoapei mele ostenite.

Alunga patimile mele,Pe veci strigarea lor o frange,Si de durerea altor inimiInvata-ma pe mine-a plange.Nu rostul meu, de-a pururi prada

Ursitei mastere si rele,Ci jalea unei lumi, parinte,Sa planga-n lacrimile mele.

Da-mi tot amarul, toata trudaAtator doruri fara leacuri,Da-mi viforul in care urlaSi gem robiile de veacuri.De mult gem umilitii-n umbra,Cu umeri garbovi de povaraDurerea lor infricosataIn inima tu mi-o coboara.

In suflet seamana-mi furtuna,Sa-l simt in matca-i cum se zbate,Cum tot amarul se revarsaPe strunele infiorate;

Si cum sub bolta lui aprinsa,In smalt de fulgere albastre,Incheaga-si glasul de arama:Cantarea patimirii noastre.

RUGA,CIUNE - de Octavian Goga - Arta poetica :: RugaciuneOctavian GOGA RugaciunePoezia "Rugaciune" de Octavian Goga a aparut in volumul "Poezii" din 1905, care a constituit si consacrarea unui talent viguros, definit printr-un patriotism sincer si o poezie mesianica si vizionara. Asezata in deschiderea volumului, ea constituie arta poetica a lui Goga, un adevarat manifest artistic si social un program de lupta si o marturie militanta, ceea ce il defineste pe Goga ca poet mesianic si vizionar.Titlul este semnificativ pentru ruga fierbinte a poetului adresata Divinitatii pentru a izbavi de chinuri si suferinte pe romanii din Transilvania, asupriti social si national.Tema. Poezia este o expresie a misiunii poetului care se simte exponent al neamului sau, simtind deplin povara raspunderii sale si rostul propriei creatii.Structura poeziei. Cele sase strofe ale poeziei sunt structurate simetric si exprima crezul artistic al "poetului cetatean" prin repetarea obsesiva a pronumelui personal la persoana I -"eu", "mi", "pe mine"-, ceea ce-i confera caracter de confesiune lirica, aflata in relatie directa cu pronumele la persoana a Ii-a, ca adresare directa de implorare a Divinitatii, pe care o exprima prin vocativ -"parinte", "Doamne",

"stapane":"Ratacitor, cu ochii tulburi,Cu trupul istovit de cale,Eu cad neputincios, stapane, in fata stralucirii tale. in drum mi se desfac prapastii,Si-n negura se-mbraca zarea.Eu in genunchi spre tine caut:Parinte, - oranduie-mi cararea!"Asadar, prima strofa este o adresare directa Divinitatii, iar insiruirea metaforelor da o expresivitate impresionanta dezorientarii si cautarii unui sprijin moral de care poetul are nevoie pentru a-si ajuta, neamul chinuit: "cu ochii tulburi", "trupul istovit de cale", "cad neputincios", "mi se desfac prapastii", in "negura se-mbraca zarea".Strofa a doua sugereaza apasarea suferintei si profunzimea sufleteasca a poetului ca simbol al durerii unui neam intreg, aflat intr-un moment de rascruce si care-si indreapta sperantele catre Dumnezeu, pe care-1 invoca:"Din valul lumii lor ma smulge Si cu povata ta-nteleapta, in veci spre cei ramasi in urma, Tu, Doamne, vazul meu indreapta."Poetul inalta divinitatii o ruga pentru a-1 inspira in poezia plina de

1

Page 2: Opere Interbelica

revolta si razvratire impotriva asupririi neamului romanesc din Transilvania, astfel incat creatia poetica sa devina o arma de lupta pentru izbavirea suferintelor de veacuri, "spre cei ramasi in urma".Strofa urmatoare este o enumerare de simboluri si metafore care sugereaza ca opera literara este menita sa dea glas sentimentelor umane de dragoste si ura, de bucurie si tristete, accentuate de inceputul versurilor prin verbe la modul imperativ "Dezleaga mintii mele taina () Sadeste-n bratul meu de-a pururi Taria urii si-a iubirii Da-mi cantecul si da-mi lumina () Alunga.patimile mele () invata-ma pe mine-a plange ()"Revarsarea durerii izvorata din hedreptati sociale si nationale constituie un argument pentru caracterul militant al artei si rolul de mesager al scriitorului.Ultimele trei strofe, printr-o suita de substantive: durerea, lacrimile, amarul, truda, dau un patetism dramatic poeziei. Apelul poetului catre confratii sai este si un indemn ca acestia sa fie nu numai martori ai istoriei, ci si fauritorii ei.Revolta poetului se amplifica in finalul poeziei si "se revarsa" nestapanit, cuprinzand intreg pamantul si adunand in glasul suferintei "cantarea patimirii noastre". Metafora "in suflet seamana-mi furtuna" ilustreaza dorinta fierbinte a poetului de a se incarca sufleteste cu atata revolta, incat poezia, "strunele infiorate", sa poata exprima izbavitor nedreptatile, "amarul", indurate de romanii din Ardeal, din bauza asupririi sociale si nationale."in suflet seamana-mi furtuna, Sa-1 simt in matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele infiorate; Si cum sub bolta lui aprinsa, in smalt de fulgere albastre incheaga-si glasul de arama: Cantarea patimirii noastre."Marturisindu-si vocatia artistica, Goga spunea: "Eu m-am nascut cu pumnii stransi", definindu-se astfel ca revoltat permanent, ca o constiinta sociala si nationala, ca interpret al nazuintelor si sperantelor unui popor intreg, de aceea, taranul este vazut de Goga ca "un om chinuit al pamantului".Rugaciune - Opera si contextul cultural de Octavian GOGAOctavian GOGA RugaciuneMai putin apreciat astazi, Goga este un poet care - sa spunem asa - a reusit sa faca fata unui mare pariu: acela de a face sa vorbeasca in lirica lui nu, in primul rand, propriile sentimente, regrete, probleme, nostalgii, idealuri, ci sa dea glas unor idealuri si sentimente comune, apartinand unui intreg neam, al romanilor ardeleni dornici de libertate. Exceptionalul lirism al lui O. Goga nu provine din exprimarea directa a propriei subiectivitati, ci din durerea comuna a unei natii.Opera si contextul culturalAvand drept modele pe Eminescu, Cosbuc, Vlahuta, Heliade si Bolliac, Octavian Goga (1881 -1938) se defineste in planul literaturii romane ca reprezentant al celor multi si obiditi.Este autorul a mai multe volume de versuri [Poezii - 1905, Ne cheama pamantul -1909, Din umbra zidurilor - 1913, Cantece fara tara - 1916 etC), dar isi exerseaza talentul si in dramaturgie (Domnul notar, Mesterul ManolE).Prin tematica rurala, atitudinea profetica, lirismul subiectiv, versul cu rima, ritm si masura, Octavian Goga este un poet traditionalist care integreaza insa in creatia sa si elemente neoclasice si neoromantice.Sugestii de analiza literara pe text incadrare si tematicaPoezia Rugaciune deschide volumul Poezii aparut in 1905, fiind o prefata a cartii si o veritabila arta poetica. In cadrul unei ample invocatii retorice, discursul poetic reflecta conceptia scriitorului despre izvoarele artei si originalitatea demersului artistic, despre caracterul militant al poeziei si misiunea sociala a poetului. Aceasta atitudine este exprimata transant de poet in Marturisiri literare: Eu, grafie structurii mele sufletesti, am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trambita de alarma. Am vazut in scriitor un element dinamic, un rascolitor de mase, un revoltat Am vazut in scriitor un semanator de credinte si un semanator de biruinte."Tema! menirea poetului de a fi vocea neamului sau si de a transforma poezia in instrument de aparare a celor neajutoratiCompozitie si structuraTitlul este sugestiv pentru pozitia de tribun al poporului pe care o adopta Goga. Atitudinea sa este ritualica, asemenea unui soldat care, inainte de a porni la lupta, solicita sprijinul divin. Poetul se prosterneaza in fata divinitatii pentru a fi investit cu puterea de a prelua in versurile sale durerea unei lumi intregi si de a o transforma in arma impotriva nedreptatii. Titlul are o evidenta tenta religioasa, in concordanta cu cadenta liturgica a versurilor.Autori din epoci diferite, cu structuri sufletesti diferite si cu mijloace artistice corespunzatoare contextului lor cultural au solutionat in mod variat specia rugaciunii, pastrand insa o constanta: gandul, intr-o pondere mai mare sau mai mica, la patria in suferinta si la poporul in slujba caruia se pune poetul. Astfel, Alecu Vacarescu scrie un Tatal nostru parodiat in care denunta abuzurile domnului fanariot, Vasile Carlova compune o

Rugaciune care se constituie sub forma unui strigat de revolta impotriva suferintelor la care e supus poporul roman, iar Grigore Alexandrescu implora la randul lui Fa sa doresc de obste al omenirii bine". Un predecesor important este Eminescu, a carui Rugaciune adresata Fecioarei in termeni abstracti si duhovnicesti ii include prin formularea la persoana intai plural si pe ceilalti in nadejdea sa de mantuire.Rugaciune de Octavian Goga este o poezie de tip mesianic, in care poetul isi asuma rolul de calauzitor al maselor, de luptator in numele credintei, al binelui si al iubirii de aproape.Mesianic (in legatura cu Mesia-lisuS): poetii romantici considerau ca au un destin privilegiat, ca sunt niste fiinte predestinate sa calauzeasca pasii poporului catre idealul de dreptate si libertate nationala. Sugestiva in acest sens este poezia lui Victor Hugo, Functiunea poetului: In zile nelegiuite, poetul/ Vine sa pregateasca zile mai bune/ () Pamantul imi zicea Poet/ Cerul imi raspundea: Profet/ Mergi! Vorbeste! invata! Binecuvanteaza!". Primele elemente de poezie profetica se regasesc in textele biblice ale lui Isaia si Ezechiel, primii poeti profeti care vor anunta pieirea in flacari a Sodomei si a Gomorei.Prima strofa il prezinta pe Poet ca pe un posedat al ideii de dreptate, care il covarseste si il leaga indisolubil de neamul sau: Ratacitor", cu ochii tulburi", istovit", cad neputincios". Poezia debuteaza prin metafora unei crize morale similare celei ce sta la originea primei parti din Divina Comedie, Infernul. Insa, in timp ce la Dante criza se manifesta in domeniul vietii personale, la Goga se resimte imposibilitatea implinirii menirii. Asemenea lui lisus in Gradina Ghetsimani, Poetul se simte coplesit de misiunea uriasa pe care trebuie sa si-o asume si isi constientizeaza neputinta de a izbandi doar prin propriile puteri: Parinte, - oranduie-mi cararea!". Stie ca inseamna ceva numai in masura in care isi va depasi limitele individuale si va deveni exponentul unei lumi ce trebuie salvata prin Cuvant. Desi predestinat acestui rol de indrumator de constiinte, Poetul se indoieste de sine si, ca lisus pe muntele Sinai, simte ispitele cum sapa". Actul scrierii este precedat de o drama a inspiratiei (vor sa-mi tulbure izvorul") cu care se confrunta orice mare creator. Ispita este chemarea unei lumi individualiste, egoiste, in care existenta este lipsita de dileme si de care trebuie sa se detaseze, pentru ca orice act creator necesita un sacrificiu. Renuntarea la sine presupune dedicarea spre cei ramasi in urma", a caror salvare este felul sau suprem. Pentru a duce la capat aceasta misiune, Poetul solicita sa fie investit cu puterile primordiale ale Universului: Taria urii si-a iubirii", cantecul", lumina", zvonul firii-ndragostite". Solicita lumina divina in intunericul ratacirii. Este pusa in evidenta opozitia dintre arta individuala (rostul meu"), a patimilor proprii, de care e atras poetul comun, si cantecul dedicat patimirii noastre", pe care nu-l poate rosti decat cel ales. Adjectivul pronominal noastre" arata identificarea poetului cu suferintele robilor si umilitilor.Hyperion, din Luceafarul eminescian, solicita Demiurgului statutul de muritor, hotarat sa renunte la esenta divina pentru o*ora de iubire". Poetul din Rugaciune cere, dimpotriva, sa fie eliberat de ceea ce este omenesc in el, pentru a se putea consacra pe deplin vocatiei sale misionare: Nu rostul meu de-a pururi prada/ Ursitei mastere si rele,/ Ci jalea unei lumi, parinte,/ Sa planga-n lacrimile mele."In penultima strofa, versurile capata accente romantice, figurand sub chipul viforului dezlantuit durerea si revolta celor obiditi, pe care poetul doreste sa le sublimeze in versurile sale. Viziunea dantesca a celor condamnati sa traiasca infernul pe pamant, viziune ce va inspira si versurile din Clacasii, dezvaluie privirii interioare a cititorului siluete contorsionate dramatic: Da-mi tot amarul, toata truda/ Atator doruri fara leacuri,/Da-mi viforul in care urla/ Si gem robiile de veacuri."Ultima strofa evolueaza intr-un crescendo ce culmineaza in final cu imaginea furtunii, simbol al revoltei cosmice, integrand conceptul de jale in circuitul universal: durerea deposedarii de insemnele etnice capata proportiile unui cataclism. Sufletul insusi al poetului este acest univers in care stihiile suferintei se dezlantuie rabufnind ca un glas de arama". Ca si la Eminescu, acest epitet sugereaza sonoritatea grava a unei voci ce striga obida si durerea comuna. Tonalitatea profetica si densitatea ideatica a ultimului vers sunt realizate ca expresie a trairilor poporului, cantarea patimirii noastre" devenind sintagma care ajunge sa defineasca esenta insasi a creatiei lui Goga. incearca! Identifica principalele campuri lexicale si comenteaza semnificatiile lor.Analiza stilisticaFarmecul poeziei lui Goga consta si in limbajul caruia inflexiunile religioase ii dau un caracter de vechime atemporala, sugerand spiritualitatea unui intreg popor. Repetarea obsesiva a pronumelui personal de persoana intai (eu, -mi, pe minE) in relatie directa cu cel de persoana a doua (tu, tinE), frecventa substantivului in vocativ (parinte, Doamne, StapanE) si adresarea directa prin verbe la imperativ (oranduie, dezleaga, sadeste, da, alunga) sustin tonul confesional si contureaza starea de ruga fierbinte si staruitoare, izvorata dintr-un suflet ravasit de durere. La nivel lexical, refuzul neologismelor si utilizarea cuvintelor din limba populara accentueaza ideea de arhaic si simplitate. Ritmul poeziei este liturgic, maiestuos, poetul marturisind ca stilul sau poetic s-a nutrit din lectura cartilor bisericesti, a folclorului si a graiului din regiunea

2

Page 3: Opere Interbelica

natala.Substanta afectiva a creatiei lui Goga este alimentata de evenimente istorice reale: asuprirea la care erau supusi romanii transilvaneni, considerati tolerati in propria tara. Ca si in alte poezii, arta sa consta in faptul ca nu se dezvaluie cauza suferintei prin numirea directa, in plan istoric, a imprejurarilor care o provoaca. Totul este sugerat doar, prin transgresarea granitelor de timp si spatiu, caci orice referire concreta ar diminua trairea artistica.Supranumit poeta vates, Goga ramane in istoria literaturii romane cantaretul unui inefabil de origine metafizica, o jale nemotivata, de popor stravechi () ajuns la bocet ritual, transmis fara explicarea sensului." (G. CalinescU)Concepte operationale folosite: arta poetica, autor, camp semantic, compozitie, final, lirism subiectiv, monolog liric, motiv literar, poezie, ritm, romantism, secventa poetica, strofa, tema, vers

Noi de Octavian GOGA (Poezie)

 La noi sunt codri verzi de bradSi campuri de matasa;La noi atatia fluturi sunt,Si-atata jale-n casa.Privighetori din alte tariVin doina sa ne-asculte;La noi sunt cantece si floriSi lacrimi multe, multe

Pe bolta, sus, e mai aprins,La noi, batranul soare,De cand pe plaiurile noastreNu pentru noi rasare

La noi de jale povestescA codrilor desisuri,Si jale duce Murasul,Si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plangandSporesc pe fus fuiorul,Si-mbratisandu-si jalea plangSi tata, si feciorul.Sub cerul nostru-nduiosatE mai domoala hora,Caci cantecele noastre plangIn ochii tuturora.

Si fluturii sunt mai sfiosiCand zboara-n zari albastre,Doar roua de pe trandafiriE lacrimi de-ale noastre.Iar codrii ce-nfratiti cu noiIsi infioara sanulSpun ca din lacrimi e-mpletitSi Oltul, biet, batranul

Avem un vis neimplinit,Copil al suferintii,De jalea lui ne-am raposatSi mosii, si parintiiDin vremi uitate, de demult,Gemand de grele patimi,Desertaciunea unui visNoi o stropim cu lacrimi

Elegia Noi de Octavian GOGAOctavian GOGA NoiElegia Noi are ca tema lupta pentru libertate nationala si dreptate sociala a romanilor din Transilvania, ca urmare a ocuparii ei prin violenta de odiosul Imperiu austro-ungar. .Ideea fundamentala a poeziei este profunda identitate dintre poet, popor si patrie, exprimata prin pronumele personal noi".Poezia este o meditatie in acelasi timp pe tema fortuna labilis dar si pe tema poetul si poezia. Poetul este un exponent al constiintei nationale iar poezia este o emanatie a acestei constiinte, asa cum o afirma Octavian Goga in Rugaciune.Motivul comuniunii dintre om si natura sta la baza unui transfer metonimic, in sensul ca jalea unei lumi" nu inseamna doar durerea unui neam" ci -si a intregii naturi: La noi de jale povestesc / A codrilor desisuri, / Si jale duce Murasul, / Si duc tustrele Crisuri". Durerea naturii se suprapune cu jalea romanilor de a-si vedea tara cotropita de hoarde barbare: La noi nevestele plangand / Sporesc pe fus fuiorul, / Si-mbratisandu-si jalea plang / Si tata, si feciorul".Poetul este un exponent al. neamului sau, de aceea poezia trebuie sa fie o emanatie a dragostei fata de tara exprimata prin durere: Caci cantecele noastre plang / In ochii tuturora".Acelasi transfer pe baza motivului comuniunii dintre om si natura duce la delicata exprimare a sentimentului de jale prin imagini pline de romantism: Doar roua de pe trandafiri / E lacrimi de-ale noastre". Tot jalea duce la crearea de sugestive hiperbole si simboluri: Iar codrii ce-nfratiti cu noi / isi infioara sanul /, Spun ca din lacrimi e-mpletit / Si Oltul, nost batranul".Visul libertatii nationale si al dreptatii sociale, implinit la 1 Decembrie 1918 prin zdrobirea odioasei cuaiitii austro-ungare, era la vremea anului 1905, cand apare volumul Poezii, inca nerealizat: Din vremi uitate, de demult, / Gemand de grele patimi, / Desertaciunea unui vis / Noi o stropim cu lacrimi".Aceasta jale, aceasta suferinta indelungata, rabdata de-a lungul a sase secole de romanii din Transilvania, este pusa in contrast cu frumusetea tarii: La noi sunt codri verzi de brad / Si campuri de matasa; / La noi atatia fluturi sunt, / Si-atata jale-n casa". Jalea devine o coordonata a universului poetic realizat de Octavian Goga, o dimensiune a destinului nostru national crestin ortodox, asa cum o va spune poetul in poezia Plugarii."Sfintiti cu roua suferintii / Tarana plaiurilor noastre!", fiindca ortodocsii sunt loviti de toti cei ce se duc in iad.Stilul lui Octavian Goga imprumuta trasaturi ale stilului poeziei populare, ca: oralitatea, claritatea, concizia, mitizarea, simbolizarea. De aceea metaforele sunt structurate pe comuniunea om natura: Privighetori din alte tari / Vin doina sa ne-asculte".Avem si aici p interferenta a realismului cu romantismul si cu clasicismul care dau un caracter specific universului sau poetic.Poezia lui Octavian Goga este o continuare a liniei poeziei de specific national reprezentata pana la el de Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, George Cosbuc si, dupa el, de Lucian Blaga, Ion Barbu, Vasile Voiculescu.NOI - analiza literara de Octavian GOGAOctavian GOGA Noiin cadrul dezvoltarii poeziei romanesti, Goga este cel mai autentic continuator al lui Eminescu, nu in sensul imitatiei epigonice, de felul celei a lui Vlahuta si a altora din jurul sau, ci in intelesul profund al cuvantului. Prin excelenta liric, Goga este, ca si Eminescu, un exponent al multimii. Ceea ce l-ar deosebi de inaintasul sau ilustru ar fi mesianismul mai accentuat, mai vizibil in expresie, tendinta de a striga ca un profet durerile celor de peste munti. in Fragmente autobiografice (Bucuresti, Cartea Romaneasca, 1934) poetul marturisea: Eu, gratie structurii mele sufletesti, am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma in trambita de alarma". insa, de alta parte, plecand de la Eminescu, Goga a intuit mai mult decat oricare altul valoarea poetica a doinei, a cantecului de jale, murmurat ca pentru sine insusi, dar cu atat mai emotionant, mai convingator, mai omenesc.Poezia Noi este o doina culta in care tendinta, revolta impotriva asupririi nationale si sociale a romanilor din Ardeal, se transforma in arta superioara, intr-un mod surprinzator si original. Foarte greu de analizat (ca si poezia populara), versurile lui Goga vehiculeaza aproape niste concepte: jale, lacrimi, cantece, suferinta, patimi, laolalta cu elemente ale naturii, luate de asemenea la nivelul generalitatilor, fara inchegarea unei imagini pictorice, individualizatoare: codri verzi de brad, campuri de matasa, fluturi, privighetori, Murasul, tustrele Crisurile, Oltul etc. in ce sta secretul acestei mari poezii? in modul spunerii, in melodia de doina care o strabate de la un capat la altul, legand aceste concepte, indiferente in ele insele luate, intr-un cantec de jale, intr-o zicere impersonala, iesita din conditia neamului asuprit. Transferul de la persoana I singular la persoana I plural, al lui eu in noi, pare cu totul firesc la ardeleanul Goga. De aici simplitatea de un mare rafinament artistic a acestei compuneri.Ca si in romantele" lui Eminescu, scrise in perioada de maturitate, linia melodica a versului permite juxtapunerea unui element din natura la o stare sufleteasca:La noi sunt codri verzi de brad Si campuri de matasa; La noi atatia fluturi sunt, Si-atata jale-n casa.Privighetori din alte tari Vin doina sa ne-asculte; La noi sunt cantece si flori Si lacrimi multe, multeFrumusetea acestor versuri mai provine si din degajarea tonului enuntiativ, marcat prin anaforicul La noi (repetat de trei ori in strofa a Ii-A) sau prin epiforicul plang (aparut de alte trei ori in strofa a IlI-A). Ardealul lui Goga devine astfel o tara a dorului si a jalei colective sfasietoare, detasate pe fundalul etnografic obisnuit:

3

Page 4: Opere Interbelica

La noi nevestele plangand Sporesc pe fus fuiorul, Si-mbratisandu-si jalea plang Si tata, si feciorul.Sub cerul nostru-nduiosat E mai domoala hora, Caci cantecele noastre plang in ochii tuturora.Cateva personificari, banale in sine, devin relevante in context pentru ca sunt facute in spiritul cantecului de obste: desisurile codrilor povestesc de jale" si jale duc" Murasul si Crisurile; hora e mai domoala", cantecele plang", aceiasi codri isi infioara sanul", iar Oltul batrin e impletit din lacrimi". Altele capata o formulare mai culta, insa nu indepartata de factura romantei, a acelei poezii ce se cere cantata, avand in ea insasi o melodie a cuvintelor: pentru cei de peste munti batranul soare" e mai aprins, cerul e induiosat", fluturii mai sfiosi" si roua de pe trandafiri se preface in lacrimi; ei au un vis neimplinit, copil al suferintei", dorul de eliberare: De jalea lui ne-au raposat / si mosii si parintii".Toate aceste elemente constitutive, pe care analiza le surprinde cu greu pentru ca, luate separat, nu spun nimic sau aproape, se toarna intr-o piesa unica, un cantec spontan, de o mare autenticitate si vibratie lirica, o doina de jale domoala, dar animata, in final, de un tainic si nedefinit ton conspirativ. Este un cantec, o dorinta, o aspiratie si a taranului, si a intelectualului in Ardeal, in imprejurarile date, lucrul fiind posibil.Privita mai indeaproape, din punctul de vedere al dispunerii rimei, spre exemplu, poezia se compune in fond din cinci strofe iambice numai de cate patru versuri lungi, cu cezura, rimate imperecheat:La noi sunt codri verzi de brad / / si campuri de matasa; La noi atatia fluturi sunt / / si-atata jale-n casa. Privighetori din alte tari / / vin doina sa ne-asculte; La noi sunt cantece si flori / / si lacrimi multe, multeDat fiind caracterul de doina, si de litanie totodata, poetul a evitat insa versul lung, cu cezura, neobisnuit in poezia noastra populara. Este de observat, de asemenea, ca fiecare strofa e formata, simetric, din cate doua fraze construite prin coordonare. Aceasta sporeste impresia de doina de jale, jale a carei permanenta este subliniata apoi de predicatele exprimate prin verbe la prezent, fara nici o exceptie. E un prezent continuu, intarit prin gemnziile modale: plangand, imbratisand, gemand. Vocabularul este cel folcloric-popular adecvat: codri, jale, batranul soare, povestesc de jale, plang, lacrimi etc. In acelasi timp insa poezia e oarecum indepartata de factura prozodica si lingvistica folclorica, departe de o pastisa sau imitatie, chiar superioara, de felul celor ale lui Eminescu. Generalitatile largi nu sunt parasite, pe alocuri, si o unda de individualizare lirica apare: nevestele plang, tata si feciorul se imbratiseaza plangand, hora e mai domoala, mosii si parintii au raposat de jale etc. Asta in ceea ce priveste cuvintele-metafora. Se observa apoi o usoara abatere de la constructia coordonatoare, prin aparitia in context a doua propozitii temporale: De cand pe plaiurile noastre / Nu pentru noi rasare" (vs. 3 si 4, strofa a Ii-A) si Cand zboara-n zari albastre" (vs. 2, strofa a IV-A), lucru iarasi putin obisnuit in poezia populara autentica. Mesianismul lui Goga a inoculat, astfel, doinei si o nota de litanie religioasa, realizata prozodic, dar si, mai ales, prin introducerea anumitor cuvinte scoase parca din scrieri vechi: Visul neimplinit" este copil al suferintii", cei ce se jelesc gem de grele patimi" din vremi uitate, de demult", avand in fata lor numai desertaciunea unui vis". Fuziunea este perfecta si aici sta secretul poeziei lui Octavian Goga.

Plugarii de Octavian GOGA (Poezie)

 La voi alearga totdeaunaTruditu-mi suflet sa se-nchine;Voi singuri strajuiti altarulNadejdii noastre de mai bine.Al vostru-i plansul strunei mele,Crestini ce n-aveti sarbatoare,Voi, cei mai buni copii ai firii,Urziti din lacrimi si sudoare.

Cu mila-i nesfarsita, cerulClipirii voastre-nduiosateI-a dat cea mai curata razaDin sfanta lui seninatate.El v-a dat suflet sa tresaraSi inima sa se-nfioare,De glasul frunzelor din codru,De sopot tainic de izvoare.

In coapsa graitoarei miristiDevreme plugul vostru ara;E primavara pe campie,Si-n ochiul vostru-i primavara.Bland tainele vi le desfaceDin sanu-i milostiva glie,Caci toata floarea va cunoasteSi toata frunza ei va stie.

Purtati cu bratele-amandouaA muncii rodnica povara,Sub stralucirea-nlacrimataA diminetilor de vara.Si nimeni truda nu v-alina,Doar bunul cerului parinte,De sus, pe frunte va asaza

Cununa razelor lui sfinte.

A voastra-i jalea cea mai mare,A voastra-i truda cea mai sfanta,Stapanul vitreg va loveste,Cand cerul bine-va-cuvanta.Dar daca-n schimbul painii voastre,Piticul va plateste fiere,Indurator v-asculta DomnulSi va trimite mangaiere.

Cand doarme plugul pe rotile,In pacea serilor de toamna,La voi coboara Cosanzeana,A visurilor noastre doamna.Vin crai cu argintate coifuriSi-n aur zanele balaie:Atata stralucire-ncapeIn bietul bordeias de paie.

Frati buni ai frunzelor din codru,Copii ai mandrei bolti albastre,Sfintiti cu roua suferintiiTarana plaiurilor noastre!Din casa voastra, unde-n umbraPlang doinele si rade hora,Va straluci odata vremiiNorocul nostru,-al tuturora.

A mea e lacrima ce-n tremurPrin sita genelor se frange,Al meu e cantul ce-n pustieNeputincioasa jale-si plange.Ci-n pacea obidirii voastre,Ca-ntr-un intins adanc de mare.Traieste-nfricosatul viforAl vremilor razbunatoare.

Poezia Plugarii de Octavian GOGAOctavian GOGA Plugariia) Poezia Plugarii face parte din volumul Poezii tiparit in 190.5 si reda alaturi de alte poezii, ca: Rugaciune, Noi, Oltul, Casa noastra, Apostolul, Dascalita, Batrani, La groapa lui Lae, o imagine lirica a satului transilvanean.In acest sens, Octavian Goga continua linia poeziei de specific national inceputa de Vasile Alecsandri si continuata de Mihail Eminescu, George Cosbuc, Lucian Blaga. Daca Vasile Alecsandri, aducea in poeziile sale miturile si eresurile populare (credintele, legendele, natura si istoria), George Cosbuc ad,ucea datina, portul si jocul. La ambii poeti, conflictul social din viata satului era nesemnificativ.Octavian Goga aduce aceasta dimensiune sociala a satului ardelean: Eu am vazut in taran, un om chinuit al pamantului. N-am putut sa-1 vad in acea atmosfera in care 1-a vazut Alecsandri in Pastelele sale si nici n-am putut sa-1 vad incadrat in acea lumina si veselie a lui Cosbuc."Poetul isi propune in mod deliberat sa cante durerile poporului asuprit de veacuri: Eu n-am fost taran, dar am priceput pasurile satului si m-am contopit cu toate durerile lui". in versuri, aceasta idee devine: Al vostru-i plansul strunei mele". Ideea identitatii dintre poet, ca reprezentant al constiintei nationale, popor si patrie este o coordonata a universului poetic creat de Octavian Goga, coordonata care este exprimata inca din, primele versuri ale poeziei: La voi alearga totdeauna / Truditu-mi suflet sa se-nchine; / Voi singuri strajuiti altarul /Nadejdii noastre de mai bine".Motivul comuniunii dintre om si natura, devine astfel » dezvoltat in multiple variante: Frati buni ai frunzelor din codru/ Copii ai mandrei bolti albastre/ Sfintiti cu roua suferintei/ Tarana plaiurilor noastre".Apropiindu-se de doinele de haiducie, de voinicie, prin care poporul isi exprima dorinta si lupta sa pentru libertate nationala si dreptate sociala, Octavian

4

Page 5: Opere Interbelica

Goga da un sens militant poeziei sale: Ci-n pacea obidirii voastre/ Ca-ntr-un intins adanc de mare/ Traieste-nfricosatul vifor/ Al vremilor razbunatoare".Taranul este pentru scriitorii ardeleni talpa tarii", este un nedreptatit, un rob al pamantului, omul celor mai grele munci, un purtator al traditiilor, al datinilor, un creator de valori materiale si spirituale. Octavian "Goga va, da taranului aceasta valoare in poeziile sale.Poezia Plugarii a lui Octavian Goga, are un caracter profund realist fiindca, intr-un limbaj artistic solemn, cu elemente arhaice si de specific national, el realizeaza un portret colectiv al truditorilor pamantului.Termenul ales de Octavian Goga plugar", fata de alte denumiri ca: taran, agricultor, satean, construieste in mintea cititorului o imagine-cheie, in sensul ca el este creatorul, demiurgul unui microunivers vege.tal, esential pentru existenta sociala: in coapsa graitoarei miristi/ Devreme plugul vostru ara/ E primavara pe campie/ Si-n ochiul vostru-i primavara".Octavian Goga aduce in poeziile sale tipuri umane caracteristice mediului rural: preotul, invatatorul, invatatoarea, lautarul, parintii, vecinul, taranii. Plugarii sunt baza edificiului social si national, un refugiu al intelectualilor" romani din Transilvania in vremurile grele, un izvor nesecat de forte spirituale, fiindca:*La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre doamna". Ei "sunt increderea in destinul national, ei sunt martirii marilor suferinte, ei sunt rabdarea .si forta primilor crestini, prigoniti si nedreptatiti permanent: Crestini ce n-aveti sarbatoare/ Voi cei mai buni copii ai firii/ Urziti-din lacrimi si sudoare".Tema, eroii, conflictul, au un profund caracter social, dar sunt imbracate intr-o haina romantica, cu o fenta religioasa. Suferinta este alinata de mila cerului: Cu mila-i nesfarsita, ceruj/ Clipirii voastre-nduiosate/ I-a dat cea mai curata raza/ Din sfanta lui seninatate".Ca si un poezia Rugaciune, jalea, suferinta, oprimarea nationala, exploatarea sociala, vitregiile istoriei sunt vazute ca forme ale unei pedepse divine, dar si ca un semn al mantuirii. Razbunarea, care va veni, in final, este semnul unei justitii divine si vorbeste despre marile sperante nationale, sociale si religioase ale poporului roman.Caracterul critic devine activ, social, militant, fiindca saracia si greutatile materiale nu au influentat decisiv evolutia sufletului poporului roman, nu au putut opri forta lui spirituala sa se exprime: Vin crai cu argintate coifuri/ Si-n aur zanele balaie/ Atata stralucire-hcape/ in bietul bordeias de paie". Legatura profunda a neamului romanesc cu natura patriei este un semn al harului divin: ,,EI v-a dat suflet sa tresara/ Si inima sa se-nfioare/ De glasul frunzelor din codru/ De sopot tainic de izvoare". Scientismul lui Goga, al plugarilor, consta in intelegerea tainelor lumii, in intelegerea ratiunilor lui Dumnezeu ca forme spirituale ale intelepciunii.In poezia Plugarii, Octavian Goga exprima profunda sa aderenta la romantism prin pretuirea valorilor culturii populare, de la care preia acea intelegere adanca a tainelor firii: Bland tainele vi le desface/ Din sanu-i milostiva glie/ Caci toata floarea va cunoaste/ Si toata frunza ei va stie".Ca si in poezia Rugaciune, po etul este o constiinta, nu numai nationala ci si sociala, dar in acelasi timp el se dovedeste a fi o constiinta estetica: A mea e lacrima ce-n tremur/ Prin sita genelor se frange/ ,Al meu e cantul ce-n pustie/ Neputincioasa jale-si plange".Acest filon al sensibilitatii artistice isi trage seva din sensibilitatea poporului: Al vostru-i plansul strunei mele", din Durerea, unui neam ce-asteapta/ De mult o dreapta sarbatoare", un neam care este alcatuit din Cei mai buni copii ai firii/ Urzjti din lacrimi si sudoare".Destinul exceptional al poporului roman este sugerat in versuri ca: I-a dat cea mai curata raza/ Din sfanta lui seninatate", subliniind raportul nu numai dintre om si pamant ci si dintre pamant si cer. Aceasta intelegere adanca a firii este semnul destinului celui ales: El v-a dat suflet sa tresara/ Si inima sa se-nfioare/ De glasul frunzelor din codru/ De sopot tainic de izvoare".Tema, eroii, au o profunda structura afectiva: Din casa voastra unde-n umbra/ Plang doinele si rade hora/ Va straluci odata vremii/ Norocul nostru-al tuturora", fiindca atat -poporul, cat si poetul au un suflet, care vibreaza intr-o profunda consonanta: Al vostru-i plansul strunei mele".Cultivarea fantasticului, a supranaturalului, este o trasatura definitorie a Spiritualitatii poporului roman dar si a programului estetic romantic: La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre Doamna". Ileana Cosanzeana devine astfel o zana a poeziei, un simbol al constiintei artistice a poporului roman, un simbol care "sugereaza capacitatea creatoare, fantezia si intelegerea mitica, care sunt un adevarat izvor al poeziei populare. intregul univers este personificat in spiritul traditiei populare: Glasul frunzelor din codru", Coapsa graitoarei miristi", Milostiva glie" si se extinde chiar asupra obiectelor: Cand doarme plugul pe rotile". Aceasta evaziune in natura este un mod de a fi al poporului roman. in poezie mai avem si o antiteza romantica, subtila, intre mila milostiva a cerului fata de sufletul cald al poporului roman si asuprirea sociala austro-ungara, cruda, asupra romanilor din Transilvania.Stilul lui Octavian Goga se caracterizeaza prin simplitate, profunzime, mitizare, traire intensa a dragostei fata de tara, de popor, de natura, de Dumnezeu..in acelasi timp, stie sa realizeze prin fantezie, originalitate, metafore si mituri o poezie de profund specific national: La voi coboara Cosanzeana/ A visurilor noastre Doamna", Copii ai mandrei bolti albastre", De glasul frunzelor din codru", in care, ca si in poezia populara, distingem o mare sensibilitate: Prin sita genelor se frange", Sfintiti cu roua suferintei", Ca-ntr-un intins adanc de mare". Uneori ele se impletesc cu metonimii, construite pe substitutia unui mit: Al meu e cantul ce-n pustie/ Neputincioasa jale-si plange". Substitutia este delicata, fiindca are la baza o aluzie la loan Botezatorul, care este definit in Psaltire prin Glasul celui ce striga in pustie". Alteori, aceste metonimii se impletesc cu simbolurile: Va straluci odata vremii/ Norocul nostru-al tuturoi:", Frati bun: ai frunzelor din codru" spre a sugera un mit sau un concept.Metonimiile lui Octavian Goga sunt extrem de sugestive si expresive: Urziti din lacrimi si sudoare", Plansul strunei mele", Clipirii voastre-nduiosate", care aduc o substitutie a intregului printr-o parte componenta, fiind din aceasta cauza mai apropiate de definitia data unei figuri de stil numita sinecdoca. Astfel urziti substituie facuti sau nascuti, struna sublimeaza cantecul, lira, vioara; clipirea inlocuieste privirea.Simbolurile lui Goga au functia de a sugera ca in estetica simbolista: I-a dat cea mai curata raza", altarul/ Nadejdii noastre", in ochiul vostru-i primavara-", A mea e lacrima ce-n tremur". Alte simboluri au la baza motivul comuniunii dintre om si natura: Caci toata floarea va cunoaste/ Si toata frunza ei va stie".Acelasi motiv genereaza personificarile: in coapsa graitoarei miristi", "De gtasul frunzelor din codru". Alte personificari dau sensuri poeziei, mesajului ei, titlului: Cand doarme plugul pe rotile", de sopot tainic de izvoare", Cu mila-i nesfarsita cerul".Stilul lui Octavian Goga se caracterizeaza si prin alte mijloace: Sfanta lui seninatate", fiindca scriitorul stie sa utilizeze aliteratiile si asonantele. Epitetele nuanteaza trasaturile poporului roman: Bland tainele vi le desface/ Din sanu-i milostiva glie". Alteori, ele se alatura efectului de personificare: Traieste-n.fricosatul vifor/ Al vremilor razbunatoare".PLUGARII - Titlul poeziei - Ideea principala a poeziei de Octavian GOGAOctavian GOGA PlugariiOctavian Goga, cel mai mare poet social si national pe care 1-a dat Transilvania, da glas in versurile sale patimirii unui neam imbatranit intr-o experienta dureroasa, ravasit de doruri si razvratiri, vestind credinta in alte vremuri, de infricosata izbavire. Inspirata indeosebi din realitatile satului romanesc din Ardeal, poezia lui Goga exprima viata, psihologia, traditia, framantarile si aspiratiile taranimii, lupta ei pentru libertate sociala si nationala. in Marturisiri literare" poetul afirma: Eu, gratie structurii mele sufletesti, am crezul intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trambita de alarma ".Poezia "Plugarii" face parte din volumul Poezii", publicat in 1905 (care mai cuprinde: Clacasii", Noi", Rugaciune", Oltul ", Batranii", Dascalita" etc.) si exprima o trasatura fundamentala a creatiei poetice a lui O. Goga si anume dragostea si atasamentul pentru taranul roman, compasiunea lui pentru omul chinuit al pamantului, increderea in capacitatea si insusirile poporului roman. Spre deosebire de Alecsandri si Cosbuc, Goga n-a putut sa-l prezinte idilic, adica lipsit de griji, vesel, pe taranul nostru, ci in realitatea sa sociala zguduitoare.Titlul poeziei. Plugarii sunt cei care se ocupa cu lucrarea pamantului, agricultori, tarani. Conceptia lui Goga despre taran este comuna marilor nostri scriitori (Eminescu, Arghezi, RebreanU) si vine din adancurile indepartate ale istoriei, din conceptia domnitorilor romani care vedeau in taran talpa tarii", prin aceasta considerandu-l purtator si pastrator de traditii si limba, creator de valori materiale si spirituale (creatia populara).Vazut din perspectiva istorica, taranul lui Goga este un nedreptatit de soarta, de istorie, de oameni, un rob al pamantului. Durerea lui e amplificata si de faptul ca nu se poate bucura de roadele muncii sale, ca traieste in mizerie. Sentimentul fundamental ce strabate poezia e de dragoste si atasament fata de taranime. Poezia e un imn, o oda inchinata taranului. Goga crede in apropiata biruinta a idealurilor de lupta ale taranimii.Ideea principala a poeziei o constituie frumusetea si bogatia sufleteasca a omului din popor, a taranului, aflat in antiteza cu saracia materiala, cu situatia sa jalnica.Compozitional, poezia este alcatuita din opt strofe care reliefeaza virtutile taranimii din Ardeal, infratirea om-natura si sentimentul increderii in viitor. Discursul liric se desfasoara sub forma unei intime si admirative adresari, cuvantul cu frecventa cea mai mare, prezent in fiecare strofa fiind cuvantul voi", in toate ipostazele lui morfologice. inca din primele versuri poetul se alatura plugarilor cu sentimentul dragostei, al pretuirii si al compasiunii: La voi alearga totdeauna Truditu-mi suflet sa se-nchine". in viziunea lui O.Goga, plugarii sunt un refugiu al intelectualitatii romanesti in vremuri de restriste, un izvor nesecat de forta spirituala, de misterioase energii sufletesti din care ne alimentam idealurile si nadejdile de mai bine:Voi singuri strajuiti altarul Nadejdii noastre de mai bine".

5

Page 6: Opere Interbelica

Sentimentele poetului izvorasc dintr-o cruda realitate: existenta contrastului puternic intre viata oropsita si trista a taranilor si eforturile lor, caracterul si sufletul lor. Acest contrast e reliefat cu ajutorul catorva opozitii. Plugarii sunt cei mai buni copii ai firii", dar sunt urziti din lacrimi si sudoare", devenind crestini ce n-aveti sarbatoare".La fel ca in poezia populara si in proverbul Codru-i frate cu romanul", plugarii sunt frati cu padurea si una cu natura patriei, intre ei si natura exista o perfecta osmoza. Cerul tarii Ie-a imprumutat ochilor lor cea mai curata raza", Ie-a dat: .suflet sa tresara Si inima sa se-nfioare, De glasul frunzelor din codru, De sopot tainic de izvoare". Toata frunza si toata floarea ii cunoaste pentru ca ei sunt: Frati buni ai frunzelor din codru, Copii ai mandrei bolti albastre". intre plugari si natura se stabileste un fantastic sistem de corespondenta, o comuniune organica:E primavara pe campie, Si-n ochiul vostru-i primavara". De aceea, ca in eminesciana Scrisoarea IIF poetul sugereaza alianta adanca intre plugari si natura patriei: Caci toata floarea va cunoaste Si toata frunza ei va stie." Poezia dezvaluie in continuare contrastul care exista intre eforturile plugarilor si conditiile lor de trai. Ei sunt harnici, muncesc cu pricepere si pasiune:In coapsa graitoarei miristi Devreme plugul vostru ara; E primavara pe campie, Si-n ochiul vostru-i primavara". Se subliniaza in continuare infratirea plugarilor cu natura: "Bland tainele vi Ic desface Din sanu-i milostiva glie, Caci toata floarea va cunoaste Si toata frunza ei va stie." Rezultatul acestei infratiri este intelegerea tainelor" gliei de catre plugarii ce-si ara miristea devreme". in strofele a patra si a cincea durerea si revolta primesc dimensiuni cosmice. Poetul si plugarii, uniti spiritual si moral, fac parte din acelasi neam obidit. Opera lui exista prin viata plugarilor, poezia lui fereca in versuri toata durerea existentei lor. Viata plugarilor inseamna truda, o munca epuizanta si brutala, care transforma totul in iad :Purtati cu bratele-amandoua A muncii rodnica povara, Subt stralucirea-nlacrimata A diminetilor de vara."Munca taranului e incoronata de Dumnezeu cu raze sfinte: Si nimeni truda nu v-alina, Doar bunul cerului parinte, De sus, pe frunte va asaza Cununa razelor lui sfinte."Daca stapanul nemilos ii biciuie si le plateste fiere", cerul si Domnul ii rasplateste pentru munca lor, ii binecuvanta" si ii mangaie, alinandu-le suferintele:Dar daca-n schimbul painii voastre, Piticul va plateste fiere, indurator v-asculta Domnul Si va trimite mangaiere".In viziunea lui Goga, plugarii sunt martirii marilor suferinte. Aceasta viziune nu este intamplatoare, Goga insusi marturisind-o cand spune : Eu am vazut in taran un om chinuit al pamantului; n-am putut sa-l vad in acea atmosfera in care l-a vazut Alecsandri in pastelurile sale si nici n-am putut sa-l vad incadrat in acea lumina si veselie a lui Cosbuc. "Poezia elogiaza si capacitatea plugarilor de a crea un adevarat tezaur artistic. in ciuda faptului ca traiesc in umbra bietului bordeias de paie, ei sunt cei care au creat-o pe Ileana Cosanzeana, zanele balaie", doinele care plang"sau horele care rad". Aceste comori sunt singurele care aduc stralucire in casa si sufletul lor:Cand doarme plugul pe rotile, in pacea serilor de toamna, La voi coboara Cosanzeana, A visurilor voastre doamna. Vin crai cu argintate coifuri Si-n aur zanele balaie: Atata stralucire-ncape in bietul bordeias de paie."Mesajul umanist al folclorului, increderea staruitoare in mai bine contrasteaza cu saracia sugerata de cele doua epitete care incadreaza substantivul diminutival bordeias". In momentele de ragaz in pacea serilor de toamna", atunci cand doarme plugul pe rotile", plugarii devin creatori, interpreti si admiratori ai folclorului.Doinele care plang" si horele care rad", amintite in strofa a saptea, sunt singurele care aduc stralucire in sufletele taranilor. Personificarea doinei si a horei exprima durerea si jalea taranului, precum si rarele momente de fericire pe care hora i le ofera. in strofa a opta poetul recunoaste alesele virtuti ale plugarilor si are incredere in triumful dreptatii lor:Va straluci odata vremii Norocul nostru,-al tuturora." EI simte ca acesti plugari vor birui, deoarece in linistea cu care isi indura obida se naste sentimentul razbunarii viitoare: "Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un intins adanc de mare, Traieste-nfricosatul vifor Al vremilor razbunatoare." El isi exprima convingerea ca in plugari zac energii capabile sa realizeze eliberarea sociala si nationala.Ca majoritatea poeziilor lui O.Goga, Plugarii" e construita pe o discreta antiteza. La inceput -jalea, suferinta provocata de oprimare, rabdarea mocnita; la sfarsit - amenintarea, razbunarea in numele unei dreptati imanente, protestul si revolta care se anunta ca o-salvare. De aceea, poezia lui Goga e un fel de elegie eroica", un mesager al marilor sperante nationale.Versurile se remarca prin tonalitatea elegiaca, muzicalitatea si extraordinara plasticitate realizata mai ales cu ajutorul personificarii (plang doinele", rade hora", doarme plugul pe rotile") si al epitetelor de obicei antepuse (truditu-mi suflet", milostiva glie") .Lexicul intalnit in poezia Plugarii" apartine unei zone semantice a durerii, a suferintei care naste razvratirea prin cuvinte ca: trudit, nadejde, lacrimi, sudoare, suferinta, jale, vifor. Acestor cuvinte li se alatura altele, scoase parca din scrierile vechi, sau din tezaurul cartilor bisericesti, termeni usor arhaici care imprima tonul elegiac: altar, crestini, cer, sfanta, mila, obidire, glie. Mai toate cuvintele folosite sunt evocatoarc,nu descriptive. Ele au o puternica forta expresiva, rezultata din incarcatura metaforica a unitatilor lexicale mai vechi:Frati buni ai frunzelor din codru, Copii ai mandrei bolti albastre, Sfintiti cu roua suferintii Tarana plaiurilor noastre!" Strofele sunt alcatuite fiecare din opt versuri cu o masura constanta de noua silabe, menita parca sa sugereze constanta jalei pe pamantul Transilvaniei. Inecare strofa e alcatuita simetric din cate doua fraze repartizate egal. Cele mai multe propozitii sunt principale, coordonate copulativ sau juxtapuse: In coapsa graitoarei miristi Devreme plugul vostru ara; E primavara pe campie, Si-n ochiul vostru-i primavara." Poezia "Plugarii" contribuie la realizarea unei monografii lirice a suferintei milenare a romanilor din Transilvania. Ea demonstreaza inca o data ca Goga intrevede in taran nadejdea viitorului, fiindca in lumea satului zac energii capabile sa realizeze dreptatea sociala si nationala.

2. Plumb de George BACOVIA (Poezie)

 Dormeau adanc sicriele de plumb,Si flori de plumb si funerar vestmint --Stam singur in cavou si era vintSi scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumbPe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig --Stam singur langa mort si era frigSi-i atirnau aripile de plumb.

PLUMB - comentariu de George BACOVIAGeorge BACOVIA PlumbDormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant -Stam singur in cavou si era vant Si scartalau coroanele de plumb.Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-1 strig -Stam singur langa mort si era frig Si-i atarnau aripele de plumb.Desi in poezia moderna structura metrica pare a nu avea un rol important, in Plumb de Bacovia suntem obligati sa observam o simetrie perfecta intre cele doua catrene. Schema strofei intai: este identica celei de-a doua. Organizarea interioara a fiecarei strofe in parte este interesanta pentru realizarea unei melodii stranii, interiorizata, obsedanta pana la urma. Tonul elegiac este dat de iamb, care predomina. Simplu vorbind, schema prozodica ideala a poeziei este iambica, fiecare vers, terminat in rima masculina, avand cate cinci iambi completi. Accentele secundare impun insa o metrica supusa cuvintelor, de unde diversitatea. Cezura figureaza numai in versurile 2 si 3, al caror fiecare al doilea.emistih incepe cu conjunctia si incadrata in peonul IV, urmat de iamb in versul 2 si de suspensie in versul 3: in timp ce iambul din finalul versului 2 al fiecarei strofe: vestmant (--), sa-l strig (~-) este urmat, la inceputul versului urmator, de amfibrah: Stam sin-gur ( ), peonul IV din finalul versului 3 este reluat la inceputul versului 4: si e-ra vant (--»*> ) / Si scar-ta-iau (-- ); si e-ra frig ( a-  ); Si-i a-tar-nau (~~ ).Este, de asemenea, foarte clar ca sintagmele se incadreaza in metri identici, de ]a o strofa la alta, intr-o geometrie fara cusur:Strofa I, vs. 1: Dormeau adanc sicriele de plumb.Strofa a Ii-a, vs. 1: Dormea intors amorul meu de plumb (predicat, exprimat prin imperfect + circumstantial de mod + subiect + atribut substantival prepozitionaL).

6

Page 7: Opere Interbelica

Strofa I, vs. 3: Stam singur in cavou si era vantStrofa a Ii-a, vs. 3: Stam singur langa mort si era frig (predicat, exprimat prin imperfect + circumstantial, de mod + circumstantial de loc + conjunctia si + propozitie impersonala).Strofa I, vs. 4: Si scartaiau coroanele de plumb.Strofa a 11-a, vs. 4: Si-i atarnau aripele de plumb (conjunctie + predicat + subiect + atribut cu prepozitiE).Cuvantul cheie", plumb, se repeta, obsesiv, de cate trei ori in fiecare strofa, de^fjecare data inrirrta (daca putem sa-i spunem asA) versurilor 1 si 4/si lk cezura versuluf2. Aceasta simetrie urmareste si realizeaza efectele muzicale ale unui laitmotiv, monoton si obsedant, tipice tuturor simbolistilor. Muzicale si de o tonalitate minora sunt imperfectele dormeau, stam, era, atarnau, dar mai ales sonurilc inchise, stinse, din cuvintele vestmant, vant (puse in finalul versurilor si intonate iambiC), ca si cele strident minore, cu anume functii onomatopeice, de percutie acuta a nervilor: scartaiau, strig, frig.Toata greutatea metaforica se sprijina insa pe cuvantul plumb, care da de fapt sensul poeziei. Avem de-a face, in cazul de fata, cu o, metafora-simbol, una din acele imagini poetice (cultivata cu precadere de la Baudclaire incoacE) larg cuprinzatoare ca putere sugestiva, dar cu neputinta de formulat intr-o judecata precisa, univoca. Caci poetul simbolist - ceea ce este cazul lui Bacovia mai inainte de oricare altul in poezia romaneasca - tinde spre starile de spirit vagi, traduse in imagini ce se pot interpreta felurit (in cadrul unei anume sfere emotive, evidenT), dar nu lipsite de forta artistica, ci dimpotriva, date fiind corespondentele" din natura, viata si cosmos. .Astfel, plumbul, prin greutatea lui specifica mare (in tabelul lui MendeleevP&" ocupa ld Cul 82), poate sugera apasarea sufleteasca sfasietoare la care este supus artistul si, in genere, intelectualul aruncat de soarta intr-un oras pustiu de provincie de pe vremuri, un targ pluvios, cu uliti murdare, cu dugheni si coceni", ceea ce este cazul lui Bacovia insusi. Plumbul mai poate sugera, prin culoarea lui cenusie-inchis, monotonia si plictisul, mediul meschin, cu false straluciri de o clipa, acoperite repede de proza grea, diurna, asa cum stralucirea provocata de o zgarietura in inertul si deloc nobilul metal se oxideaza vazand cu ochii, recapatandu-si culoarea banala urata, dezolanta. Din plumb se confectioneaza artificiile funerare de duzina, tipice pentru burghezia mica de provincie, saracacioase si prozaice: flori de plumb, coroane de plumb etc. Topit si turnat in apa, plumbul este folosit in magie, in sfarsit, ocultismul intrand si el in vederile simbolistilor. Plumbul mai este si metalul rece", avand ca simbol alchimic saturnismul, de la denumirea planetei Saturn, trista", intunecata" si melancolica", prin contrast cu stralucitoarea" si joviala" Jupiter. De notat ca parintele simbolismului francez,. Charles Baudelaire, numea capodopera sa Florile raului (1857) o carte saturniana", iar urmasul lui cel,mai direct, Paul Verlaine, publica ale sale Poeme saturniene in 1866, intre care cel putin doua, pluviosul Chanson d aulomne si pocscul Nevermore, au fost, cu siguranta, printre lecturile preferate ale lui Bacovia. Dar chiar sonoritatea, inabusita, contrasa intr-o silaba -vocala inchisa, sprijinita pe patru consoane labile, a cuvantului plumb - este parca in acord cu continutul lui notional, lasand impresia de cadere grea, fara ecou, surda.Echivoca, putand fi interpretata in mai multe chipuri este si starea de spirit (si, evident, totodata lirica) a cului poetului, in cazul de fata. Cavoul (cealalta notiune cu care rimeaza" cuvantul plumB) poate si nu poate fi, in acelasi timp, un cavou. El poate fi casa sau orasul in care locuieste poetul; sau poate mediul, lumea meschina; daca nu cumva si propriul corp, in care salasluieste un suflet de plumb. Pus de cateva ori ca epitet, mai intai la limita concretului (sicrie de plumb, flori de plumb, coroane de plumB), cuvantul cheie" da consistenta unor abstractiuni de asemenea ambigue, tulburatoare prin vagul lor straniu. Amorul de plumb doarme intors. (Dormea intors amorul meu de plumb.") intors in spatiu sau in timp? (Participiul este de asemenea ambiguu.) in cele din urma, aflam ca el este un mort pe care poetul zadarnic il striga in linistea sinistra si friguroasa a cavoului. Aripile lui, care pot fi si ale poetului, atarna grele, de plumb, ca ale albatrosului baudelairean ranit. A avea plumb in aripi, iata o stare tipic bacoviana. Neputandu-si lua zborul spre inaltimi, sufletul poetului se inchide in sine insusi, ca intr-un cavou, schitand cateva gesturi ciudate, schematice, histrionice, cu subinteles, incadrate intr-o geometrie fixa, prin taierea oricarei elocvente. Este aici cunoscuta poza, simbolista in genere si bacoviana in specie, care in alte poezii decat aceasta tinde chiar a deveni maniera. Aici ea insa contribuie la profunzime si la economia mijloacelor: Ia elocventa si suceste-i gatul" - se spune in Arta poetica a lui Verlaine.Cu aceste semnificatii largi si foarte caracteristice, poezia Plumb a dat titlul unui ciclu din creatia lui Bacovia si ar putea.figura foarte bine pe coperta intregii sale opere.PLUMB - analiza literara de George BACOVIAGeorge BACOVIA PlumbDormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb.Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-1 strig Stam singur langa mort si era frig Si-i atarnau aripele de plumb.Desi in poezia moderna structura metrica pare a nu avea un rol important, in Plumb de Bacovia suntem obligati sa observam o simetrie perfecta intre cele doua catrene. Schema strofei intai: este identica celei de-a doua. Organizarea interioara a fiecarei strofe in parte este interesanta pentru realizarea unei melodii stranii, interiorizata, obsedanta pana la urma. Tonul elegiac este dat de iamb, care predomina. Simplu vorbind, schema prozodica ideala a poeziei este iambica, fiecare vers, terminat in rima masculina, avand cate cinci iambi completi. Accentele secundare impun insa o metrica supusa cuvintelor, de unde diversitatea. Cezura figureaza numai in versurile 2 si 3, al caror fiecare al doilea emistih incepe cu conjunctia si, incadrata in peonul iy urmat de iamb in versul 2 si de suspensie in versul 3: in timp ce iambul din finalul versului 2 al fiecarei strofe: vestmant ( a-  ), sa-l strig (w ) este urmat, la inceputul versului urmator, de amfibrah: Stam sin-gur (_ W), peonul IV din finalul versului 3 este reluat la inceputul versului 4: si e-ra vant ( w )/ Si scar-ta-iau (^^^_ ); si e-ra frig (^^-^ ); Si-i a-tar-nau ( ww ).Este de asemenea foarte clar ca sintagmele se incadreaza in metri identici, de la o strofa la alta, intr-o geometrie fara cusur:Strofa I, vs. 1: Dormeau adanc sicriele de plumb.Strofa a Ii-a, vs. 1: Dormea intors amorul meu de plumb (predicat, exprimat prin imperfect + circumstantial de mod + subiect + atribut substantival prepozitionaL).Strofa I, vs. 3: Stam singur in cavou si era vantStrofa a Ii-a, vs. 3: Stam singur langa mort si era frig (predicat, exprimat prin imperfect + circumstantial de mod + circumstantial de loc + conjunctia^ + propozitie impersonala).Strofa I, vs. 4: Si scartaiau coroanele de plumb.Strofa a Ii-a, vs. 4: Si-i atarnau aripele de plumb (conjunctie + predicat + subiect + atribut cu prepozitiE).Cuvantul-cheie", plumb, se repeta, obsesiv, de cate trei ori in fiecare strofa, de fiecare data in rima (daca putem sa-i spunem asA) versurilor 1 si 4 si la cezura versului 2. Aceasta simetrie urmareste si realizeaza efectele muzicale ale unui laitmotiv, monoton si obsedant, tipice tuturor simbolistilor. Muzicale si de o tonalitate minora sunt imperfectele dormeau, stam, era, atarnau, dar mai ales sonurile inchise, stinse, din cuvintele vestmant, vant (puse in final versurilor si intonate iambiC), ca si cele strident minore, cu anume functii onomatopeice, de percutie acuta a nervilor: scartaiau, strig, frig.Toata greutatea metaforica se sprijina insa pe cuvantul plumb, care da de fapt sensul poeziei. Avem de-a face, in cazul de fata, cu o metafora-simbol, una din acele imagini poetice (cultivata cu precadere de la Baudelaire incoacE) larg cuprinzatoare ca putere sugestiva, dar cu neputinta de formulat intr-o judecata precisa, univoca. Caci poetul simbolist ceea ce este cazul lui Bacovia mai inainte de oricare altul in poezia romaneasca tinde spre starile de spirit vagi, traduse in imagini ce se pot interpreta felurit (in cadrul unei anume sfere emotive, evidenT), dar nu lipsite de forta artistica, ci dimpotriva, date fiind corespondentele" din natura, viata si cosmos.Astfel, plumbul, prin greutatea lui specifica mare (in tabla Mendeleev Pb ocupa locul 82), poate sugera apasarea sufleteasca sfasietoare la care este supus artistul si, in genere, intelectualul aruncat de soarta intr-un oras pustiu de provincie de pe vremuri, un targ pluvios, cu uliti murdare, cu dugheni si coceni", ceea ce este cazul lui Bacovia insusi. Plumbul mai poate sugera, prin culoarea lui cenusie-inchis, monotonia si plictisul, mediul meschin, cu false straluciri de o clipa, acoperite repede de proza grea, diurna, asa cum stralucirea provocata de o zgarietura in inertul si deloc nobilul metal se oxideaza vazand cu ochii, recapatandu-si culoarea banala urata, dezolanta. Din plumb se confectioneaza artificiile funerare de duzina, tipice pentru burghezia mica de provincie, saracacioase si prozaice: flori de plumb, coroane de plumb ctc. Topit si turnat in apa, plumbul este folosit in magie, in sfarsit, ocultismul intrand si el in vederile simbolistilor. Plumbul mai este si metalul rece", avand ca simbol alchimic saturnismul, de la denumirea planetei Saturn, trista", intunecata" si melancolica", prin contrast cu stralucitoarea" si .joviala" planeta Jupiter. De notat ca parintele simbolismului francez, Charles Baudelaire (1821 1867), numea capodopera sa Florile raului (1857) o carte saturniana", iar urmasul lui cel mai direct, Paul Verlaine (1844 1896), publica ale sale Poeme saturniene in 1866, intre care cel putin doua, pluviosul Chanson d automne si poemul Nevermore al lui Edgar Poe (1809 1849), au fost, cu siguranta, printre lecturile preferate ale lui Bacovia. Dar chiar sonoritatea, inabusita, contrasa intr-o silaba vocala inchisa, sprijinita pe patru consoane labiale, a cuvantului plumb este parca in acord cu continutul lui notional, lasand impresia de cadere grea, fara ecou, surda.Echivoca, putand fi interpretata in mai multe chipuri, este si starea de spirit (si, evident, totodata lirica) a eului poetului, in cazul de fata. Cavoul (cealalta notiune cu care rimeaza" cuvantul plumB) poate si nu poate fi, in acelasi timp, un cavou. El poate fi casa sau orasul in care locuieste poetul; sau poate mediul, lumea meschina, daca nu cumva si propriul corp in care salasluieste un suflet de plumb. Pus de cateva ori ca epitet, mai intai la limita concretului (sicrie de

7

Page 8: Opere Interbelica

plumb, flori de plumb, coroane de plumB), cuvantul-cheie" da consistenta unor abstractiuni de asemenea ambigue, tulburatoare prin vagul lor straniu. Amorul de plumb doarme intors. (Dormea intors amorul meu de plumb.") intors in spatiu sau in timp? (Participiul este de asemenea ambiguu.) in cele din urma, aflam ca el este un mort pe care poetul zadarnic il striga in linistea sinistra si friguroasa a cavoului. Aripile lui, care pot fi si ale poetului, atarna grele, de plumb, ca ale albatrosului baudelairean ranit. A avea plumb in aripi, iata o stare tipic bacoviana. Neputandu-si lua zborul spre inaltimi, sufletul poetului se inchide in sine insusi, ca intr-un cavou, schitand cateva gesturi ciudate, schematice, histrionice, cu subinteles, incadrate intr-o geometrie fixa, prin taierea oricarei elocvente. Este aici cunoscuta poza, simbolista in genere si bacoviana in specie, care in alte poezii decat aceasta tinde chiar a deveni maniera. Aici ea insa contribuie la profunzime si la economia mijloacelor: Ia elocventa si suceste-i gatul" se spune in Arta poetica a lui Verlaine.Cu aceste semnificatii largi si foarte caracteristice, poezia Plumb a dat titlul unui ciclu din creatia lui Bacovia si ar putea figura foarte bine pe coperta intregii sale opere.Lacustra de George BACOVIA (Poezie) De-atitea nopti aud plouind,Aud materia plingindSint singur, si ma duce un gandSpre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,In spate ma izbeste-un val --Tresar prin somn si mi se pareCa n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,Pe-acelasi vremuri ma gasescSi simt cum de atita ploaiePilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,Tot tresarind, tot asteptindSint singur, si ma duce-un gandSpre locuintele lacustre.Poezia Lacustra de George BACOVIAGeorge BACOVIA LacustraPoezia are ca tema mitul reintegrarii cum il denunlea Mircea Eliade, sau Marea Trecere si sugereaza universul bacovian cu trasaturile lui. Este in acelasi timp o meditatie pe tema poetul si poezia. Poetul este sugerat ca in estetica simbolista si traieste un vis simbolic. Lacustra este o locuinta primitiva din paleolitic, cand oamenii traiau in colibe suspendate pe piloni in mijlocul unor ape, spre a se apaua de marile animale. Locuinta era legata de tarm cu o punte de lemn, care" noaptea se tragea si o izola. Tot astfel universul bacovian este izolat, suspendat intr-un punct intre pamant, apa, aer. Tema, eroii si subiectul sugereaza conceptul de corespondenta dar si de autonomie a esteticului preluat din clasicism. Podul sugereaza conceptul de corespondenta: Ca n-am tras podul de la mal", dar avem si conceptul romantic de lume ca vis: Tresar prin somn, si mi se pare". Aceasta izolare a locuintei lacustre sugereaza si conceptul de poezie pura specific simbolismului.Analogia ca trasatura a esteticii simboliste se impleteste cu o nuanta de cosmicizare, fiindca asa cum locuintele lacustre stau intre pamant - apasi cer, tot asa universul poetic sta intre realitatea fizica - sociala si realitatea spirituala.Simbolul lacustra sugereaza in acelasi timp o intoarcere la origine ab origo", o evaziune romantica intr-o alta lume. Sintagma ma duce-un gand" sugereaza versul eminescian: El zboara gand purtat de dor", Asa cum Hyperion se intoarce la locul unde se naste universul: Caci unde-ajunge nu-i hotar / Nici ochi spre a cunoaste / Si vremea-ncearca in zadar /Din goluri a se naste", tot astfel eul bacovian cauta sa ajunga la punctul de corespondenta dintre creat si increat: Un gol istoric se intinde,/Pe-aceleasi vremuri ma gasesc / Si simt cum de atata ploaie / Pilotii grei se prabusesc."Simbolul lacustra sugereaza si eul poetic bacovian, fiindca asa cum locuinta lacustra sta izolata in mijlocul apei, tot astfel eul bacovian sta ca un ecou sonor in mijlocul universului", cum se autodefinea Victor Hugo.Sentimentul de melancolie, in esenta romantic, sugereaza tristetea cu care poetul se instraineaza,- ca si Hyperion ipostaza a eului eminescian, de lume. Starea de trezire, de constiinta, este sugerata de gerunziile tresarind", asteptand", dar si prin sintagma tresar prin somn". Este o patrundere in lumea interioara a eului, un moment in drumul spre constiinta de sine, tratata de Luciap Blaga in poezia Munte vrajii.Poezia poate fi interpretata si ca o meditatie pe tema destinului, determinata de o disoiutie universala, de un potop, de declansarea stihiilor: Si simt.cum de atata ploaie / Pilotii grei se prabusesc". Cuvantul singur" preia incarcatura semnificatiilor din poezia Plumb, sugerand ca si in finalul poemului Luceafarul de Mihail Eiminescu, retragerea in sine.Trasaturile definitorii ale stilului bacovian apar ca si in poezia Plumb ca fiind: concizia, simbolizarea, cristalizarea, vizionarismul, sugerarea, analogia, nuantarea, cromatica.Contextul simbolic creat de cuvantul lacustra: val, podul, pilotii, ploaia, exprima aceeasi tehnica de simbol central, care cristalizeaza textul. Aici rolul de cuvant cheie si simbol central il joaca cuvantul lacustra, cuvant care sugereaza universul poetic. Apa sugereaza lumea spiritului, cunoasterea, care prin valorile ei determina disolutia valorilor lumii materiale, ducand ca si la Eminescu, la inchiderea poetului intr-un univers propriu. Imaginarul oniric, este incarcat de sugestii si analogii. Poetul da densitate simbolului intr-un context de maxima claritate si constientizare.LACUSTRA, - curente literare de George BACOVIAGeorge BACOVIA Lacustra

Versuri memorabile: "Aud materia plangand" / / "Un gol istoric se intinde" / / "De-atatea nopti aud plouand/ Tot tresarind, tot asteptand."GRILA:- curente literare - simbolismul - uratul; tehnica repetitiei sugestive, ultima strofa este, de fapt, repetitia primei; stari greu definibile, bizare; "uratul" simbolistilor, monotonia, exasperarea, sentimentul disolutiei, tristetea fara leac. ; -expresionismul - intoarcerea la stari originare; stilizarea; deschiderea cosmica; iesirea din istorie (aici prin apocalipsa); evocarea unui element primordial (unii filozofi antici considerau ca este elementul din care s-a creat lumea; prin ea lumea poate pierI);- teme si idei bacoviene - natura; singuratatea absoluta in fata naturii si a mortii; moartea universului (escatologiA); existenta primitivului in momentele in care se suprapune cu cea a modernului: in fata dezlantuirii stihiilor, omul este singur si neputincios; viziune cosmica, golita de orice speranta; macrotimpul: iesirea din timp / iesirea din istorie / senzatia de infinit; intoarcerea in vremuri primitive, la originile vietii;- simboluri - locuinta lacustra; podul; ploaia; /= dezagregare; prabusire;

8

Page 9: Opere Interbelica

- paralele - o paralela posibila cu versurile romantice ale lui Eminescu: "Afara-i toamna, frunza-mprastiata, / Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri; " (Afara-i toamnA);- sugestii muzicale (in spirit simbolisT): 1) o succesiune de gerunzii care rimeaza cu un cuvant-simbol "gand": plouand, plangand, asteptand; 2) aliteratia consoanei 1, sugestie muzicala pentru ploaie: val, mal, plouand, locuinte, lacustre; 3) sugestia unui vaier prin vocale inchise u, a: duce, plouand;- structura - 2 planuri (cel al realului /cel al starii psihicE);- compozitia - 4 strofe.Un poem singular al anxietatii si singuratatii.

3. G.Topirceanu Originalitatea D-lui sta intr-o combinatie fericita de sentiment si de spirit. Uneori, acest insusiri apar separat. Alteori sint imbinate, in diferite doze, in aceeasi bucata.

Spiritul D-lui Topirceanu, in poeziile lirice, este de obicei precautia pe care o ia sentimentul ca sa se mascheze pe sine insusi. Lirismul, jenat de sine insusi si de teama de afisare in public, se persifleaza administrindu-si singur

antidotul.D. Topirceanu e dintre cei care nu vreau sa plinga. (D-sa a reusit sa scrie un intreg volum despre Turtucaia, unde era sa moara in diverse chipuri, fara un singur rind de lamentatie sau de „martiraj". D-sa a mai scris un volum de

amintiri din captivitatea in Bulgaria, in care a zugravit suferintele atroce vazute, dar nu si pe cele induratE).Iata pentru ce accentele de tristeta sint atit de pretioase in opera D-lui Topirceanu. Ele sint pretioase prin contrast.

in mijlocul persiflarii ele dau impresia imposibilitatii in care se gaseste poetul de a rezista sentimentului - si cu aceasta impresia intensitatii acestui sentiment.

Dar tristetea din poeziile lui Topirceanu nu are caracterul acelor marturisiri, prin care unii poeti, indiscreti si fata cu ei insisi, isi etaleaza in public mizeriile sufletului lor.

Exista insa un singur fel de suferinta careia si cei mai orgoliosi ii dau acces in opera lor. E dragostea, suferinta prin definitie. Un poet care s-ar hotari sa nu aiba nici un accent de lamentatie in opera lui ar trebui sa renunte la

chemarile muzei erotice. Asadar, in poeziile D-lui Topirceanu surprindem si citeva marturisiri intime mai dureroase. Poeziile de iubire insa formeaza o mica parte din bagajul literar al D-lui Topirceanu. Afara de asta,

poezia sa de dragoste este directa. De obicei, la poetii lirici, imagina iubitei este solicitata aproape de toate impresiile pe care le primesc din lumea din afara, de cerul instelat, de freamatul padurii etc. Acest fapt este desigur foarte firesc. Dar el poate produce zimbetul unui cetitor ironic si dezabuzat. Si la D. Topirceanu,

sentimentul iubirii chiama imagini din toata natura, dar in poezia sa nu se observa si inversul. Natura nu-i evoca necesarmente imaginea iubitei. Si unii cetitori trebuie sa-i fie recunoscatori

Aceasta atitudine, asa cum rezulta din cele spuse pina aici, se datoreste, fireste, unei structuri sufletesti speciale. Iar daca ar fi sa cautam si cauza acestei structuri, am gasi-o poate in faptul ca scriitorul acesta care ne apare ca un

„proletar intelectual" din unele bucati ca Balada chiriasului, Ploaie, Catrene etc, a ramas inca un om al pamintului, care continua sa pastreze legatura cu natura, cum apare din Balada popii din Rudeni, Balada muntilor, intr-o dimineata de primavara, Taine etc. (imaginile si sentimentul din aceste bucati nu sint ale unui romantic care

suspina de departe dupa natura, ci ale unui om al pamintului, care insa are rafinarea unui oraseaN). Rezerva de forte, stapinirea de sine a omului sanatos, crescut in mijlocul naturii, rezista psihologiei „proletar-intelectuale".

Si cum un intelectual si un liric, care sa fie in acelasi timp stapin pe sine si sa nu se lamenteze, este, fata cu obisnuintele noastre, o contradictie intre termeni, temperamentul pe care il analizam acum este inclasificabil in

categoriile inventate de critica noastra.

D-l Topirceanu este mai intai un poet liric. Dar un poet liric de o natura speciala. D-sa combina in multe din poeziile sale, si anume in cele mai reusite, impresionabilitatea si pasiunea celui mai subiectiv liric, cu observatia

patrunzatoare a unui realist. Poate din aceasta cauza, inspiratia sa poetica ne da o impresie neobisnuita de luciditate, daca cumva luciditatea aceasta nu se datoreste controlului pe care-l exercita inteligenta asupra

inspiratiei. A releva rolul prea excesiv al inteligentei in creatia lirica, nu credem ca este un elogiu de invidiat, adus unui poet liric. De aceea ne vom permite sa-i aducem D-lui Topirceanu acest elogiu. Cu atit mai mult, ca singur ne-a dat de multe ori a intelege (de pilda, in prefata Parodiilor originalE) ca facultatea lui dominanta, creatrice, este inteligenta. Fara indoiala ca D. Topirceanu greseste. Ar fi banal sa-i mai dovedim acum ca nu

exista arta fara instinct artistic si sa-i aratam ca D-sa are un instinct artistic sigur. Este drept insa ca, in inventia si mai cu sama in realizarea poetica a D-lui Topirceanu, inteligenta joaca un rol neobisnuit. Aceasta este insa o forta

si o slabiciune in acelasi timp. O forta, caci prin inteligenta D. Topirceanu este stapin pe toate mijloacele sale - senzatii, imagini, sentimente - din care stie sa scoata maximum de randement O slabiciune, caci interventia prea pronuntata a inteligentei in procesul sufletesc de creatiune este inoportuna. Aceasta interventie stinjeneste jocul fortelor inconstiente, care sint rezervoriul poeziei lirice. Iata pentru ce poezia D-lui Topirceanu este lipsita de acele ecouri nelamurite si de acea brumozitate care ingaduie cetitorului sa-si viseze liber visurile lui. Cu toate acestea, fiorul ce ni-l dau lucrurile, D. Topirceanu l-a exprimat uneori impresionant, ca in Balada mortii, poate

cea mai buna din poeziile sale.D. Topirceanu imi pare ca tine de acea categorie de poeti, care au principiul ca poezia are domeniul ei special si anume numai ceea ce nu poate forma materialul prozei. Si cum ideile sociale se pare ca ar fi mai ales apanajul prozei, in zadar veti cauta in opera poetului de care ne ocupam ecoul framintarilor noastre. Din acest punct de

vedere, D. Topirceanu este de un individualism desavirsit, ca sa nu zicem de un egoism atroce. Aceasta calitate - daca este una, si este, poate, pentru artist - are defectul ei. Poetii care o poseda nu poarta marturia vremii lor si

opera lor este lipsita de un ideal.D. Topirceanu este si un prozator. Si un prozator de talent, care nu utilizeaza forma prozei pentru a-si vehiculiza

si altfel fondul pe care il pune aiurea in versuri. Lucru rar, daca nu neobisnuit la poetii lirici, proza D-lui Topirceanu este obiectiva. in schita Pe virful Pirinului, in Cantargieva etc, D. Topirceanu a stiut sa se tina in

umbra si sa ne dea citeva scene de viata, citiva oameni si citeva pasiuni cu realitatea si cu diversitatea lucrurilor din natura. Cu toata lipsa lui de forta primordiala de creatie, D. Topirceanu, trebuie s-o accentuam, este unul din

prozatorii nostri cei mai talentati. Lucrul acesta ar fi mai clar, daca in constiinta publicului D-sa nu ar fi clasat mai dinainte ca poet in versuri.

Dar D. Topirceanu a facut si critica. Si nu ne gindim deloc acum la recenziile sale, iscalite si neiscalite. Ne

9

Page 10: Opere Interbelica

gindim la minunatele sale Parodii, scrise acum citiva ani, dupa ce ne daduse multe din cele mai frumoase poezii lirice si in care a prins esenta si fizionomia atitor scriitori si le-a redat in chip surprinzator, prin acel gen de

exagerare care consta in izolarea si reliefarea insusirilor caracteristice ale unui scriitor. Unele din aceste parodii scot in relief fizionomia scriitorului respectiv, mai bine decit orice critica propriu-zisa.

Si fiindca a venit vorba de simtul critic al D-lui Topirceanu, trebuie sa spunem ca D-sa are toate comprehensiunile. ii lipseste numai una, ori mai bine zis o are incomplecta: comprehensiunea pentru un anumit

fel de „modernism". Realismului sau lucid ii repugna absconsitatea.Caci D. Topirceanu, intr-o privinta, este un realist. D-sa se tine in sfera sentimentelor normale, a acelora care formeaza fondul etern al vietii afective. Foarte rar, ca de pilda in capitolul „Nopti albe" din Turtucaia, ori in Broastele, surprindem un sentiment cu un caracter oarecum mai metafizic. Dar si metafizica sa este clara. Ea

rezulta din sugestiile stiintelor naturii si nu din solicitarile inconstientului.Diversitatea aceasta a D-lui Topirceanu se explica prin bogatia sa de resurse de fond si de forma. De la elementul

epic si popular, in conceptie ca si in expresie, din Balada muntilor, pina la modernismul voit-desantat din Romanta Automobilului, observam o intreaga gama de stari sufletesti - care formeaza fondul obisnuit al poeziei sale. Si daca ar fi sa-l clasificam, D. Topirceanu ne apare ca un poet mai aproape de Eminescu, Vlahuta, Anghel,

Cerna, decit de Cosbuc, Iosif, Goga. Si anume mai mult de Vlahuta si Anghel.Ca si acestia din urma, D. Topirceanu e un poet mai mult expresiv decit sugestiv si, ca si ei, D. Topirceanu e mai

mult artist decit poet.In stiinta de a scrie - caci este o stiinta a scrisului - D. Topirceanu este astazi fara rival.

D-sa are o siguranta niciodata dezmintita in alegerea cuvintului propriu si mai cu sama rezumativ. Virtutea care s-ar putea numi avaritie artistica, o are in grad superlativ. O alta insusire a D-lui Topirceanu este lapidaritatea: asezarea cuvintului in fraza la locul lui unic, predestinat. Fraza lui este construita din blocuri, fara pietricele intermediare - insusire care caracterizeaza si fraza lui Caragiale. Si, in sfirsit, o a treia calitate este bogatia

inventiei verbale.Dar inventia verbala devine de cele mai multe ori la acest poet o exuberanta germinatie de imagini, care ajunge

diabolica, de pilda in Romanta gramofonului si in Rapsodii de toamna.In crearea imaginilor - in care se vede intotdeauna o buna parte din personalitatea unui poet - apar cele mai

insemnate din insusirile D-lui Topirceanu, relevate pina aici. Lucid si realist, lipsit de nebulozitati, imaginile sale sint picturale si mai mult lamuritoare, desi uneori, ca de pilda in Pastel sentimental, D. Topirceanu a reusit sa ne

dea si imagini care evoca nuanta si insesizabilul.Dar este un capitol al stiintei scrisului, in care D. Topirceanu e mai meritoriu decit oriunde. E utilizarea

vocabularului - problema de o importanta capitala la noi, unde limba literara, nefixata inca, are atitea straturi. Poetul roman trebuie sa utilizeze, in legatura cu ceea ce are de exprimat, cuvinte din regiuni atit de deosebite,

regiuni sociale si regiuni intelectuale. Si chiar regiuni geografice, caci scriitorul roman are latitudinea de a intrebuinta cuvintul regiunii sale, limba literara fiind inca in formatiune. Aci, in aceasta selectie intre elementele eterogene ale vocabularului, este piatra de incercare a gustului pentru scriitor, in privinta limbii. D-l Topirceanu are instinctul infailibil in alegerea cuvintelor. D-l Topirceanu are cuvintul neaos, atunci cind zugraveste sau cind

evoca viata primitiva, ca de pilda in Balada muntilor, are vocabularul curent, cu strictul necesar de neologisme, in poezia personala, sentimentala sau ironica; are neologismul pretentios in paginile francamente umoristice si

neologismul disperat in genul funambulesc.Un alt merit al tehnicei D-lui Topirceanu este adaptarea perfecta a ritmului la fond, adica la sentiment si la

impresia produsa de lucruri. Impresia de miscare vertiginoasa:in arie larga se-nvirte pamintul

Si curge-n rotire intregul teren.

Pe netede cimpuri ne ducem ca uintul.

Cantoanele albe se uita la tren

(in treN)

Impresia de molcomeala a naturii, in miezul verii:

Prin ierburile crude, Sub cerul fara fund,

S-aude Un biziit profund

Si pina la amiaza Pamintul incropit

Vibreaza Adinc si linistit.

(Rapsodii de varA)

Cuvintele care rezuma senzatia sint scoase in relief prin izolarea lor in cele doua versuri scurte din fiecare strofa. Impresia de vioiciune si de nepasare juvenila:

Pe trotuar, alaturi salta

Doua fete vesele

Zau ca-mi vine sa-mi las balta

Toate interesele!

(insemnari literarE)

10

Page 11: Opere Interbelica

Aceeasi adaptare perfecta a formei la fond si in privinta rimei -caci nu oricefel de rime corespund la orice fond.Rima D-lui Topirceanu, intotdeauna originala, se multumeste a fi suficienta, atunci cind poetul are de exprimat un sentiment. Important fiind sentimentul - haina trebue sa fie corecta si atita tot. Rima nu trebuie sa atraga atentia. Ea nu trebuie sa fie o excrescenta pe socoteala fondului. De aceea, in astfel de poezii, autorul evita rima prea bogata. Din contra, in genul funambulesc, unde totul trebuie sa fie culoare, disproportie, unde forma trebuie sa se ia la intrecere cu fondul in exagerare; rima D-lui Topirceanu este excesiva in bogatie, in noutate si in imparechere surprinzatoare. Limba noastra nepermitindu-i, de pilda, sa utilizeze rime ante-antepenultime, care in romaneste sint foarte putine, D. Topirceanu se multumeste numai cu antepenul-time, domeniu ramas pina la D-sa aproape virgin

Floarea-soarelui, batrina,

De pe-acum se sperie

C-au sa-i cada in tarina

Dintii, de mizerie

Jos, pe-un uirfde campanula

Pururea-n vibratie,

Si-a oprit o libelula

Zborul plin de gratie.

Ca un mic plesiozaur

Trupu-ifin se clatina,

Juuaier de smalt si aur

Cu sclipiri de platina

(Rapsodii de toamnA)

Cetind cu atentie aceste Rapsodii, putem verifica cu exemple din aceeasi bucata afirmatia de mai sus ca, atunci cind primeaza sentimentul, rima e mai stinsa, trecind pe planul al doilea. Cu tot caracterul ei funambulesc, in aceasta rapsodie autorul nu a putut sa nu cedeze uneori impresiilor adevarate si directe din natura. Atunci rima nu mai e surprinzatoare, se reduce la o rima obisnuita - dar trebuind sa ramina totusi antepenultima, autorul recurge, de pilda, la articularea cuvintelor.

A trecut intii o boare

Pe deasupra viilor,

Si-a furat de prin ponoare

Puful papadiilor.

Cu acorduri lungi de lira l-au raspuns finetele.

Toate florile soptira, intorcindu-si fetele.

Dar limba, ritm, rima, imagini etc. sint la urma urmei materialul poetic. Exista o problema si mai interesanta cind analizam o creatie de arta. Voim sa vorbim de compozitie, de dozarea delicata a materialului, de gradatie, de acel capitol al stiintei scrisului care consta in utilizarea si orinduirea tuturor mijloacelor de fond si de forma, asa incit totul sa convergeze catra scopul unic si suprem: producerea impresiei anumite.Stiinta compozitiei, D. Topirceanu o are intr-un grad remarcabil. Ca exemplificare as putea alege oricare din bucatile sale. Voi alege una, care in fond ma entuziasmeaza poate mai putin decit altele, dar are prin natura ei, prin dificultatile ce a trebuit sa le invinga autorul, e va lamuri mai bine decit oricare alta virtuozitatea D-lui Topirceanu. vorba de Infernul.Infernul nu e parodie. Este o sarja satirica, cu caracter de actua-tate, in care autorului i-a convenit sa imite pe Dante.D-l Topirceanu a invins dificultati extreme. Trebuia mai intii sa ea impresia tonului dantesc. Trebuia insa sa strecoare de la inceput i o nuanta de humor. Stiind incotro merge, trebuia sa exagereze ceasta nuanta din ce in ce, insa gradat si cu atentia treaza ca notele umoristice tot mai accentuate sa nu distoneze cu tonul dantesc. Iar la un moment dat, trebuia sa aiba curajul sa se arunce in actualitatea polemica, moment in care avea nevoie de toata dibacia de menajament, cu privire la fond si la forma. La sfirsit avea de trecut o dificultate si mai mare. Pe victimele sale literare le zugravise homoristic. Si, in adevar, aici D. Topirceanu a scris citeva strofe lirice, din cele mai reusite ale sale. Dupa aceste strofe venea incheierea intregului poem, care, fireste, trebuia sa fie iarasi spirituala si humoristica. Tranzitia era dificila. D-l Topirceanu a reusit sa o faca in chip minunat.La toata greutatea asta de dozare si de gradare a starilor sufletesti, s-au mai adaugat si altele cu privire la limba: nevoia pe alo-curea, impusa de subiect, de termeni mai familiari si greutatea de a-i plasa in tonalitatea inalta a stilului dantesc.Si cind ne gindim ca toata aceasta arhitectura trebuia s-o realizeze in formele draconice ale tertinei, atunci ne dam sama de variata bogatie de mijloace de care dispune acest scriitor, de siguranta cu care le manueste si de nepasarea cu care le risipesteNatura a fost generoasa ca D. Topirceanu. L-a inzestrat cu multe si variate insusiri de artist. Avem insa impresia ca D. Topirceanu nu are destula stima pentru rarele sale calitati. D. Topirceanu trateaza arta prea diletant.Noi ii dorim mai multa aplicare - si o mai deosebita consideratie pentru talentul sau.

11

Page 12: Opere Interbelica

Omul si rataUnui om, saracul, intr-o dimineata,I-a murit o rata,Bietul om, de ciuda, tare s-a-ntristat,Cind vazu ca-i moarta cu adevarat.Dar la scurta vreme, in aceeasi luna,I-a murit si soacra - tot de moarte bunaMorala:Sa nu pierzi nadejdea, orice-ar fi sa fie:Dupa intristare, vine bucurie.

Misterul noptii

Stelele clipesc intruna Calatoare-n infinit. Ceru-i luminos si luna Chiar acum a rasarit.Peste-a noptii feerie Adie vintul incetinel. Compunind o poezie Gindul meu zboara catra el!!Totul doarme prins de vraje Farmec blind misterios Numai eu mai stau de straje

Ah, cit este de frumos!

Intre scriitorii romani intrati in fondul peren al culturii nationale, G. Topirceanu apartine categoriei celor care isi edifica permanenta pe o opera restrinsa cantitativ. Creatia propriu-zis beletristica adunata in volume cuprinde substanta a trei plachete de versuri carora editorii le-au adaugat, postum, poezii recuperate din reviste sau nepublicate de artist (intre care numeroase catrenE), in total, circa o suta cincizeci de piese. Apoi, patru parodii in proza — inclusiv Domnia lui Ciubar-voda —, citeva scrieri epice cu caracter mai mult sau mai putin memoralistic (doua dintre ele de amploarE), un roman, din nefericire neterminat, si un numar restrins de tablete polemice si umoristice. Nu pot fi excluse totusi cele aproximativ o suta cincizeci de recenzii literare si cronici teatrale (chiar daca Topirceanu nu a fost nici critic si nici cronicar dramatic, redactarea lor fiind determinata mai degraba de obligatiile redactionale ale scriitoruluI) si cu atit mai putin articolele de atitudine in probleme de interes general ale literaturii. Contabilicestie vorbind, mai putin de sapte sute de pagini. Un bilant modest pentru treizeci de ani de cariera artistica; mai ales ca scriitorul, exceptind anii primei tinereti, a activat, exclusiv, in cimpul literaturii. in raport cu masivitatea calma, geologica a operei prietenului sau Mihail Sadoveanu, sau cu arhitectura complexa si armonios ritmata a mostenirii blagiene, creatia lui G. Topirceanu are gratia fragila si elaborata a unei gradini japoneze. Care pot fi cauzele unei productii literare atit de restrinse? Ideea ca era un scriitor „lenes", cum insinueaza undeva si Otilia Cazimir, este o impietate; in fond, nu exista astfel de artisti, si apoi nu se poate aplica acest stigmat celui care-si cizela versurile si prozele cu aplicatie si migala de bijutier. Motivatia mortii premature, iarasi, nu sta in picioare. A trait cincizeci si unu de ani. Disparut la aceeasi virsta, Panait Istrati lasa in urma o opera incomparabil mai ampla. in ceea ce-l priveste pe Ion Pillat, care a vietuit doar cu trei ani mai mult, numai creatia sa poetica se cuprinde in cincisprezece volume. in cei treizeci si opt de ani ai sai, vulneratul St. O. Iosif a scris cinci volume de versuri, fara sa mai socotim colaborarile cu D. Anghel (in care contributia lui precumpaneA) si amplele poeme ocazionale. Exemple ar putea fi inmultite; si, de altfel, pentru poeti maxima productivitate tine, in general, de prima jumatate a vietii. Nu pot fi acuzate nici vicisitudinile de ordin material ale existentei. Topirceanu nu a trait pe roze; a avut, de asemenea, si oarecare complicatii familiale pe care si le-a rezolvat totdeauna cu un remarcabil instinct al autoconservarii. Dar nu se poate nicicum spune ca a trecut prin situatii limita in masura sa-i afecteze serios travaliul artistic. Si apoi, date fiind extractia sociala si modul sau de a privi viata, a stiut sa nu fie prea pretentios, s-a vaccinat cu autoironie chiar prin propria opera impotriva unor pretentii disproportionate in raport cu posibilitatile, sau a unor vanitati de ordin economic: „Din cel ce sint acum, o jumatate/ E cit p-aci sa zboare catre stele/ Las dracului necazurile mele/ Si-un post vacant la «Contabilitate».// Las dragei mele scumpa libertate, —/ De azi incolo poate sa ma-nsele./ Nepotilor le las instincte rele/ Dusmanilor o dragoste de frate.// Las doamnei Svart in urma mea «un nume»/ Si-n loc de bani — suprema mingiiere —/ Un geamantan de opere postume". Cauza modicitatii operei finite a lui Topirceanu trebuie cautata mai putin in biografie si mai mult in dominantele personalitatii sale. Exista ceva derutant, numai partial explicabil, atit in existenta sa, altfel destul de comuna, cit mai ales in evolutia fiintei sale interioare. De altfel, probabil ca el insusi se simtea oarecum intrigat daca, la virsta deplinei maturitati si probabil, determinat de tendinta permanenta spre autocontrol specifica scriitorului in registru comic, isi pune (indirecT) intrebari asupra ereditatii: „Stiinta ne vorbeste numai de individ sau de specia din care face parte. Ea scapa din vedere ceva mai important: la lignee. Entitatea vie, nemuritoare, eul permanent care trece din organism in organism cu caracterele lui proprii, diferentiate". Si, intr-adevar, poetul, care se recomanda „moldovean nascut la Bucuresti din parinti ardeleni", pare a fi mostenit o tendinta ereditara catre instabilitate. Ea aparuse, din cite cunoastem, inca din generatiile mai departate. Bunicul dinspre tata, originar din sudul Ardealului, isi paraseste satul de bastina si se aseaza la Ocna Sibiului. Tatal, cojocar de meserie, paraseste, la rindul lui Transilvania pentru a-si face o situatie mai prospera peste munti. Dinspre mama, stramosii erau neam de pastori, adica oameni ai peregrinarilor ritualizate. Bunica, stabilita in Saliste, isi paraseste si ea satul; a vindut tot si a pornit in necunoscut, la sugestia generalului Carol Davila, si bizuindu-se numai pe promisiunile acestuia de a-i oferi fiicei sale, deosebit de talentata la tesut covoare, o slujba in Bucuresti. Ciudat mod de a gindi pentru niste tarani, mai ales daca sint transilvaneni. Parintii, rupti si ei de obirsie ardeleana, se cunosc si se casatoresc abia dupa ce trecusera in Romania, la finele veacului trecut. Apoi tribuleaza intre Bucuresti si diferite sate ale Munteniei impreuna cu numeroasa lor progenitura. La rindul sau, poetul, migreaza din Bucuresti in capitala Moldovei, tentat in primul rind de ofertele si magulitoarea incredere a lui Garabet Ibraileanu, dar, desigur, purtat si de demonul „schimbarii decorului". Spectrul „fixarii" il urmareste insa si aici, si, la nu mult timp dupa instalare, G. Topirceanu ar vrea sa paraseasca lasul. Motivele pentru care nu a facut-o, raminind in „dulcele tirg" pina la capatul vietii, sint mai complicate si, tinind de logica necesitatii, au fost mai puternice decit instinctul migratiei. Si totusi, dupa eliberarea din captivitate, intre ianuarie si septembrie 1918, il gasim din nou la Bucuresti; numai la chemarea lui Sadoveanu si tentat, probabil, de perspectivele ce i se deschideau (director adjunct la T. N., infiintarea unei revistE) revine la Iasi. Chiar si memoriile din captivitate ne releva acelasi neastimpar irepresibil: nu spirit de aventura, ci imposibilitate de a se fixa. Peregrinarile prin muntii Bulgariei, intre pustile „ciasovoilor", mai degraba il delecteaza, iar cind i se iveste ocazia sa paraseasca tabara, nu pierde ocazia, recomandin-du-se, cu riscuri imprevizibile, mecanic de locomotiva.Balada chiriasului grabit in care G. Calinescu vedea doar, „un singur monolog hazliu", o petrecere inteligenta, o cronica rimata fara deosebita valoare literara" este, in fond, o marturisire-document a carei importanta ni se releva numai daca incercam o lectura mai putin aservita intentiilor disimulatoare ale autorului. Totdeauna pudic cu propriile trairi, capabil sa-si exprime, ca precursoriii sai tarani, efuziunile sentimentale si sa-si cenzureze sever starile de impas ontologic, Topirceanu se autoscruteaza prin dedublare ironica: cel care vorbeste in Balada chiriasului grabit este autorul disimulat in mic functionar de genealogie caragialesca. Teme permanente ale marii poezii — lumea ca teatru, spatiul memoriei, trecerea ireversibila a timpului — sint mascate strategic de portrete caricaturale, nuclee epice comice, scintilatii descriptive ironic-sentimentale derulate rapid prin fata ochilor cititorului; toata aceasta complicata masinarie lirica pare a fi pusa in miscare parca intentionat pentru a lasa in planul secund confesiunea care este tija intregii poezii: „Eu nu stiu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon ma pune-n miscare,/ Ce taina ma-ndeamna la drum./ Dar simt ca m-apasa paretii, —/ Eu sint chirias trecator M-a dus pretutindeni puterea/ Aceluiasi tainic resort./ C-asa mi-e viata — o goana" (s.n.); G. Topirceanu nu poseda aplombul romantic necesar pentru a-si plasa trairile proprii in centrul lumii, ci reticenta lucida a scepticului. Faptul ca in conferinta Cum am devenit moldovean introduce un episod mai degraba anecdotic despre felul in care a scris aceasta poezie, ar putea fi o proba ca avea constiinta incapacitatii de a se fixa, independenta de propria-i vointa.

12

Page 13: Opere Interbelica

Nascut la echinoxul de primavara (20 martie 1886), funciarmente lucid, impatimit al demonstratiei logice, nu a descoperit totusi niciodata secretul echilibrului; a balansat continuu (in viata si in opera) in jurul unui niciodata dobindit punct fix: intre ritmul deja alert la inceputul secolului al vietii bucurestene si trenarea blinda a timpului iesean; intre viata de familie (eventual, rurala) si boema solitara; intre literatura si stiintele exacte (activitate de inventatoR); intre orgoliul nemasurat si constiinta desertaciunii vanitatilor lumesti; intre pasiunea cinegetica si refuzul de a gusta din ceea ce a vinat; intre poezia de confesiune, subiectiva pina la intimism, si cea obiectiva; intre liric si epic (nu fara a fi tentat si de mirajul literaturii dramaticE); si, pretutindeni in opera literara, intre comic si tragic.In planul creatiei, majoritatea acestor pendulari nu puteau sa nu afecteze debitul artistic; doua pagini de literatura, in medie, pe luna este mult prea putin pentru un profesionist al condeiului.Daca ipoteza ca permanenta instabilitate va fi afectat negativ debutul creator poate fi pusa fara dificultati sub semnul intrebarii, presupunerea ca ea a influentat pozitiv traiectoria scriitorului este intru totul plauzibila. Spre deosebire de alti confrati, G. Topirceanu nu s-a dedicat unui singur gen. Chiar daca cea mai buna proza a sa apartine ultimei parti a carierei scriitoricesti, vocatia epica s-a manifestat inca din anii inceputului. Debutul recunoscut este cel liric, dar tot de atunci dateaza incercarile in proza scurta. Fata de poeziile publicate in acelasi an, schita in Pestera, aparuta in 1906, nu este cu nimic inferioara. Este de remarcat ca ea nu anunta prin nimic pe viitorul prozator in registru comic. De inspiratie rurala, nareaza drama unui flacau care ucide din amor propriu lezat apoi, refugiindu-se intr-o pestera, innebuneste, ingrozit de tenebrele labirintului subteran si zguduit de remuscari. Nu atit drama epica retine atentia, cit acuratetea ritmului si capacitatea de a prinde reactiile psihice ale protagonistului. Primele nuvele ale lui Rebreanu (debuta in 1908), scrise cam la aceiasi ani (era cu un an mai virstnic decit G. TopirceanU) nu demonstreaza un avans valoric sensibil; numai ca autorul lui Codrea si al Rafuelii a persecutat pina cind s-a simtit suficient de puternic pentru a ataca romanul. G. Topirceanu pe masura ce se dedica poeziei, se indeparteaza de epic; mai incredinteaza tiparului numai citeva schite usoare, intentia umoristica ne fiind in nici una depasita. Pina in 1918, cind ii apare in serial, in revista Lumina, apoi in volum, in 1919, Amintiri din luptele de la Turtucaia, nu publica decit patru schite si cele trei scurte parodii in proza (dupa D. D. Patrascanu, M. Sadoveanu si Calistrat Hogas). Mai putin decit una pe an! Practic proza fusese abandonata. Desigur, aspectul intermitent al activitatii lui literare din acesti ani (nici in poezie nu se dovedeste prea actiV) trebuie pus in legatura cu razboiul balcanic, cu cel mondial si, mai ales, cu cele optsprezece luni de detentiune in Bulgaria; dar, chiar si luind in calcul aceste evenimente cumplite, se remarca prin lipsa de continuitate. Din experienta dura a luptelor si a prizonieratului, inca proaspata in amintire, ies, in anul imediat urmator, citeva povestiri de aspect memorialistic. Vor intra, in 1920, in volumul Amintiri din Bulgaria si schite usoare; mult mai tirziu sint retopite in substanta Pirin-Planinei.Din acest an si pina in 1930, cind ii apare urmatorul volum, de proza, timp de zece ani, productia epica este nesemnificativa. in schimb, in acelasi timp cu o sustinuta prezenta in poezie, Topirceanu isi pune in valoare vocatia pamfletara. De o logica demonstrativa si o virulenta a expresiei prin care s-a impus atentiei intr-o epoca in care literatura noastra avea numerosi polemisti straluciti, pamfletul face din el unul dintre cei mai redutabili spadasini ai cuvintului din blinda capitala a Moldovei. Dar aceasta specie literara este oarecum hibrida, mult mai apropiata de genul liric decit de literatura epica, chiar daca naratiunea de cele mai multe ori este prezenta intr-un fel sau in altul. De aceea si incadrarea la „proza", subintegindu-se epica, e oarecum arbitrara. Oricum ar sta insa lucrurile vazute din perspectiva poeticii, pentru creatia lui G. Topirceanu, pamfletele, nu multe la numar si nu totdeauna pe teme majore, fac parte din fondul reprezentativ al operei. Din pacate, relativa izolare in care a trait la Iasi, atitudinea ponderata pe care G. Ibraileanu o impunea scriitorilor din jurul sau si, bineinteles, lipsa de consecventa in cultivarea propriei vocatii, au facut ca o mare parte a potentialului sau polemic sa se iroseasca in subiecte nesemnificative, sau sa nu fie deloc folosita.^ Intre timp, productia sa literara intrase intr-o puternica stare de criza. in 1926 publica o singura poezie — Distih eroic —, o proza scurta si un singur articol de revista; in 1927 monologul — conferinta in versuri Bacilul lui Koch; anul 1928 aduce un reviriment serios in poezie — citeva parodii, Rapsodii de primavara, Sfirsit de vara, Fables microscopiques, epigrame —, dar, in rest, nimic. Anul 1929 este total alb.

Din 1930 inainte, doar citeva poezii de o valoare cu totul minora in contextul operei lirice. Practic, in 1928 cariera sa de poet poate fi considerata incheiata. Un posibil motiv ar putea fi reactiile negative ale unei parti a criticii la dobindirea de catre poet a premiului national de poezie pe 1926. Date fiind orgoliul si irascibilitatea sa, nu se poate sa nu-l fi afectat, dar nu intr-atit incit sa-i anihileze resursele lirice. onflictul cu cei care-l atacau acum (E. Lovinescu, M. Dragomirescu, . Bogdsn-Duica, Paul Zarifopol, Camil PetrescU) erau mai vechi si se utea astepta la aceste atacuri furibunde.In reaiitate, scriitorul se departa de poezie, ispitit de alte activiati. in 1926 este numit director al Teatrului National din Chisinau si rim-redactor al Vietii romanesti. Se ocupa de manuscrisele si de pro-'ectele literare ale altora (Damian Stanoiu, Constanta Marino-MoscU). ace confruntari de texte pentru o editie Eminescu. Cocheteaza tot.ai insistent cu teatrul: avea in mape vreo cincisprezece proiecte (cf. Const. CiopragA), scrie doua prologuri, incepe sa tina conferinte — Bacilul lui Koch, Problema risului si umorului romanesc — si succesele il incurajeaza (manuscrisele pastreaza, si in acest domeniu, numeroase proiectE). Studiaza biologia, anatomia, psihiatria, matematicile. Are preocupari de inventator nu lipsite de in-teres: cinematograful in relief, televiziunea. Lucreaza asiduu, dar nu reuseste sa-l incheie, la un studiu asupra risului, ca raspuns polemic la Le rire et Ies rieurs al lui H. Bergson, redactind in limba franceza — Le rire et Ies lois du comique. Colaboreaza chiar, alaturi de M. Sadoveanu, la doua manuale — Carti de citire — pentru clasele a Il-a si a IlI-a primara. Planeaza, cum spune M. Sevastos. Aceasta multitudine eterogena de preocupari poate chiar crea impresia ca scriitorul fuge in mod deliberat de poezie. Si s-ar putea chiar sa fie asa, numai ca vocatia literara este mai puternica. Revine, la ea, dar pe alt versant, cel al epicii. in 1930, deci dupa zece ani de la cel anterior, ii apare un nou volum de proze scurte — Scrisori fara adresa, Proza umoristica si pesimista — in care aduna o parte din schitele si povestirile publicate in reviste si crema foiletoanelor polemice; in plus, cea mai ampla dintre toate parodiile in proza — Domnia lui Ciubar-voda —, aparuta initial in Viata romaneasca. Volumul mai cunoaste o editie, in 1934, cu modificari nesemnificative. Cele citeva poezii pe care le incredinteaza revistelor din 1930 pina in 1933 dovedesc nu atit secatuirea filonului liric, cit un fel de lipsa de interes; sint insuficient finisate (in comparatie cu poemele de prima valoarE) si lasa impresia de improvizatie mai mult sau mai putin ocazionala. Scriitorul era absorbit de lucrul la ultimele sale doua creatii — cele care aveau sa modifice sensibil profilul sau literar: romanul Minunile Sfintului Sisoe, pus, in sfirsit in lucru, dupa mai bine de cincisprezece ani de la anuntarea proiectului dar, din pacate, ramas neterminat, si Pirin-Planina, Episoduri tragice si comice din captivitate, din care unele secvente fusesera scrise inca din 1919. Ultima, publicata in volum cu un an inaintea disparitiei artistului, grabit clasificata ca scriere memorialistica, este si cea mai ampla dintre prozele sale. Astfel, cind „timpul nu mai avea rabdare", G. Topirceanu se reintoarce la o vocatie la fel puternica, poate, ca poezia. Boala nu i-a mai ingaduit sa lase posteritatii dovada absoluta marelui sau potential epic. Demonul instabilitatii se razbuna.Chiar daca G. Topirceanu nu ar fi scris nici un rind de proza, vocatia sa de narator ar fi in afara oricarei indoieli, proba cea mai convingatoare fiind chiar opera poetica. Multe dintre cele mai cunoscute poezii sint construite pe o trama narativa mai mult sau mai putin consistenta si ar fi de neconceput fara aceasta schelarie interioara atit de activa liric. Fie ca nareaza in registru obiectiv, ca in Balada popii din Rudeni sau La vinatoare, fie ca foloseste exprimarea parabolica (Rapsodii de toamna) ori combina aceste doua moduri dupa formule de o deosebita inventivitate si suplete, sau, in cele mai valoroase poeme, confera naratiunii sensuri simbolice superioare {Balada mortiI), o buna parte a substantei poetice este vehiculata pe aceasta via epica. Procedeul este folosit deliberat, apartine programului estetic al scriitorului care si teoretizeaza in acest sens. intr-un interviu din Adevarul literar si artistic din 1926 (deci dupa ce opera lirica fusese, in linii mari, incheiata), G. Topirceanu afirma ca „toata arta literara este, prin excelenta, narativa. Cea mai eterata poezie lirica e in fond tot o naratie, o mica povestire". Si, devansind parca naratologia contemporana, precizeaza: „Ca sa-si transmita gindurile, omul grupeaza totdeauna cuvintele in fraza, adica in jurul unui verb, iar verbul este un cuvint care notifica o actiune, un eveniment. Un sir de fraze (o secventa, n.n.) nu face alta decit notifica, expune, povesteste o succesiune de evenimente materiale sau sufletesti" Optiunea pentru aceasta structura poetica este unul dintre motivele pentru care autorul Parodiilor orginale este trecut de o parte a criticii printre traditionalisti. E. Lovinescu vede in el un poet de tranzitie, iar G. Calinescu este printre putinii care il considera modernist, dar nu-si argumenteaza in nici un fel opinia. Criticul observa insa, pe buna dreptate, ca, in cazul lui G. Topirceanu, este practic imposibil de dat un verdict definitiv, caracterul oscilatoriu fiind o aproape o lege a operei lui. De altfel, daca nu poate fi incadrat in modernism (cel putin in acceptia pe care termenul o capata in poezia romaneasca), tot atit de greu poate fi subsumat traditionalismului un artist care introduce in poezia romaneasca posteminesciana de la inceputul secolului, inca pendulind nehotarat intre tragic si feeric, suflul proaspat al unui comic cu ambitus larg. Si mai ales, aduce cu sine tragicomicul, pina la el practic absent in lirica noastra, efort in care il avea alaturi pe „simbolistul" Minulescu. De altfel, el insusi pledeaza pentru, racordarea la spiritul epocii, la acel „saeculum" lovinescian: „un poet adevarat" opineaza G. Topirceanu in Evolutia unui ideal, trebuie sa adere la „forma sensibilitatii speciale a epocei in care a trait". Ceea ce a condus la etichetarea lui ca traditionalist este idiosincrazia violenta la inovarile excesive, la schimbarile prea bruste de busola estetica si, in special, la scoaterea artei de sub ocirmuirea atotcuprinzatoare si luminoasa a ratiunii, a luciditatii. Constatam

13

Page 14: Opere Interbelica

contradictia intre atitudinea teoretica transanta si oarecum exclusivista si labilitatea, aspectul fluctuant, nehotarit al emisiunii lirice, niciodata fixata intr-o atitudine ferma in fata spectacolului vietii. Penduleaza intre ironie si sentimentalism. Pozitia lui poate fi luata drept „conservatoare" numai intr-o miscare literara ca a noastra, care nu epuizase ecourile postromantice si, celebrind in victoria „poeziei noi" izbinda simbolismului, se apropia cu pasi grabiti de momentul declansarii zgomotoase a avangardei. Se poate totusi vorbi la el de traditionalism, insa numai in planul valorilor morale, mai exact, al moravurilor. Bunaoara in acelasi articol — Evolutia unui ideal —, este dezavuata degradarea cuplului erotic de la eminescianul „Ea frumoasa si el tinar, el inalt si ea inalta", la „Ea era frumoasa, el era bogat".In plan estetic, aceste atitudini sint reactia unei personalitati creatoare de tip clasic. Ea nu are, cel putin in cazul lui G. Topirceanu, nimic comun cu traditionalismul; dimpotriva, pina la un punct, poate fi considerata un insemn al modernitatii, situatie intuita de Mihai Ralea acum o jumatate de veac. in articolul G. Topirceanu gasim o observatie esentiala pentru intelegerea personalitatii artistului: „Clasicismul d-sale, facut din cerebralitate, din cenzura severa a inteligentei, il aseaza printre fauritorii poeziei neoclasice Alecsandri era si el un clasic, dar un clasic preartistic, am zice un clasic psihologic, nu un clasic estetic" (s.a.). Ralea ar fi putut foarte bine sa-l situeze pe poet in parnasianism dar a intuit fara gres diferenta dintre raceala si impersonalitatea parnasiana (atit de rar si de slab ilustrata de poezia romaneasca) si lirismul participativ al lui G. Topirceanu. Astfel poetul nu e impins in zona unei poezii revolute, ci integrat literaturii veacului sau.Pe de alta parte, caracterizarea lui Ralea comporta o precizare necesara: definindu-l astfel pe G. Topirceanu, criticul se gindeste de fapt la adoptarea deliberata numai a citorva puncte din programul clasicismului. Clasicitatea lui nu are nimic vetust; ceea ce preia artistul din poetica clasicismului sta sub regimul permanentei: practicarea mimesis-ului (in sensul adevarat al cuvintuluI), obiectivitatea, cerebralitatea, dominarea pasiunilor prin ratiune, folosirea constructiilor literare finite, inchise, simplitatea si claritatea stilistica, propensiunea catre general-uman etc. Topirceanu aspira la crearea unei opere care sa aiba „aspectul unor ape adinei si clare". Si totusi, in pofida unor astfel de constatari bazate pe cercetarea obiectiva a operei nu putem, in spiritul aceleiasi obiectivitati, sa nu descoperim in poezia lui G. Topirceanu un lirism sentimental care nu are nimic comun cu dominantele clasice despre care am vorbit mai inainte. Iata, pentru edificare, o mostra dintr-un poem de maturitate (1923): „E seara, Plopii insirati in zare/ Se sting departe —/ Vapai de umbra, facle funerare/ La capatiiul zilei moarte// De ce sa-mi stai zadarnic impotriva?/ Ramii a mea/ O, nu te zbate, dulcea mea captiva, —/ Reteaua fina s-ar cutremura/ Si fiecare fir intins prea tare/ Ma doare// Ca le-am urzit — paianjen solitar —/ Nu din argintul razelor de luna,/ Ci din fiorul unui vis bizar/ Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar/ Ca sa-l traim o clipa impreuna" (Painjinis). Si in proza intilnim astfel de efluvii de lirism profund subiectiv, sau pagini descriptive impregnate de o sentimentalitate necenzurata; „Pe-aici se deschid uneori in codri luminisuri ferite de oameni, cu numiri misterioase, pastrate din vechi vremuri, si in mijlocul fiecarei poiene sta mindru ca un monarh cite un cires salbatic, cu crengile inalt rasfirate in vazduh. Vara, dupa Sin-Petru, cind rodul marunt si negru le napadeste frunzisul, ciresii din poiene sint loc de intilnire si de ospat pentru toate zburatoarele neastimparate din imprejurimi. Ceasuri lungi de vara, culcat in iarba plina de zumzet, cu pusca linga mine, culegeam alene din juru-mi cirese stafidite ori priveam fara ginduri seninul gingas printre frunzele de sus, asteptind". (Amintire, 1922).Asadar, reversul medaliei exista. Ar fi, deci, mai comod sa-l consideram pe G. Topirceanu un creator fara atitudine estetica precisa, care scrie mai mult din instinct artistic decit subsumindu-se canoanelor unor precepte asumate si ale carui opinii si optiuni teoretice se supun doar capriciilor talentului si ale inspiratiei. Ne-am putea prevala, bunaoara, si de declaratiile sale anti-clasiciste dintr-un articol indreptat contra lui H. Sanielevici, care declarase ca „romantismul si realismul sint produse de dezagregare" si doar „clasicismul este produsul firesc al oricarei societati sanatoase", la care G. Topirceanu raspunse: „pentru ce isi pierde d. Sanielevici vremea predicind in pustiu literatura clasica?". Dar, de fapt, nu virtualitatile clasicismului sint negate, ci dogmatismul exclusivist al criticului. Pentru ca, in alta parte, raspunzind aceluiasi H. Sanielevici care-i reprosa ca „nu poate gusta simplicitatea formei clasice", afirma: „O gust. o admir, e idealul meu in arta si m-am razboit pentru ea". Nu ne putem permite, deci, decit concluzia ca intre ideile despre literatura ale scriitorului si productia sa literara nu exista o concordanta deplina, ca ea (concordantA) se realizeaza numai la nivelul creatiei de virf. inca o data constatam (a cita oara?) incapacitatea omului si artistului de a se fixa intr-o formula definitiva. Involuntar ne amintim de aceasta caracterizare a lui Ionel Teodoreanu din Masa Umbrelor. „Un ritm de codobatura dadea un fel de provizorat lui Topirceanu chiar cind parea ca sta. Parea, am spus. Caci niciodata nu sedea de-a binelea. Pendula mereu, uneori imperceptibil, dar niciodata nu se oprea efectiv".Una dintre caracteristicile cele mai socante ale talentului lui G. Topirceanu este disponibilitatea sa imitativa extraordinara. Un critic (Mihai DascaL) o numea tropism, caracterizare exacta dar insuficienta. Nu ne referim aici in mod expres la parodii, care nici nu pot fi considerate imitatii, ci la capacitatea de a reproduce, cu mijloace proprii, formula artistica a unui scriitor sau altul. G. Ibraileanu descoperea in schita Musca (dar o spunea cu menajamente pentru orgoliul iritabil al secretarului sau de redactiE) amprenta lui Emil Girleanu cel din in Lumea celor care nu cuinnta; in realitate, e aproape un decalc. E. Lovinescu vedea in el (nu fara o intentie sicanatoarE) „pe cel mai autentic reprezentant al mostenirii directe a lui A. Mirea". Comentatori contemporani (Const. Ciopraga, Stefan CazimiR), constata ca unele din parodii (George Cosbuc: Tiganii, A. Mirea: Unei fosile, Sahara s.a.), inainte de a deveni „pagini modeste de critica literara in pilde", deci de a fi considerate ca atare, nu avusesera nici o intentie parodica. Pagini scoase parca din Sadoveanu sau Hogas gasim si in prozele scurte ale lui G. Topirceanu. Este aceasta disponibilitate mimetica un avantaj pentru scriitor, sau un handicap? Si una si alta. in poezie rezultatele sint salutare. Poetul se elibereaza de tutela modelelor supunindu-le unei critici implicite, pina la un punct desolidarizindu-se de ele, bineinteles in ipostaza de creator. Rezultatul este ca, pe linga reinventarea parodiei romanesti moderne (in veacul precedent ea mai fusese practicata), isi degajeaza cimpul poetic, facindu-l apt sa rodeasca numai din propria-i putere. in proza lucrurile nu stau la fel. Parodie a scris putina, insuficient pentru a se putea elibera de scoriile imitatiei. Schitele din perioada debutului lasa sa se vada bine influentele; cu o exceptie: Focurile. Se simte, in toate, vocatia autentica, dar insuficient pusa in valoare si, bineinteles, lipsa de consecventa. Reminiscentele modelelor sint vizibile (desi intr-o masura care nu afecteaza serios originalitateA) chiar si in prozele sale de rezistenta cele de dupa 1930 — Pirin-Planina si Minunile Sfintului Sisoe.Dincolo insa de orice tropism, adevaratul si cel mai apropiat maestru al lui G. Topirceanu este I. L. Caragiale. Admiratia pentru el i-a fost totala si numai despre Eminescu si ilustrul sau prieten, Mihail Sadoveanu, se mai exprima in termeni atit de elogiosi. in cazul lui Caragiale este insa vorba si de congeneritate evidenta; cuvintele cu care il caracterizeaza ascund o intentie de autoportret: „cel mai mare artist al prozei noastre literare: minte agera, spirit lucid, mestesugar incomparabil". Trecem peste faptul ca asupra prozei scurte a autorului Momentelor face adevarate studii de stilistica si aducem in sprijinul tezei de mai sus numai adnotarile laborioase pe marginea editiei Zarifopol a operei lui Caragiale. Din ea, din Momente si schite, in primul rind,_a invatat mai mult decit de la oricare alt scriitor roman sau strain. inainte de toate, asa cum o demonstreaza, in masura aproape egala, opera poetica si proza scurta, il urmeaza in structura si tehnica naratiunii. Decupajul epic ferm, realizat prin juxtapunerea secventelor, simplitatea savanta a liniei narative, ritmul alert al actiunii, efectul final bazat pe poanta, decurg toate din tehnica fara cusur a marelui inaintas.Cea mai mare parte a galeriei personajelor sale (inclusiv cele din poeziile construite pe trama epica) — popa din Rudeni, chiriasul grabit si altele — este de sorginte caragialiana. Lumea plantelor si gizelor din Rapsodii de toamna este de aceeasi extractie. Poetul ii indulceste contururile si ii adauga haloul duios de lirism comprehensiv; astfel satira rece se topeste si recristalizeaza in ironie blinda. Topirceanu nu pastiseaza si nici nu reia epigonic teme ale maestrului. Lumea lui si, o data cu ea, conflictele ei, descinde din cea a lui Caragiale, dar se situeaza pe alta spira a timpului. Mediocritatea moale, anosta, a triunghiului Misu St. Popescu, Iorgu Damian, Zoe din In jurul unui divort — povestire versificata fara nimic liric in ea — ca si atmosfera sufocanta a mahalalei, provoaca o compatimire melancolica prin raportare la „ambitul", dinamismul nervos si istet sau angajarea sincer inocenta in melodrama ale amploiatilor si consoartelor lor din Momente.Tot de la Caragiale a primit si impulsul catre parodie. Maestrul practicase nu numai parodia in versuri si proza, ci si autoparodia. in toate, nu se limita sa faca doar „critica literara in pilde" de pe pozitii potrivnice parnasianismului, instrumentalismului, simbolismului, se-manatorismului si altor -isme, ci si critica a vietii politice, a moravurilor, a nationalismului. Parodia lui nu a fost niciodata amicala sau macar amabila, chiar cind viza pe prietenul sau Cosbuc, pe Alecsandri, ori pe altii mai putin apropiati. Topirceanu a expurgat-o de intentii extraartistice, conferindu-i o finalitate exclusiv literara. Emancipata, parodia capata valoarea superioara de act literar inchis.De fapt, tot ce tine de comic ajunge la Topirceanu prin filtrele lui Caragiale. Asta inseamna cumva ca este dependent de precursor? Categoric nu. Topirceanu, unul dintre cei mai mari scriitori in registru comic ai literaturii noastre din acest secol, nu este un epigon; spiritul sau superior sceptic, lucid si grav, inteligenta lui caustica nu puteau gasi alt interlocutor mai potrivit. Fortind putin retorica, am putea spune ca cei doi dialogheaza.Schita In pestera, cu care, in 1906," debuteaza in proza, nu anunta, cum am mai spus, in nici un fel pe viitorul umorist. I-o va fi inspirat, probabil, o intimplare reala din mediul uman cunoscut (e scrisa la NamaiestI). Un flacau ucide, intr-un acces de furie necontrolata, pe un alt tinar. Haituit de consateni si de remuscari, se refugiaza intr-o pestera; ratacit in intunericul fara iesire, innebuneste. Nu conflictul si nici dezvoltarea narativa au importanta, ci decupajul si „accesoriile". Secventele nu respecta cronologia decit in mica masura, supunindu-se, de fapt, miscarii psihologice. Cadrul descriptiv, expresiv sub aspect plastic, nu este neutru sau alegoric; creeaza atmosfera, prefigureaza viitoarele mutatii psihice: „isi facu cruce si intra,

14

Page 15: Opere Interbelica

ca un ciine gonit, in gura neagra a muntelui, fara sa simta valul de aer umed si rece, care-i izbi fata aprinsa de fuga (). Citiva pasi mai incolo pestera se strimteaza in gituri joase, prin care trebuie sa treci indoit de mijloc, si apoi se deschide in incaperi largi, pline de mister si de tacere (). Liliecii, ca niste fulgere negre, spinteca golul in zig-zaguri si, rar de tot, cite-o pasare de noapte, speriata de lumina facliei, isi tremura umbra filfiitoare pe peretii colturosi Si daca te afunzi mai mult in unghiuri neumblate, calci in picioare zeci de lighioane necunoscute, copii reci ai pamintului, cari se feresc de lumina soarelui si cauta umbra umeda si tacuta a singuratatilor." Dincolo de stingaciile inerente ale debutului, se simte aptitudinea pentru analiza starilor tulburi de constiinta si intuitia exacta a reactiilor umane in situatii-limi-ta, ceea ce nu este putin lucru pentru un incepator. Fondul problemei pe care-si propune sa o rezolve tinarul autor, probabil fara sa constientizeze semnificatia acestei tentative pentru proza romaneasca de la 1906, este retinerea concretului psihologic. Reusita, vazuta din aceasta perspectiva, este meritorie: felul in care se epuizeaza efortul de supravietuire al tinarului este exprimat remarcabil: „Ochii-l dureau de atita intuneric. O lumina, o lumina cit de mica, numai sa-si odihneasca ochii asupra ei, o clipa! Aprinse un chibrit Lumina il orbi, dar el tinu ochii mari deschisi. Cu degetele muiate in gura apuca de partea aprinsa si tinu chibritul sa arza in intregime Un liliac ii trecu pe dinaintea ochilor si lumina pieri. () Atunci isi scoase camasa de sarbatoare, o facu sul si o aprinse () Trebuia sa se grabeasca. Trecea gifiind prin locuri necalcate de picior omenesc, uitindu-se speriat in toate partile, fara sa stie daca merge catre lumina zilei ori catre fundul necunoscut al pesterii, in inima muntelui". G. Topirceanu nu persevereaza insa in aceasta directie; la acea data nici nu prea avea cine sa-l incurajeze.Abia peste cincisprezece ani va incerca ceva asemanator in Focurile. Nici aici accentul nu cade pe intriga erotica, vag melodramatica si amintind cumva de povestirile lui Galaction si Sadoveanu, ci reflectarea conflictului psihologic nu lipsit de subtilitate. Gligore, pastorul de capre angajat cindva la o manastire de maici, nu este un maniac. intimplarea lui erotica, in urma cu douazeci de ani, cu o tina-ra calugarita focoasa, capricioasa si de neam mare se leaga straniu de eresul flacarilor de comoara: „Nu stiu cita vreme va fi trecut dupa asta. Stiu numai ca-ntr-un rind am simtit-o ca se zbate tare si ma izbeste cu pumnii in obraz in preajma noastra, undeva, aproape, o vilvataie mare lumina toti fagii dimprejur, ca ziua. Cit a tinut? De unde venea lumina? Nu stiu. Parca-mi luase Dumnezeu mintile. Tot cerul daca ar fi cazut, nu m-as fi ridicat de-acolo, din iarba Cind m-am trezit, era intuneric". El nici nu este indragostit in perpetuitate de calugarita cu nume de pacatoasa biblica, ci „fixat", uluit fara scapare de socul impactului cu patima, pentru el, bunul salbatic, absoluta, paradoxala, napraznica: „De unde venea lumina? Nu stiu. Parca-mi luase Dumnezeu mintile"; ambiguitatea e remarcabila. Deci cautarea comorilor „in ajun de praznic mare" este modul sau de a celebra revelarea erosului. Ce s-a mai intimplat „dupa" nu-l mai intereseaza: „Pe urma cu Magdalena n-a mai fost nimic. Am mai intilnit-o de citeva ori prin schit, da se ferea sa dea ochii cu mine, parca nici nu ma vedea. Mai tirziu am auzit c-a plecat din minastire, s-a pustiit in lume". Din pacate, lipsa experientei si a exersarii in manipularea unui astfel de subiect se simte; adoptarea unui ritm narativ tacticos dauneaza iar intarsiile descriptive, altfel de buna calitate, nu se adecveaza fondului, mai ales datorita timbrului lor sadovenian.O aventura este cea mai reusita proza umoristica a autorului, o adevarata parada a marilor sale resurse. Aparenta este tot caragiali-ana; jocul situatiilor comice aminteste de C. F. R., iar protagonista pare a fi un Mitica feminin; este clou-ul prozei, comica ea insasi, dar, in acelasi timp, catalizator al ridicolului celorlalte personaje. G. Topirceanu are calitatea de a se dezlantui chiar si pe suprafetele restrinse care pe altii i-ar incomoda; in O aventura cinta pe toata claviatura comicului cu dexteritatea unui virtuoz. ii activeaza toate resursele: de limbaj, de situatie, de caracter si foloseste o gama larga de procedee. Primul personaj comic este naratorul; comicul emana din ridicolul sau, de care devine constient abia in ultimul moment. Nici cititorul nu este initiat complet; i se ofera unele sugestii si citeva motive de zimbet, dar cheia situatiei o primeste abia pe poanta finala, fiind astfel obligat sa refaca mental lectura intregului text „a rebours". Asadar, cuconita superficiala, marginita si vulgara si-a batut continuu joc de aspiratia lui la o aventura facila, de aerele lui de superioritate masculina, de avansurile de cuceritor, de diplomatia „subtila" pe care o desfasoara. Cade in cursa cu fireasca usurinta a barbatului flatat de iluzia unor circumstante prielnice: „Simt ca mi-a sarit somnul de tot. Daca m-ar fi intrebat atunci de care imprejurari anume atirna ramasul meu la Focsani, n-as fi stiut ce sa raspund, imi fac repede-n gind citeva socoteli si drept incheiere, imi examinez din nou vecina. Silueta nu prea are ea, cum cerea gustul pervertit al unora, pina mai ieri-alaltaieri Dar ce gura! ce ochi! ce umeri!" Ridicola este si insolenta celor doi companioni temporari in care povestitorul s-ar putea vedea pe sine daca ar suferi mai putin de superbie masculina: „Dincolo de Chitila, cei doi domni de pe culoar intrara, s-asezara la locurile lor si, numaidecit, dupa obiceiul pamintului, incep s-o fixeze pe vecina mea cu linistita impertinenta ca pe un tablou expus acolo anume pentru agrementul calatorilor masculini". Comicul cel mai nuantat il degaja cuconita, in fond singura demna de compatimit dintre toti; impartialitatea povestitorului nu poate fi pusa la indoiala; se dedubleaza fara efort vizibil in victima si observator obiectiv, cele doua functii, cea de personaj si cea de narator, neincomodindu-se intre ele. Asadar, sotia ultragiata vrea, in primul rind, sa se razbune pe sotul care are „mania" invitatilor: „() am de gind sa ma distrez, sa-mi fac de cap cit oi putea ca sa nu-mi para rau c-ara plecat". Nu minte. Pacatul suprem de care este capabila e flirtul vinovat; se opreste aici nu din inocenta sau datorita vreunui complex al fidelitatii, ci dintr-un fel de perversiune. Paraponul antimasculin se descarca astfel si asupra nevinovatului povestitor. in al doilea rind — ca demna fiica a Evei -, vrea sa-si verifice, in conditii de deplina securitate, „sex-appeaT-ul. Dar cu ce pret! Degradarea gratuita degaja un comic care nu poate provoca risul, ci doar o gama de felurite zimbete. Ce risi-pa inutila de cochetarie ieftina, falsa inocenta, prostie trucata sau autentica, mici tertipuri feminine umilitoare, exprimari echivoce, aluzive, rufe de familie afisate, vulgaritate agresiva! Si toate acestea concentrate, gratie talentului autorului, pe citeva pagini. Caleidosco-pica perindare a procedeelor comice da textului savoare si autenticitate psihologica: „Are mania, domnule, sa invite prieteni la masa, fara consimtamintul meu. - Asta n-ar fi nimic, zic eu. Nu se desparte cineva pentru atita lucru. Mai cu seama daca este si vreun copil la mijloc - Nu este. Mi-au spus doctorii ca eu nu pot sa fac. - Ce-are a face! Mai incercati. - Dac-ar depinde numai de mine Casatoria, domnule, este un fel de loterie: nu stii niciodata peste cine dai Avem noi un prieten, baiat cu cariera, magistrat. S-a insurat din dragoste, cu toate ca nu-i baiat prost. Si era in al noualea cer, parca luase pe Dumnezeu de-un picior cu Lilica lui Ei, ce crezi? Nu s-a implinit bine un an de la nunta, si l-a inselat nevasta. - Auzi dumneata! Cu cine? - Cu un profesor de la universitate. Lumea zice ca pe-atunci era numai conferentiar dar asa e gura lumii. - Si barbat-sau a aflat? - Da. Si a lasat-o imediat, sub pretext ca nu poate suporta una ca asta Asa sint barbatii. - Egoisti - Mai e vorba?". Schita este din 1931, cind Topirceanu revenise definitiv la proza.Amintire (1922) este un simplu exercitiu de digitatie in tonalitate memorialistica. intr-o dimineata de primavara (1919) - o istorioara didactico-moralizatoare in care autorul pare a-si fi scapat de sub control sentimentalismul, in asa masura incit nu pare scrisa de el. Ambele fac parte dintr-o serie scurta de proze in care lirismul descriptiv isi disputa (cu succeS) intiietatea cu epicul. Valorile ei sint alte doua povestiri (nu schitE) - O goana la Cucuteni (1923) si Tara de dincolo de negura (1925). Panourile ample sau schitele de natura au o gravitate sadoveniana, lipsindu-le doar tensiunea aceea inefabila a meditatiei implicite; ritmul este insa aproape insesizabil, mai nervos, tusa mai realista: „Printre pareti de trestie inalta, strabatem in tacere carari lungi de apa cu plavii buboase, cu foi late de nufar si cu pojghita de ghiata pe alocuri si ne afundam in labirintul de lagune care taie stuhurile, spre Vladnicul cel mai adinc. () Si deodata cu zbor suierator, doua ratuste sageteaza vazduhul, piezis deasupra noastra. Detunatura pustii, bubuind straniu in linistea mare de pina acum, trezeste balta intreaga. Mii de croncanituri ii raspund din departare. Un macait aprig se ridica din stuhuri; gistele incep sa giriie din toate partile, nevazute; lisitele se trezesc in cotloanele lor de papura vesteda. Un stol de grauri, la inceput cit un norulet, desfasoara in lumina rasaritului un val cernit, straveziu si usor, cu falduri capricioase, pe care-l poarta vintul pe deasupra baltilor, pina in negura inca intunecata dinspre apus." (Tara de dincolo de negura). in O goana la Cucuteni lucreaza un neastimpar interior, o intretesare aleatorie intre naratiune si descriptie: „Aici a organizat «Cercul vinatorilor» prima goana din anul acesta. Dimineata e racoroasa. Cerul e transparent si soarele anunta, ca de obicei, o zi de mai in miezul toamnei. Sintem vreo douazeci la numar. Si fiecare isi inchipuie ca o sa impuste cel putin doi tapi si-un mistret. Tragem la sort locurile, din caciula, si numaidecit pornim sa ne rinduim intr-o margine de padure, pe deal. () Padurea e galbena si pustie. Nu s-aude nici un zgomot, haitasii n-au pornit inca. () Ma culc cu fata-n sus sub un fag, in asteptarea evenimentelor. Frunze de aur, frunze de bronz, frunze de tinichea stau neclintite pe fondul de azur impaienjenit de ramuri". in Tara de dincolo de negura descriptia este intersectata de secvente epice simple de un comic domol. Dar si ele servesc, la fel ca si peisajul, drept montura pentru portretul „tovarasului meu". Tot farmecul prozei vine din tehnica ingenioasa a colajului: segmente ale portretului sint grefate in mici sub-structuri narative, posesoare, de cele mai multe ori, de valente comice, imaginea edificindu-se treptat, o data cu evolutia povestirii. Fragmentarea nu dauneaza; dimpotriva, serveste decuparii mai ferme a trasaturilor esentiale. Bunaoara: „intr-un rind, ne gaseam impreuna pe niste imasuri pustii, inspre padurea Popricanilor. Un iepure s-a ridicat drept intre noi. E tot ce poate face mai rau un iepure, cind vrea sa provoace o nenorocire. Tovarasul meu a saltat pusca la umar, dar s-a stapinit si n-a tras. Eu insa m-am lacomii si-am tras. O halice ricosata din pamint l-a ajuns in piept, i-a gaurit surtucul si i s-a oprit in camasa. Am alergat sa-i dau ajutor si curaj. — Nu-i nimic! m-a imbarbatat tot el pe mine, cu bunatate. N-a ajuns decit la piele"; sau: „Ne-am oprit la pinda pe-o laguna ingusta, intre doua ziduri de trestii () Tovarasul meu sta cu fata-n sus, cu ochii inchisi, cu obrazul pe jumatate in soare. Ma uit la fruntea lui cu proeminente ciudate si nu-mi pot da seama daca a atipit ori inca e treaz. Drept raspuns, un sforait subtirel porneste din nasul lui mic, cit un tumburus, care are totusi pretentia sa fie acvilin. Doarme! Daca trece tocmai acum un stol de giste, ce-i de facut? () S-a auzit, foarte departe, un glas de gisca. () Fara sa ridice capul, tovarasul

15

Page 16: Opere Interbelica

meu deschide un ochi. Un ochi foarte albastru in lumina mare — si copilareste atent. Cu toate acestea stiu bine ca dormea! Se vede ca dormea numai cu nasul si cu o ureche". Lui Mihail Sadoveanu, caci el este „tovarasul meu", ii va fi placut mult povestirea. Un an dupa publicarea ei, in 1926, un volum de-al sau se va intitula Tara de dincolo de negura, iar escapada cinegetica este reluata, din unghi propriu, intr-una din prozele lui — Pasaj de rate, seara.Din Minunile Sfintului Sisoe, roman proiectat in douasprezece capitole, G. Topirceanu a reusit sa scrie numai patru; ultimul, dupa cum relateaza Otilia Cazimir, a fost definitivat cu doua luni inaintea mortii. Arhiva ofera un material documentar bogat asupra procesului de gestatie si de elaborare a romanului. Un Memento pentru fondul povestirii, in 86 de puncte, este jurnalul de creatie al romanului. Autorul acorda acestei scrieri o importanta deosebita: era, pentru el, „cea mai buna lucrare" din intreaga cariera scriitoriceasca. Este semnificativ ca da acest calificativ unui roman; artistul era constient de puterea propriei vocatii epice. Acreditindu-i punctul de vedere, M. Sadoveanu califica Minunile Sfintului Sisoe drept „o capodopera in proza" ceea ce, trebuie sa spunem, este excesiv. Critica literara postuma i-a acordat, de asemenea, o importanta deosebita, si pe buna dreptate, fiindca demonstreaza un suflu epic remarcabil. Lectura celor patru capitole definitivate, coroborata cu a jurnalului de creatie, lasa insa sa se intrevada o scadere a tonusului structurii narative in a doua sa parte; insa verva comica pare a se mentine. Se poate obiecta ca Memento pentru fondul povestirii si diferitele bruioane sint un indiciu suficient, autorul derogind de la el chiar si in ceea ce reusise sa termine. Dar impasul pluteste in aer. Dovada, solutia finalului este palida: „Sisoe ajunge la urma sa creada si el ca trebuie sa fi visat — c^ n-a fost cu adevarat in rai. Atunci isi pierde virtutea de a face minuni Si din aceasta cauza cind se intoarce la sfirsit in rai il gaseste asa de schimbat: firav, straveziu, gata sa se risipeasca". Pe de alta parte, si constructia narativa pare a se segmenta in episoade cu un coeficient excesiv de autonomie. Oricum, structura de caleidoscop al lumii vazuta printr-un singur ochi, cel al lui Sisoe, ca si pretextul — cobo-rirea unei fiinte aproape celeste printre paminteni — inlesneste o concluzie: ca si Pirin-Planina, romanul se edifica pe motivul calatoriei. Sisoe se plictiseste in Paradis, periplul terestru il nemultumeste si, intors in spatiul divin, este dezamagit, il gaseste „straveziu". (Comunicind cam acelasi mesaj sceptic, Pirin-Planina are un final memorabil, in drum spre tara, ajuns noaptea pe malul bulgaresc al Dunarii, Topirceanu incheie astfel: „Si s-auzeau ciinii-n Giurgiu".)Romanul avea o intentie satirica declarata. in Memento gasim o lista a obiectivelor „de satirizat in Sisoe". Punctul de vedere al scriitorului ne indica nu atit o mentalitate traditionalista, cit atitudinea critica a unei constiinte lucide fata de primejdiile civilizatiei tehniciste. Pentru edificare, iata o selectie: „Institutii, moravuri, credinte, sentimente — moderne. () Clerul, popii, tagmele bisericesti, Justitia-judecatorii, avocatii, procesele, sentintele tribunalul, impricinatii. () Comertul si industria. () Sportivitatea, sporturile, antiintelectuali-tatea, sampionatul. Spiritismul, hipnotismul, telepatia etc. — superstitii moderne. Mecanismul, mecanizarea (masinismul in generE). Radiofonia, avionul, automobilul. Confortul modern, case, hoteluri, vehicule. Febrilitatea moderna, viata in galop (). Arta, literatura moderna. Medicii, tratamentul, cura, hipocondria; nevrozele, maniile; medicamente".Fata de Revolta ingerilor al lui Anatole France, cu care Al. Sandulescu stabileste justificate relatii, sau Rabojul Sfintului Petru al lui Agirbiceanu, Minunile Sfintului Sisoe este mai radicala. Satira este totala. Ordinea si ierarhia celesta sint, de fapt, copii ale celor pamin-testi, nemurirea nu este altceva decit oglindirea existentei, numai ca inflexibile si eterne. Conduse la ultima lor consecinta, proiectate in absolut, toate fericirile paradisiace se transforma in opusul lor: „() de atita amar de vreme, de cind abia mai tinea minte, pe Sisoe nu-l mai duruse nimic. Si ar fi vrut sa mai simta si el, macar o data, un pic de usturime ori de durere, ca sa se poata bucura la urma, cu adevarat, ca nu-l mai doare. De altfel, toti tovarasii lui intru nestirbita fericire umblau ahtiati dupa asa ceva: — Rogu-ma sfintiei tale — se imbiau ei unul pe altul cind se-ntilneau la cite un loc mai ferit — trage-mi un pumn in nas" Daca de la legile pamintesti omul se mai poate abate, ordinea divina nu cunoaste derogare, devenind astfel dictatura cea mai violenta cu putinta. in rai, orice dorinta se implineste, dar „nimeni nu cuteaza acolo sa doreasca ce nu se cade, fiindca cel atoatestiutor vegheaza si cunoaste in orice clipa gindurile fiecaruia". Raiul este parodia totala a vietii pamintesti. Expurgat de contraste, toposul divin apare ca o plasmuire hilara — peisaj terestru estropiat. Prin parodiere, fantasticul devine nonsens. Autorul stapineste tehnica comicului absurd: „Acolo sarpele nu are venin, ardeiul nu ustura si ghimpii trandafirilor sint bonti. Toate stau in preajma omului smerite si se poarta cu blindeta, toate sint dulci la gust si netede la pipait". Autorul noteaza in jurnalul de creatie: „De umanizat (s.a.) totul, prin analogie cu cele de pe pamint (cetitorul sa n-aiba incotro, sa fie nevoit sa admita ca-i asa cum spui, ca e logic sa fie asa, data fiind cutare premisa caci altfel: ori premisa nu e adevarata (ceea ce ar fi un sacrilegiu sa crezI), ori cealalta concluzie (negativa adeseA) e absurda"; in aceasta ambianta, „binecredinciosii", despuiati de toate cele pamintesti sint o aparitie cosmaresca: „Erau de toata mina. Si mai slabi, si mai grasi, cum se-ntimpla. Toti umblau imbracati la fel, in camesoaie albe de in lungi pina la calciie si strinse bine-n baiera la git; () Mergeau cu privirile-n ceata si paseau domol, ca o cireada de momii albe care-au inviat la soare". Dumnezeu, „in nemarginita lui bunatate", este un dictator marginit, iar Paradisul un inspaimintator penitenciar: „in curind, ba unul, ba altul, incearca sa sara noaptea peste ziduri. Dar heruvimii de paza, rinduiti anume pentru treaba asta, ii prind in niste retele mari de sfoara, intinse cu mestesug in vazduh, si-i aduc indarat nevatamati. Si azi asa, miine asa, pina ce, vazind si ei ca nu le merge, se potolesc incetul cu incetul, de-ajung la urma sa nu mai doreasca si sa mai astepte nimic". Demitizarea prin parodiere e suculenta si plina de verva cind vizeaza pomul cunoasterii. Acum nu mai produce decit „stirpituri padurete" dar sfintii, „doriti de acritura" stau ceasuri intregi cu ochii tinta la ele. Un pensionar al raiului a reusit sa sterpeleasca o poama, „Si nu i-a mai trebuit alt popa! S-a scuturat ca de friguri de vreo doua ori, dup-aceea a inceput a se uita gales, pe sub sprincene, in jurul lui Pe urma, s-a pornit sa fluiere un cintec de lume".In aceste circumstante, pentru Sisoe, sfint fara hram in calendar si cu un nimb abia perceptibil, pogorirea pe pamint este plina de promisiuni paradisiace. insa, odata ajuns intre oameni, viata la care tinjea cu inocenta, lumea pe care voia sa o indrume pe calea cea buna se dovedesc infernale. in roman opozitia dintre cele doua lumi este numai de ordinul procedeelor artistice, iar nu de substanta; autorul se autoavertizeaza in jurnalul de creatie „sa n-o dai pe farsa si pe parodie pura" cind infatiseaza raiul, „caci mai departe (in partea care prezinta aventurile pamintene ale lui Sisoe, n.n.) ai nevoie de mult verosimil, de iluzia realitatii". Perspectiva satirei se largeste, tipurile si procedeele comicului sint aici altele. Se urmareste crearea unei galerii tipologice ample, biciuirea moravurilor, ridiculizarea institutiilor si a fetisurilor civilizatiilor moderne. Partitura comica, daca romanul era incheiat, s-ar fi dezvoltat intre ironia fina, si grotescul cel mai gos. Paginile definitivate si insemnarile de lucru p

4. Ion AgirbiceaTematica sămănătoristă sau poporanistă are însă o abordare particulară. Motiv frecvent şi la el în perioada de început, „datoria” intelectualilor de la sate se înscrie în naraţiuni cu finaluri neprevăzute, cu motivaţii adânc omeneşti, nu doar conforme preceptelor. Aşa în Popa Vasile; aici personajul se întoarce de la intenţia de a-şi părăsi satul nu din cauza „datoriei”, ci a milei adânc omeneşti. Elemente de legendă ori basm sunt şi ele prezente, dar, precum în Vâlva băilor, brutal, dezminţind legenda însăşi, spre a face loc unui „adevăr” dur. Din sămănătorism, Agârbiceanu preia doar cadrul general, pe care îl modifică mult, trecându-l prin filtrul propriu. Chiar faţă de I. Slavici el se delimitează cu un accent personal, deschizând totodată drum lui Liviu Rebreanu. Astfel, George Pârvu (În luptă) e un fel de Popa Tanda, dar personajul se transformă dintr-o pildă într-un caracter; el ajunge un fel de conducător al satului nu atât prin exemplu personal, cât prin firea-i răzbunătoare şi aprigă. Alte pesonaje, precum Iosif Rodean (Arhanghelii), îl prevestesc pe Ion al lui Rebreanu, prin vitalitatea amoralismului.Tematica, mediul şi personajele povestirilor lui Agârbiceanu simt variate, dificil de clasificat, întrucât scriitorul abordează, după preceptele realismului, domeniile cele mai diverse şi foloseşte în mod curent împrejurările autobiografice. Solemnitatea povestirii este rece la prima vedere, neprietenoasă, privirea pătrunzătoare şi iscoditoare păstrând o urmă de neîncredere generată de timiditate. Cele mai multe dintre povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acurateţe şi meşteşug, însă fără subtilităţi. Registrul tonalităţii e cel tragicomic, precum în Slăbiciunea părintelui Grigore (cu un personaj care nu poate auzi o melodie cântată la fluier fără a face „un pont”, adică un pas straşnic de „bătută” ţărănească, chiar şi când e cu odăjdiile pe el; nuanţa dramatică vine din neputinţa înfrânării impulsului vital, neputinţă comună tuturor personajelor). Cum, de obicei, dramatismul este subiacent umorului, scriitorul îl converteşte uşor în şarjă dezlănţuită. Aşa se întâmplă în Sectarii (1938), roman-pamflet la adresa politicianismului. Şarja groasă trece dincolo de marginile artei, iar violenţa demersului este atât de stihinică, încât scrierea se transformă într-o aglomerare de caricaturi stângace, agitate necontenit, obositor şi confuz. Clară rămâne doar pornirea dintotdeauna a scriitorului împotriva dema¬ gogiei de toate nuanţele, care a generat un partid „de dreapta extremă”. Tot pamflet este şi Răbojul lui Sf. Petre, în care unul dintre „sfinţi” e adus pe pământ, spre a constata şi îndrepta neregulile provocate de „Mamona”. Alteori, Agârbiceanu apelează doar la scene parodice, precum în romanul Arhanghelii, alternându-le cu cele grave, care în context par a avea o funcţie moralizatoare, estompată, totuşi, de durităţi, care plasează istoria romanescă într-un plan situat deasupra oricăror tendinţe.Scriitorul deţine un vast repertoriu de situaţii dramatice, generate îndeosebi de stingerea şi reproducerea pasiunilor, izbucnirilor vitale, transpuse în finaluri concise. Astfel, în Arhanghelii finalurile de capitol, instaurând aparenţe echilibrate, senine, cuprind adesea un germene de ameninţare, prevestitor, de regulă, al debutului sumbru al capitolului următor. E ca o alternare între fatalitate şi izbăvire, fără nimic demonstrativ ori cazuistic. În genere, povestitorul este intim implicat în naraţiune, participă direct la ea; astfel, el smulge cuvântul din gura personajelor, vorbeşte în nume propriu, trece din nou la relatarea neutră, pe care o părăseşte pentru a se insinua iarăşi în derularea naraţiunii. Faţă de cele povestite, e cuprins de „o durere necunoscută, aspră şi rece” ( Umbra unui om).

16

Page 17: Opere Interbelica

Când se lasă captivat de propria individualitate şi biografie, eşuează în melancolie monotonă, chiar dacă aportul documentar e substanţial ( Licean… odinioară şi Amintirile). Memoriile lui tind să consolideze un destin de tip tradiţional şi idealizat, spre deosebire de un Gib I. Mihăescu, care ilustrează tipul antieroului.Privind propria povestire „cu ochi înnoptaţi” (Într-o zi de primăvară), Agârbiceanu o resimte în mod evident ca pe o echilibrare în singurătatea în care s-a claustrat. Faptul este vizibil după primul război, în povestiri manieriste precum Vestea, O scrisoare la vlădica. Mai ales în intervalul 1906-1916, martorul obişnuit al povestirilor, adesea chiar povestitor, este un preot. În alte numeroase cazuri este chiar personaj, preot de ţară, sărac, aproape înrăit de sărăcie, ţăran în fond şi mândrindu-se cu aceasta, fumând tutun prost, drăcuind şi păstorind peste un sat de necăjiţi ( O zi însemnată); însă are o minimă conştiinţă de sine, faţă de care — şi nu faţă de divinitate — se simte răspunzător (Săptămâna patimilor). Deşi supus canoanelor narative tradiţionale şi cuminţit, povestitorul nu agreează autoritatea şi, când are prilejul, o parodiază (de exemplu, în Nenea), precedându-l pe Rebreanu şi deosebindu-se radical de Sadoveanu. Este tolerant, adept al liberului arbitru şi, chiar în cazul sinucigaşilor, manifestă o neutralitate binevoitoare, contrară preceptelor religioase şi înrudită cu mentalitatea lui Tolstoi (Legea trupului).Fefeleaga - nuvela de Ion AgarbiceanuIon AGARBICEANU Fefeleagapublicata in anul 1906.Nuvela Fefeleaga evoca destinul tragic al Mariei Dinului, o femeie sarmana, care infrunta cu greu loviturile groaznice ale vietii. Pe vremea cand ii traia barbatul oamenii ii spuneau Maria Dinului, dar, de indata ce si-a ingropat sotul, "uruit mai pestrii la ma{e" a poreclit-o Fefeleaga si asa i-a ramas numele. Nu a cerut niciodata ajutor din partea oameniior din jurul ei. De la moartea lui Dinu nu se mai ineredea decat in Bator, calul ei, cu care impartea toate durerile si greutatile vietii.Fefeleaga muncea din greu pentru a-si intretine cei cinci copii "slabii^ si jigariti". Dis-de-dimineata ea pornea cu Bator de capastru sa care piatra la oamenii din sat: "Cdl aur vor Ji scos unii si al{ii din piatra adusa in spinare de Bator, Maria nu sa gandit niciodata sa socoteasca ()"in cinci ani de cand ramasese vaduva ii murisera trei copii, cu totii inainte de a implini varsta de cincisprezece ani. Rand pe rand, femeii aveau sa-i moara toti cei cinci copiii.Pentru a o ingropa pe Paunita, ultimul ei copil, Fefeleaga este nevoita sa-si vanda calul, pe Bator, unicul ei tovaras, "cea qjutat-o o viata intreaga. Dansa nu mai avea ce face cu Bator. De cate ori l-ar Ji vazut si-ar ji adus aminte de lungul sir de mortii, () si n-ar fi putut rabda".De un dramatism puternic si de un realism dureros, nuvela Fefelea-ga aduce in atentia cititorului nu numai aspecte sociale zguduitoare, ci si figura unui personaj profund, al carui destin tragic impresioneaza puternic.Prin Fefeleaga, Agar-biceanu zugraveste li-gura femeii darze si ambitioase, care infrunta cu demnitate toate loviturile grele ale vietii (saracia cumplita, moartea sotului si a celor cinci copiI).Scriitorul ne infatiseaza, inca de la inceputul nuvelei, portretul Mariei Dinului, poreclita dupa moartea sotului ei Fefeleaga: femeia e inalta, uscata, cu obrajii stricati de varsat, arsi de soare si de vant".De ani de zile, cat era ziua de lunga, Fefeleaga putea fi vazuta carand piatra cu ajutorul calului ei, Bator, singurul sprijin ce-i ramasese".Nu se incredea in oameni si nu cerea vreodata ajutorul cuiva. Dupa moartea barbatului ei, ea nu se mai bizuia decat pe Bator: De cand si-a inchis Dinu ochii, si ea a iesit in curte si a strigat A«TulaiA», de atunci a simtit ca nu oamenii aceia care vor veni sa vada pe mort ii vor fi sprijin de-acum inainte, ci calul acela mare, alb, care sta legat de-un pociumb si rontaia linistii la ogrinji".Fara a se resemna in fata necazurilor ea isi pune intreaga speranta in copiii sai. Atata vreme cat acestia sunt in viata, Fefeleaga are pentru cine munci, pentru cine sa se sacrifice. Dar moartea celui din urma copil ii va arata dimensiunea cruda a inutilitatii eforturilor sale: Acum, cand Paunita sta cu luminita de ceara la capatai, simtea Fefeleaga ca toata viata pentru copiii acestia s-a chinuit. Cum sa chinuit, numai ea stia! Ba nu, nu i-a ca zut greu lucrul, a muncit din inima! Pentru ei! Pentru cinci, apoi pentru patru, apoi pentru trei, si iarasi doi, si in urma pentru unul."Pentru a-si putea inmormanta fetita, Fefeleaga este nevoita sa-1 vanda pe Bator. Despartirea de calul care a ajutat-o o viata intreaga sfasie de durere sufletul, si asa chinuit, al femeii.

5.In preajma revolutiei — roman de Constantin StereIN PREAJMA REVOLUTIEI — Roman de Constantin Stere. Scriitorul basarabean a elaborat acest roman-fluviu, de inspiratie autobiografica, intr-o maniera oarecum inedita in epoca, nu asezat la masa de scris, ci dictandu-l cu fervoare unor colaboratori si prieteni (cel mai important este L. Leoneanu). Scris la finalul vietii, ca o incununare si o meditatie asupra propriului destin, romanul nu a putut fi dus pana la capat din cauza bolii. Din cele 9 volume planuite, au fost incheiate 8, care au aparut la editura „Adevarul" astfel: I. „Prolog: Smaragda Theodorovna", 1931 (cu trei reeditari revazute de autor); II. „Copilaria si adolescenta lui Vania Rautu", 1931 (cu trei reeditari revazute); III. „Lutul", 1932 (cu trei reeditari revazute); IV. „Hotarul", 1933 (cu doua reeditari revazute si una obisnuita); V. „Nostalgii", 1934 (cu o reeditare); VI. „Ciubarestii", 1935; VII. „in ajun", 1935; VIII. „Uraganul", . Din ultimul volum proiectat nu au mai fost scrise decat cateva pagini, infatisand asasinarea protagonistului.Folosind drept material epic masa de amintiri a autorului, In preajma revolufiei ridica o problema de teorie a genurilor. Optiunea lui Constantin Stere pentru formula romanului in locul memoriilor a surprins pe majoritatea comentatorilor din epoca, care au sanctionat prompt amestecul de specii. Cunoscutul politician si ideolog isi motiveaza alegerea prin aceea ca „memoriile cer o imperioasa conditie, aceea de a fi publicate dupa cel putin douazeci de ani de la disparitia autorului lor. Or, eu gasesc ca e necesar sa informez lumea romaneasca chiar de pe acum asupra starii sociale si moravurilor din Basarabia, din ultimele sase decenii, mai ales pentru edificarea romanilor din celelalte provincii, unde fondul real al traiului romanilor de peste Prut e cu desavarsire necunoscut. Mi-am schimbat deci planul de lucru si vreau sa-mi redau amintirile sub forma literara de roman." Formula contravenea canonului romanesc dominant, impus de teoria maioresciana a autonomiei esteticului, pe de o parte, si de cea lovinesciana a romanului obiectiv, de cealalta.Reprosurile care i s-au adus deriva, in buna masura, din inadaptarea la modelul romanului de tip realist. intai, i s-a imputat hibridizarea fictiunii cu realitatea, „transpunerea aproape directa din viata in roman a contemporanilor" (S. Cioculescu), „chipul in care fictiunea se amesteca uneori mai mult, alteori mai putin, dar continuu, cu adevarul istoric sau detaliul biografic" (O. Botez).Apoi, i s-a reprosat amestecul de discursuri, „excesul discursiv filoso-fico-ideologic ca si messianismul politico-so-cial, balast uneori didactic, alteori tendentios" (O. Botez).In al treilea rand, a fost acuzata implicarea auctoriala, care il duce pe Constantin Stere la complezenta fata de protagonist si la parti-pris-uri si izbucniri pamfletare ce risca sa decada in simpla barfa si razbunare personala: „Scriitorul se umfla de un aer de suficienta si critica cu superioritate civilizatia romana, a carei fineta n-o intelege. Ochiul lui e superficial, vulgar etic, si de sub pana lui toate personalitatile ies niste goale papusi" (G. Calinescu). „Viziunii mizantropice si pesimiste" a acestui „militant care nu s-a obiectivat ca un istoric impartial al trecutului", ii este opusa „seninatatea memorialistului obiectiv", detasat, egal cu sine si cu personajele sale (S. Cioculescu). Al patrulea mare neajuns provocat de „greseala capitala" de optiune sta in introducerea in roman a unui principiu structural impropriu, cel al istoriei traite: „Falsitatea punctului de plecare este aceeasi ca la orice biografie romantata. Romanul isi are limitele lui, impuse de logica fictiunii, in vreme ce viata adevarata sparge toate cadrele" (G. Calinescu). Opusa structurii geometrice a romanului, „lava epica" a amintirilor reprezinta o „evocare dupa preferinte intime, dupa afinitati, dupa criterii care nu coincid decat rar si intamplator cu cerintele unei simetrii obiective si solid incheiate" (Ion Chinezu).In sfarsit, a fost asezat sub lupa si stilul oral, aluvionar, fara preocupari de frazare si gramaticalitate, care da un aer de „traducere nerevizuita" (in acord de altfel cu celebra lipsa de stil a marilor romancieri rusi) intregului ciclu al lui Constantin Stere, „fata de care d-l Liviu Rebreanu trebuieste socotit, nici mai mult nici mai putin, un Flaubert" (Perpessicius). Sistematizand si completand cu noi argumente toate aceste reprosuri, Mihai Zamfir a demonstrat ca in preajma revolufiei contrazice aproape toti indicii romanului (in sens traditional), fiind o autobiografie travestita. Privite din perspectiva istoriei literare, obiectiile releva faptul ca opera lui Constantin Stere a reprezentat in epoca interbelica o aparitie necanonica, din toate punctele de vedere: genologic, naratologic si stilistic, ceea ce a atras previzibila ei marginalizare. Astazi, conflictul dintre roman si memorii pare o disputa oarecum futila de incadrare tipologica, ce reflecta obsesia modernista pentru categorisire. Ideile de impuritate a registrelor, de „tulburare a seninatatii" auctoriale, de „graba narativa" opusa „rabdarii epice" si-au pierdut relevanta o data cu impunerea canonului post-modern. A cazut in primul rand criteriul care opera pe seama distinctiei dintre realitate si fictiune, condamnand amestecul lor.In lipsa instrumentelor care sa-i permita sa teoretizeze statutul literaturii non-fictionale, Constantin Stere se apara invocand teoria (derivand dintr-o psihologie pozitivista) artei ca generalizare si tipizare a realitatii (invocata si de un Rebreanu): „Acest roman nu este o autobiografie si nici macar biografia unui alter ego. Vania Rautu nu sunt eu, iar viata lui intima nu are nimic comun cu a mea. Este adevarat ca am utilizat amintirile mele, cum ar face orice scriitor. Dar experientele mele personale au fost selectionate, condensate, grupate si stilizate in jurul personajului principal numai in scop de a da o icoana a realitatii si fara nici un alt raport cu persoana mea. [] Totul e fictiune si totul e realitate. Inventia artistica este si ea in stransa legatura cu experienta artistului. Fictiune pura nu cred sa existe. Totdeauna fictiunea isi are radacini in realitate si porneste de la datele reale, amplificandu-le si depasindu-le. [] Iar intre actiunea personajului si epoca si mediul infatisat va exista totdeauna o relatie de reciproca explicare, pentru ca fictiunea sa se transforme in realitate. Sau, mai precis: pentru ca realitatea sa existe in fictiune'. Pe alocuri contradictorie, autoapararea nu i-a convins pe

17

Page 18: Opere Interbelica

critici, pentru ca ramanea in interiorul sistemului. Astazi stim ca eul parator este prin modul intim de organizare a viziunii o personalitate distincta de eul social si ca unicul criteriu valid este cel al coerentei interne a discursului, determinata de functia ce i se atribuie. Cum Constantin Stere insusi nu si-a gandit manuscrisul in termenii unei depozitii isto-rico-juridice, ci in cei ai unei marturisiri literare, are mai putina importanta pentru literaritatea textului conditia lui de fiction sau de non-fiction. Chiar daca pe contemporani alegoria cu cheie stravezie ii putea deruta, omologia lumii romanesti cu realitatea nu are nici o relevanta, atata vreme cat prima devine o istorisire a celei de-a doua. Este greu si in fond inutil (intr-o lectura fenomenologica) de demonstrat daca epicul deseneaza o constructie imaginara sau calchiaza experienta reala, pentru ca in ambele cazuri functioneaza oricum un principiu restructurant impus de viziunea interna a autorului, principiu care face ca nici macar memoriile declarate ca atare sa nu se confunde cu un document istoric. De „un fel de lichidare a chestiunilor personale, de la nivelul scazut al luptelor politice" (S. Cioculescu) a fost acuzat cu mult inainte chiar Dante, care isi introducea si el in „Infern" dusmanii politici. Trecerea timpului si disparitia referentului, cum s-a intamplat deja cu lumea lui Constantin Stere, dezim-plicarea cititorului ca persoana istorica din textul citit rezolva confuzia de planuri; acelasi lucru este valabil si pentru scrierile altui basarabean care, pe moment, este si el acuzat de a abuza de granita dintre realitate si literatura: Paul Goma.In preajma revolutiei este un (pseudo) roman-fresca, ce acopera o perioada de o jumatate de veac, din a doua parte a secolului trecut pana la inceputul acestui secol. El intra in categoria romanelor ciclice de inspiratie sociala, care pleaca din Viata la tara pana la Cronica de familie. Dintre toate acestea, el acopera insa suprafata geografica si sociala cea mai intinsa, oglindind nu doar civilizatia romaneasca de la inceputul de secol, ci si pe cea basarabeana de la sfarsitul veacului al XlX-lea si pe cea din Imperiul tarist de dinaintea revolutiei. intr-o curgere furtunoasa, care reflecta insusi ritmul exuberant si ultimativ al scrierii (dictarii), cartea navigheaza pe spatii uriase si insiruie o serie interminabila de figuri si portrete. Pentru a putea tine sub control acest autohton „registru al starii civile" ar fi necesar, cum s-a facut pentru Doctor Jivago al lui Pasternack, un indice de nume si o mica biografie a personajelor. „Graba narativa", ce duce inevitabil la schematism, a fost explicata de M. Zamfir prin supunerea autorului la principiul memorialistic al exhaustivitatii relatarii, ce impiedica sublimarea faptelor, chipurilor si locurilor in evenimente, tipuri si spatii emblematice, specifice romanului.Acceptand insa conventia de scriere vulcanica, cu trepidatie uneori de cronica jurnalistica facuta la fata locului, este uimitoare puterea lui Constantin Stere de a schita din cateva tuse sigure personaje inconfundabile. Daca nu este o galerie de portrete, in stilul romanelor balzaciene, in preajma revolutiei este in orice caz o mapa de schite in carbune aruncate pe hartie de o mana sigura. Grefata placentar pe biografia autorului, scrierea se organizeaza ca un Bildungsroman ce urmareste formatia, educatia si evolutia lui Ion (Vanea) Rautu. Constantin Stere a fost mereu acuzat de lipsa de obiectivitate, de participarea complezenta la idealurile protagonistului si de executii sumare ale oponentilor sai, fara sa se observe insa ca implicarea scriitorului vizeaza doar personalitatea socio-politica a personajului sau, nu si dimensiunea lui umana, care este (auto)analizata cu o luciditate uneori monstruos de detasata. Asupra lui Vanea, a parintilor si a fratilor sai, Constantin Stere apleaca o privire de entomolog, care cutremura prin acuitate si duritate (in ipoteza in care personajul este intr-adevar un alter ego al autorului). Desi ii lipsesc timpul si, poate, mijloacele sa desfasoare narativ psihologia personajelor, Constantin Stere are insight-uri si chiar un timid limbaj psihanalitic, care arunca flashuri revelatoare in inconstientul eroilor. Primul roman din ciclu este, dupa cum o anunta chiar titlul, un Prolog in care este expusa ecuatia familiala ce va determina caracterul lui Vanea. Tatal, Iorgu Rautu, este un boier basarabean traind inchis la mosia sa, fara orizont sau dorinta de iesire, cu suflet bun dar lipsit de maniere, un adevarat „urs" sau „zmau", care, bine inaintat in varsta, se casatoreste cu Smaragda Theodorovna, fiica de boiernas cu douazeci de ani mai tanara decat el. Crescuta la pension in Chisinau, Smarandita are o restransa cultura cosmopolita, cu aspiratii romantice, pe care insa viata scufundata a boierimii de tara o reduce rapid la o forma de bovarism. Spre deosebire insa de eroina lui Flaubert, Smaragda este mult mai puternic controlata de morala traditionala, incat isi reprima violent inceputul de idila cu un ofiter polonez, tanar, galant si seducator, personificand nevoia ei de evaziune, si intra dupa acest episod in ipostaza de matroana dominatoare si rece, frustrata si bigota. Daca primii doi copii, Sonia si Tosea, reprezinta pentru ea doar o forma de acceptare a conditiei de sotie, Vanea, conceput in perioada de tulburare erotica, ajunge sa personifice dorinta refulata de sentimentul de vinovatie. Nascut impotriva asteptarilor mamei, investit cu semnificatia erosului culpabili/al, Vanea se construieste ca personalitate pe un complex al copilului nedorit. Imaginea unei mame teribile, care nu il doreste, il face pe copil sa conceapa lumea in termenii adversitatii si respingerii; viata va fi pentru el o „lupta pornita chiar de la pragul existentei", in care prima victorie este esuarea tentativelor de avort ale mamei. Moartea Soniei, interpretata de Smaragda ca o pedeapsa, amplifica procesul de proiectie a vinovatiei mamei in persoana copilului, astfel incat „Simpla lui vedere reinvia amintirea vremurilor de ispita si pacat". Alaptat si crescut de o doica, Irina, aflata in postura de mama buna, Vanea sufera de o neincredere acuta in propria fiinta biologica, manifestata prin sensibilitate la boli si lipsa de raspuns si reactii. Aceasta forma de neadaptare, medical numita hospitalism. este combatuta de doica prin ritualul de sorginte samanica al „vinderii" copilului si schimbarii numelui, pentru ca moartea sa nu-l gaseasca. Din acest moment, surprins de Constantin Stere printr-o inteligenta interfata intre psihanaliza si superstitia populara, Vanea ramane fixat in pozitia celuilalt, al celui din afara sistemului. La conac, el isi gaseste tovarasi de joaca in tiganusii din sat si devine un aparator al satenilor saraci si prigoniti, identifi-candu-se conditiei marginalului. Fata de Tosia, fratele mai mare, fratele acceptat, Vanea se afla in postura fratelui prigonit, care trebuie sa iasa la suprafata, traind la inecul accidental al acestuia sentimentul lui Cain. Relatiile sale cu femeile se vor resimti si ele de complexul copilului nedorit, care, in lipsa acelei loving care materne, si-a refulat imaginea trupului si senzualitatea. De o pudoare frustranta, el construieste femeile ce il atrag ca imagini idealizate, abstracte, lipsite de feminitate organica si investite excesiv moral, cum sunt „tovarasa Undina", Fany Perlov sau Yvonne. De cealalta parte, el trezeste femeilor care se indragostesc de el, cum sunt Tania sau Elisa, o iubire camaradereasca, in care devotamentul este dus pana la sacrificiu. Fara sa fie nici o clipa incorect sau lasciv, Vanea se comporta ca un Don Juan involuntar, fata de care femeile au un sentiment de tandrete admirativa.In fapt, eroul a ramas in pozitia copilului ce are nevoie de incurajarea mamei pentru a capata increderea existentiala in sine. El induce partenerelor sale dorinta de protectie materna si o „iubire dezinteresata („Sunt fericita ca existi", ii scrie Tania) capabila sa-l motiveze in destin. De aici si fidelitatea lui pentru cei care si-au manifestat increderea neconditionata in el, in cei care i-au „incredintat o misiune" in viata. A-i trada in asteptari pe Vasile Giurila, pe Undine, pe Yvonne, ar presupune o prabusire a axului interior al personalitatii lui Vanea. La maturitate, complexul infantil al protagonistului este elaborat intr-o filosofie de viata si o imagine a lumii, ceea ce face ca firul genuin al naratiunii sa fie dublat de un discurs teoretic, care orienteaza intamplarile spre o finalitate demonstrativa. Ecuatia temperamentala personala (exclusul care se reintoarce) este proiectata intr-o atitudine de ideologie sociala (narodnicismul, poporanismul). Destinul lui Vanea sta sub semnul unei urgente interioare, cel al revenirii din postura de marginal, care isi gaseste un corelativ obiectiv in evenimentele politice din Basarabia, Rusia si Romania toate desfasurate „in preajma revolutiei". Tanar licean la Chisinau, el se inscrie intr-un cerc de lecturi revolutionare, care simpatiza cu miscarea antitarista politico-terorista Narodnaia Volia din anii '80 ai secolului trecut.In nihilismul si narodnicismul rus se afla sursele teoretice ale poporanismului lui Constantin Stere, o forma de socialism orientat spre emanciparea taranimii, alternativa la socialismul marxist adresat muncitorimii. Postura de exclus afectiv care se revolta impotriva mamei persecutoare se regaseste astfel in atitudinea de revolutionar care se ridica impotriva Mamei Rusia, a „nobilului pocait" care lupta pentru luminarea celor „umiliti si obiditi". Astfel, erotismul inhibat al lui Vanea se prelungeste in mod natural in „inumanitatea specifica apostolatului revolutionar" (P. Constanlinescu). Iar iubirea fata de doica, mama cea buna, manifestata din prima copilarie de catre protagonistul aflat in cautarea unor alte, dar mai adevarate, mai profunde radacini personale, isi gaseste un reflex in atasamentul sau fata de Romania, in propaganda ferventa pentru unirea Basarabiei cu Regatul. Povestit cu pasiune din interior, destinul lui Ion Rautu (fie el alter-ego sau nu al lui Constantin Stere) se constituie intr-o naratiune ingenua si atasanta, care, citita cu seninatate, are puterea de a nuanta cateva din retinerile si prejudecatile apriorice, prea rapid expediate, ce ar putea insoti, astazi, optiunile autorului. intai, este vorba de rolul sau de militant socialist, coleg de inchisoare, deportare si clandestinitate cu Lenin insusi (care apare sub numele de Minin), intr-o miscare ce va sfarsi cu Revolutia din octombrie. Oricat de criminal s-a dovedit ulterior regimul comunist, romanul interzice o retroproiectie in timp asupra radacinilor revolutiei, a dezaprobarii si repulsiei noastre.In figura de revolutionar umanist a lui Ion Rautu si cel putin a unora dintre tovarasii sai, Constantin Stere lasa sa se intrezareasca arhetipul tara varsta al cavalerului ratacitor, care se ridica in apararea celor slabi, impotriva sistemului tarist si a politiei sale politice, Ohrana, aproape la fel de bestiale ca si cel al dictaturii proletare si al NKVD-ului ce i-a urmat. De altfel, Constantin Stere insusi are grija sa-si delimiteze eroul de pozitiile fanatice ale revolutionarilor ce vor deveni ulterior ideologii si capii Uniunii Sovietice, incepand cu Lenin. impiedicand retroanaliza acuzatoare a unei miscari revolutionare cu consecinte ulterior funeste, romanul lui Constantin Stere are puterea de a ne implica empatetic in idealurile lui Ion Rautu, care le traieste cu naivitate si curatenie si, mai ales, marturiseste pentru ele. Arestat in campania de reprimare a narodnicismului, Vanea este anchetat, inchis in diverse penitenciare si apoi deportat in Siberia pentru aproape zece ani de viata. Daca primele doua volume ale ciclului, desfasurate in Basarabia, au atmosfera unui „roman rusesc", urmatoarele trei, petrecute in spatiile claustrofobice ale celulelor sau in pustietatile tundrei si taigalei siberiene anunta stralucirea tenebroasa a scrierilor lui Soljenitan si Salamov. Geologia selenara, flora preistorica, umanitatea de caverna a Siberiei constituie cealalta lume fata de Rusia europeana de unde vine protagonistul. Supravietuind unei furtuni cu barca pe Obi, printre populatii primitive subpolare precum osteacii, Vanea pare un alt Ulise calatorind in tinuturile scufundate ale cimerienilor. Aruncat in lumea mortilor vii, eroul atinge aici nadirul periplului sau existential. Este ca si cum, in Siberia, Vanea ar ajunge la soarele negru care mocneste in el insusi, la polul lutului din care este facut omul, la sursa pulsiunii distructive care i-a condus viata. Rezervele de frustrare si ura care, subliminal, ii alimentau destinul, se epuizeaza si, intrat in catalepsie, eroul asista la moartea sperantelor si a prietenilor, inclusiv a Taniei, replica a Soniei Marmeladova urmandu-l pe Raskolnikov. Dar tocmai aceasta catabaza ii permite lui Vanea sa faca doliul

18

Page 19: Opere Interbelica

dorintelor frustrate si sa-si afirme de acum inainte pulsiunile constructive. intors din deportare, Ion Rautu se stramuta in Romania, tara-mama regasita, unde incepe sa militeze pentru unire, dar si pentru emanciparea taranimii, intr-o cariera politica ascendenta. Secventa romaneasca a romanului, ce acopera ultimele trei volume, nuanteaza la randul ei un alt sistem de prejudecati, ce insotesc de asta data imaginea Basarabiei in ochii romanilor. Inteligent si sensibil, cu o cultura solida, Constantin Stere ne ofera o perspectiva inversa, din afara inauntru, asupra fenomenului romanesc.Si imaginea nu este deloc flatanta, cu atat mai mult cu cat ascunde o dezamagire si o durere reala din partea perso-najului-raisonneur. Daca Siberia era „un fel de infern dantesc dispus nu circular, ci pe intinderea imensa a tundrei" (G. Calinescu), Vechiul Regat este vazut ca o distopie a deriziunii si grotescului de sorginte balcanica. Sarja pamfletara se indreapta asupra politicianismului iresponsabil, corupt si superficial, a ceea ce Maiorescu numea forme iara fond. Spatiul emblematic, sinteza imaginara intre Iasi, Bucuresti, Roman si alte orase, este Ciubarestii, cetate a lui Ciubar-Voda, antiproto-tip opus mirului autoflatant al voievodului legendar. Recunoscandu-se in chipurile straveziu alegorice ale romanului (cel mai monstruos-hilar este al lui Nicolae Iorga, anamorfozat in figura semidocta, patriotard antisemita a profesorului Cristophor Arghir), contemporanii lui Constantin Stere au fost desigur atinsi in amorul propriu si in sentimentul national (prost inteles). Implicarea sarcastica si, in liniile ei exagerate, nedreapta, a autorului este la randul ei evidenta, Stere Cioculescu avand dreptate sa diagnosticheze la Ion Rautu, venit din Imperiul tarist in Romania, trecerea „de Ia o inadaptare la alta". Dar vehementa lui Constantin Stere nu este simplu antiromanism, ea vine, dimpotriva, dintr-o iubire frustrata, din asteptari neimplinite. Politicianismul iresponsabil, inapoierea economica si sociala, lipsa reformelor, confirmate prin rascoala din 1907 (pe care scriitorul o analizeaza ca pe un reflex al miscarilor revolutionare din 1905 din Rusia tarista) sunt, pentru Ion Rautu, tot atatea piedici in calea idealului unionist. Romania feudalismului iobagesc, a civilizatiei de poleiala si a deprinderilor fanariote in administratie era departe de a oferi un model si de a constitui o atractie pentru romanii din Basarabia si din Ardeal.In preajma revolutiei invita astfel la o reflectie de ima-gologie comparata asupra realitatilor concrete pe care au fost construite miturile noastre nationale.

6. Poezia Romanta celor trei corabii - mitul Marea Trecere de Ion MINULESCUIon MINULESCU Romanta celor trei corabiiTema acestei meditatii este mitul Marea Trecere adica o forma mitizata, romanticaa conceptului de fortuna labilis.Ideea este ca nivelele de cunoastere" diferite: senzoriala, subtila si de sine, dau un sens diferit vietii.Poezia are un caracter de evaziune romantica continut in laitmotivul Pornira cele trei corabii", dar sensul este al drumului vietii spre eternitate, limita sugerata de faptul ca cele trei corabii devin mauzolee".Simbolul corabiilor sugereaza destinul sau mai bine zis trei tipusi fundamentale de existenta. Destinul trait in sfera valorilor materiale, pe conceptul de carpe diem: Gramezi de aur, chihlimbare / Smaralde verzi si-opale blonde". Al doilea model de viata este al cautarii, al evadarii, al culorilor, care asociaza farmecul; inceputul, geneza, albul, puritatea, violetul inserarii, atunci cand viata are ca sens conceptul de cunoastere:"in golul zarilor patate de violetul inserarii Iar albul panzelor intinse iau cenusiul departarii".Cel de al treilea model este de a penetra cunoasterea de sine, sacrificiul de sine sugerat de mitul crestin. Simbolul Albatrosul i: poetul, preluat din poezia lui Baudelaire cu acest titlu, este sugerat ca avand un rol de mesager al cerului. El infrunta furtuna, destinul. De aici aluziile la Sfanta Fecioara, la momentul rastignirii si inhumarii Domnului lisus Hristos.Ion Minulescu cauta o descatusare a poeziei de formelextraditionale asa cum arata in Revista celorlalti:"Ma-nchin in fata artei de maine, pe care n-o cunosc inca dar, care sunt sigur, ca va reprezenta un pas mai departe in evolutia artei. Arta de ieri insa, pentru mine n-are decat valoarea monedelor antice de prin muzee. Muzeele sunt interesante si instructive, este drept. Nu voi admite nicisdata insa sa se transforme toate magazinele de noutati in muzee Gandirea merge de la vechi la nou spre necunoscut"."Acest citat duce la interpretarea poeziei ca o ars poetica, fiindca avem o sugerare a trasaturilor programului estetic al simbolismului, cosmicizarea, cultivarea intuitiei si sugestiei prin cele trei corabii, utilizarea gandirii analogice in locul celei, logice.Ion MINULESCU - biografie - (opera si scrierile)

(numele la nastere: Ion Theodor Minculescu), n. 6/7 ian. 1881, Bucuresti - m. 11 apr. 1944, Bucuresti. Poet, prozator si dramaturg.

Fiul comerciantului Tudor Minculescu si al Alexandrinei (n. Ciuca).Studii liceale la Pitesti si Bucuresti (bacalaureatul in 1899).

Debuteaza cu poezia Gandului in rev. Povestea vorbei (1897). intre 1900 si 1904 se afla la Paris, unde frecventeaza boema artistica. intors in tara, participa la lupta dintre "modernisti" si "traditionalisti; din 1907, frecventeaza "sambetele literare", organizate de MINULESCU Dragomirescu si colaboreaza la

Convorbiri critice, fiind remarcat de I. L. Caragiale. A dirijat doua rev. de orientare simbolista: Revista celorlalti (1908) si Insula (1912). Sef al biroului de presa si director de cabinet in Ministerul de Interne (1914-1919); director general in Ministerul Cultelor si Artelor (1922-1940). Ia initiativa deschiderii

primului Salon oficial de pictura (1923). Director al Teatrului National din Bucuresti (1926). In 1928, i se decerneaza Premiul national pentru poezie. Voi. Romante pentru mai tarziu (1908) reprezinta un moment crucial in evolutia liricii romanesti prin practica versului liber, regenerarea lexicului poetic si

impunerea simbolismului. Cu voi. Strofe pentru toata lumea (1930) si Nu sunt ce par a fi (1936) se observa o tot mai accentuata inclinatie catre grotesc. Voi. Casa cu geamurile portocalii (1908), Masti de bronz si lampioane de portelan (1920) si Cetiti-le noaptea (1930) cuprind povestiri de atmosfera simbolista ori

decadenta, adeseori cu implicatii fantastice. Romane: Rosu, galben si albastru (1924), Corigent la limba romana (1928), 3 si cu Reze-da 4 (1933). Avand intuitia unor forme teatrale moderne, MINULESCU scrie "grotesca tragica" Omul care trebuie sa moara (jucata in 1924 si publicata in 1939 sub titlul Ciracul

lui Hegesias) sau foloseste scheme pirandelliene in Manechinul sentimental (1926), Allegro ma non troppo (1927) si Amantul anonim (1928).E. Lovinescu a relevat in Istoria situatia paradoxala a lui MINULESCU de a fi popularizatorul cel mai fervent al simbolismului la noi, desi aceasta estetica este prezenta mai mult exterior si mecanic in opera scriitorului. intr-adevar, poezia minulesciana dezvaluie o tehnica simbolista ostentativa, din arsenalul careia nu lipsesc corespondentele, muzicalitatea si laitmotivul, dislocarea versului clasic si reordonarea lui grafica intr-o mai mult sau mai putin aparenta

forma de verslibrism etc. Motivele simboliste abunda si ele, dar nici acestea nu sunt autentice, ci mai ales mimate: obsesia numarului, preluata de la Maeterlinck, insa fara fior mistic (trei romante, trei clipe reci, trei crisalide, trei luceferi stinsi, trei refrenuri triste, trei corabii etc.) si care prin repetitie

mecanica acorda poeziei o ciudata cadenta de "boite a musique"; exercitiul macabni, doar decorativ si artificial ("trei sicriuri de arama", "trei morti iubiti", "pelerinii mortii", "cioclu-naripat", " albele cavouri", "cosciuguri plutitoare"); notiunile majusculate (Poem, Psalm, Calvar, Nimicul, Eternul, Imensul,

Trecutul, Ieri, Maine, Albastrul, Boemii, Necredincioasele Boeme, Nebunul); numele sonore si exotice (Xeres, Estremadura, Alicante, San-Salvador, Anule, Babilon, Ninive, Bassora, Ecbatana). in schimb, o mare autenticitate lirica are nostalgia departarilor, a patrunderii in orizonturi incerte, enigmatice, unde "nu

stim nimeni ce va fi", a corabiilor incarcate de aur, chihlimbare si smaralde, ce lasa in urma portul, care, in ceata diminetii, se contureaza prevestitor ca "muntele Golgotei insangerate". Aceasta poezie a departarilor contine regulile unui subtil joc al iluzionarii, incorporand atat jubilatia plecarii si a inaintarii

orizontice pe un drum triumfal spre sursele originare ale vietii ("Plutim spre rasaritul lumii/ Plutim spre prima dimineata!"), cat si sosirea in "Insula-enigma", ce nu-i decat o insula a mortii, ca la Arnold Bocklin, acostarea fiind naufragiul ultim, sublim. In zarea violeta, albul panzelor "zideste trei mausoleuri in care

dorm cei dusi pe apa"; iahturile negre zac somnolente, cu faclii de ceara la punte, atinse de stigmatul mortii, in vreme ce iahturile albe ori rosii, "yahturile vietii", cu flamuri sfasiate, se indreapta, sub orizonturi sangerii, spre asteptatul naufragiu. In esenta insa, simbolismul presupune discretie lirica, stare muzicala

difuza, antiretorism, pe cand poezia minulesciana socheaza prin indiscretie, retorism si muzicalitate stridenta, toate acestea modalitati ostentative. De aici si impresia ca aceasta lirica este, cum a observat, primul, Pompiliu Constantinescu, o parodie suculenta a simbolismului. Temperamentul si obsesiile scriitorului

ofera si o alta explicatie, sustinuta de viziunea intregii sale opere: la modul reflexiv, MINULESCU a ales estetica simbolista, optiune tradata insa intr-o masura decisiva de sensibilitatea sa specific rococo, dezvaluind o mare vocatie a sociabilitatii, impudoare artistica, placere colocviala (piesele sale sunt, de altfel, in primul rand, conversatie), hedonism, inclinatie irepresibila catre poanta si vorba de duh. Aceasta sociabilitate explica si marele succes la public al

operei, cat si asa-zisul "minulescianism" (cum 1-a numit N. Davidescu), adica moda poetica pe care a creat-o scriitorul. Atmosfera poeziei este aceea specifica amabilului secol rococo; de altfel. Romanta noului venit, arta poetica asezata in fruntea Romantelor pentru mai tarziu (1908), desi pare impregnata de

reminiscente platoniciene, nu reprezinta decat programul unei arte hedoniste al celui care vine din "lumea Nimfelor ce asteapta sosirea Faunilor goi,/ Din lumea cupelor desarte si totusi pline-n orice clipa". Poetul face elogiul miniaturilor gratioase si, in special, al portelanului: iubirea nu-i decat un "bibelou de

portelan", iar femeia, o "porumbita de portelan" etc. Prin parcuri - cu statui de nimfe, fauni si silvani, in care un "Zeu isi pregateste arcul/ sa-si bata joc de ce-i cel ocolesc" si-n care nu lipseste nici cantaretul inlacrimat, ce-si strange-n brate chitara cu trei strune - pluteste senzualitatea melancolica si efeminata a unui Watteau: "Si teii, ce parfum/ De sanuri decoltate imprastie pe-alee". Poetul imparte in jur cuvinte gratioase, iar amanuntul picant abunda indiscret. El canta in cinstea "amantelor ce mint", cheama la serbari galante, invita amantii sa primeasca ofranda "Femeii ce-n-tamplarea v-o trimisese-n cale"; libertin lucid, se lasa inselat si insala la randul lui, intelegand binevoitor reciproca nestatornicie pasionala. Erotismul minulescian are exact caracteristicile erotismului rococo, asa

19

Page 20: Opere Interbelica

cum le-a relevat J. Philippe Minguet: este epidermic, frivol si aluziv. Dragostea e pur senzuala, placere si moment, este clipa voluptatii desprinsa din sirul monoton al clipelor la fel; iubirea nu e decat o "scurta nebunie" ("folie aimable" o numise Chamfort, moralistul secolului rococo). Un asemenea senzualism feminizeaza universul: corabiile intra in port cu "panzele umflate/ Ca niste sanuri de femeie/ Pe care-o buza patimase le-a-nvinetit de sarutari", iar sonorele

mandole, chitara sau vioara, prin trupul lor unduios, evoca pe acela al "idolatratelor femei". Clipa de pasiune se consuma intr-un decor rafinat, luxos, farmecul venind din savurarea cadrelor exotice, pe care imaginarul le desfasoara, cat si din starea de potentialitate a descriptiei ("In seara cand ne-om intalni" sau "in

seara cand ne vom iubi" etc). Poetul - un trubadur mincinos, prevestind in sensul acesta pe Radu Stanca - atrage prin fantasmagoria si vraja verbului sau; el va scrie "trei romante" si "trei ode", in care fiecare vers va fi un adevarat "breloc de-argint", amantei ii va aduce "trei smaralde nemaivazute-n alta tara", dupa cum da asigurarea infailibilitatii sale pasionale ("Tu nu stii/ Ca nu-i in tot salonul altul la fel ca mine sa iubeasca?"). Fantezist, promite recitari din epopeea amantelor din Sira-cuza, Citera si Lesbos, risipeste pretutindeni flori, arde parfume in trepieduri scumpe, inmiresmeaza gingasele dantele si-si va conduce

partenera conform unui rit strict respectat. El cauta doar senzatia pura, fara zgura acelor amagitoare "vorbe-mperechiate de sarutari"; sentimentul absenteaza, totul fiind dinainte programat. in plina frenezie, poanta ironic-picanta pigmenteaza spectacolul care se incheie neezitant cand partenerii sting flacarile albastrii

din candelabre. incepand cu De vorba cu mine insumi (1913) si Strofe pentru toata lumea (1930), increderea in imaginar paleste treptat, trubadurul care insufletea totul se face tot mai putin simtit, iar inscenarile, mai rare. Peste decor coboara un aer vetust, muzeistic, de bazar sentimental, elementele lui fiind

enumerate numai, iar nu animate ca altadata de fantezie. Ceremonialul erotic se mai infaptuieste uneori, dar cu sensul unei dezabuzate iluzionari ("Minte-ma din nou Aprinde lampioanele Coboara transperantele") si ca o mecanica repetare ("Da-mi buzele si ochii si/ "Les Fleurs du mal", la fila/ Trei sute treizeci si noua"), intr-un univers in care "ploua de trei ori pe saptamana". Imaginarul, aprins altadata, se stinge inexorabil, iar poezia devine propriul sau comentariu: "Iubeam o fata care ma-nsela/ Exact ca-n poezia mea: «Romanta celei care-nsala»/ A carei eroina era ea!". Trubadurul, de nerecunoscut cel mai adesea, s-a

preschimbat in acrobat sau mascarici, iar reprezentatiile sale, in banale fapte diverse. Poetul insusi priveste cu binevoitoare nostalgie inspre trecutul sau fantezist, cand schimba "ciresii-n palmieri,/ Pe tata mare-n «Uncie Sam»/ Si Oltul in Guadalquivir", intrebandu-se pirandellian daca acela "care-am fost

candva,/ tot eu sunt si-azi?/ Sau sunt altcineva?". Totul se marionetizeaza, iar aceasta impresie va precumpani si in proza minulesciana, in special in Rosu, galben si albastru (1924) si 3 si cu Rezeda 4 (1933). Mari gesturi solemne, avantate ori zbuciumate, sunt simulate doar de dragul mimarii, toate fiind

papuserie, teatralitate goala. Eroii sunt gata oricand sa se dea in spectacol, improvizand situatii fantasmagorice, trase de sfori invizibile, si convinsi ca si ceilalti joaca, se intrec in a-si provoca unii altora adevarate lovituri de teatru, savurate reciproc. Nimic nu e spontan, orice situatie existentiala este inventata, regizata prin succesive repetitii pana cand "piesa", desavarsita, ar putea fi transferata chiar si pe scena. Universul e populat de personaje-actori care participa voioase la comedia vietii, pe care o ordoneaza in acte, avand grija sa pregateasca si sa potenteze cu mare efect finalul. Indivizii se misca pe o tabla de sah (ca in jocurile lui Lewis Carroll), unul fiind regele sau "nebunul de pe negru", altul, "nebunul de pe alb" sau un simplu pion. Sinteza acestei conceptii carnavalesti o realizeaza Manechinul sentimental (1926), piesa care, in viziunea lui M., trebuie jucata in felul teatrului de papusi. Astfel, scriitorul prezinta actiunile umane

in tonalitatea burlesca a marionetelor, exprimandu-si scepticismul fata de reala substanta a afectelor omenesti si reveland diverse automatisme comportamentale (in aceeasi vreme, Ramon del Valle-Inclan sugera in teatrul sau acelasi lucru, alternand jocul marionetelor cu acela al actorilor). Cum este si firesc, erotismul minulescian, epidermic si ludic, pe de-o parte, obsesia spectacolului, pe de alta, coaguleaza intr-un arhetip semnificativ: Don Juan, expresie a instabilitatii erotice si a instinctului teatral ostentativ. Copii imperfecte ale modelului sunt Mihnea Dornescu din piesa Pleaca berzele (1921), Mircea Baleanu

din Rosu, galben si albastru, naratorul din Corigent la limba romana (1928), Pierrot Salceanu din Ciracul lui Hegesias (1939). Materializarea plenara a filosofiei senzualiste minulesciene se realizeaza insa in Amantul anonim (1928), una din cele mai subtile piese romanesti. in pauza unei reprezentatii cu Don Juan, in vreme ce se mai aude ecoul aplauzelor, in cabina Actritei care interpreteaza pe Dona Sol, apare un Necunoscut ce se da drept adevaratul Don Juan. De la inceput se profileaza o confuzie suverana intre teatru si viata, intre individ si rol; Necunoscutul sustine ca n-a venit pentru Actrita, ci pentru femeie, adica pentru Dona Sol, intrucat, in joc, Actrita ii perpetueaza existenta. Venirea lui nu-i intamplatoare, explicatia fiind atat pirandelliana (reactia impotriva unei fictiuni ce-1 reflecta eronat), cat si donjuanesca, intrucat, pentru a seduce, el trebuie sa fie o prezenta nemijlocita, cu atat mai mult cu cat, prin naUi-ra

lui, Don Juan e si putin actor. Apasand pe acest echivoc dintre masca si chip, Don Juan provoaca Actritei reactia asteptata, adica orgoliul ei de a fi sedusa ca femeie, pur si simplu (" ce-ti pasa cine sunt? Nu ti-e de-ajuns ca sunt femeie?") de catre barbat ("Eu te-ntreb cine esti? Mi-e perfect egal Chiar daca n-ai fi

Don Juan"). E aici o perfecta intuire a raportului donjuanesc care nu presupune existenta unor individualitati diferentiate, ci confruntarea anonima dintre doua sexe aflate fata in fata (cum, ulterior, va observa Gregorio Maranon), dintre "un hombre y una mujer", dupa cum suna o replica din El Burlador de Sevilla. Tot

in piesa lui Tirso de Molina, intrebat cine e. Don Juan raspunde ca este un "barbat fara nume", adica exact "amantul anonim", in formularea memorabila a scriitorului roman. Consumat fiind momenUil seductiei, Actrita vrea sa stie cine este, de fapt. Necunoscutul, desi Don Juan e vesnic "anonimul" si nimic altceva, el neputand fi decat cel fara identitate, asa cum avertizase initial. El nu triseaza, numai partenerelor sale li se pare ca triseaza, din nevoia lor de

idealizare a celui pe care l-au cunoscut. Drama lui Don Juan este drama unui neinteles, el nu exista, e numai sex, desi pentru deziluzionatele lui partenere ramane "visul meu de azi-noapte" si al noptilor viitoare. Din deziluzie se naste o noua iluzie. Poezia minulesciana exprima in esenta acelasi avertisment

senzualist, continand in sine aceeasi idee a "amantului anonim": "De ce te-ndrepti spre cel necunoscut/ Cand toti necunoscutii sunt la fel,/ Cand el e-n toti/ Si toti ceilalti in el" sau "De ce te-ncrezi in cel pe care-1 vrei/ Sa fie-asa cum n-o sa poata fi?". Odaia trubadurului mincinos este bazarul cu "lacrime-n-crustate prin dantele" si cavoul in care suspina "visuri blonde de femei", elogiul erotismului epidermic si frivol fiind fara echivoc ori remuscari. Perpessicius a avut

dreptate sa considere ca erotica lui MINULESCU este cea mai personala de la Eminescu incoace. Erotismul sau exemplifica filosofia senzualista a unui "Rokokokiinstler".

OPERARomante pentru mai tarziu, Bucuresti, 1908; Casa cu geamurile portocalii. Bucuresti, 1908; De vorba cu mine insumi, Bucuresti, 1913, Masti de bronz si

lampioane de portelan. Bucuresti, 1920; Pleaca berzele, Bucuresti, 1921; Lulu Poppescu, Bucuresti, 1921; Rosu, galben si albastru, Bucuresti, 1924; Manechinul sentimental. Bucuresti, 1926; Spovedanii, Bucuresti, 1927; Allegro ma non troppo. Bucuresti, 1927; Corigent la limba romana, Bucuresti, 1928;

Amantul anonim, Craiova, 1928; Strofe pentru toata lumea, Bucuresti, 1930; Cetiti-le noaptea, Bucuresti, 1930; Barbierul regelui Midas, Bucuresti, 1931; Porumbita fara aripi, Bucuresti, 1931; 3 si cu Rezeda 4, Bucuresti, 1933; Nu sunt ce par a fi, Bucuresti, 1936; Nevasta lui Mos-Zaharia, Oradea, 1937; Ciracul

lui Hegesias, Bucuresti, 1939; Cand doi se cearta. Bucuresti, 1940; Versuri, Bucuresti, 1943; Cine-i autorul acestui roman senzational?, Bucuresti, 1943; Scrieri, I-II, Bucuresti, 1966; Bucurestii tineretii mele, antologie de Mioara Minulescu, pref. de E. Manu, Bucuresti, 1969; Banchetul meu, ed. ingrijita de E.

Manu, Bucuresti, 1971; Opere, 1-IV, ed. ingrijita de E. Manu, pref. de Mihai Gafita, Bucuresti, 1974-1983; Corigent la limba romana. Bucuresti, 1974; Versuri, antologie, postfata si bibliografie de Gabriela Omat, Bucuresti, 1975 (ed. II, 1977); intr-un bazar sentimental, antologie si cuvant inainte de

MINULESCU Braga, Cluj-Napoca, 1977; Versuri, repere istoric o-literare alcatuite de Aurora Slo-bodeanu. Bucuresti, 1981; Romante pentru mai tarziu. versuri, ed. ingrijita de Marcela Radu, Craiova, 1984; Versuri, ed. ingrijita, postfata, tabel cronologic si crestomatie critica de S. Mioc, Timisoara, 1985; Proza, postfata de I. D. Balan, Bucuresti, 1986; Versuri, ed. ingrijita de E. Manu; repere istoric o-literare de Aurora Slobodeanu, Bucuresti, 1986 (ed. II,

1989); Corigent la limba romana, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1989; Cetiti-le noaptea, ed. ingrijita de Simona Cioculescu, Galati, 1991; Rosu, galben si albastru, ed. ingrijita de Tr. Radu, Bucuresti, 1991; Poezii, ed. ingrijita si tabel cronologic de E. Manu; referinte critice de V. Rapeanu, Galati, 1993; Opere, I, ed. ingrijita, tabel cronologic si note de E. Manu, studiu introductiv de V. Rapeanu, Galati, 1995; Romante

pentru mai tarziu, poezii, Craiova, 1995; Rosu, galben si albastru, ed., pref. si curriculum vitae de T. Vargolici, Bucuresti, 1998.7. Lucian blaga

"Asfintit marin", din volumul "La curtile dorului" (1938), este o poezie a trecerii timpului si a stingerii luminii, a amurgului, a intoarcerii lumii in orizontul de taine din care s-a nascut. Temele multiple, interferente, concentrate in distihuri de o sonoritate meditativa, se proiecteaza intr-o viziune exotica asupra lumii neptunice, vazuta ca un taram de o ireala frumusete: "Piere in jocul luminilorsaltul de-amurg al delfinilor." Trecerea inevitabila e marcata de un paralelism subtil intre elemente ale efemerului si ale eternitatii, o stergere a liniilor diurne sub semnele umbrei, ale noptii, cufundate treptat "in marile somnului", in linistea cosmica, universala. Valul miscarii eterne, de flux si reflux, metafora temporala a ritmurilor universului, coboara in adanc tabloul diurn al lumii, proiectand perceptia lirica in vastul spatiu al misterelor blagiene, justificate filozofic prin cunoasterea luciferica: "Valul acopere numelescrise-n nisipuri, si urmele.Soarele, lacrima Domnului,cade in marile somnului."

20

Page 21: Opere Interbelica

Versurile, aparent simple, curg in spatiul vast al metaforelor revelatorii, in care proiectia cosmica a lumii, "marile somnului", perceputa numai prin intoarcere catre sine, prin somn, se justifica prin teoria "diferentialelor divine", din care emana semnele definitorii ale creatiei divine. E o miscare fluida, care dizolva, prin regresiune hipnotica, formele solide, le transforma in valuri temporale, adunate intr-o memorie eterna. Acuarela crepusculari creata de poet creeaza efecte vizuale cu trimitere in spatiul magic si mitic al revelatiilor profunde: "lacrima Domnului" este insasi sinteza creatiei primare, concentrata intr-o metafora greu decelabila, in timp ce "marile somnului" constituie spatiul ambiguu dintre taramul oniric in care se proiecteaza eul liric si orizontul misterios al lumii, in care cunoasterea este nelimitata. Succesiunea zilelor si a noptilor contureaza o lume ascunsa, lumea-poveste a miturilor originare: "Ziua se curma, si vestile,Umbra mareste povestile." Soarele si steaua sunt factori hipnotici, indemnand la somn si cunoastere luciferica, la deslusirea semnelor din adancuri: "Steaua te-atinge cu genele.Mut talmacesti toate semnele." in orizontul vast al lumii transcendente, in care timpul si spatiul urmeaza legi misterioase, eul liric se dizolva in necunoastere, in nedumerire si mai mare: "Ah, pentru cine sunt largilevremi? Pentru cine catargele?" Catargele pierdute pe mare, in valurile imense ale timpului, imagine provenind din meditatia eminesciana asupra destinului, provoaca deopotriva extaz si deruta, teama si chemare la aventura cunoasterii pana la capat, prin intoarcere catre sine, prin coborare in cutele adanci ale subconstientului: "O, aventura, si apele!Inima, strange pleoapele!". Teme si motive ale poeziei "Asfintit marin". Acuarela linistitoare a spectacolului apei.. Visul, spatiu de cunoastere magica si mitica a lumii.. Metaforele hipnotice ale misterului.. Nostalgia necunoscutului, simbolizata de catargele corabiilor care se pierd in zare.. Renasterea aventurii si a curiozitatii de cunoastere. Poezia face parte din ciclul postum "Cantecul focului", care celebreaza implinirea formelor vietii sub efectul luminii celeste. Spicele sunt o expresie simbolica a vegetalului plin de seve, ajuns in stadiile coacerii depline, intonand armonios ultimul cantec inainte de stingere. Poezie a unor conexiuni multiple de simboluri, "Cantecul spicelor" dezvolta imaginea celor doua planuri, terestru si cosmic, si corespondente sugestive intre elementul uman si natura. Simbolul dominant este reprezentat de "spicele-n lanuri", infiorate de dor de moarte cand pe cer trece astrul imputinat al noptii, "secera lunii". Sugestia aluneca, prin personificare si comparatie, catre destinul uman, spicele fiind fete ce "cata, cu parul de aur,la zeul din zare". Aparent simple, versurile contureaza imagini superbe, in plan terestru lanurile unduite in adierea vantului, carand catre inalt, iar in spatiul cosmic imaginea lunii, ca izvor al luminii eterne. Comparatia spicelor cu fete "cu parul de aur" trimite sugestia poetica spre orizontul misterelor, in care se afla salvarea, "zeul din zare". Moartea spicelor sugereaza stingerea fiintelor umane, iar presimtirea mortii se exprima in versuri de o concentrare lirica exemplara: "Spicele-n lanuri - de dor se-nfioara, de moarte,cand secera lunii pe bolta apare.Ca fetele cata, cu parul de aur,la zeul din zare." Spicele, fixate in spatiul terestru, in campia eterna, au nostalgia luminii indepartate, ridicata din adancuri de zare.Legatura cu inaltul se face prin aceasta persistenta materializata a luminii: in plan cosmic, luna pastreaza energia luminii solare, iar spicele, in orizontul terestru, ii da forme materiale, grele, germinative. Imaginea oscileaza, pe o verticala a privirii, intre material si imaterial, intre teluric si spiritual. Strofa a doua implineste semantic imaginea spicelor, acestea devenind, prin metafora, "fete-n vapaie", aflate in plenitudinea iubirii pentru "zeul din zare", amagindu-se in fata frumusetii astrale, in care nu ar vedea nicicum simbolistica mortii: "O vorba-si trec spicele - fete-n vapaie:secerea lunii e numai lumina -cum ar putea sa ne taiepe la genunchi, sa ne culce pe spate, in arderea vantului?". Lumina lunii e o sursa de atractie magica, de transfer al formelor divine in cele obisnuite, terestre. Ea imortalizeaza, pentru ca lumina este imateriala, fiind o poarta spre alt taram, diafan. Spicele sunt aici intrupari sublime ale aspiratiei spre eternitate si necunoscut. Lumina lunii e calea de imaterializare si imortalizare, spicele, personificate, avand, pentru o clipa, iluzia eternitatii. Strofa ultima asaza insa lucrurile in temeiul firesc, prin depoetizare si dezlegarea partiala a misterului: "Aceasta-i tristetea cea mare - a spicelorca nu sunt taiate de luna,ca numai de fierul pamantuluili s-a menit sa apuna." Spicele, ca totdeauna, se intorc cu aripile frante in materialitatea grea, telurica, din care s-au ridicat. Cantecul spicelor e coplesit, in finalul poeziei, de tristete, devine o litanie elegiaca, rasfranta in spatiile cosmice. Este , implicit, o tristete a iubirii, care nu se implineste prin aspiratie catre inalt, ci se intoarce mereu in spatiul profan al existentei. Lucian Blaga (1895-1961) a fost unul dintre marii poeti ai epocii interbelice, creatorul unui sistem filozofic propriu si un dramaturg de certa valoare si perenitate. c6d763ct93kjcCele zece piese de teatru pe care le-a scris, pornesc de la mituri ("Zamolxe" - 1921, "Mesterul Manole" - 1927, "Arca lui Noe" - 1944), de la istorie ("Cruciada copiilor"- 1929), sau de la trairi sufletesti profunde ("Daria" - 1925).Toate se incadreaza in teatrul poematic, prin limbajul liric si metaforic."Mesterul Manole" este o drama de idei de factura expresionista, inspirata din cunoscutul mit al jertfei pentru creatie.  Tema dramei este destinul creatorului macinat de patima creatiei. in lumina curentului expresionist, Manole nu-si poate elibera "elanul vital" decat prin implinirea misiunii sale de Zamislitor.  Drama este o specie a genului dramatic, scrisa in proza sau in versuri si care oglindeste. intr-un conflict puternic, datele contradictorii ale realitatii. Deznodamantul dramei este grav. iar personajele sunt puternic individualizate."Mesterul Manole", de Lucian Blaga, se incadreaza in specia mentionata prin mai multe caracteristici:  Structura specifica textului dramatic, fiind alcatuita din acte (cinci acte) si scene (subdiviziuni ale unui act, marcate prin intrarea sau iesirea unui personaj).Modul de expunere dominant este dialogul (care se realizeaza prin schimbul de replici dintre personaje).Fiecare act este precedat de indicatii scenice (didascalii), episoade epice in care se aude "vocea" autorului.  Exista o intriga (dorinta voievodului de a cladi intr-un loc nefast) si un conflict dramatic acut (exterior, dar mai ales, interior). Specificitatea lui consta in faptul ca, pe langa conflictul Vbda-Manole, Voda-zidari si zidari-Manole, exista o contradictie mult mai puternica: lupta Mesterului impotriva "puterilor" subpamantene care refuza biserica. De aici, se naste conflictul interior care ii confera lucrarii caracterul de drama de idei.Universul operei Actul IActiunea dramei, plasata "pe Arges in jos" in timpul mitic romanesc, nu mai incepe prin cautarea locului (ca in balada "Monastirea Argesului"), ci la sapte ani dupa aceasta, intr-o noapte tarzie.In camara lui de lucru, printre lumanari aprinse, Mesterul sta la masa " aplecat peste pergamente si planuri", refacand, chinuit, niste calcule de mult facute.Cu el se afla doi oameni: staretul Bogumil si Gaman - personaj ciudat "ca de poveste", care doarme intr-un colt pe podea.

21

Page 22: Opere Interbelica

Deznadajduit pentru ca "socotelile sunt bune, dar zidurile se tot surpa", Manole ii cere ajutorul staretului.Fiecare dintre cei doi apartine insa de alta religie, fapt pentru care nu pot gasi o solutie comuna; cu toate ca Bogumil mai vorbise despre infaptuirea unei jertfe, acest sfat este pentru Manole " mai presus de fire", imposibil de aplicat.Crestin fiind, Manole nu poate accepta aceasta idee, uciderea unui om fiind interzisa de una dintre cele "zece porunci": "A fost sapat in piatra: Sa nu ucizi. Si alt fulger de atunci n-a mai cazut sa stearga poruncile". Bogumil este adeptul unei erezii crestine in doctrina careia apare dualismul divin-demonic, convietuirea in vesnicie a "bunului Dumnezeu" cu "crancenul Satanail". In aceasta lumina, daca sufletul ii apartine divinului, iar trupul ii apartine pacatului, jertfa este eliberatoare: "Sufletul iese din trupul harazit viermilor albi si parosi si intra invingator in trupul bisericii, harazit vesniciei. Pentru suflet e un castig, Manole, fa-ti cruce larga si picura-ti pe inima ceara aceasta topita: numai jertfa cea mare poate sa ajute!". Ca si in balada, locul pe care l-a ales Voda este nefast, oamenii din imprejurimi spunand ca zidurile s-ar prabusi "fiindca le clatina strigoi nelinistiti". De altfel, intreg tinutul se afla sub o zodie "nebuna": copiii nu mai cresc, femeile nu mai pot alapta, iar pe apele umflate ale Argesului plutesc o mie de sicrie cu mortii lor cu tot.Aceste imagini puternice, prin care se sugereaza prezenta stihiilor ascunse, constituie un element al expresionismului.Bogumil crede ca toate acestea, ca si daramarea zidurilor se datoreaza "puterilor". Senzatia prezentei acestora o are si Gaman care, trezit din somnul lui de plumb, evoca imaginile de apocalips provocate de "puteri fara noima ", "puteri fara grai", " necuratele ". Ca si in balada, apare ideea ca noul edificiu nu se va putea ridica decat printr-un transfer de viata: "Sufletul unui om cladit in zid (spune Bogumil) ar tine laolalta incheieturile lacasului pana-n veacul veacului". Cuvintele staretului adancesc prapastia dintre Manole-cre-atorul si Manole-omul; ultimul considera ca pentru "o isprava atat de intunecata" ar fi trebuit sa cladeasca mai putine altare, sau sa fi fost, macar un an, calau la curtea domneasca.La modul expresionist. Mesterul trece prin trairi puternice, dramatice: ii este dor de biserica, isi "aude" pasii sub boltile ei, ii "asculta" clopotele in inchipuire.Zbuciumul lui Manole devine si mai puternic dupa sosirea Mirei, sotia lui.Tanara femeie glumeste si se joaca, dar cuvintele ei au sensuri adanci, rau-prevestitoare: "... dar s-ar putea intampla intr-o zi - pe ea s-o numesti Mira, iar pe mine - biserica ta " (sugestie a contopirii dintre cele doua iubiri ale Mesterului).In aceeasi scena, dupa ce intr-un "extaz-strengaresc" sare cu picioarele pe Gaman (care era tot intins pe podea), Mira exclama: " Tu esti pamantul marele, eu sunt biserica - jucaria puterilor" (metafora femeii-bisericalSi Gaman ii cunoaste viitorul Mirei, destinul care nu poate fi schimbat: "Mersul intamplarilor nu se poate schimba... Lasa-ma sa-ti sarut piciorusele, tu-inger, tu copil, tu piatra." Actul al II-lea incepe in aceeasi atmosfera de mister pagan, dimineata foarte devreme. Langa ruinele bisericii mereu reincepute, zidarii ii cer lui Manole (numit acum "Mesterul Nenoroc") sa caute alt loc pentru biserica. inspaimantati de bizarele miscari ale pamantului, oamenii ameninta ca vor pleca.Solul trimis de Voda nu accepta insa schimbarea locului. Mai mult decat atat, ii aminteste Mesterului ca depasise termenul cu cinci ani si ca domnitorul nu este dispus sa mai suporte decat o incercare.Prins in clestele soartei sale de Creator, Manole fagaduieste ca va inalta lacasul.Cei noua zidari ii reproseaza decizia luata, dar nu-l pot parasi pentru ca si ei poarta in suflet icoana bisericii: "Al optulea: Suntem bolnavi de ea. Nu e nicaieri, si totusi dorul de ea e in noi ca un dor de casa". Stapanit de acelasi dor, nefericitul Mester accepta sacrificarea unei fiinte si-i inchide pe zidari in cercul aceluiasi juramant: " O viata scumpa de om se va cladi in zid, jertfa va fi o sotie care inca n-a nascut, sora sau fiica". Juramantul este pecetluit de umbra bisericii care se lasa peste zidari si de bataia unui clopot (care se aude in vazduh).Actul al IlI-leaLanga ruinele vechi, un zid proaspat reprezinta "masa" sacrificiului.Nelinistiti din pricina ca femeia destinata imolarii le-ar putea fi sotie sau fiica, zidarii stau de trei zile, pe cate o piatra, cu fetele trase de neodihna.Aparitia lui Manole agita spiritele, cei noua acuzandu-l de tradare, tocmai cand "la bataie de-o sulita" aparuse Mira, "femeia din miazazi". Acum se vadeste rolul de instrument al destinului pe care-l avusese Bogumil: el raspandise in vale, vestea ca Manole va jertfi o fiinta, iar Mira venise sa impiedice aceasta cumplita fapta.Cu sufletul sfasiat, Manole ii cere sa plece, dar zidarii se opun; in fata lor, Mesterul ramane singur, asemeni ciobanului din "Miorita". In comportarea tinerei femei, totul este seninatate, desi cumpana destinului sau se aplecase spre genunea mortii.Cel care ii da vestea ca va fi imolata este chiar Manole: "Tu ai venit sa scapi un om de la moarte... Astfel sufletul tau se vadeste cel mai curat (...) Acum esti aici inca o data: nici caprioara, nici izvor, ci altar" (metafora femeii-altarVVazuta ca un joc " de vraja alba si intunecata magie", imo-larea Mirei constituie punctul culminant al dramei.Aici, cantecul de dragoste al celor doi soti, tulburator cum n-a mai fost altul, isi modifica armoniile devenind cantec de moarte.In actul al IV-lea, zidurile sunt deja ridicate, iar pe locul jertfirii Mirei cade un manunchi de raze.Stapanit de patima creatiei, Manole isi biciuieste zidarii, pentru a-si potoli dorul de biserica.De la actul jertfirii, lumea a devenit confuza pentru Mesterul Nenoroc, mirat ca biserica a fost inaltata in doar sapte zile (cate i-au trebuit si lui Dumnezeu sa creeze lumea).Abia acum afla Manole ca el a pus si ultima caramida deasupra Mirei si ca ea a zambit pana in ultima clipa.Vestea trezeste scanteia luciferica din sufletul lui Manole, care se revolta impotriva lui Dumnezeu: "Temeliile lumii sunt fara noima. Cand El a cladit, ce a jertfit?"Ca in cuvintele lui Bogumil (care spunea ca Dumnezeu si Diavolul isi schimba, cand si cand, "obrazarele"), Manole isi vede zidarii (si pe el insusi) ca pe niste "draci": "Aprindeti padurile sa se vada de departe ca aici zece draci cladesc o biserica lui Hristos ". In actul al V-lea, Voda, boierii si multi calugari vin sa vada minunea.Printre zidari se vorbeste ca Manole va fi osandit, dar el nu aude decat vaierul din zid al Mirei.Cu toate ca Voda este multumit, Mesterul nu mai are decat o dorinta: de a fi lasat sa traga el clopotul "pentru aceea care cantare de clopot n-a avut". In timp ce Manole intra in biserica, boierii si calugarii uneltesc sa-l piarda: primii, pentru ca Mesterul " va putea oricand un altar si mai frumos sa-nchipuiasca"; ceilalti pentru ca Manole "s-a impotrivit crucii" si a inaltat un lacas al lui Anticrist.Toti ii cer lui Voda sa-l osandeasca, in timp ce multimea il apara. Iesind pe acoperis, Manole se pregateste sa sara, in timp ce Gaman ii prevesteste sfarsitul: "Sufletul tau se desprinde din trup, lumina se invarte, cerul iti pare jos ca un scut. Gandul tau zboara, trupul tau cade ca o haina care te-a strans si mult te-a durut." Manole se arunca de pe acoperis, alegand moartea ca mijloc de refacere, in etern, a casniciei intrerupte.Un alt element al speciei il constituie existenta unor personaje complexe, purtatoare a cate unui conflict de constiinta (trasatura a dramei de idei): nu numai Manole umbla cu icoana bisericii in suflet, ci si zidarii sunt "bolnavi de ea", iar Mira accepta jertfa pentru "a da suflet" lacasului.Personajele:Manole este personajul principal, al carui nume apare si in titlu.Mesterul il reprezinta pe creatorul din toate timpurile, iar destinul lui este simbolic.Personaj construit in maniera expresionista, Manole vrea sa ridice biserica pentru a-si elibera elanul vital, forta interioara atat de puternica.Prabusirea continua a zidurilor conduce la un conflict psihologic acut: "Launtric, un demon imi striga: «Cladeste!» Pamantul se-mpotriveste si-mi striga: «Jertfeste!»"Sfasiat intre cele doua porunci, personajul traieste o stare de incertitudine privitoare la necesitatea jertfei, transformata apoi intr-un chin de neinchipuit.Particularitatea personajului blagian consta in patima care-l stapaneste ca un blestem: "inalte, si tu, parinte Bogumile, rugati-va sa nu mai salasluiasca in nimenea patima cladirei ca in Mesterul Manole cel de cumplita amintire" .Pedepsit "cu dorul de a zamisli frumusete", Mesterul este un nefericit.Uitat de Dumnezeu, in timpul celor sapte ani (cand n-a putut realiza creatia si cand rugile lui nu sunt ascultate), Manole savarseste un gest luciferic: accepta

22

Page 23: Opere Interbelica

jertfirea unei fiinte umane, i se substituie divinului hotarand moartea cuiva.Cand soarta o alege pe Mira, Mesterul traieste o durere care nu incape in cuvinte, dar dorul de biserica trebuia potolit.Initial, lacasul trebuia sa fie o copie micsorata a creatiei divine. Nereusind aceasta, Manole devine un alt om: imolarea Mirei o face fara sa-si dea seama, iar in zilele urmatoare pare a fi stapanit de demoni.Trairile sufletesti puternice ale personajului (chinul, instrainarea, vinovatia, pacatul, patima) il incadreaza in expresionism.  Mira este un personaj impresionant, al carei nume ar proveni, dupa unele opinii, din cuvantul grecesc "Moira" (soarta).Venita "de peste apa", ea aminteste de mitul bisericilor scufundate, scoase prin secarea apei. Asa s-ar explica, poate, confuzia de planuri din cuvintele ei (adresate lui Manole): "... dar s-ar putea intampla intr-o zi - pe ea s-o numesti Mira, iar, pe mine - biserica ta". Femeie-lumina, din miazazi, Mira reprezinta jertfa sacra, prin intermediul careia se releva divinul.In ipostaza umana, Mira este tanara, vesela, iubitoare, ingenua, miloasa, potrivita sa-si ia locul "in ceruri", cum spune Mesterul.  Cei noua zidari nu poarta nume, fiind intaiul, Al doilea etc.Ei reprezinta forte ale naturii (apa, lumina, vantul, intunericul) fiind construiti in maniera expresionista.  Tot expresionista este si forta extraordinara a "puterilor" (adevarate "personaje" malefice).  Gaman este si el un personaj ciudat, ar putea fi Pamantul (cum il numeste chiar Mira), aflat in somnie, in epoca anterioara vietii.  Voda este un domnitor atemporal, simbolic.

8.Tudor arghezi Universul operei

Debutul il are la 16 ani in revista "Liga ortodoxa". incepand din 1910 Arghezi are o activitate forate sustinuta, in cadrul careia conduce reviste si ziare cum sunt Cronica, Cuget romanesc, Natiunea, Bilete de papagal. in 1927 editeaza primul volum "Cuvinte potrivite". in 1947 primeste premiul national de poezie. Este autor al unei piese de teatru: "Seringa". in 1955 devine membru al Academiei Romane. Are tablete in 1929 "Icoane de lemn", in 1936 "Poarta neagra", in 1946 "Bilete de papagal" si in 1960 "Tablete de cronicari". A scris romane ca "Ochii maicii domnului" (1934), "Cimitirul buna vestire" (1936) si Lina (1942). Din poezia lui Arghezi se desprinde un univers tematic ce poate fi grupat:1.) Lirica de dragoste, in cadrul careia poetul exprima atasamentul de fiinta iubita, de lume si de viata in general. Are versuri in care ranta iubirea si se opreste asupra iubitei careia ii face portretul:"Obrajii tai mi-s dragiCu ochii lor ca laculin care se oglindescAzurul si copacul".Arghezi cultiva o elegie erotica3.) Poezia filozofico-religioasa: PsalmiUna din laturile dominate ale poeziei argheziene sta sub semnul cautarilor filozofico-religioase. Ca toti mari poeti ai lumii si Arghezi a fost rascolit de o serie de probleme fundamentale legate de rostul omului pe pamant, a inceputurilor existentei omului in univers, a perspectivelor care i se deschid, a mortii care pune capat zbaterilor omului pentru infrumusetarea vietii. Poetul s-a razboit cu fantomele divinitatii mortii. Ispita cunoasterii o gasim in "Psalmi" di cadrul volumului "Cuvinte potrivite". Motivul cautarii divinitatii prezent in poezia argeziana inca de la primele poezii de dupa debut devin in "Psalmi" o obsesie tiranica si ea se prelungeste in "Stihuri de seara" si "Hore". Poetul este la inceput chinuit de indoieli, daca exista sau nu Dumnezeu, de aceea in Psalmul al VI.-lea spune: "Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti". Arghezi nu poate intelege tacerea lui Dumnezeu si in acelasi Psalm arata dorinta de a fi in stare sa intre in contact direct cu Dumnezeu:"Siguri, acum in marea ta povesteRaman cu tine sa ma mai masorFara sa vreau sa ies biruitorVreau sa te pipai si sa urlu: Este?" Osciland intre dorinta de a afirma existenta lui Dumnezeu si gandul ca acesta s-ar putea reduce doar la o iluzie zadarnic intretinuta poetul exclama:"Pentru credinta sau pentru tagada,Te caut darz si fara de folos".Poetul ajunge sa il pandeasca pe Dumnezeu ca pe un vanat si sa il ameninte cu nimicirea fizica:"Te dramuiesc in zgomot si-n taceresi te pandesc in timp ca pe vanatSa vad: esti soimul meu cel cautatSa te ucid sau sa-ngenunchi a cere"in Psalmul al II.-lea poetul este mai neinduplecat:"Cercasem eu cu aerul meuSa te rastorn pe tine DumnezeuTalhar de ceneri imi facui soliaSa-ti jefuiesc cu vulturii taria".El ajunge sa puna sub semnul intrebarii existenta lui Dumnezeu pentru ca de la familia sfanta a tot puternicul n-a mai trimis nici un semn pentru scriitorii de rand, de aceea in unul din Psalmii publicati in 1959 arata ca:"inversunat de piedici sa le sfaram imi vineDar trebuie-mi da seama sa-ncep de-abia cu tine".Tema mortii opune poetul in poezia "De-a v-ati ascuns" din volumul "Cuvinte potrivite". Poezia duce cu gandul la "Mai am un singur dor" si "Miorita". Poetul simte apropierea mortii si asteapta cu liniste interioara. Poezia este un testament oral lasat copiilor de care se va despartii de moarte. Acelasi presentiment al mortii il vom gasi in poezia "Poate ca este ceasul" sau "Ora zece". De la teama si frica in fata mortii poetul ajunge la groaza in poezia "Duhovniceasca". in alte poezii Arghezi exprima spaima in fata mortii, asa cum este in poezia "Duhovniceasca". Atat in poezia "De-a v-ati ascuns" cat si in "Duhovniceasca" poetul se opreste asupra felului de manifestare a mortii. Spaima se transforma apoi in groaza, moartea este vazuta ca un cioplu de care nimeni nu poate scapa si care il va ia pe om cand nici nu se asteapta.4.) O alta tema a liricii lui Arghezi este cel al universului miniatural al lumii marunte si umila: a florilor, al gazelor, lumea copilului. Poetul simte nevoia sa cunoasca culmile limpezi ale inocentei sa-si consacre iubirea fiintelor mici, copiilor, animalelor domestice, gazelor, florilor de camp si de gradina. in volumele de poezii cum sunt "Carticica de seara", "Stihuri pentru copii", "Hore" sau in volumele in proza "cartea cu jucarii", "Prisaca" intalnim o lume de pasari, insecte, caini, oi, pisici, gainile din curte, in altele randunicele, greierele, furnicile devin personajele unor poeme de o mare gingasie lirica. La fel ca si un copil Arghezi se lasa incantat de spectacolul si nectarul. in poezia "O lacusta" gasim o mica bijuterie insufletita:"Mi-a umblat in papadieO goanga cu palariesi camase stacojae.Avea fuste si mantaTaiate din catifeasi pieptari cu solzi de tipla,Captusit care-un fel de sticla".in alte poezii ca "Hora de soareci" soarecele este numit "o jucarie cu scamatoni", gaza mica, numita "vaca lui Dumnezeu", este o boaba de catifea careia "Dumnezeu cand i-a facut Fiinta din scuipat si lutCu o pensula de zdreantaA vopsit-o cu faiantasi i-a pus ca din greseala

23

Page 24: Opere Interbelica

Doua cosi cu captusealain spinareCa sa zboare".Universul acesta marunt graviteaza mai ales in lumea gospodariei in care copilul ocupa un loc foarte important. Acest univers al copilului este populat de Zdreanta "Cel cu ochii de faianta" dar si de creioane colorate cu care copilul deseneaza realizand imaginea unor case in care poetul doreste sa traiasca toti impreuna.TestamentEste poezia care deschide volumul "Cuvinte potrivite" din 1927 un fel de manifest literar.in ce priveste titlul semnifica o mostenire lasata urmasilor. Testamentul se formeaza de obicei spre sfarsitul vietii sau al inchegarii unei opere. Paradoxal la Arghezi testamentul este asezat in deschiderea directoare ale creatiei sale. Este in acelasi timp un masaj transmis prin vreme generatiilor viitoare cat si propriului crez artistic urmarit cu asiduitate de-a lungul intregii vieti.Poezia "Testament" cuprinde o seria de idei deosebite de valoroase dintre care amintim:1.) legatura dintre generatii si responsabilitatea urmasilor fata de inaintasi. Scriitorul se adreseaza fiului sau caruia nu-i lasa mostenire "Drept bunuri, dupa moarte, Decat un nume adunat pe-o carte", acesta fiind creatia artistica, dar cartea este pentru ei "hrisovul cel dintai", si in acelasi timp un punct final, dar si o treapta in urma careia se asterne un lung trecut de truda si suferinta, o adevarata istorie. Fata de aceasta istorie a durerii multiseculare creatia poetica reprezinta clipa asteptata al implinirii. Ea este de fapt sublimarea prin arta a muncii si umilintei indurate de generatiile de tarani care l-au precedat"Ca sa schimbam, acum, intaia oara,Sapa-n condei si brazda-n calimaraBatranii-au adunat, printre plavaniSudoarea muncii sutelor de ani".Aceasta carte este iesirea la lumina din negura trecutului cu indarjire si indrazneala, este expresia unui act de razbunare, mosuind de demult si izbucnind in slova de foc a poeziei. Din amintirea si indatorirea fata de strabuni poetul faureste un idol, un Dumnezeu:"Am luat cenusa mortilor din vatrasi-am facut-o Dumnezeu din piatra,Hotar inalt, cu doua lumi de poale,Pazind in piscul datoriei tale".De fapt poetul se adreseaza fiului in numele inaintasilor, cartea devine act de pedepsire, de razbunare:"Durerea noastra surda si amaraO gramadii pe-o singura vioara,Pe care ascultand-o a jucatStapanul, ca un tap injunghiat".Poetul nu vorbeste in numele sau, ci in numele neamului de iobagi. Izbavirea si razbunarea strabunilor de fapt:"E-ndreptatirea ramurei obscureIesita la lumina din padure".intelesul adanc al cartii nascut din osanda si manie acumulata scapa omului comun nestiutor si nedeprins sa talmaceasca ceea ce se ascunde in adancurile ei. Versurile sunt metaforice, iar metafora se bazeaza pe verbul de actiune "numele este adunat pe-o carte", seara este "razvratita", cuvintele sunt "framantate", ocara "se toarce", osemintele sunt "varsate".2.) izvorul si natura limbajului poetic, modalitatile de expresie literara, lupta cu materia limbii. Lexicul poeziei are precizata sursa si anume limba populara:"Din graiul lor cu-ndemnuri pentru viteEu am iscat cuvinte potrivite".Aceasta limba a fost folosita de strabuni. Aceasta limba nu este preluata ci trecuta printr-un proces creator. Poetul a selectat acele cuvinte capabile sa exprime durerea vietii inaintasilor cand afirma "Framantate mii de stapani Le-am prefacut in versuri si icoane".Arghezi isi exprima preferinta pentru cuvintele vechi expresive prin sensul lor. Criteriul selectiv are rolul de a arata istoria sociala a neamului sau de iobagi si ideea de vechime. Vocabularul folosit sugereaza suferinta. Avem cuvinte: rapi, branci, gropi adanci.Zona de cuvinte defineste lumea artei. in cadrul poeziei gasim folosite cuvinte arhaice (hrisov), se foloseste verbul a cunoaste cu sensul de a stie. Avem forme regionale "sarica", se foloseste pronumele personal care insoteste verbele la perfectul simplu caracteristic graiului oltenesc, stramosii poetului fiind olteni, "facui, gramadii". Lumea despre care vorbeste poetul este o lume cu sarici a caror provenienta dura a urmat-o de-a lungul veacurilor un urcus "pe branci, prin rapi si gropi adanci". Limba sugereaza ideea de cazna, de eforturi nestiute, dar si de impotrivire tenace si surda. Glasurile care au amutit au fost de raspundere fasa de strabuni. Osemintele, cenusa devin simbolul nazuintelor neimplinite si care isi cer implinirea prin opera poetului. Prin creatia poetului s-a efectuat o mutatie in ritmul istoriei. Aceasta mutatie este de fapt consecinta actului de transformare a vorbelor sarace si simple intr-o tesatura noua de cuvinte cu metamorfoza graiului cotidian in arta. La Arghezi actul de creatie devine sinonim cu munca. Poetul isi revendica privilegiul de a fi tans suva care curge dea veacuri in cuvintele si carora le inobilcasa sensul. Exista in poezie doua zone care alimenteaza expresia poetului:1.) limbajul popular si familiar al lumii din care s-a ridicat poetul, lumea substantivelor rapi, gropi, vite, plavani si care este lumea celor care au stat sub povara si blestemul biciului, al ocarii, al noroaielor, al bubelor si mucegaiului.2.) Exista apoi lumea cuvintelor care prin antiteza prezinta lumea artei. Aceasta lume a artei o redau substantivele concrete: icoane, muguri, coroane, si cele abstracte: visuri, frumuseti, preturi noi.Poezia incepe cu o propozitie negativa care restrange sfera notiunii de avutie si o delimiteaza de celelalte bunuri. incepand cu versul al III.-lea complementele si subordonatele sunt aglomerate inaintea propozitiilor principale. Strofa urmatoare incepe cu o propozitie imperativa care are valoare de indemn, porunca, dar si o datorie de la care urmasii nu au voie sa se sustraga. Treptat ritmul se schimba datorita repetitiilor incluse. in ultima strofa tensiunea scade dintr-o data, verbele la participiu exprima starea de pasivitate, de inertie spirituala. Impresia este intarita de epitetul "lenesa" asezat inaintea circumstantialei si care arata apozitia dintre realizarea artei si felul receptarii ei de noi:"intinsa lenesa pe canapea,Domnita sufera in cartea mea.Slova de foc si slova fauritaimparechete-n carte se maritaCa fierul cald imbratisat in cleste".Mesajul transmis prin poezie s-a dezvoltat pe coordonatele unei conceptii despre arta care a ramas nealterata de-a lungul intregii activitati al lui Arghezi. Tudor Arghezi, poet al intrebarilor, realizeaza cea mai adanca reforma a limbii poetice pe care o poate nota istoria litaraturii noastre moderne, comparabila cu reforma facuta in literatura franceza de Victor Hugo, altadata intemeind "republica vocabularului "pe concptia ca "Primele cuvinte nu sunt nici rebeli, nici plebei", poetul nostru selectaza alte sectoare ale lexicului, cuvinte drastice, dure, uneori forme regionale, pe care nimeni nu le introduse in poezie, dand astfel, "dreptul de cetate tuturor cuvintelor, chiar si celor compromise."Creatorul sincronismului, Lovinescu emisese despre Arghezi, in Criticele sale opinii elogioase, sintetizate apoi magistral in Istoria literaturii romane contemporane:"Se poate afirma ca Tudor Arghezi incepe o noua estetica :"estetica poeziei scoa sa din detritusuri verbale" ".in intregime adevarata, o alta opinie lovinesciana isi pastreaza si astazi valabilitatea, dupa opinia autorului "Muta]iei valorilor estetice", estetica argheziana este "antisimbolista", deoarece spre deosebire de simbolistii manati de teribilul indemn de "spiritualizare a materiei", Tudor Arghezi "invers prin materializare ."Precum Victor Hugo si mai apoi Baudelaire, Rimbaud si alti poeti francezi in secolul trecut, care incetatenisera in literatura toate cuvintele, chiar si cele "compromise", Tudor Arghezi obtine sinteza poetica din rezervele cele mai vulgare ale limbii romane, mai cu seama in Flori de mucigai revolu]ionand astfel limbajul liricii romanesti.Marele scriitor fancez Charles Baudelaire spunea:"E un miraculos privilegiu al artei c oribilul, artistic exprimat, devine frumusete si ca durerea ritmata si cadentata umple spiritul cu o bucurie linistita."

24

Page 25: Opere Interbelica

Odata Baudelaire a elogiat pe Daumier tocmai pentru capaciatea acestuia de a reprezenta josnicul, trivialul, abjectul, cu o claritate exacta, caci Baudelaire considera ca poetul poate sa faca sa se nasca din urat un farmec nou.in acest climat artistic se misca si poetul nostru Tudor Arghezi, pentru care subiectele de literatura nu mai tolereaza pretutindeni conceptul mai vechi al frumusetii.Arghezi inaugureaza la noi "estetica uratului", avandu-l ca model pe "scepticul de la Sena", Charles Baudelaire .Poetul Florilor raului l-a impresionat prin razvratirea impotriva cerintelor esteticii clasice .Precursor al unei estetici a uratului, sincer pana la brutalitate, satanic si amar, el gasea in contemplarea raului, a mizeriei, impulsuri catre puritatea pierduta.Tudor Arghezi a studiat indelung scrierile lui Baudelaire si a intrebuintat pana la ultima poezie uneltele de lucru ale artistului. incetotenirea esteticii uratului, existenta la Baudalaire, cu care Arghezi are numeroase contingente, se realizeaza la poetul roman intr-o cuprindere mult mai vasta si in mod pregnant .La Baudelaire se observa o imbogatire a mijloacelor poetice cu imagini neangaduite pana atunci in lirica, asa cum se intampla intr-o oarecare masura si la Macedonski .Dar, aceste imagini ale uratului au o arie limitata :aparitia cadavrului, a locului de perditie, a scenei orgiace.in considerarile sale, Vladimir Streinu da chiar o lista de termeni din Fleurs du mal de Charles Baudelaire , precum:bourbeux, peur, helmithes, chancre, poison, crachat, cadavre, tette, ver, brute, venin, iar apoi o alta din creatia argheziana:venin, scara, mucegaiuri, bube, noroi, scarbit, putregai.La Arghezi, asemenea imagini au o sfera larga si apar intr-o factura cu totul inedita, incepand cu ciorchinele de negi din Testament, continuand cu stihurile panfletare din Blesteme si Psalmi si ajungand la un microcosmos baroc, cum este viziunea germinatiei enorme a cartofilor leturzi din Har.Interesul lui Tudor Arghezi pentru uratul din viata devine o atitudine estetica, intalnita si la Dostoievski in amintiri din Casa mortilor, la Tolstoi in invierea, la Gorlsi in Azilul de noapte.Volumul Cuvinte potrivite un debut editorial, aparut in 1927, se deschide cu poezia Testament, care reprezinta o"ars poetica", definind crezul artistic al poetului in ceea ce priveste estetica uratului, ca dimensiune fundamentala a creatiei lui Tudor Arghezi.in aceasta poezie Arghezi a enuntat una din laturile complexei sale personalitati poetice:"Din bube, mucegaiuri si noroiIscat-am frumuseti si preturi noi ."Cu alte cuvinte, poetul a indicat una din valorile poetice noi, incetatenite de dansul si anume, poetizarea trivialului.Poezia e nascuta din"bube, mucegaiuri si noroi" si ea trebuie sa aminteasca intotdeauna care-i sunt izvoarele.Chintesenta esteticii argheziene –intemeierea unei estetici noi, estetica uratului, este inclusa in aceste versuri.Cu o forta extraordinara de sugestie, Arghezi foloseste aceste metafore ale ale treptei organice("bube"), ale celei vegetale("mucegaiuri"), ale celei minerale("noroi"), socand prin aceasta referire la tot ceea ce vizeaza grotescul si uratul, motive preluate de la Victor Hugo si Baudelaire.Poemul apare ca o estetica plina de probleme si de puncte, arta argheziana e facuta din "veninuri", "injuraturi", veninul s-a preschimbat in miere, lasandui-se puterea si poezia s-a sterilizat, a devenit un cantec pur, injuratura ramanand, inefectiva practic, numai pentru colorarea ei."Mierea" presupune "veninul" si poezia un continut purificabil.Se ridica problema experientei individului si a traditiei, aceasta ducand la trecerea generatiilor, la varsarea oaselor, oasele la ingrozitoarea germinare universala, deci la viziunea cosmica:"Facui din zdrente muguri si coroane, Veninul stans l-am preschimbat in miere, Lasand intreaga dulcea lui putere .Am luat ocara, si torcand usureAm pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.""Zdrentele" sunt resturi, reprezinta elemente ale descompunerii, o forma de degradare a materiei, poetul reusind sa imprime caracterul de rod, de inflorescenta.Aceste versuri faimoase despre alchimia verbala proprie l-au facut pe Eugen Lovinescu sa remarce, inca din vremea sa, dupa aparitia Cuvintelor potrivite, formidabila capacitate a poetului de a transfoma "veninul" in "miere", pastrandu-si totusi "dulcea lui putere", de a transforma "mucegaiurile, bubele si noroiul" in frumuseti inedite, care constituie si nota diferentiala a poetului si principiul unei estetii creatoare de noi valori literare:"Valoarea lui nu sta in determinante psihologice, ci in ineditul expresiei, inedit iesit din forta negalata de a transforma la mari temperaturi mucegaiurile, bubele si noroiul, in substanta poetica" .Transfigurarea estetica este pentru Arghezi o continuare si in acelasi timp o implinire.Dar pe langa acest proces apare, se reveleaza un har, prin transparenta mizeriei umane, a reziduurilor suferintei acumulate, ca si a raului multiplicat.Astfel se remarca un proces esential in aceasta poetica :revelarea.Transfigurarea nu se petrece doar in ordinea suferintei, ci si a raului.Spre deosebire de cele mai multe doctrine asupra conditiei poetului si a poeziei, din ultimul secol, viziunea argheziana respinge o demonie a poeticului, gaseste in Arghezi un poet nedeclarat, dar cu atat mai tenace.A fi mai tare decat demonul, a converti raul, a transfigura oroarea constituie un alt aspect esential al acestei poetici, cu urmari pe planul viziunii, al motivelor imaginarului si al tratarii cuvintului:"Din bube, mucigaiuri si noroiIscat-am frumuseti si preturi noi".Exegeza acestor versuri ar putea invoca o tendinta a esteticii"decadent"-"crepusculare" spre estetizarea uratului, spre valorificarea macabrului, a oribilului.A cauta raului o justificare, chiar o exaltare estetica nu este obiectivul lui Arghezi.Transfiguarea poetica a "micegaiurilor", "bubelor" si "noroiului" nu idilizeaza raul, uratul, nu transforma infernul in paradis.Ea este altceva decat o "alchimie a raului" , o distilare prin care "datul verbal e distantat de rosturile sale pragmatice si purificat ", ca si durerea "de vecii intregi", toate aceste imagini ale entropiei cosmice si umane devin, metaforic, un sol prielnic "rodului".Acesta apare in intimitatea de matrice a pamantului, samanta in carnea fructului, prunc in pantecul mamei, ci chiar in ceea ce par sa-l nege, in bube, in mucigaiuri, in putregai, acolo unde viata, chiar ce mai mizera viata dospeste.Peste tot, in "pamantul greu, muncit de dusmanie ", unde "nici o samanta n-are sa se piarda", printre "pietre sterpe si uscate ", unde se iveste firul de iarba, in vantul care poarta samanta, in ploaia calda, in tuberculii cartofilor care sunt gata sa se nasca ("imbracati in straie de iascaSunt gata cartofii sa se nasca"), prin care harul a trecut "virginal, candid si holtei", in bunastirea femeii cea plina de dar careia parca-i "creste in san o fraga", ori in chemarea severa a poetului "de-a fi inflorit numai cu focuri sfintesi de-a rodi metale doar...", peste tot ciclul fecunditatii se implineste in rodul ravnit.Rodul e vulnerabil.Golul neimplinirii, "iubirea neintamplata", nenascuta, "ceea ce nu va fi niciodata"cum spune Baudelaire, doare.Poezia sa viitoare, incepand cu Flori de mucigai, va ajunge mai evident la materializari viguroase ale esteticii sale noi, estetica uratului, preconizata in Testament.Estetica uratului se mai evidentiaza si in Blesteme, care face parte din acelasi volum Cuvinte potrivite .in aceasta poezie partea revelatorie este viziunea luptei intre organicul divin si inmultirea dezordonata, parazitara, replica diabolica la nativitatea cartofilor si smaraldelor, urmare la geneza musitei pe care a invocat-o cu alta ocazie poetul:"Pe tine cadavru spoit cu unsoare, Te blestem sa te-mputi pe picioareSa-ti creasca maduva bogata si largaUmflata-n sofale, mutata pe targaSa nu e cunoasca de frunte piciorul, Rotund ca dovleacul, gingas ca urciorul, Oriunde cu zgarciuri ghicesti medulare, Sa simti ca te arde putin fiecare Un ochiu sa se stranga si sa se sugrumeClipind de-amanuntul, intors catre lume.Celalalt sa-ti ramaie holbat si deschissi rece impietrit ca-ntr-un vis" Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materiala intre doua lumi cu densitati deosebite, "de osmoza intre spiritual si material, amandoi termenii luati ca momente indepartate ale aceleiasi materii .Cerul si pamantul sunt doua vase comunicante, materia fiind permeabila prin spirit si spiritul aratand tendinte de degradare"(G. Calinescu-Istoria literaturii romane de la origin pana-n prezent).in Vant de toamna interpatruderea celor doi factori, cerul si pamantul ia forma unei stranii betii:"E pardosita lumea cu lumina, Ca o biserica de fum si de rasinasi oamenii, de ceruri beti, Se leagana-n stihare de profeti."

25

Page 26: Opere Interbelica

Asadar in Cuvinte potrivite, expresia artistica a trivialului e o exceptie.in articolul consacrat acestui volum, G. Bogdan Duica a protestat contra "esteticii uratului ", formula cu care pseudo-clasicii se inarmau, prin 1830, contra romanticilor .La acea data, in 1927, protestarea profesorului Bogdan Duica era cam prematura.De asta data, Tudor Arghezi ofera in Flori de mucigai, ocazie unei indignari adecvate, atat istoricului literar de la Facultatea de litere din Cluj, cat si oficialitatilor si burgheziei, a caror sensibilitate era atat de delicata care se revulsioneaza in contact cu trivialul, indiferent daca e de ordine naturala sau estetica.Cu Flori de mucigai, arta poetica coteste in personalitatea adanca a scriitorului, asa cum se manifesta multilateral si in publicistica.Daca poetic si spiritual, volumul Cuvinte potrivite detine primatul, in schimb Flori de mucigai reflecta nota cea mai autentica a tehnicii artistice argheziene, a mijloacelor de expresie, in arta in versuri a lui Tudor Arghezi .Sunt in acest sens revelatoare opiniile lui George Calinescu :Flori de mucigai este o opera de rafinament , de subtilitate artistica, ele presupun un cer al gurii dedat cu toate mirodeniile .Cititorul necultivat in sens artistic se sperie de ele si le crede vulgare, desi realitatea si savoarea sunt insusirile lor ca si ale operei lui Rabelais ."Astfel cu Flori de mucigai Arghezi incepe o poezie de savoare, presupunand un cititor pregatit .Punctul de plecare il formeaza observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al puscariasilor.Impresia de veselie creata si dozata cu cel mai autentic lirism, nu e falsa.Amestecul seriozitatii cu bufoneria e in linia Anton Pann.Efectul artistic consta in surprinderea naivitatii sub expresia de mahala. E vorba de un dialectism, asemanator aceluia napolitan a lui Salvatore de Giacomo sau acelui roman a lui Cesare Pascarello, in care cu cat expresia e mai grotesc tipica, cu atat vibratia autentica e mai surprinzatoare .Acesti hoti, borfasi, tigani, poseda toata gama lirica a umanitatii si o executa pe instrumente ce produc o duioasa ilaritate, intr-o limba indecenta, argotica, cum e cazul in delicata explicatie mitologica a frumesetii unui "fatalau":"O fi fost ma-ta vioara, Trestie sau caprioarasi o fi prins in pantec plodDe strigoi de voevod."Daca in Cuvinte potrivite si in alte volume de versuri de mai tarziu, Tudor Arghezi foloseste copios expresiile figurate, simbolurile, in Flori de mucigai poetul da curs liber indeosebi cuvantului cu sens propriu direct.intreg volumul ilustreaza cu pregnanta preferinta poetului pentru cuvintele rare, tari, nude, expresive, potantial mai bogate decat altele, pentru a da mai multa culoare si relief tablourilor infatisate.Argotismele, cuvintele vulgare, considerate pana la Tudor Arghezi neliterare, sunt adeseori prezente ca o cerinta de ordin estetic, prin plasticiatea lor, in versurile din Flori de mucigai.Poetul le reanvaiza, le prelucreaza la inalte temperaturi artistice, facand din ele elemente caracteristice ale noului alfabet stilistic arghezian.La Arghezi, aceste expresii vorbesc nu numai prin raporturi gramaticale, ci ele radiaza din interior multiple posibilitati expresive.Dupa Cuvinte potrivite, cu diversitatea lor sensibila, Flori de mucigai, tot atat de ferma estetic in uniatea ei tematica, ne infatiseaza un Arghezi concentrat exclusiv asupra mizeriei umane (cu originea expresiva in mai vechile poezii Pui de gai si Blesteme).Este o poezie obiectiva, lipsita de dramatism, dar nu mai putin zguduitoare prin temeritatea limbajului ei "despuiat", frust, este o intoarcere la naturalismul care este sursa expresionismului doar prin forma evoluata a acestuia devenind de fapt poezie naturalista.in Flori de mucigai, naturalismul e la fel de poetic prin brutalitate si cruzime, ca si simbolismul din Les chants de Valvador. Titlul volumului este un oximoron de ecou baudelairian, inspirat din creatia lui Baudelaire Les fleurs du mal, din care poetul tradusese si reuneste doua principii:motivul florii, simbol al frumusetii pentru estetica romantica si cuvantul regional, cu aspect arhaic "mucigai", mucegaiul fiind o forma elementara de viata, care traieste in mediile umede, insalubre.Acest cuvant "mucigai" marcheaza in acest context conceptia sa privind "estetica uratului", care prin asociere cu ideea de frumusete, exprimata prin floare, intareste, intr-un paralelism perfect, convingerea ca frumosul se naste din "bube, mucegaiuri si noroi".Florile de mucigai sunt emblema unei rodiri in tenebre, unui rod negativ-monstruos, rod al mortii .Nimic nu rodeste in acest univers recluziunii.Poetul dezvaluie un univers al valorilor maculate, alterate.Se dezaluie o imagine a inchisorii care apare ca un univers straniu, dezolent, macabru.in acest mediu omul apare ca un vierme .Versurile din Flori de mucigai sunt rezultatul inspiratiei divine, a "slovei de foc", ele sunt scrise cu unghia stanga "pe tencuiala" "pe un parete de firida goala ".Versurile dezvaluie un real dur al vietii perceput de latura demonica, negativa a fiintei umane, nu de cea angelica."Unghia ingereasca " este "tocita", ele sunt scrise cu unghia de la mana stanga, asociata demonicului, maleficului.Acest univers se reduce la notiuni ca:mocirla, frig, catuse, lanturi, zabrele, paduchi, sobolani, zavoare, mucegai, intuneric.Metaforic, "florile de mucigai" simbolizeaza vegetatia umeda a ungherelor intunecoase, sunt flori fara legatura cu pamantul, cu lumina, fara clorofila, provocand repulsie.in acest univers oamenii se contureaza ireal:"Livizi ca strigoii si sui, Strambati de la umeri, din sold si picior in blidul fierbinte, cu aburi galbui, isi duc parca sangele lor."(Cina)Singularitatea "florilor de mucigai" :caracterul lor contrar esteticii transfigurarii, proprietatea lor "antitestamentara", cu toate ca intr-unul din aspectele lor cele mai aparente, ele par inchipuirea perfecta a constat-ului din Testament:"Din bube, mucegaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi " reprezinta adeziunea, la o estetica a demascarii, cel putin tot atat de importanta in arta poetului nostru ca si cea dintai, chiar daca mai putin recunoscuta.Opusa transfigurarii, ca o antiestetica, estetica acestor Flori de mucigai reprezinta echivalentul "unui avangardism iconoclast.O pozitie anti-constient adoptata, se demonstreza in antilirismul, antiromantismul, antipurismul, antiestetismul vadite in acest ciclu, ca si in valorile poetice de subversiune pe care ni le reveleaza, valori precum:uratul, grotescul, monstruosul, trivialul, macabrul, atrocele"(Opera lui Tudor Arghezi- Nicolae Balota)in Flori de mucigai nu intrezarim o reabilitare estetica sau morala a putregaiului, ci printre versurile poeziei putem remarca o vointa de reintegrare a unei categorii umane "lepadate in corpul unei umanitati", in ordinea superioara a frumosului (care cuprinde si uratul) intr-o ordine a vietii (care sa se conjuge cu moartea), si chiar a sacrului care sa cuprinda si sacrilegiul, demonicul, infernalul.Antivalorile, culorile negative, trivialul, monstruosul, ironia indica o demonie .Microuniversul imaginar al Florilor de mucigai este caracterizat prin sterilitatea demoniei .Eflorescenta este a unor "flori ale raului" .Ceea ce se coace sunt doar "galcele", elementele putrede.Ca si tanguirea folclorica ce se naste dintr- o jale cosmica, dincolo de cea prea personala, tot astfel in Flori de mucigai aflam "Stilhuri de groapa de sete de apa si de foame de scrum..." ale unui lamento existential.Bocetul e o cintare a mortii.in Flori de mucigai ne aflam tot timpul in prezenta mortii.Crime, cadavre, descompunere, atmosfera de spital in care se moare, de beci cu lesuri, "Stihuri de groapa".Moartea este cea care a incremenit timpul si spatiul, a facut grea, irespirabila atmosfera in aceasta lirica de aparenta-prozodica-atat de popular-lejere.Irespirabilul nu provine din densitatea poeziei, ci din golul, din vidul pe care il sugereaza tot timpul.Apologia crimei, a paradiselor artificiale (la care accede, sau spre care tinde in lirica sa, Baudelaire) sunt solutii ale unui estetism "decadent" pe care viguroasa "primitivitate" voluntara argheziana le refuza.Lipsesc in mod egal din Flori de mucigai estetismul "complacerii in abominatiune ", ca si teza sociala dinainte concertata.Solutiile d ' Annunzio ca si Verhaeren ii sunt depotriva straine poetului.Trivialul devine valoare poetica .De asemenea , abjectia("cinci oameni de cositor, cu un cutit Maruntaiele si buzunarul omului le-au scotocit "-Pui de gai), oribilul ("Ai sa te duci si tu, fetica, draga, dupa tat 'tu!si baba se linse pe buzeCu pofta de sange a unei mate hehuze "), grotescul, macabrul("Atunci, pe-ntuneric, berechetBratele, mainele, degetele, hotii, babainabusira fapta lor, o tarara-n beci, degeaba ").Aceste valori nu promoveaza "frumosul", nu sunt ca si sublimul, gratiosul, valori consacrate, in care esteticul e evident.Trivialul apare ca o contravaloare a sublimului, monstruosul a gratiosului, macabrul ca o parodie a tragicului, grotescul ca o caricatura a comicului.Valoarea poetica a Florilor de mucigai se constituie prin sarje, exagerari si mai ales prin contrafacerea degradarea si intoarcerea pe dos a valorilor consacrate.in reusita poetica exceptionala a acestor poezii putem remarca "o spargere a limitelor eseticului, ecloziunea unei antiestetici subversive".Exista o legatura intre practica intentionata a unei estetici a uratului si acel centru spiritual, metafizic al suferintei, al mizeriei umane, desfasurat in scenele din viata "pacatosilor", umiliti si obiditi.in poeziile ca Sici-bei, La popice, Streche, vocabularul frizeaza naturalismul devenind "scarbos ", insa acest limbaj nu este in dezacord cu mediul abrutizant in care se misca "bagabonzii" si puscariasii:"Nu stiu ce-mi vine:As manca din feticinesi mi-as pune mintea si cu tine, Ca un porc.Ma arde, ma framant, ma intorc."(Streche)

26

Page 27: Opere Interbelica

Estetica revoltei, a demascarii se foloseste indeosebi de formele subversive ale parodiei. Astfel in aceste "anecdote" gasim o parodie a scenelor de epopee, a marei poezii epice .Anecdota nu alege fictiunea eroica, dupa cum pateticul circului nu poate contine tragicul.Demascarea aventurii umane sub aspectul trivialitatilor ei impunea formele parodice, grotesti, caricaturale.intregul sau ciclu Flori de mucigai poate fi considerat o epopee in, mai multe canturi-fragmente in care prezenta eroilor-tigani, a retoricii parodizate, a stilului umil caricaturizeaza pe cel nobil-din tiganiada lui Budai-Deleanu.Apar imaginile luminoase ale tigancilor florarese:"Cu o floare in dinti Rada-i un maces cu ghimpi fierbinti...Joaca-n tinaCu soarele-n par, ca o albina".(Tinca)Moartea apare ca o eliberare, ca o restituire a frumosului:"in beciul cu mortii, Ion e frumos, intins gol pe piatra, c-un fraged surasTrei nopti sobolanii l-au rossi gura-i baloasa-i ca de sacas(...)in ochii-i deschisi, o lumina, A satului unde-i nascut, A campului unde iezii-a pascut, A incremenit acolo o straina.Departe de vatra si prins de boieri, Departe de jalea mamuchii, Pe trupu-i cu pete si peri in carduri sunt morti si paduchii."in poezia Cantec mut intalnim oximoronul din titlul volumului Flori de mucigai, subliniindu-se un univers inchis "ferestrele inchise", comunicarea cu transcendentul devenind astfel imposibila"Ferestrele inchiseS-au acoperit cu ripide si antimise, si odaia cu mucegaiA mirosit toata noaptea a rai. "in aceasta poezie Arghezi dezvaluie ideea ca frumosul, puritatea, chiar divinul poate fi realizat in interiorul sufletului uman.Apropierea de Dumnezeu, atingerea sublimului reprezinta salvarea sufletului celui condamnat:"La patul vecinului meu A venit az-noapte Dumnezeu Cu toiag, cu ingeri si sfinti.Erau asa de fierbinti, Ca se facuse in spital Cald ca subt un sal."Estetica uratului are, in cazul de fata, si aceasta functie, de a rasturna aparentele, "spre reabilitarea nu numai estetica, dar si etica, a umanitatii damnate"(D. Micu-Ce e un mare poet?)in poezia Har, care face parte din volumul Carticica de seara procesul concentric e infinit.Poezia lui Arghezi e dominata de probleme grave, contrar parerii unora care au insinuat ca aceasta e una "minora" .Un fapt atat de umil ca incoltirea cartofilolor e prilejul unui cantec suav al maternitatii vegetale:"imbracati in straie de iascaSunt gata cartofii sa nascaC-au pregatit o iarna, de soroc, Cu intunericul , cu coropijnita si rama" Har este cosmogonia lui Arghezi, uimirea in fata tainei germinatiei, constatate in regnurile inferioare, un cantec suav, totodata al maternitatii vegetale, ca un elogiu al Fecioarei:"Si din toate faramele Au ramas grei ca matele, Umflandu-li-se tateleAuzi?Cartofii sunt lehuzi"in Cantec de boala, poezie ce face parte din volumul intitulat Hore urmarea interpatrunderii dintre cer si pamant, aceeasi interpatrundere ca si in Vant de toamna, este tanjirea, senzatia de evaporare .Poetul a baut dintr-un pahar divin si imbolnavit, se simte ca un ciur prin gaurile caruia fiinta lui prefacuta in ceata se risipeste:"Dupa ce m-a-mpartasitInsul mi s-a risipitL-am pierdut jur imprejurCa o ceata dintr-un ciur.si-am ramas pribeag in boareCa un miros fara floareAl carei lemn uscatRadacina si-a uitat."in Ce-ai cu mine, vantule?(Musca) spiritul e speriat de viteza inmultirii celulare, in zonele de jos ale vietii:"Soare care aduci lumini si balsamuril ui Coco si te joci cu ciocul lui poleit, cum dai tu nastere si garoafelor si bucuriilor si ganganiilor puturoase in vazduhul leganat de plopi si razimat in brazi?pentru ce preferinta ta pentru marile infectii ale existentei?"in Poarta neagra (1930) sunt portretiste si amintiri din inchisoare legate de ambianta care si-a gasit expresie poetica in Flori de mucigai .Atmosfera de temnita cunoscuta sciitorului din experientele de doi ani la Vacaresti, formeaza un lung pretext de confruntari intre decadere, viciu, pacat, evaziunea in visul utopic.Astfel se poate afirma ca, cu Tudor Arghezi incepe o noua estetica, estetica "scoasa din detritusuri verbale".Arghezi a dovedit o constanta pasiune de a scoate poezia din antipoezie, cutezand sa-si metamorfozeze opera intr-un "ciorchin de negi" .Arghezi este deopotriva poet al macrocosmosuliu sau al microcosmosului, tinand de teluric, dar simtindu-si "sculate aripi de cocor, aducand cu sine o poezie zvarcolita profund umana"Poetul ridica mucegaiul la inefabil, surprinde dramatismul structurii dualiste umane, penduleaza intre "credinta" si " tagada", solicita instrumente noi de interpretare, pana la acel amintit inefbil, care, prin repetare devine stare sufleteasca, fundamentala:"Arghezi e un inger pe a carui incorporabilitate roiesc bube informe"(Vladimir Streinu) Bibliografie:Sinteze de istoria literaturii romane – Sanda RodianVenera DogaruIstoria literaturii romane de la origini pana-n prezent - G . Calinescu Antologia poeziei romanesti culteArgheziana –serban Cioculescu Sinteze de literatura romana - C-tin CiopragaC-tin CrisanViorel AlecuNicolae Manolescu

27

Page 28: Opere Interbelica

Dumitru Micu Eugen SimionIstoria litaraturii romane –I. NegoitescuModele de analize literare si stilistice-De la I. budai Deleanu la Zaharia StancuFenomenul arghezian-Alexandru BojinOpera lui Tudor Arghezi-Nicolae Balota Ion BarbuPoezia intitulata "Oul dogmatic" a fost publicata initial in revista "Cetatea literara" si releva o viziune originala asupra semificatiei simbolice a oului.Scrisa in "Ajunul Pastilor 1925" (dupa cum reiese din aceasta mentiune finala), poezia reuneste doua mari motive literare barbiene:  motivul nuntii;  motivul increatului.  Din punct de vedere compozitional, poezia "Oul dogmatic" este alcatuita din unsprezece strofe si are un moto extras din,"Vechiul Testament", capitolul "Facerea": "Si Duhul Sfant se purta deasupra apelor". Prin alegerea acestui moto, autorul sugereaza tema poeziei: in ou se reediteaza nasterea lumii, eveniment inaintea caruia Sfantul Duh "se purta" deasupra adancurilor marii originare. Altfel spus, suntem avertizati, prin moto, ca ni se va vorbi despre preexistenta.  Universul operei (idei, motive literare):Cu ocazia sarbatorii Pastelui, poetul i se adreseaza omului "uituc" si "nerod", amintindu-i ca oul (pe care acesta il roseste si-l mananca) are semnificatii profunde, pe care omenirea le-a pierdut odata cu disparitia miturilor.Este stiut ca in mitologiile mai multor popoare, exista credinte potrivit carora Universul s-ar fi nascut din Oul primordial intrupat dintr-o mare nesfarsita, purtatoare a germenilor vietii.In poezia pe care o discutam, autorul face o disociere intre "oul sterp" (destinat consumului) si "viul ou, la varf cu plod" (destinat contemplatiei: "Facut e sa-l privim la soare").Pur ca orice preexistenta ("Nevinovatul, noul ou"), acesta ascunde viata si moartea (metaforele: "Palat de nunta si cavou").Se contureaza astfel motivul literar al nuntii (inca nerealizata), atata timp cat increatul ramane "nevinovat" si pur.Incepand cu strofa a treia, oul este prezentat ca o figurare, in dimensiuni reduse, a Cosmosului: albusul care "doarme nins " aminteste de marea originara cufundata in pace, iar galbenusul este un mic soare care masoara pasii timpului si curgerea vietii; in acest "galben icusar" se afla si marea taina a mortii."Si mai ales te infioara De acel galben icusar Ceasornic fara minutarCe singur scrie cand sa moara Si ou si lume. Te-nfioara De ceasul galben necesar...In sfarsit, "plodul" (banutul) reprezinta factorul generator de viata, situat la "polul plus", acolo unde noroaiele pamanturilor n-au ajuns inca; asemenea Sfantului Duh, care "se purta deasupra apelor" inaintea Genezei, plodul pregateste "nunta" din care se va naste o fiinta.Finalul arata insa ca aceasta nastere n-ar trebui sa se produca: schimbarea increatului in creat, iesirea din puritatea preexistentei, face ca fiinta nou nascuta sa intre in timpul curgator (care aduce imbatranirea si moartea); de aici, indemnul adresat omului de a pastra neschimbat increatul:"Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-n el.Si nici la closca sa nu-l pui!il lasa-n pacea-intaie-a lui,Ca vinovat e tot facutul,Si sfant, doar nunta, inceputul." Ideea pastrarii stadiului pur al increatului va fi reluata si in alte opere; printre acestea, baladele "Dupa melci" si "Riga Crypto si lapona Enigel" demonstreaza ca iesirea din preexistenta se pedepseste, aducand moartea.Titlul poeziei poate fi explicat pornind de la semnificatia cuvantului "dogma", care are sensul de teza, invatatura fundamentala a unei religii, care nu admite obiectii.Prin intermediul oului, poetul pastreaza dogma privitoare la nasterea lumii si la caracterul ciclic al vietii ("Spiritul universal se revela in ou" - G. Calinescu).Din ceas dedusValentele cele mai profunde ale lirismului barbian se exprima in poezia din faza a treia, cea ermetica, si G. Calinescu remarca aceasta extraordinara incriptare a simbolurilor: "Poetul s-a ridicat la un ermetism veritabil, bizuit pe simboluri, intr-o lirica de mare tensiune." Poetul matematician a fost integrat de Eugen Lovinescu in categoria "Poezia cu tendinta spre ermetism", iar ermetismul este definit de criticul interbelic drept "o tendinta de refulare a lirismului, fie prin abstractia fondului, fie prin simple mijloace de expresie retinuta, discreta sau, de-a dreptul si voluntar, torturata, eliptica, cu asociatii de idei strict personale, ce transforma poezia intr-un joc de cuvinte incrucisate." Poezia devine o stiinta perfecta a semnelor, printr-o precizie extraordinara a simbolurilor, dispuse intr-o "prelungire a geometriei", pastrand, cum insusi autorul marturiseste, "domeniul divin al poeziei." Poezia lui Ion Barbu a fost acuzata de o insuficienta transparenta, de ermetism, de o abstractiune extraordinara a ideilor. Tudor Vianu arata ca acest fenomen nu inseamna a minimalizare a valorii poeziei, pentru ca "nu exista un alt poet roman care sa spuna mai mult in cat mai putine cuvinte. Concizia este virtutea capitala a stilului sau si ar fi o grava eroare sa luam drept lipsa ceea ce sa luam drept lipsa ceea ce este numai lipsa prinosului." Prin concentrarea formei poetice, poezia lui Ion Barbu se apropie de Stephane Mallarme si de Paul Valery.Poezia lui Ion Barbu evolueaza initial catre esentializare, incluzand teme si modalitati poetice specifice: mitul oglinzii, principiu fundamental de mimesis, de reflectare poetica a lumii, spiritualitatea cosmica, in "Ritmuri pentru nuntile necesare", urmand ierarhia divina si cosmica a "roatelor interioare" ale crosului, treptele reflectarii poetice, in "Timbru", jocul de cuvinte, in "Uvedenrode". "Jocul secund" e o topografie a lumii ideale, esentializate a cuvintelor si a simbolurilor, intr-o structura poetica avand o perfectiune deplina a formelor.Poe/ia a fost asezata initial la sfarsitul volumului "Joc secund", fiind considerata chiar de poet o "inedita". Titlu! coincide cu primul vers, "Din ceas, dedus..." , sugerand abstragerea din cotidian si din lumea comuna, iesirea din temporalitate, integrarea intr-o ordine cosmica, generatoare de noi dimensiuni, dintr-un spatiu ascuns, cu alte forme de reprezentare a esafodajului material al lumii. m7z5924ml19nfq"Din ceas, dedus..." Apare in volumul "Joc secund" la pagina 28, poezia fiind conceputa ca o arta poetica retrospectiva, prin care Ion Barbu isi explica intreaga creatie poetica. Daca ciclul "Isarlak" includea in sfera estetica balcanismul funciar al acestei parti a lumii, deviind observatia poetica spre uman si senzitiv, "Din ceas, dedus..." esentializeaza si abstractizeaza, edificand o lume cu profunde simboluri temporale, aflata intr-un punct de bifurcatie al neantului, de un lirism absolut. Calinescu interpreta in felul acesta versurile: "Poezia (adancul acestei calme creste) este o iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (mantuit azur), joc secund, ca inecarea imaginii cirezii in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune." Variantele poeziei probeaza de altfel incercarile lui Ion Barbu de a gasi formula cea mai exacta a acestei reflectari, a "rasturnarii" lumii in spatiul ideal al reflectarii poetice: "Din vai parute, cerul dedus acestei FeteS-o prinda mantuita intr-un reluat azur,Un ceas invers sa lege gatita-i frumuseteTrecand prin scrin de ape un joc secund, mai pur." Sau: "Un cer dedus vazduhul acestei calme cresteReluata mantuita intr-un sperat azurLegand pe inecarea cirezilor agreste

28

Page 29: Opere Interbelica

In grupurile apei un joc secund mai pur." "Calma creasta" este un punct de inflexiune temporala, punctul cel mai inalt, de unde timpul isi pierde caracterul liniar, transformandu-se intr-o marime complexa, cu dimensiuni interschimbabile, sugerand infinitatea, ce se poate surprinde numai prin reflectare in spiritul uman, el insusi esentializat, devenit "mantuit azur . Azurul, prin culoarea sa clara, puternica, este simbolul inaltimii, al transcendentului spre care aspira constiinta nelinistita a poetului, iar trecerea se efectueaza printr-un punct de torsiune, de legatura ("torsion point"), la fel cum, in scrierea lui Lewis Carroll, Alice patrunde in Tara Minunilor. Materialitatea lumii se dizolva prin aceasta sublimare a esentelor, prin transformarea sferei concretului in element eteric, imaterial: "Taind pe inecarea cirezilor agreste,in grupurile apei, un joc secund, mai pur". Metafora "cirezilor agreste" ar putea fi rezultatul acestei distilari atipice a esentelor, modul in care se purifica materia de elementele ce o fixeaza in dimensiunile cunoscute, datatoare de gravitatie extrema. "Jocul secund" ar putea fi tocmai propensiunea catre zarile clare, luminoase, ale universului imaterial, existand dincolo de granitele cognoscibile. Fluiditatea se recompune prin aceasta distilare a eonilor materiei, prin integrarea ei intr-un spatiu complex, mai vast, pentru ca poetul vorbeste de "grupurile apei", de un "joc secund, mai pur". "Grupurile apei" semnifica tocmai tendinta de ascensiune in sferele inalte ale vibratiilor materiei, in non-timpul si non-spatiul unui dom atemporal iluzoriu. Poetul, ipostaziat in demiurg, contureaza dimensiunile acestei noi transformari vectoriale a materiei si a timpului.Strofa urmatoare pune in evidenta incremenirea atemporala, generatoare a unei noi materialitati, secunde; muzicale, ca sunetul ascuns, interior al materiei: "Nadir latent! Poetul ridica insumareaDe harfe resfirate ce-n sbor invers le pierziSi cantec istoveste: ascuns, cum numai marea,Meduzele cand plimba sub clopotele verzi". Timpul se aduna in insumarea de sunete, izvorate din adancurile structurii materiale a lumii. Sferele celeste sunt atinse prin vibratie imensa, prin reverberatie neptunica si telurica, urcata, printr-un efect de esentializare, in sferele inalte a energiilor pure. Istovirea cantecului poate reprezenta atingerea nivelului absolut de vibratie a imaterialitatii, prin incercarea hermetica de a atinge absolutul. Lumea se construieste dupa o vasta ierarhizare a vibratiilor, care construiesc un cantec al lumii absolute, istovit in calatoria sa spre infinit, o muzica a sferelor in infinitul mic, perfect compatibila cu vibratia imensa a lumilor din infinitul mare. intr-o alta varianta, ascendenta cosmica este data de expresia "vazduh cladit", ceea ce arata ca aceasta structurare a lumii construieste o bolta a lumii uranice, superioare celei existente. O alta poezie barbiana, Dioptrie, sugereaza ideea puterii de cunoastere limitate a fiintei umane. Opozitia lume umana-lume a ideilor poate fi redusa, dar nu poate fi inlaturata. Lumea ideala ramane necunoscuta. Lectura acestei arte poetice pune in evidenta doua planuri, doua posibile grile de analiza: unplan pictural, descriptiv (lectura unei carti la gura sobei) si un plan al semnificatiilor profunde (limitele cunoasterii umane). Lectura cartii se transforma intr-o incercare de descoperire a cifrului Universului, de dezvaluire a tainelor cosmice. Secventa poetica initiala marcheaza o prima incercare de a descifra sensul existentei. Elementele de recuzita primesc valente simbolice; banala lentila se transforma in prisma, promitand parca succesul actului de initiere in tainele universului. Actul cunoasterii sta sub semnul lui Orfeu, sub semnul muzicii privite ca matematica a sunetelor ("orga prismei"). Muzica, geometria, poezia sunt modalitati de reprezentare a diferitelor forme de existenta. incercarea de a patrunde in labirintul de semne al cartii inregistreaza un prim esec, caci privirea pastreaza inca perspectiva exterioara ("cotoare, muchii"). Pe de o parte exista promisiunea cunoasterii oferita de carte, "saturat de semn, poros infoliu" ("ca fruntea vinului cotoarele rosesc"), pe de alta parte, aceasta perspectiva este imediat anulata in versul urmator. Soarele, simbol al ultimei trepte a cunoasterii, devine soare negru, de doliu. Lumina salvatoare se transforma in lumina negativa, distrugatoare. Cunoasterea e refuzata.Hermeneutica, incercarea de a patrunde sensurile "cartii" continua. Patrunderea in interiorul cartii sugerata prin adverbul "aproape" determina contactul cu "fila vibratoare ca o toba" realizandu-se deschiderea spre ritmica universala. Apropierea este urmata de un nou esec: "ochii impietresc crucis". Ochiul uman se dovedeste un inlocuitor ineficient al luminii solare, neavand puterea unificatoare a ochiului divin, a ochiului in "virgin triunghi", indreptat spre lumea exterioara si capabil sa-i dea sens. Esecul este intarit prin transformarea "coroanei literei" (sugestie a elevatiei pe care o poate aduce descifrarea) in "maracinis" (labirint greu de strabatut). Urmarea este fireasca: lumina solara este inlocuita cu o lumina trunchiata, anulata ("lumina tunsa, grea, de soba"). Tendinta spre ascendenta solara ramane o constanta a operei barbiene, aparand si in ciclul Uvedenrode. Esecul readuce elementul prozaic ("Odaie... Deretecata trece, de-o matuse - "). Actul cunoasterii e asociat cu visul, e ideal. Cartea devine "lagar scris", isi mentine ermetismul, sensurile nu sunt niciodata patrunse pe de-a-ntregul. Lumina cunoasterii ("a devenire zilei") ramane camuflata in necunoastere ("cenuse").Textul Dioptrie propune o stilizare extrema a decorului ("dioptrie", "prisma", "muchii", "conuri") asociata cu o geometrizare, o esentializare a lumii, caci, in opinia lui Ion Barbu, "poezia este o prelungire a geometriei". Stilul poeziei se caracterizeaza printr-o extrema concentrare a expresiei, austeritatea limbajului fiind insotita de un ton solemn, oracular. Ion Barbu este considerat "unul din foarte putinii cunoscatori si creatori de expresie romaneasca puternica si noua" Poezia barbiana urmareste abolirea subiectivitatii confesionale, a lirismului plat, a retoricului, a didacticismului, dezvaluindu-se pe baza relatiei sintactice dintre termeni. Din experienta trecutului, Ion Barbu retine doar idealul poeziei clasice, manifestandu-si preferinta pentru rigoare, echilibru, armonie. Prin toate trasaturile mentionate, opera lui Ion Barbu reprezinta un reper al modernitatii romanesti, poetul avand capacitatea de a visa in pofida lumii, de a structura lumi posibile, diferite de real.9.Liviu rebreanu  Incadrare:-  Aparut in 1920, dupa ce trecuse prin fazele manuscrise "Zestrea" si "Rusinea". -  Primul mare roman realist si obiectiv.-  Fresca a lumii rurale transilvanene de la inceputul veacului al XX-lea.-  Tema rurala traditionala, cu deschideri spre modern..  Tema: Patima pentru pamant a unui tanar taran si consecintele ei tragice..  Titlul: Numele personajului principal, "o figura simbolica mai mare decat natura" (E. Lovinescu)..  Structura: caracterizata prin simetrie.-  Alcatuit din doua parti: " Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". -  Cele doua titluri ilustreaza conflictul interior tragic.-  Cele doua parti cuprind sase, respectiv sapte capitole cu titluri-sinteza: "Iubirea", "Rusinea", "Copilul", " Streangul", " Blestemul". -  Primul capitol este intitulat "inceputul", iar ultimul -,,Sfarsitul". -  Actiunea incepe si se incheie in cate o zi de duminica, prin cate o scena a horei.-  Actiune ampla, desfasurata pe doua planuri narative (care se intretaie):-  Destinul lui Ion, integrat in viata comunitatii de tarani din satul Pripas.-  Aspecte din existenta intelectualitatii rurale..  Universul operei:1. Coordonate spatio-temporale: satul transilvaneanPripas, in primii ani ai secolului al XX-lea. 2. Momente:-  Ion o iubeste pe Florica, dar aceasta este saraca.-  "Glasul pamantului" ii porunceste s-o momeasca pe Ana, fiica lui Vasile Baciu.-  Tatal se opune, Ana fiindu-i sorocita lui George Bulbuc.-  Ion ii face fetei vizite nocturne secrete.

- Ana urmand sa nasca, se face nunta.-  Baciu refuza sa-i dea ginerelui toate pamanturile.-  intre cei doi se afla Ana, pe care ambii o considera vinovata si o brutalizeaza.

29

Page 30: Opere Interbelica

-  Florica se marita cu George Bulbuc.-  Ion vine adesea la noua familie, chemat de "glasul iubirii". - Afland adevarul, dupa atatea umilinte, Ana se spanzura.-  intr-o noapte, George il ucide pe Ion, cu sapa.Personajele:1. Ion - personaj eponim, complex, dominat de cele doua "glasuri"; personaj realist;-  iubirea mitologica pentru pamant;-  nepasarea in fata suferintei Anei, brutalitatea, viclenia procedurala, minciuna; vointa imensa;-  existenta tragica prin incalcarea ordinei rituale a vietii. 2. Ana - personaj secundar prins in jocul fatalitatii.-  harnica, blanda, rabdatoare, traind drama casniciei bazate pe interes;-  cuvintele: "Norocul meu" isi schimba sensul, pana la inversarea lui;-  dominata de chemarea neantului, pana cand se spanzura;-  Ana si Florica sunt personaje complementare, legate prin drama pe care o parcurge Ion..  Curentul literar: realismul..  Specia literara: roman..  Perspectiva auctoriala: obiectiva. Narator omniscient si omniprezent.Subiecte posibile:1.  Ilustrati conceptul operational roman obiectiv, avand ca suport o opera literara studiata, apartinand lui Liviu Rebreanu.2.  Prezentati particularitatile de structura ale unui roman scris de Liviu Rebreanu.3.  Caracterizati modul in care conflictele romanului se reflecta in evolutia personajului principal.  Aparut in 1922, "Padurea spanzuratilor" este "primul roman de introspectie din literatura romana" (Al. Sandulescu), autorul reliefand gandurile si dramaticele trairi sufletesti ale lui Apostol Bologa. roman transilvanean, obligat sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani; "Padurea spanzu-ratilor" este un roman psihologic.Dincolo de evocarea unei realitati (harazita romanilor de un destin istoric nefast), tenta umana si profundul tragism al romanului ar putea fi explicate prin sursele de inspiratie: o fotografie adusa de pe front si care infatisa o padure de spanzurati, dar, mai ales, executia prin spanzurare a lui Emil Rebreanu (fratele autorului), care incercase sa dezerteze din armata aus-tro-ungara si sa treaca la romani.  Tema romanului o constituie tragedia romanilor transilvaneni obligati sa lupte, in primul razboi mondial, impotriva altor romani (cei din Regat). Pe un plan mai profund, aceasta este tragedia omului prins in cercul unui destin istoric nefast.  Titlul este laitmotivul romanului. Imaginea padurii spanzuratilor apare spre sfarsitul actiunii, inainte de incercarea de a dezerta a lui Bologa.Chemat la comandament, acesta trece, cu masina, pe langa o padure si vede atarnand in copaci, trupurile a sapte spanzurati.Mintea lui dilata realitatea multiplicand la nesfarsit numarul spanzuratilor, ca intr-un cosmar: "Si totusi in ochii lui, cei sapte se multiplicau neincetat, iar branistea se transforma treptat intr-o padure fara margini, spintecata de un drum fara sfarsit... Si in fiecare copac al padurii nemarginite, de-a lungul soselei nesfarsite, i se parea ca atarna alti oameni, mereu altii, toti cu ochii dupa el, cerandu-i socoteala." Structura:Prevestit de nuvela " Catastrofa" (pe aceeasi tema a razboiului care genereaza uciderea fratelui de catre frate, ca in mitul biblic al lui Abel si Cain), romanul "Padurea spanzuratilor" este alcatuit din patru ..carti" de intindere inegala (primele trei, de cate unsprezece, iar a patra - de opt capitole).Structura romanului este simetrica. in sensul ca incepe si se incheie cu scena unei executii: in deschiderea actiunii, undeva, pe frontul rusesc, intr-o seara cenusie de toamna, sublocotenentul ceh Svoboda este executat prin spanzurare, pentru ca incercase sa dezerteze la inamic; in final, intr-o dimineata de primavara, pe frontul romanesc, locotenentul roman Apostol Bologa traieste acelasi destin, pentru aceeasi vina. Cele doua morti se aseamana si prin lumina izbucnita din ochii condamnatilor, de parca unul ar fi copia celuilalt sau, poate, a unui sir de oameni reprezentand "padurea spanzuratilor". Incipitul este o formula memorabila cu care incepe un text si care se reverbereaza asupra intregii lucrari.In "Padurea spanzuratilor", fragmentul care deschide romanul este memorabil si simbolic: "Sub cerul cenusiu de toamna ca un clopot urias de sticla aburita, spanzuratoarea noua si sfidatoare, infipta la marginea satului, intindea bratul cu streangul spre campia neagra, intepata ici-colo cu arbori aramii." Pictat in culori sumbre, prevestitoare, tabloul este dominat de doua elemente: cerul (comparat cu un clopot funest) simbolizand, poate, cercul de fier al destinului si spanzuratoarea.Personificata ("sfidatoare"), aceasta pare a lua in stapanire, prin bratul intins, campia "neagra", indoliata.Simbolurile mortii se reverbereaza peste intreg romanul, pana in final: "Apostol isi potrivi singur streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului. Pamantul i se smulse de sub picioare. isi simti trupul atarnand ca o povara. Privirile insa ii zburau, nerabdatoare, spre stralucirea cereasca, in vreme ce in urechi i se stingea glasul preotului:- Primeste, Doamne, sufletul robului tau Apostol... Apostol... Apostol." Finalul fiind sfarsitul lucrarii, autorul a surprins aici moartea lui Bologa. in aceste momente, in timp ce faptura de lut simte chemarea pamantului, glasul preotului ii confera fiintei umane sacralitatea: rostit de trei ori, numele Apostol face din Bologa un ucenic al lui Hristos, care se jertfeste intru izbavirea nea-mului sau.Universul operei:Subiectul romanului ar putea fi povestit astfel: In timpul primei conflagratii mondiale, ardeleanul Apostol Bologa, locotenent in armata austro-ungara, se face remarcat prin atitudinea sa de militar model, care considera ca razboiul este "adevaratul generator de energii". In timp ce se afla pe frontul rusesc, Bologa traieste o experienta decisiva: este numit in completul de judecata care-l condamna la moarte prin spanzurare pe sublocotenentul ceh Svoboda, invinuit de inalta tradare.Constiinta ca si-a facut datoria il stapaneste pe tanarul roman si in clipele premergatoare executiei, cand Bologa se implica, dincolo chiar de atributiile lui, in organizarea acestui tragic eveniment; discutia pe care o poarta cu mai varstnicul capitan Klapka reliefeaza o atitudine inflexibila fata de condamnat (pe care il caracterizeaza drept " o rusine pentru corpul ofiteresc").Atunci insa cand Svoboda il priveste de sub streang, Apostol Bologa este impresionat de lumina care izvora din ochii cehului, "in care se aprinsese o stralucire mandra, invapaiata, care parca patrundea in lumea cealalta". Din aceasta clipa, lumina din privirea condamnatului se va instaura in subconstientul lui Bologa. va deveni o chemare a Neantului, catre care acesta se indreapta ca un halucinat, pana cand va ajunge el insusi sub streang.Acum se contureaza si principalul conflict al romanului, de natura psihologica si atat de puternic, incat va modifica intreaga evolutie ulterioara a lui Bologa: contradictia intre notiunile teoretice (datoria, razboiul, patria impusa) si realitatea dramatica.Tot acum incepe criza lui de constiinta, odata cu "flacara din ochii condamnatului" care ii patrunde in inima " ca o imputare dureroasa": pe drumul spre casa, glasul lui Bologa, comparat cu un "scancet de bolnav" atesta inceputul unor framantari dureroase, inca nemarturisite.Pentru a explica resorturile sufletesti ale acestui personaj dilematic, autorul evoca, prin retrospectiva, copilaria si tineretea lui Bologa.Fiu al unui avocat roman (losif Bologa), din oraselul transilvanean Parva, micul Apostol creste intr-o familie dominata de doua vocatii: cea a sacrificiului pentru cauza romanilor (prin tatal sau, cunoscut luptator memorandist) si cea a credintei in Dumnezeu (pe care i-o insufla mama). f

Sentimentul religios (care ii pricinuieste lui Apostol Bologa viziuni mistice, in copilarie) va fi un suport moral solid in clipele despartirii de parinti, cand baiatul este trimis la liceu, la Nasaud.Un eveniment trist tulbura insa, in curand, noua viata de elev a lui Bologa: moartea neasteptata a tatalui (pe care Apostol tocmai incepuse sa-l inteleaga si sa-l iubeasca).Si cum baiatul nu putea accepta ideea vointei divine, in sufletul lui, credinta in Dumnezeu se prabuseste "ca o cladire veche cu temelii ca radacinile stejarului". in golul ramas, isi va face loc ideea datoriei (continuta in cuvintele rostite de tatal sau, atunci cand terminase scoala din Parva: "Ca barbat sa-ti faci datoria si sa nu uiti niciodata ca esti roman ").Ideea datoriei il calauzeste in timpul orelor de iluminare sau deznadejde din anii de liceu si apoi, in primii ani de studentie, la Facultatea de Filozofie din Budapesta.

30

Page 31: Opere Interbelica

Peste aceste framantari izbucneste razboiul. Acum, dintr-o pornire tinereasca necontrolata, Apostol Bologa se inroleaza ca voluntar, pentru a "creste" in ochii logodnicei sale, Marta Domsa. Cu toate ca era roman, se comporta leal fata de armata statului austro-ungar si, dupa doi ani de front, ajunge la episodul Svoboda. Acum incepe lungul drum al izbavirii, in cursul caruia, discutiile cu ceilalti ofiteri (dar, in mod deosebit cu Otto Klapka) conduc la o alta optica asupra razboiului:incolti in minte o idee ca un carlig: Ce cauta el aici?". In timpul unei nopti intunecoase, ideea dezertarii apare in constiinta lui Bologa, dintr-o data, ca o posibilitate fara termen; pe urma, ea prinde contur, cu atat mai mult, cu cat Klapka il informeaza ca vor fi mutati pe frontul romanesc.Primind misiunea sa distruga un reflector inamic, Apostol Bologa simte, din nou, chemarea luminii " "si stralucirea i se parea cand ca privirea lui Svoboda sub streang, cand ca vedenia pe care a avut-o in copilarie, la biserica, in fata altarului, sfarsind rugaciunea catre Dumnezeu ". Chemat de generalul Karg pentru a fi decorat, Bologa incearca sa obtina mutarea pe un alt front, dar este refuzat; la iesire, hotararea de a dezerta era luata.Ajungand pe frontul romanesc (la Lunca, langa Faget), personajul isi continua criza de constiinta: in timpul unei permisii, rupe logodna cu Marta (pe motivul simpatiei ei fata de unguri), dar la intoarcerea in Lunca, o cere in casatorie pe Ilona, fiica groparului maghiar Vidor (gazda sa).Pentru a treia oara. Bologa simte chemarea luminii din ochii lui Svoboda. intr-o dupa amiaza, in timp ce trecea cu masina printr-o padure, mergand spre comandament. in constiinta lui, imaginea celor sapte tarani spanzurati se multiplica, iar impresia asemanarii lor ii produce iluminarea"e Svoboda...privirea lui". In aceeasi seara, cerandu-i-se sa condamne la moarte pe alti tarani (invinuiti de spionaj), Bologa intelege ca nu mai are cale de intoarcere. Ziua lui faustiana incepuse si, pentru a nu mai incheia un pact cu diavolul, incearca sa treaca la romani, dar este prins si condamnat.Autorul urmareste, prin analiza psihologica, trairile lui Apostol Bologa in ultimele lui ore de existenta: invalmasirea gandurilor, renuntarea la aparare, drumul pana la locul executiei, momentele in care condamnatul nu-si recunoaste propriul nume scris pe cruce, pana la lumina apoteotica din final, izbucnita din ochii lui Bologa, odata eu primele raze ale soarelui, ca intr-o noua Geneza in care Omul este proiectat pe fundalul Universului.  Specia literara:"Padurea spanzuratilor"; de Liviu Rebreanu, prezinta urmatoarele caracteristici:-  Este o lucrare in proza, de mare amploare;- Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri;-  Conflictul este puternic si bine marcat;-  Personajele sunt complexe. "Padurea spanzuratilor" este un roman.Romanul este o specie a genului epic. Opera narativa in prpzar de mare amploare si diversitate, a carei actiune se desfasoara pe mai rqulte planuri, romanul are un confljct bine marcat si personaje complexe.10.Patul lui Procust - Camil Petrescu"Patul lui Procust" (1933) este un roman cu tema existentiala, avand in prim-plan conditia umila a intelectualului, a omului superior in general, intr-o societate meschina, lipsita de idealuri. Simbolul patului lui Procust este luat din mitologia greaca, personajul antic fiind un talhar urias, care ii supunea la chinuri pe trecatorii pe drumul catre atena: ii silea sa se culce intr-un pat de arama si, daca erau mai lungi, ii scurta de cap si de picioare, iar, daca erau mai scunzi, ii lungea, zdrobindu-le oasele cu un ciocan. Capcaunul mitologic este un simbol care se opune drumului spre cunoastere, spre adevar, omul trebuind sa se supuna sablonului, formei rigide, fixe, statuata de un "pat al lui Procust". Uriasul (semnificand in roman insasi societatea burgheza) va fi infrant de eroul grec Tezeu. Romanul poate fi considerat realist, prin sugestiile critice ale autorului, simbolist, prin semnificatiile date de scriitor, clasic, prin mitul antic, cu note expresioniste, prin problematica si conceptia constiintei.Drama constiintei poetului si ziaristului Ladima este prezentata prin viziunea a trei personaje diferite, doamna T., Fred Vasilescu si actrita ratata Emilia Rachitaru. Textul Doamnei T., constand din trei scrisori, este liric, feminin, cald, optimist, dintr-un anumit punct de vedere semanand cu cel din "Legaturile primejdioase", de Laclos. Textul lui Fred Vasilescu este intitulat "intr-o noapte de august" si este construit dupa regula celor trei unitati clasice: de spatiu, de timp si de actiune. Textul autorului, justificand teoria autenticitatii, promovata insistent de Camil Petrescu, este alcatuit din note false, jurnale de calatorie, fragmente de articole, poezii ale lui George Demetru Ladima.Textul doamnei T. prezinta relatia amoroasa dintre ea si un domn X, identificat in Fred Vasilescu, si cuprinde in acelasi timp amintiri de pe vremea cand era eleva. Pretextul intalnirii cu un fost prieten include, la fel ca in romanul lui Proust "in cautarea timpului pierdut", episoade din timpul adolescentei, cand el o iubea si ameninta ca se va sinucide din cauza ei, pentru ca urma sa se marite cu un inginer. Alte asociatii ale memoriei sunt realizate impresionist: "nu-mi place sa fiu vazuta in tovarasia unor barbati mizeri ca infatisare, cu ghetele scalciate, cu mainile neingrijite". .Textul lui Fred include mai multe voci narative sau reflectoare, mai multe ideologii si este construit plurilingvist. Vocea lui Fred exprima acel hedonic mod de viata carpe diem, personajul devenind, din acest punct de vedere tragic, pentru ca nu are la dispozitie un timp mai indelungat pentru placeri. Ladima apare prin reflectare multipla in constiinta celor care l-au cunoscut, recuperat din textul scrisorilor, al poeziilor si al articolelor din revista "Veacul", lovit de grosolania lui Nae Gheorghidiu, care-l supune la umilinte greu descriptibile. Delicatetea il va face sa-si motiveze sinuciderea (determinata de stramtorare materiala) intr-o scrisoare adresata doamnei T.Jurnalul Emiliei Rachitaru dezvaluie o femeie vulgara, nimfomana , care se crede actrita. Vocea procurorului este rece, dand o motivatie realista sinuciderii lui Ladima, vocea Penciulescu este a unui profitor si parazit, vocea Cibanoiu este a unui teozof. Fred Vasilescu aspira sa intre in Jokey Club, dar nu reuseste si atunci vrea sa devina un as al aviatiei romane, dar in cele din urma se prabuseste cu avionul pe care il pilota. Moartea lui este dubioasa, ar putea constitui un "act gratuit", nejustificat in planul romanului.autorul fictiv isi propune sa realizeze o unificare a celorlalte texte, din care se constituie portretele complexe ale personajelor. Astfel, imaginea lui Vasilescu este construita din straturi succesive, despre el ramanand imaginea unui om de lume, indragostit de doamna T.; fara principii morale insa in relatia cu Emilia Rachitaru. Textul autorului reproduce articole si poezii ale lui Ladima, in revista "Veacul": "Parafa", "Cer final", "Samarcanda", "Patul lui Procust", ce da, in mod simbolic, titlul romanului. Simularea actului creator este o incercare de a discuta conceptele moderne de catharsis, mimesis, poezie pura, lucru facut de Luigi Pirandello in "Sase personaje in cautarea autorului". Romanul, pe langa mixajul de texte proprii fiecarui personaj, are si note de subsol apartinand scriitorului, cu informatii abundente, care pun in evidenta o viziune aparte asupra lumii si mai ales conceptia estetica a lui Camil Petrescu, axata pe ideea autenticitatii in literatura. Personajul central, George Demetru Ladima, este un pamfletar neobosit, gata sa darame societatea burgheza, opus prin conceptii lui Fred Vasilescu, personaj facil, facand parte din "societatea inalta", din "high-life"-ul bucurestean. Vocea auctoriala intervine de mai multe ori in planul romanului, atunci cand Fred Vasilescu il intreaba pe Nae Gheorghidiu de ce poetul nu este acceptat in randul oligarhiei financiare: "Tanarul Fred Vasilescu, fiul unui industrias de mai bine de o suta de ori milionar, nu stie, pare-se, sensul perfect conturat si fara echivoc al acestui cuvant in romaneste, el care la 22 de ani era atasat la legatia din Londra (probabil ca isi inchipuia ca pe baza meritelor proprii), ca sa fie apoi mutat la Geneva, in timp ce atati dintre camarazii sai, cu aceeasi vechime si cu un plus de examene, faceau oficiul de copisti in Palatul lui Sturza. Prin urmare, nu se stie ca romanii se impart in doua clase distincte: oameni si ceilalti. Un om e cel care are existenta civila, adica isi poate valorifica si supravalorifica orice merit, caci i se face credit prin simpla prezenta, pe cand ceilalti nici nu sunt incercati. El participa din privilegiul unei foarte restranse categorii. (Sunt vreo cateva mii de oameni in Romania, la 18 milioane de locuitori)." Naratiunea apare ca urmare a faptului ca doua personaje, doamna T. si Fred Vasilescu, sunt invitate sa-si povesteasca singure viata, dupa procedeul romantic al "caietelor gasite", greselile de scriere nefiind esentiale in redarea unei perspective asupra vietii: "Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie." Stilul anticalofil al scriitorului se traduce tocmai prin aceasta lipsa de preocupare pentru efecte estetice cautate, iar subiectului i se cere un efort maxim de redare a "frame"-ului imortalizat: "povesteste-mi totul in scris. Mai mult decat intamplarea insasi, care nu poate fi mai extraordinara, orice ai spune, decat un razboi, m-ar interesa amanunte, mai ales cadrul, atmosfera si materialul intamplarii [...] alunecusurile din condei, digresiile." Despre roman, scriitorul va observa, intr-un interviu: "in sens strict, actiunea are loc intr-un pat. insa, pe cale de amintire si de documentare, urmareste realizarea unei ambiante, care imbratiseaza viata literara, gazetareasca, politica si financiara, asa cum era - si in «Ultima noapte de dragoste,...», al carui spirit il continua." Patru personaje ocupa, in simetria romanului, un loc central: Ladima, doamna T., Fred Vasilescu si Emilia. Alte personaje sunt preluate din "Ultima noapte de

31

Page 32: Opere Interbelica

dragoste, intaia noapte de razboi", cum se intampla in cazul lui Nae Gheorghidiu si al lui Tanase Vasilescu "lumanararul". Fred Vasilescu este fiul lui Tanase "lumanararul" si face parte din marea burghezie, participand la sedintele fostilor liberali de la guvernare. Despre Ladima are la inceput o impresie proasta: era un "tip de lautar sau doctor, asa ceva, cu mustata de plutonier, cu mansete scrobite ca doua burlane." Totusi, el se imprieteneste cu Ladima din nevoi pur intelectuale, iar calatoria cu el "poate insemna o bucurie scazuta, grea, mai adanca decat o calatorie la Londra". Pe Fred Vasilescu il preocupa, in mod insistent, faptul ca Ladima este interesat de o femeie atat de banala ca Emilia Rachitaru, neavand "vocabular analitic", placida si "normala ca un scris de dictando". Sfarsitul lui Fred Vasilescu este brusc, un "act gratuit", in stil gidian: "incercase, profitand de toamna prelungita, sa bata recordul lumii de viteza pe 500 de kilometri, pe un avion romanesc din propria lor productie. Desi vremea era putin schimbata, nu renuntase la zbor. Avea de facut trei circuituri deasupra Baraganului, ca sa totalizeze kilometrii necesari. Dupa intaiul, s-a rasturnat incercand sa aterizeze din motive nebanuite, pe care avea poate sa le lamureasca ancheta. Impresia produsa de moartea lui a fost adancita si de faptul ca, abia cu doua saptamani inainte, se prabusise un tanar locotenent, alt as stralucit al aviatiei romanesti." Redarea exacta a realitatii, in stil proustian, il preocupa pe scriitor in cel mai inalt grad. Astfel, el vrea sa aduca "o atmosfera de autenticitate, halucinanta, nemaiintalnita la alt autor". Romanul lui Camil Petrescu este o constructie "rationalista, deductiva, apodictica, tipizanta." Despre autor, Camil Petrescu crede ca "e mai intai un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara coperisuri, distantele nu mai exista, departarea in vreme de asemeni nu. in timp ce pune sa-ti Vorbeasca un personaj, el iti spune la acelasi aliniat unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc." Memoria involuntara se manifesta in momentul in care Fred Vasilescu se afla in budoarul actritei de conditie usoara Emilia Rachitaru si o pune pe aceasta sa raspunda intrebarilor, aparent dezinteresat. Pentru Emilia, Ladima se compara cu un Falstaff din piesa de teatru "Nevestele vesele din Windsor". Personajele imaginate de Camil Petrescu sunt exceptionale, dupa cum se exprima insusi scriitorul: "Romanul nu poate fi decat o intamplare cu oameni exceptionali. Ciocnirile intre cotigi n-au nici o importanta, cele dintre masinile mari, dintre locomotive, zguduie [...]. in al doilea rand, romanul trebuie sa mearga in profunzimile psihicului." Romanul ramane expresionist, prezentand degradarea lumii, decaderea oamenilor,, ajunsi pe pragul cel mai de jos al existentei (Ladima se sinucide, Vasilescu moare intr-un accident), fiind alcatuit din colaje in care imaginile sunt prezentate diferit. Astfel, Ladima, initial demn, orgolios, bataios la conducerea redactiei "Veacul", devine conciliant si supus in momentul cand isi pierde slujba. Nae Gheorghidiu l-a manevrat cu grija si, dupa campania de presa pe care-o desfasoara Ladima, este reprimit in partidul liberal, pentru a nu demasca intreaga coruptie si afacerile clandestine. Pus sa-i laude pe cei atacati pana atunci, el isi da demisia, facandu-se vinovat de prea mult idealism intr-o societate in care fiecare om, inclusiv cei bogati, au un pret. Relatia cu Emilia urmeaza acelasi idealism: el incearca sa o modeleze dupa propriile convingeri, uitand ca este o femeie usoara, materialista, de o extractie joasa. Personajele intalnite in roman fac parte din galeria ratatilor, pentru ca se conduc dupa principii mercantile, iar frumusetea morala si fizica a fiintei se cheltuieste in intrigi fara insemnatate.Romanul "Patul lui Procust" are o structura complicata, fractalica, alcatuita din mii de impresii, relatate de diversi naratori, din care se recompune o imagine cat mai exacta a vietii personajelor, Fred Vasilescu, doamna T. sau Ladima. Stilul implica folosirea persoanei intai, o modalitate de exprimare folosita in cazul literaturii subiective. Ladima iubeste o actrita vulgara, folosita ca paravan de alte persoane pentru afacerile lor amoroase, apoi se sinucide din cauze obscure, morale sau materiale, desi alaturi de el se gaseste o mare suma de bani. Romanul se constituie ca un puzzle, din care sunt reconstituite vietile mai multor personaje, povestea de dragoste dintre doamna T. si Fred Vasilescu, mort in urma unui accident aviatic, si Ladima si Emilia Rachitaru, o actrita triviala. Fragmentul din manual reconstituie scrisorile lui Ladima catre Emilia Rachitaru, citite de Fred, aflat intr-o dupa-amiaza acasa la actrita, intercalate cu amintirile acestuia provocate de intamplarile evocate fragmentar. Biletele lui Ladima contin promisiunile de a-i gasi Emiliei un rol de actrita, care nu se adeveresc insa niciodata, desi par a fi destul de convingatoare: "am vorbit cu regizorul sa-ti dea sa dublezi pe Portia din Shylock. E, pe la sase, la teatru". Regizorul se dovedeste a fi Soare Z. Soare, personaj real din perioada interbelica, dar acesta spune ca habar nu are de o astfel de promisiune, fiind probabil o pacaleala, "haloimasuri" de Sfantul Dumitru. Un alt bilet contine aceleasi promisiuni vane: "Draga Emy, ieri am intalnit la teatru pe autorul Sufletelor tari, care mi-a spus ca nu te cunoaste, dar ca in principiu nu are nimic de obiectat daca vrei sa dublezi pe doamna Filotti..." Evocarea zilei de Sfantul Dumitru ii trezeste insa lui Fred amintiri de pe vremea cand cei doi se cunoscusera la Derby: "Iata ce facea deci Ladima, care-mi aparea din neant parca, la 26 octombrie, cand firele noastre s-au intretaiat iar. Alerga dupa regizorii Teatrului National." Ladima are obiceiul de a merge prin cafenele si de a cutreiera mahalale cand toti ceilalti dorm. Aparitia lui Ladima este ciudata, mai ales ca, in acel moment al zilei, Calea Dorobantilor nu este circulata, iar masinile trec la vreo cincizeci de pasi de drum. Fred plange dintr-un motiv anume, stand in fata casei doamnei pentru care se batuse in duel cu strainul, identificat acum in persoAna lui Ladima. Fred are o obsesie pentru doamna aceasta, pe care o supraveghease la Movila si careia ii spusese vorbe atat de grele acolo, nesuportand s-o vada cu alti barbati. Fred se intreaba daca nu cumva femeia este cu vreun barbat, conchizand ca nu este, din moment ce in camera nu se simte nici o miscare, iar lampa este aprinsa: "Daca ar fi un barbat inauntru ar fi( oarecare miscare in camera..." "Frame"-ul este desprins din povestirea generata de scrisorile lui Ladima, pe care Fred le citeste la Emilia, in timp ce isi bea cafeaua rece si o incita pe actrita, in mod subtil, la noi destainuiri, desi aceasta e "de o siretenie frusta." Fred isi continua rememorarea intamplarii din ziua de Sfantul Dumitru, cand il invita pe Ladima la Sinaia. Toamna era bogata, provocand o adevarata senzatie de reverie in mijlocul naturii: "E o melancolie limpede, regala, in aceste vile splendide si goale, in soarele acesta care lumineaza viu, dar slab, bulevardele." Melancolia vietii la tara aduce aminte de tablourile flamboiante, diferite de melancolia mizera a Bucurestilor.O alta scrisoare este datata in ziua cand Emilia debuteaza pe scena, insa fara un succes notabil: "N-avem noroc, Emy... Ma mir ca au venit si cele cincizeci-saizeci de persoane care au fost in sala. Daca insa cu astfel de sala iei aplauze la scena deschisa, insemneaza ca esti o artista exceptionala... Toti ochii erau inlacramati cand ai strigat cu fata contorsionata de durere, cu pumnii stransi... cu pieptul afara..." Dupa ce piesa se termina, Ladima o asteapta in zadar, timp indelungat, intr-o berarie, pe femeia care, vazandu-si scopul atins, acum il ignora. Ultima scrisoare a celui abandonat provoaca umezirea ochilor lui Fred: "...Pe a.L. Am vazut-o cand a plecat, si pe Ciprian, si pe ceilalti. As fi fost atat de fericit, Emy, sa bem impreuna un pahar de vin, ca sa sarbatorim seara asta atat de asteptata... Atat de greu pregatita... Suradeam singur, in gand, la nadejdea asta... Valeria imi spune ca erai obosita si ca te-ai culcat fara sa mananci chiar. Emy draga, iti las aci un mic dar... E o cruciulita pe care o am de la mama. As vrea sa insemn cu ceva seara asta de succes din viata ta... Niciodata nu m-as fi despartit de ea... dar de gatul tau isi pastreaza frumusetea gandului care mi-a daruit-o. Mama ar fi bucuroasa s-o stie la tine." Capitolul "intr-o dupa-a miaza de august" surprinde imaginea barbatului care sufera o deceptie in dragoste: "acum doi ani, cel dintai revelion pe care nu-l faceam impreuna ne gasea certati, despartiti de mai mult de patru luni..." . Pentru a micsora intr-un fel distanta,intre cei doi, Fred Vasilescu ii cumpara doamnei T. o bratara de platina cu diamante, "acuta din opt dreptunghiuri de marimea unui mic ceasornic", cu o valoare de 800 000 de lei. Femeia este asteptata in fata magazinului, prilej pentru toti cunoscutii sa-l tachineze pe aventurier, gandindu-se ca asteapta o midineta. Doamna T. este descrisa in culori diafane, tremuratoare, inaintand timid prin zapada: "Cand a trecut pe langa mine, in mantoul de taupe, rotunjit, castaniu-verzui, cald, de simteam o pornire nebuna sa-l mangai, sa-mi lipesc obrajii de el, am inghetat." Femeia va fi urmarita cu masina, pentru ca in cele din urma sa fie claxonata. Fiecare dintre cei doi incearca sa-si ofere unul celuilalt cate un dar. in fata, la Riegler, cei doi se opresc, iar barbatul incearca sa disimuleze faptul ca bratara fusese comandata dinainte. Cecul de 800 000 de lei este lasat la vedere, pentru ca nimeni sa nu o pacaleasca si sa-i ceara bijuteria cu un pret mai mic.O alta secventa a romanului cuprinde scrisorile lui Ladima catre Emilia Rachitaru. intr-una dintre ele, cauta sa explice faptul ca nu mai este primit la nici o gazeta, fiind silit sa scrie poezii ca sa supravietuiasca. Emilia il ignora pe Ladima, dupa ce acesta isi pierde bruma de influenta de la ziar: il lasa la un moment dat sa o astepte un ceas si jumatate la "Lux", in timp ce ea se plimba cu un grec de la banca, Micropolu. Cu toate acestea, Ladima nu se supara, desi tonul este sarcastic: "Fireste, imi era greu sa-mi inchipui odinioara ca as putea astepta la poarta unei femei pana i se incheie amantul - probabil intamplator - la pantaloni, dar acum vad ca nu moare nimeni din asta."

32

Page 33: Opere Interbelica

Portretul Emiliei, alcatuit de Fred Vasilescu, infatiseaza o femeie destul de grasa, cu forme rubensiene: "Coapsele, largite de sprijinirea pe pulpe, aproape s-au lipit in fata si fiecare din ele a facut parca un satelit de pulpa, lipit de-a lungul ei. Carliontii din mijloc, aurii, au disparut, caci pernita de grasime de deasupra lor s-a lasat putin in jos. La fel si sanii care devin gutui atarnate, iar spatele i s-a lamurit in desfacerea soldurilor, ca un spate de cal tanar."

Fragmentul sfarseste, in mod simbolic, cu strangerea scrisorilor, inchizandu-se astfel spatiul narativ ca o carte reala asezata din nou in raftul bibliotecii. ACT VENETIAN - comentariuOpera dramatica a lui Camil Petrescu (1894-1957) reprezinta o parte valoroasa a teatrului romanesc, atat prin unitatea ei exceptionala, cat si prin structura sufleteasca a eroilor care reprezinta diverse ipostaze ale cautatorului de absolut. Astfel, "Jocul ielelor", "Suflete tari", "act venetian" sau "Mioara" sunt drame de idei bazate pe nepotrivirea dintre realitate si himera absolutului; si cum cele doua planuri nu pot fi adiacente, eroul sfarseste ca un inadaptat.Drama "act venetian" a fost scrisa in 1919, avand un singur act. Ulterior (in 1945-1946), autorul reface textul, scriind inca doua acte (care il incadreaza pe primul).Premiera piesei a avut loc la 7 decembrie 1963 la Teatrul "CI. Nottara", din Bucuresti.  Tema lucrarii ar putea fi iubirea absoluta ca iluzie, ca ideal imposibil de atins.  Drama este o specie a genului dramatic. in proza sau in versuri, caracterizata prin oglindirea. intr-un conflict puternic, a datelor contradictorii ale realitatii si printr-un deznodamant grav."act venetian", de Camil Petrescu se incadreaza in specie prin prezenta mai multor caracteristici:  Este o lucrare in proza, scrisa pentru a fi reprezentata pe scena.   Este alcatuita din trei acte (adica, trei mari secvente care reprezinta cate o treapta in evolutia conflictului) si mai multe scene.  Modul de expunere dominant este dialogul, care se realizeaza prin schimbul de replici."act venetian" prezinta si cateva particularitati de structura, care amintesc de tehnica romanelor camilpetresciene.Printre acestea ar putea fi mentionata bogatia indicatiilor de regie (didascalii), fragmente epice in care descrierilor de interior si portretelor li se adauga miscarea sufleteasca a personajelor.actiunea este simpla, accentul cazand pe analiza psihologica, iar conflictul este interior.  Universul operei reliefeaza, ca si in cazul romanelor, o realitate care se oglindeste, in mod complex si contradictoriu, in sufletul eroilor.actiunea se petrece in Venetia veacului al XVIII-lea, intr-un oras al mastilor, in care carnavalul mimeaza viata. Aflata sub o zodie crepusculara, a decaderii si a declinului, Venetia va deveni "pat al lui Procust" pentru Pietro Gralla, strain venit de departe si devenit, prin fapte de vitejie, comandant al flotei venetiene si conte.In actul I, decorul infatiseaza sala mare a palatului Pietro Gralla, interior de mare lux si rafinament, intr-o dupa-amiaza tarzie a obositului secol al XVIII-lea.Aici, contele incearca sa mimeze, folosind corabii in miniatura, scenariul viitoarei batalii navale, pe care avea s-o conduca, in urmatoarele zile, cu scopul de a-i nimici pe piratii care atacau orasul.Alaturi de Gralla se afla uriasul Nicola (un slujitor si camarad credincios) si frumoasa Alta - sotia contelui."Jocul strategic" trezeste amintirea altor batalii la care Pietro Gralla si Nicola participasera de-a lungul anilor, pe multe mari ale lumii.Fiecare dintre cei doi evoca, prin retrospectiva, momente din existenta furtunoasa a lui Gralla, fost sclav, apoi corsar si devenit, prin meritele sale, comandant al flotei venetiene.De trei ani, acest om neinfricat se stabilise la Venetia si se casatorise cu Alta, fosta actrita, facand din dragostea lor un ideal al iubirii absolute.Acum, inaintea unei lupte decisive, Gralla trece prin mari nelinisti, din pricina ca vasele venetiene se aflau la reparat, tunarii nu erau pregatiti, iar capitanii de corabii erau prinsi in marele carnaval al orasului si cu totul nepasatori.Unul dintre acestia - Marcello Mariani (Cellino) - fusese chiar chemat de Gralla, in palatul sau si soseste imbracat intr-un costum plin de zorzoane - marca a nepotrivirii dintre aparenta si esenta.Infuriat de facilitatea acestui vlastar nobil, si, mai ales, de inadecvarea lui la functia de capitan de nava, Gralla il supune unor observatii usturatoare si-l sileste sa demisioneze.Cellino fusese insa, cu zece ani in urma, marea iubire a Altei, absolutul ei spulberat prea curand. Sosirea lui in casa cuplului Gralla va tulbura echilibrul dintre soti, cu consecinte majore: Alta trimite o servitoare sa-i stabileasca o intalnire, pentru a doua zi, cu Cellino.Decorul actului al II-lea este interiorul unui chiosc izolat pe mare, timpul actiunii fiind a doua noapte dupa revederea dintre Cellino si Alta.Aflata parca in transa, femeia se comporta ca o halucinata, aruncand in mare cheia chioscului si pumnalul lui Cellino.Incercarea ei de a-l retine pe cel pe care-l mai iubea, trezeste spaima tanarului si ii releva toata lasitatea.Ingrozit de perspectiva intalnirii cu sotul Altei si prins ca intr-o capcAna , Cellino taxeaza cuvintele calde ale femeii drept o "sminteala" si se gandeste sa fuga pe fereastra.Cand slujnica anunta ca Pietro Gralla soseste cu barca, Alta il scoate pe Cellino in afara zidului, pe un brau de piatra si-si primeste sotul.Comandantul traise deja o mare deziluzie, intrucat consiliul celor zece (care conducea Venetia) ii luase functia si i-o acordase celui mai bun prieten al lui Gralla.Acum venise la sotia lui ca la singurul lucru bun care ii ramasese.Observand nelinistea Altei este cuprins de o banuiala confirmata prin prezenta, pe masa, a doua cupe de sampanie.In aceeasi stare febrila, femeia ridica pumnalul asupra lui Gralla care se ofera, cu dispret, mortii, dezgolindu-si inima. Acesta este momentul culminant al dramei.In actul al III-lea, actiunea se petrece la douazeci de zile dupa aceasta intamplare in acdasi palat descris la inceput.Pietro Gralla si Alta joaca sah, dar amandoi sunt devastati sufleteste si nu se mai pot controla.In interiorul unui timp amortit, tulburat doar de ruga Altei de a fi ucisa, se petrec doua mici intamplari.Prima o constituie vizita inchizitorului de stat, insotit de un medic, pentru a cerceta imprejurarile in care fusese injunghiat Gralla.Neclintit, contele declara ca a fost o tentativa de sinucidere si o obliga pe Alta sa declare la fel.Cea de a doua intamplare o constituie sosirea lui Cellino, total transformat si gata sa plateasca pentru raul pe care il provocase.Intelegand, abia acum, valoarea morala a lui Gralla, tanarul ii cere sa-i devina ucenic, ba chiar sa-l ajute in organizarea unei revolte impotriva conducerii Venetiei.Pentru Pietro Gralla este insa prea tarziu si acesta pleaca in lume, sau, poate, in cautarea altui absolut (deznodamant grav).O alta trasatura a speciei literare drama o constituie existenta unui conflict puternic. In cazul lucrarii "Act venetian", conflictul este predominant interior determinat fiind de naluca absolutului pe care o "vad" Gralla si Alta.Ca si feciorii care vad, noaptea, ielele dansand si raman "lunateci", halucinati, fiecare dintre cei doi protagonisti este pedepsit.Eroarea lor consta in nepotrivirea dintre realitate si himera absolutului, fapt care le provoaca imense suferinte, ca in mitul patului procustian.Prezenta unor ecouri din mituri, conflictul interior si trairile personajelor (nelinistea, incertitudinea, chinul, instrainarea, pacatul) fac din "Act venetian" o drama psihologica si una de idei.In drama, personajele sunt complexe, traind de multe ori, stari contradictorii.Pietro Gralla este personaj principal reprezentandu-l pe cautatorul de absolut.Autorul il caracterizeaza prin mai multe mijloace:  Portretul fizic (din didascalii) infatiseaza "un barbat ca de patruzeci-patruzeci si cinci de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv".

Impresia generala pe care o degaja aceasta figura este aceea de loialitate, bunatate aspra si franchete.Autorul insusi il caracterizeaza ca pe un om "coplesitor", a carui privire "de otel" ii domina pe cei din jur.  Retrospectiva asupra trecutului cuprinde imaginea unui barbat pe care destinul l-a tratat cu duritate, punandu-l in si-tuatii-limita din care a iesit prin indrazneala, curajul si vitejia care il caracterizau.

33

Page 34: Opere Interbelica

Inzestrat cu un puternic simt al dreptatii, il omorase, "cu mana lui", pe Keir-Pasa, pentru ca acesta " ucisese trei sute de femei si copii" pe vremea cand Gralla era sclav.Strateg neintrecut, isi pregatise bataliile extrem de atent, pedepsind cu asprime lipsa de disciplina si devenind, in lupta, "hotarat ca moartea insasi" (cum spune Nicola).In calitate de comandant al flotei venetiene, Gralla traieste o drama a nepotrivirii intre conceptia sa despre razboi si nepasarea mai marilor orasului. Viata traita ca spectacol carnavalesc, in care mastile se schimba, iar oamenii par a fi papusi grotesti, devine "pat al lui Prbcust" pentru omul integru, intransigent si ferm.Cuvintele, atitudinile si faptele personajului reliefeaza "fata" esentiala a acestuia, aceea de cautator al himerei absolutului.Pietro Gralla o alesese pe Alta dupa un indelungat proces de cunoastere, la capatul caruia facuse din aceasta femeie punctul central al existentei lui.Imbatat de iluzia unei iubiri totale, absolute ("Dragostea e preferinta exclusiva, sau nu mai e nimic"), barbatul ii faureste femeii un "soclu" pe care nu-l merita.Timp de trei ani, Pietro Gralla ramane robul acestei iluzii care-l face partas la armonia lumii, ridicand femeia la rangul de monada - oglinda a Universului invecinata cu sacrul ("o monada care vine imediat dupa Dumnezeu").Desi este un spirit lucid, cu un continuu exercitiu al ratiunii si cu toate ca era considerat cel mai destept om din republica, Gralla nu-si intelege eroarea decat in scena din chiosc.Acum, revelatia uratului este atat de orbitoare, incat ar prefera sa moara; gestul prin care Gralla isi rupe haina la piept, spre a fi lovit de Alta, exprima deznadejdea, dispretul si un nemarginit dezgust.In ultimul act, cu tot universul lui iluzoriu prabusit, contele traieste suferinta de a fi crezut intr-o himera.Dragostea constituie al doilea "pat al lui Procust" pentru nefericitul barbat.Incapabil sa mai gaseasca vreo urma a iubirii pentru Alta, Gralla nu accepta nici razbunarea, ramanand doar cu un imens regret si cu un acut sentiment de vinovatie: "... nu pot fi iertat ca am pretuit o femeie ca tine". Alta este un personaj complex, caracterizata fiind prin mai multe mijloace:  Portretul fizic (din didascalii) este cel al unei femei "de o frumusete nelinistitoare, voinica, dar mladioasa, cu miscarile senzuale. Are ochii mari in cearcane vinete care-i dau un aer de profunda melancolie ".  Cuvintele, faptele si sentimentele Altei par a fi, in primul act, cele ale unei sotii iubitoare. Mandra de increderea pe care i-o acorda contele, grijulie fata de pericolul care:l pandea in lupta, Alta nutreste fata de sotul sau o admiratie nedisimulata: " Tu m-ai invatat sa vad lucrurile pe care inainte nu le vedeam ". Atrasa, dar si coplesita de inteligenta neobisnuita a lui Gralla, femeia il urmeaza in lumea lui, la spectacole de teatru sau la intalnirile cu savantii timpului, uitand, aparent, de vechea ei existenta.In realitate, totul este doar o iluzie, care isi va dovedi inconsistenta la aparitia lui Cellino.Ca si alti eroi ai autorului, Alta "vazuse", cu ani in urma, "dansul ielelor", himera iubirii absolute, in scurta perioada de dragoste traita alaturi de Cellino. Cu toate ca acesta o parasise atunci, ea continuase sa-l astepte, sa-l caute si sa-l iubeasca.Eroarea i-a produs o imensa suferinta, ca un alt "pat al lui Procust" zamislit din iubire. Chiar si in perioada cand este actrita (un alt mod de a trai iluzia vietii), Alta pastreaza, in subconstient, amagirea care se numea Cellino.Asa se explica intalnirea din chiosc, dorita de Alta pentru a se intoarce in timpul fericit, prin evocare: "De ce am venit? Ca sa vorbim Cellino... de dragostea noastra... ca sa vorbim..." Tonului imnic al femeii, barbatul ii raspunde printr-o mare doza de insensibilitate, iar dorinta lui de a pleca trezeste dispretul si amaraciunea in sufletul Altei.Ea are acum revelatia uratului, dar cum nu scapase inca de himera iubirii, incearca sa-l salveze pe Cellino de mania lui Gralla.Ca orice om pedepsit de iele si ramas "lunatec", Alta are un comportament greu de explicat: isi injunghie sotul pentru a-si salva imaginea in fata lui Cellino (care o acuzase ca-l atrasese intr-o cursa).Ulterior, cuprinsa de remuscari, cere sa fie ucisa, dar nu-si impune nici un gest care sa-i arate regretul. . Evolutia cuplului Stefan - Ela, din romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboiStefan Gheorghidiu, personajul central al romanului Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu, este un intelectual care traieste cu luciditate doua experiente fundamentale de viata: Una subiectiva (iubirea fata de Ela, sotia sa, guvernata de gelozie, de obsesia ca este inselat). Este o realitate interioara care sta sub semnul timpului psihologic, al impulsurilor si presupunerilor, configurata de starile sale sufletesti; (vezi partea I a romanului);Una obiectiva (participarea la razboi, fiind combatant pe front in primul razboi mondial, in luptele din Transilvania). Este o realitate exterioara, stand sub semnul timpului cronologic, redand faptele, evenimentele, intamplarile traite direct pe front (vezi partea a II-a);Experienta tragica a razboiului are efect taumaturgic, vindecator, asupra sufletului bantuit de angoasele geloziei, deoarece drama individuala a celui inselat in iubire (Stefan Gheorghidiu) se topeste, diminuandu-si vigoarea, in drama colectiva, mult mai dureroasa, a razboiului.Evolutia cuplului Stefan - Ela o cunoastem doar din relatarile la persoAna I ale personajului principal, care stau sub semnul impresiilor de moment, desi el se straduieste sa analizeze lucid, dupa un timp, atat evenimentele, faptele Elei, care ar dovedi inselarea, cat si propriile sentimente si ganduri de atunci.Eroul rememoreaza etapele iubirii sale fata de Ela, iubirea fiind vazuta ca un ideal, aspiratie inalta a personalitatii sale. Confesiunea reinvie intamplari ale trecutului, din vremea cand inca nu era casatorit cu Ela, fiind student la filozofie. Fluxul memoriei este declansat de o discutie la popota, intre ofiteri, pe tema fidelitatii femeii (un eveniment din cronica mondena relatat in ziare - un sot care isi omorase sotia infidela fusese absolvit de vina). Evenimentele se petrec in 1916, la Piatra Craiului, cand Stefan Gheorghidiu, sublocotenent, este concentrat in vederea luptelor care vor incepe. Stefan cere o permisie de doua zile pentru a merge la Campulung, fiind chemat de sotia sa Ela, cu care se impacase de curand. Se confeseaza din acest moment lui Orisan: "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de facultate si banuiam ca ma insala". La inceput se simtea magulit de iubirea patimasa a Elei, de admiratia celor din jur.Cei doi, Ela si Stefan, erau saraci, dar o mostenire neasteptata (de la unchiul Tache Gheorghidiu) schimba incet-incet fericirea conjugala a celor doi in suparari, neintelegeri si certuri. Ela patrunde in viata mondena a Bucurestiului, agreeaza petrecerile, luxul, banii, preocupari aflate in contradictie cu idealul de feminitate al lui Stefan ("As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare " - despre bani). In timpul unei excursii la via din Odobesti cu un grup de prieteni, ea cocheteaza cu G. "vag avocat, dansator, foarte cautat de femei", revenit in tara de la Paris. in sufletul lui Stefan se aduna mereu nelinisti, indoieli, presupuneri, incertitudini. Plimbarile cu masina, asezarea la masa, gesturile, vorbele Elei, apropierea de G. provoaca senzatii dureroase in sufletul lui Stefan, care insa, se dedubleaza, isi ascunde framantarile.Nedorind sa plece de la o petrecere, Ela ramane cu G., iar Stefan duce acasa "o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara", pe care sotia lui o gaseste in patul conjugal. Dupa o perioada de despartire, cei doi se impaca (cap. Asta-i rochia albastra)Reintors din cantonamentul militar, Stefan nu-si gaseste sotia acasa, iar dimineata, cand ea vine, ii cere sa accepte divortul (cap. Intre oglinzi paralele), dar mai tarziu gaseste o scrisoare de la Anisoara, prietena ei, in care o invita sa doarma la ea. Urmeaza o alta impacare a celor doi.Dupa ce primeste permisia de a merge la Campulung, devine suspicios vazand comportamentul initm de amanta al Elei si auzindu-i rugamintea de a pune pe numele ei lirele engleze de la banca. In oras Stefan il intalneste pe G., dar comandantul regimentului il ia pe front. In tren ii povesteste o intamplare care ii amplifica gelozia. Fiind ranit, apoi spitalizat la Bucuresti, Stefan revine acasa si o gaseste pe Ela imbatranita si lipsita de farmec.Divorteaza, lasandu-i casa, banii si "tot trecutul". 11.MIHAIL SADOVEANU - Hanu-Ancutei: Cealalta Ancuta (1928) (povestire de aventuri) Mihail Sadoveanu se naste in Moldova, la Pascani, si isi face studiile gimnaziale la Falticeni, unde este coleg cu E. Lovinescu. Urmeaza apoi liceul la Iasi si incearca sa se specializeze in Drept, dar renunta destul de repede. Se stabileste la Iasi si se dedica de timpuriu scrisului, traind de pe urma acestei indeletniciri. Colaboreaza la numeroase reviste, dar cea care se potriveste cel mai bine structurii sale spirituale este Viata romaneasca, revista poporanistilor. in 1921 are deja o reputatie de scriitor si este primit in Academia Romana, iar in 1930, pe cand avea 50 de ani, Sadoveanu este sarbatorit pe plan national, ca un clasic in viata.In perioada comunista devine unul dintre cei mai adulati scriitori, iar opera sa, un mod de vehiculare a ideologiei comuniste. Ocupa functii importante si in plan cultural, si in plan politic.

34

Page 35: Opere Interbelica

Povestitor, romancier, Sadoveanu este un scriitor traditionalist si romantic.A scris opere numeroase si variate: romane istorice si de aventuri (Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi), scrieri de factura mitica (romanele Ochi de urs, Nopti de Sanziene, Creanga de aur, Baltagul), opere in care abordeaza teme sociale (povestirile Judet al sarmanilor, Bordeienii,), scrieri de elogiere a naturii privite cu ochii vanatorului sau ai pescarului (Tara de dincolo de negura, Nada florilor).Hanu-Ancutei: Cealalta Ancuta (1928) (povestire de aventuri)1.  in povestirea sadoveniana, naratorul este adeseori personajul, situat in rolul unui martor sau al unui participant activ la actiunea narata.

2.   De aceea, tonul povestirii este nostalgic, evocativ si implicat.3.   Sadoveanu scrie povestiri romantice cu personaje pitoresti si pasionale.TemaPovestirea abordeaza tema iubirii aventuroase.SubiectulCulegerea Hanu-Ancutei, subintitulata "roman", cuprinde noua povestiri puse pe seama unora dintre drumetii veniti la hanul Ancutei intr-o toamna aurie. Naratorul insusi se afla printre calatori si se situeaza in postura unui ascultator care repovesteste. El este cel care delimiteaza timpul povestirii de timpul auctorial printr-o evocare mitica a semnelor care anunta intrarea in poveste si tot el face prezentarea povestitorilor. De pilda, despre unul dintre ei spune: Statea stalp acolo, in acele zile grase si vesele, un razes strain, care mie imi era drag foarte.Intre cele noua povestiri se incadreaza si Cealalta Ancuta, o povestire de aventuri povestita de Ienache, unul dintre drumetii de la han.Povestirea debuteaza cu o evocare a vremurilor de demult, pe cand hanul apartinea mamei actualei Ancute. Ienache coropcarul (negustor ambulant) isi aminteste ca un razes pe nume Toderita Catana se indragostise de sora vornicului Bobeica, al carui slujbas era. Boierul hotaraste sa-si trimita sora, pe Varvara, la manastire, iar pe Toderita, sa-l inchida in turnul Goliei. Razesul, care fusese soldat in oastea nemteasca, scapa de arnauti si se ascunde la Hanul Ancutei. impreuna cu Ancuta pune la cale un plan pentru a o rapi pe Varvara in timp ce era dusa spre manastire. Costea Caruntu, capitanul arnautilor domnesti, este pacalit, naratorul insusi de altfel il induce in eroare, indicandu-i o directie gresita. Toderita o rapeste pe Varvara si amandoi trec in Ardeal, unde li se pierde urma.ComentariulPovestirile din culegerea Hanu-Ancutei se incadreaza in romantism si trateaza teme diverse din perspectiva unui narator implicat, de unde gradul mare de subiectivitate a scrierilor. Autorul se afla in situatia dubla de martor si de povestitor. El este cel care delimiteaza timpul naratiunii de timpul auctorial printr-o evocare mitica a semnelor care anunta intrarea in poveste si tot el face prezentarea povestitorilor. Apoi nareaza ceea ce a auzit de la comisul Ionita in toamna aurie, ca si cum s-ar intampla aievea. La randul sau, comisul reinvie timpul celeilalte Ancute. in general, in povestire sunt evocate intamplari care au fost, la care povestitorul participa afectiv.Timpul povestirii este magic, pentru ca orice reconstituire prin forta cuvantului renoveaza lumea. in povestirea Cealalta Ancuta, timpul apartine unui trecut neprecizat si devine fabulos pentru ca naratorul creeaza o intrare ceremoniala in vremea povestilor: in vremea aceea, iernile erau mai tari, verile mai imbelsugate, boierii mai darnici si era o alta eredinta-n Dumnezeu. Afirmatiile tradeaza de fapt nostalgia povestitorului la gandul ca reconstituie un timp al tineretii, care capata proportii legendare prin existenta unui timp-reper - timpul celeilalte Ancute.Cele trei niveluri ale timpului narativ (timpul autorului care evoca toamna aurie, timpul toamnei aurii in care povesteste Ienache si timpul celeilalte Ancute) creeaza impresia unui ritual. La acesta se adauga si repetitiile simbolice care apar de-a lungul povestirii.Spatiul narativ, de asemenea, este investit cu valente simbolice de catre povestitor. Este si el fabulos, pentru ca hanul situat la rascruce de drumuri, este un loc de popas, de petrecere, este ca o cetate si dateaza din timpurile de demult. Fiind un loc de trecere, se afla in permanenta primenire, populat de oameni care vin din toate sferele sociale, care au diferite varste, care au umblat prin varii locuri. in povestirea Cealalta Ancuta, spatiul naratiunii este acelasi han, intr-un alt timp, cu aproximativ aceiasi oameni. De altfel, hanul este scena pe care se perinda povestitorii, dar si locul in preajma caruia se petrec intamplarile. Este un topos, un loc instituit, prin opera lui Sadoveanu ca spatiu al povestirii romanesti.Naratorul povestirii, spre deosebire de cel al nuvelei ori al romanului, isi fixeaza relatia cu personajele prin detalii memorabile, de identificare a caracterului dominant. Astfel, Ienache, un vanzator ambulant (coropcar), il intalneste pe Toderita Catana chiar la inceputul povestirii, pe cand acesta era dus de arnauti spre inchisoare. Portretul personajului principal anticipa deznodamantul povestirii prin nota lui pozitiva: Cel prins era intru adevar om inalt si voinic - subtire la mijloc, lat in spete. Avea mustati balai si ochii negri si se uita fudul injuru-i. Era imbracat cu mintean si cu ciubote rosii cu tureatca rasfranta, ca un razes cuprins. Era cu capul gol si cu buzele sangerate sub mustati. Amanuntele care indruma cititorul catre un erou pozitiv sunt bine evidentiate: razesul are atitudine demna (e fudul), este imbracat cu haine bune, ca un om instarit (cuprins) si are o infatisare agreabila. Portretul este in acord cu sentimentele naratorului, care, initial infricosat, mai apoi devine complicele lui Toderita. Chiar de la aceasta prima intalnire, el se apropie sentimental de povestea lui Toderita, rugandu-l pe Costea Caruntu, slujbasul agiei, sa-i spuna ce a facut prizonierul, ce a hotarat boierul in privinta Varvarei si ce se va intampla cu Toderita. intrebarile sunt puse gradat, prin acest mijloc naratorul reconstituind, de fapt, intriga povestirii. Desi legatura este stabilita pe aceste temeiuri, iar personajul este pus intr-o lumina favorabila, naratorul isi ascunde cu o indaratnicie voit neconvingatoare admiratia pe care o are fata de el. Asa, de pilda, desi il ajuta sa scape de urmarire, ii acorda denotative negative, menite sa sublinieze statutul sau de fugar urmarit de oamenii stapanirii. Toderita este rau, misel, nemernic, iar amanuntele povestii lui devin blastamatiile intamplate. Mai mult, Ienache isi declara mahnirea pentru ca Toderita a scapat de pedeapsa. in contrast cu aceasta atitudine narativa, personajul apare in ipostaze aureolate: riscandu-si viata in numele iubirii, deplangand situatia lui Ienache de simpla oaie din turma, purtandu-se cu demnitate si confruntandu-se vitejeste cu oamenii agiei. Dezicerea naratorului de personaj tine de retorica populara si constituie unul dintre mijloacele de realizare a motivatiei artistice in povestire. in realitate, implicarea povestitorului este totala. El simuleaza doar dezinteresul fata de povesti. Dupa cum remarca un critic, martorul, strainul sunt povestitori mai credibili decat participantul, fiindca ei sunt, in acelasi timp, inauntru si in afara, implicati si neimplicati . Pe masura ce se deruleaza subiectul, naratorul isi seduce ascultatorii prin metode care sunt si ele specifice povestirii si mai cu seama celei romantice. Adresarea directa cu rol protocolar restabileste legatura cu ascultatorii din han si subliniaza oralitatea naratiunii. Astfel, Ienache isi alege interlocutorul si il flateaza: Asa, cinstite capitane Neculai si comise Ionita, dorind eu pedeapsa celui rau si randuiala in tara, am ajuns, nu in tarzie vreme, aicea, la HanuAncutei celei de atunci.Povestirea condenseaza faptele, iar subiectul este restrans, Sadoveanu fiind de regula preocupat de atmosfera, de stilul povestirii si mai putin de constructia evenimentului narativ, ceea ce si motiveaza faptul ca specia favorita a scriitorului ramane povestirea. PARTICULARITATI ALE TRADITIONALISMULUI IN ROMAN - Baltagul - Mihail SadoveanuTexte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: M. Sadoveanu, Baltagul, Fratii Jderi, Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda, Creanga de aur.Orientari teoreticeRecuperarea traditiei, ca dimensiune a existentei umane, a fost o componenta insemnata a multor curente si orientari ideologice si culturale, cu mentiunea ca natura traditiei, ca si locul si rolul ei in actualitatea recuperatoare sunt diferite. in cultura romaneasca, valorizarea traditiei este strans legata de romantism, in expresia sa pasoptista. in acceptiunea romantica, traditia inseamna mai cu seama forme specifice ale vietii populare, exprimand identitatea nationala, sufletul national, prin opozitie cu rationalismul universalist de sorginte renascentista, al carui ultim avatar fusese rationalismul iluminist cu modelele sale de societate rational organizata. La inceputul veacului al XX-Iea, in raport cu evolutia societatii romanesti, cu o puternica si extinsa componenta rurala, grevata de mari probleme sociale si -in Transilvania - de cea nationala, doua curente ideologice, samanatorismul si poporanismul au militat activ pentru orientarea literaturii spre tematica rurala in dimensiunea ei sociala, in cadrul poporanismului, si cea a pitorescului traditiilor si a patriarhalismului idilic, in cadrul samanatorismului. Traditionalismul interbelic, cristalizat ideologic la revista "Gandirea", este - asa cum fericit l-a definit E. Lovinescu - un samanatorism sincronizat, caci el se hraneste din angoasele moderne ale fiintei umane, care traieste un sentiment de alienare in civilizatia tehnicista si incearca sa recupereze radacinile ancestrale. Aceasta intoarcere spre primar si primordial, spre matca vietii pierdute de individualismul sofisticat si anemiant pare a opune decisiv traditionalismul modernismului. Cu toate acestea, exista cel putin doua aspecte comune celor doua directii adverse: diminuarea interesului pentru problematica sociala, cadrele vietii sociale fiind socotite prea largi si nespecifice pentru profunzimile vietii individului, in cazul modernismului, si mult prea inguste si artificioase pentru spiritualitatea colectiva, in cazul traditionalismului.

35

Page 36: Opere Interbelica

Al doilea aspect comun, derivat din primul, este interesul pentru zonele de profunzime ce se sustrag controlului rational, in traditionalismul gandirist e vorba de inconstientul colectiv in care se identifica tiparul identitatii nationale definit prin tripla legatura de sange, credinta (ortodoxie) si pamant.In planul creatiei literare, scriitorii din jurul "Gandirii" au manifestat preferinta pentru poezie, asa incat s-ar parea ca nu se poate vorbi despre un roman traditionalist. Totusi, romanele de maturitate ale lui Sadoveanu, scriitor in general ostil ideologiei gandiriste, pot fi considerate ca traditionaliste din multiple puncte de vedere. Evolutia romanului sau istoric - de la Soimii (1904) debutului, cu figurile lui de aventurieri avand cultul vitejiei razboinice si angrenati in intrigi sentimentale romantice, la Neamul Soimarestilor (1919) cu problematica lui sociala in esenta, la Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda (1929) al carui titlu indica o interpretare zodiacala, deci arhetipala a istoriei - este revelatoare. Mitul, va sustine scriitorul, este o realitate vie a vietii poporului, iar adevarul lui, contestat de un rationalism obtuz, e sacru, caci exprima ordinea Marelui Tot la care omul participa. intr-o asemenea viziune, evenimentul particular isi dezvaluie semnificatia prin raportare la tiparul mitic, iar personajele sunt roluri, individualitatea fiind doar particularul prin care se manifesta arhetipul. Traditionalismul este astfel un concept complex ce presupune depasirea tipicului, a individualului semnificand intr-un timp particular, determinat istoric. in ordinea discursului epic, in opozitie cu disolutia fabulei ce se constata in anumite romane moderniste, romanul traditionalist ii acorda un rol major.Mihail Sadoveanu: BaltagulAparut la varsta deplinei maturitati, autorul avea 50 de ani, romanul Baltagul este probabil cea mai cunoscuta opera a lui M. Sadoveanu. Simplitatea mareata a acestui mic roman consta in unificarea, in suprapunerea a doua timpuri despartite intre ele de o durata nedeterminata: cel dintai atat de indepartat, incat nici nu ingaduie identificarea lui in riguroasa numerotare cu care ne-a obisnuit istoria. Amintirea lui s-a pastrat altfel decat in documente si cronici, s-a pastrat in cantece rostite din generatie in generatie si insusi faptul acesta constituie argumentul adevarului lor tainic si esential, fara de care s-ar fi stins ca si cand n-ar fi fost niciodata. Dintre aceste cantece, Sadoveanu a ales Miorita, si el nu e singurul care a socotit aceasta balada pastoreasca ca purtatoare a unui mesaj ce defineste fiinta noastra, modul ei de a fi in lume. Al doilea timp este cel al scriitorului, intr-un inteles mai larg, contemporaneitatea, veacul al XX-lea.In chip explicit, usor de recunoscut pentru orice cititor roman, din cantecul batranesc autorul preia o intamplare petrecuta in singuratatea muntilor intre trei pastori, tovarasi de drum pe calea transhumantei. Doi dintre ei, din invidie, se hotarasc sa-l ucida pe cel de al treilea, fapta cumplita menita sa ramana pe veci ascunsa lumii, chiar si mamei care-l va cauta zadarnic intrebandu-i pe toti.Oricat de napraznica este o asemenea intamplare, ea nu are in sine nimic extraordinar, ea a fost si este posibila in orice timp, dar este in afara tuturor legilor. De aceea, autorul a putut-o plasa fara dificultate in veacul al XX-lea, intr-un spatiu riguros precizat prin denumiri geografice reale, asigurand astfel verosimilul, aparenta realitatii palpabile. insemnele contemporaneitatii se regasesc cu usurinta: exista institutii statale moderne cu functionari, posta, telegraf, iar barbatii indeobste sunt deprinsi cu scris-cititul pentru a le putea folosi. Pentru lumea pastoreasca insa toate acestea sunt ale lumii "din vale" cu care au prea putine tangente. in satul de la Tarcau, asezarea Lipanilor, stapanirea din vale se face simtita prin prezenta anuala a slujbasului care strange darile si, rar, a oamenilor legii care aresteaza vreun vinovat de incal-carea legii, care se refugiaza in codru dupa comiterea faptei, dar este obligat de rigorile iernii sa revina in sat si poate fi prins cu usurinta.Eroina acestui roman - alegere semnificativa, caci, potrivit rostului lor in tagma pastoreasca, femeile au rareori prilejul de a intra in contact cu lumea din vale - este Vitoria Lipan, nevasta de oier nu tocmai tanara, de vreme ce are doi copii mari: un flacau, Gheorghita, ce-si face ucenicia intr-ale oieritu-lui pe langa un baci batran si iscusit ce are in grija turma Lipanilor, aflata tocmai pe langa Prut, in vreme ce fata, Minodora, la varsta maritisului, stie de pe acum rosturile gospodariei aproape ca si mama ei si-i asculta cu oarecare detasare indrumarile, ajunse acum inutile, spuse pe un ton de cearta.Asa cum o stie si Mitrea, argatul cu mintea inceata care are in grija car-disorul de oi ramase in gospodarie pentru nevoile zilnice, venirea iernii e iminenta: o arata noua infatisare a Ceahlaului care se vede in zare, iar Vitoria este profund nelinistita, caci sotul ei, plecat sa neguteze oi la Dorna, nu se intorsese inca. La aceasta prea lunga absenta se adaugase si un vis tulburator, avut de curand: se facea ca Lipan, intors cu spatele, se indeparta calare spre apus trecand niste ape revarsate. Nevasta si-l apropie pe cel absent prin amintiri ale unor istorisiri cu talc spuse de Nechifor odinioara, caci mai ales acestea dadeau farmec petrecerilor cu lautari ce se incingeau de fiecare data cand se intorcea cu un castig bun de la negutarea produselor turmelor. in una din aceste istorii isi gaseste Vitoria temeiul tuturor bucuriilor si grijilor ei, caci se vorbea in ea de darul pe care Dumnezeu il facuse oierilor, candva in zorii lumii si ai timpurilor. Ajunsi la dumnezeiasca impartire cu intarziere din pricina mersului lent al turmelor, oierilor, care-i arata Atoatefacatorului greutatile unei vieti petrecute afara, in bataia arsitei, a ploilor si a vantului, nu le-a mai ramas nimic, decat sa se bucure cu ce-i al lor, gratie unei inimi usoare, dupa cum suna binecuvantarea divina. Rememorarea acestei povesti care-o putea impaca cu asteptarile obisnuite, sortite nevestelor de oier de la inceputul lumii, nu-i putea alina acum nelinistea, caci absenta era prea lunga, nu se incadra in calendarul bine stiut, tipar al rosturilor de oier ale lui Lipan. Singura veste despre cel plecat era visul pentru a carui deslusire apeleaza intai la preotul satului. Acesta insa nu socoteste visul o veste, ci un simplu "eres", dupa cum ii explica Vitoriei, utilizand acest termen carturaresc, deprins probabil la scolile din lumea "din vale". in acelasi limbaj "traduce" scrisoarea catre Gheorghita, dictata de Vitoria, care nu stia carte. Platindu-i dupa cuviinta intocmirea scrisorii, Vitoria, pe care vorbele preotului despre iminenta intoarcere a sotului n-o convinsesera, se hotaraste sa apeleze la baba Maranda, vracita si vrajitoarea satului despre care se credea ca are legaturi cu puterile infernale. in ciuda faimei ei de stapana a unor asemenea puteri, casuta babei Maranda poarta pecetea saraciei, semn deopotriva al statutului ei inferior celui al preotului si al celui de vaduva singura. Vracita ii citeste in carti intelesul visului, punand intarzierea lui Lipan in seama unei ibovnice cu ochi verzi. Desi inima ii tresare o clipa in amintirea unor mai vechi escapade ale lui Lipan, Vitoria pleaca sceptica de la baba Maranda: toate aceste femei, cate vor fi fost in calea lui Lipan, erau aidoma unui pahar de vin la o petrecere, ea era insa apa vie la care se intorcea statornic.Ramasa in acelasi intuneric al nestiintei, Vitoria spera ca la venirea lui acasa, Gheorghita sa aduca lumina unei decizii, a unui plan, dar reactia feciorului, mai degraba copilareasca decat barbateasca, este dezamagitoare. Douasprezece vineri de post negru, fara mancare si apa si intr-o mutenie desavarsita, ca un fel de moarte simbolica, marcheaza desfacerea ei de lume, o lume la ale carei ritmuri participase sarbatoreste alaturi de Lipan. Acum doar tinerii, Gheorghita si Minodora, iau parte la petrecerile innoirii crugului, caci pentru ei, dupa cum ii spune Vitoria nevarstnicului ei fiu, soarele abia acum rasare.La capatul celor douasprezece vineri de post, Vitoria, insotita de Gheorghita, se duce la Neamt, la manastire, unde pe parcursul unei nopti de veghe inlacrimata incredinteaza icoanei Sfintei Ana nelinistea si tulburarea in care se afla. Ramasa fara un raspuns limpede, Vitoria se duce in dimineata urmatoare, potrivit sfatului preotului, la prefectura, spre a sesiza autoritatile statului de disparitia lui Lipan. Acesta este un moment-cheie, caci marcheaza nasterea gandului-calauza, alaturi de hotararea neclintita de a-l urma: chiar daca icoana ramasese muta si autoritatile se aratasera binevoitoare in a incepe urmarirea, Vitoria este profund incredintata ca gandul ei e raspunsul divin la toate intrebarile in care fusese zidita ca intr-un mormant viu. Fulgii de nea ce-o lovesc in fata purtati de vant ii considera drept confirmare divina. Toate actiunile pe care le va intreprinde munteanca vor fi, potrivit modului ei de a gandi, implinire a unor porunci divine, se vor inscrie cu alte cuvinte in randuiala sacra a lumii, chiar daca vor fi cu totul altele decat cele implicate de locul si rolul ei in aceasta ordine, acela de stapana a casei si gospodariei. De altfel, intr-o prima etapa Vitoria se ocupa tocmai cu lichidarea temporara a acestei "domnii" a ei, intemeiate la casatorie. Preluand rolul celui absent, neguteaza cu vrednicie stocul de produse, pune la adapost in casa parintelui bunurile ramase, o duce pe Minodora la manastire. Feciorului ii harazeste alt rol: pune sa i se faureasca un baltag pe care preotul il va binecuvanta la marea sarbatoare a innoirii apelor, Boboteaza, data hotarata pentru plecare. Toate acestea sunt savarsite parte in vazul lumii, parte pe ascuns, asa cum va fi ea insasi pe tot parcursul calatoriei: intr-o lume cunoscuta si necunoscuta in acelasi timp. Puterea ei, ca si a apelor stapanite de luna, e vicleana.Drumul pe care-l face Vitoria in tovarasia lui Gheorghita, caruia rostul calatoriei nu-i este deloc limpede, caci tara, socoteste el, are institutii specializate pentru rezolvarea unor astfel de situatii, nu are alte repere decat urmele lasate de Lipan. Pana la Dorna - locul targului spre care pornise oierul in prag de toamna - cei doi plecati calari refac un drum strabatut frecvent de Lipan, innoptand la gazde cunoscute, iar ajunsi acolo, gasesc in condica batranului administrator neamt cea dintai noutate hotaratoare: Nechifor cumparase trei turme, cea mai mare vanzare a targului, si acceptase apoi sa vanda0  parte altor doi oieri, ajunsi prea tarziu. Plecasera apoi impreuna in urma turmelor. Drumul celor trei lasa pretutindeni amintiri, mereu aceleasi: cel cu caciula brumarie calarind un cal tintat, Nechifor, era mereu stapanit de voie buna, platind cu generozitate pe la hanuri; unul dintre tovarasii sai, cu buza de iepure, manca si mai ales bea vartos pe tacute, iar cel de-al treilea se tinea ca o umbra in preajma, fara sa-si dezvaluie firea. La Borca, unde o vantoasa neasteptata ii face sa se intoarca din cale si sa caute adapost, gasesc gazda ospitaliera la un fierar batran. Acesta nu numai ca-si aminteste de Lipan, dar pomeneste si de cainele lui, un dulau pe nume Lupu, de care stapanul nu se despartea si pe care-l hranea intai de toate chiar cu mana lui.In lumea ce se infatiseaza calatorilor mereu alta, insa familiara, Vitoria gaseste cuvinte potrivite spre a scormoni amintirile si se poarta cu necesara cuviinta cand intalnesc in cale alaie vesele celebrand un botez intai si o nunta mai apoi, caci la asemenea ocazii orice strain aflat prin preajma trebuie sa participe bucurandu-se de eveniment. Aceasta e legea locurilor din care vine si a celor pe care le strabate munteanca, ce se infatiseaza pretutindeni, spre a nu starni ganduri lacome, drept o pagubita in cautarea datornicului.De la hanul din Suha, aflat la poalele unei culmi marcata de o cruce numita "A talienilor", se indreapta spre Sabasa, dar la hanul acesta, dupa cate intelege Vitoria, ajunsesera in urma turmelor doar doi oieri, gospodari cunoscuti in partea locului avandu-si casele la Doi Meri. Convinsa ca aici e sfarsitul calatoriei sale, munteanca se hotaraste sa ramana spre a iscodi oamenii si locurile: taina disparitiei lui Lipan asteapta sa iasa la lumina.

36

Page 37: Opere Interbelica

Calatoarea isi dezvaluie acum adevarata identitate si, asociindu-si-o pe sotia hangiului ca prietena si confidenta, profita de animozitatea acesteia starnita de brusca bunastare a nevestelor celor doi, al caror nume l-a si aflat: Calistrat Bogza si Uie Cutui. Pe fata, Vitoria ii cheama pe cei doi la primaria din comuna spre a da lamuriri suplimentare cu privire la Lipan, despre care gospodarii din Doi Meri afirma ca, dupa ce le-a vandut si turmele lui, a facut cale intoarsa de la Crucea Talienilor, caci locurile de iernat, la apa Jijiei,1 s-au parut prea indepartate. Pe de alta parte, munteanca lanseaza zvonuri, insinuari care pun pe jar pe nevestele celor doi. Ele o viziteaza succesiv pe hangita, primind cu aceasta ocazie picatura de venin a vrajbei, fiindca, in ciuda opulentei, in casele tovarasilor lui Lipan nu domneste iubirea, nici armonia.Intre timp insa Vitoria revine la Suha si porneste prin sat cautand urma lui Lupu pe care-l si gaseste in curtea unui gospodar unde se pripasise flamand in iarna. Ca tot ce se petrece in aceste zile pline, aflarea dulaului este deopotriva o surpriza si implinire a unei asteptari, o bucurie amara bine stapanita. Munteanca asculta cu luare aminte istorisirea gospodarului, episod insemnat a celei mari ce se dezvaluie treptat. Lupu trece in stapanirea lui Gheorghita si cei trei strabat in doua randuri drumul pe care trecusera in toamna oierii. Chiar si in aceste locuri inalte se instalase primavara, zapezile se topisera curgand la vale si in lumina soarelui pamantul inflorea. O clipa munteanca simte in ea insasi urcand puterile tainice ale germinatiei, intelegand in acelasi timp ca pentru ea timpul infloririi apusese o data cu Lipan. Ajunsi pe culme, femeia vede nelinistea cainelui, amintindu-si deodata ca si in drumul precedent in acelasi loc daduse semn. Dezlegat din lant, Lupu paraseste drumul si se napusteste in prapastia ce se casca la marginea lui. indata la porunca mamei, Gheorghita il urmeaza, apoi ea insasi, lasandu-se sa alunece pe coasta abrupta isi gaseste feciorul in fundul rapei, cu totul coplesit, alaturi de ceea ce mai ramasese din Lipan. Capatana celui sfasiat de fiare si spalat de ape era despicata de o lovitura de baltag.In aceste conditii dramatice, Vitoria purcede indata la savarsirea celor de cuviinta pentru ca omul ei sa fie, in sfarsit, ingropat dupa datina. il lasa pe Gheorghita sa vegheze la capataiul mortului, dulaul sus la marginea drumului spre a-l pazi, iar ea porneste spre han, caci sunt multe de facut. in vreme ce munteanca pune in miscare cu mare energie pregatirile de inmormantare, Gheorghita asculta in haul singuratic sunetele nocturne ale vietii salbatice si coplesit de spaima necunoscutului se refugiaza langa dulau. Acolo il gaseste tarziu in noapte mama lui, venita cu cele necesare priveghiului, care coboara sa-si vegheze sotul pana in zori. A doua zi, pe treptele sapate in graba de un om tocmit de munteanca coboara preotul, care face slujba consacrata, si autoritatile, venite spre constatare. Reprezentantii stapanirii, constata cu neprietenoasa raceala vaduva, nu se descoperisera si nu rostisera cuvintele sacramentale in fata celui mort.Pentru inmormantarea si praznicul de pomenire, implinite cu rigoarea si belsugul cuvenit unui om care a trait cu vrednicie, se intrerupe si ancheta autoritatilor, care pricep in sfarsit intelesul vorbelor Vitoriei despre un potential martor sau, in absenta acestuia, despre hartiile doveditoare ale vanzarii facute in varf de munte, dupa cum afirmau cei doi sustinand ca se despar-tisera de Lipan la Crucea Talienilor. Pana la gasirea osemintelor care vadeaucauza mortii, aceasta demonstrare prin reducere la absurd a inconsistentei versiunii gospodarilor de la Doi Meri le aparuse oamenilor stapanirii ca o insiruire de vorbe confuze. inteleg, de asemenea, si motivul invitarii celor doi de a participa la inmormantare, invitatie pe care acestia nu puteau sa o refuze in conditiile in care vaduva se declara pe deplin convinsa de adevarul spuselor lor: urma sa aiba loc ceea ce ei numeau o confruntare cu victima. Asezarea in pamant sfintit a oierului de la Tarcau se desfasoara potrivit randuielii in prezenta unui mare numar de locuitori din partea locului. Atenta la implinirea intocmai a datinei, doar inaintea pogorarii in groapa a sicriului, Vitoria isi ingaduie manifestarea dramatica a durerii, chemandu-l pe cel savarsit cu numele lui tainic, rostit doar in clipe de intimitate, Gheorghita. Apoi isi recapata stapanirea de sine si la praznic ii indeamna pe toti sa bea si sa manance pentru pomenirea sotului ei. ii indeamna mai ales pe cei doi, singurii intre prezenti care-l cunoscusera. Stand in preajma lor si vorbindu-le mereu spre a spori presiunea de care toti sunt constienti, Vitoria il roaga pe Bogza, cel cu buza de iepure, sa-i dea baltagul pe care, ca toti oierii, acesta il are asupra sa. Neavand incotro, gospodarul i-l da, iar nevasta celui ucis, privind cu insistenta arma trecuta prin multe, istoriseste in tacerea uimita a tuturor cum anume a pierit Lipan la apus de soare, in vreme ce calarea cu gandul dus la ea. Exactitatea amanuntelor il copleseste mai ales pe ucigas, pe Bogza, caci pana la aceasta istorisire nici el nu-si daduse seama cum anume se intamplasera faptele. in afara lui Lipan nimeni, nici macar complicele lui, nu putea avea stiinta si totusi nu putea crede ca, dupa cum sustinea Vitoria, cel pierit ii povestise in noaptea cand il priveghease in rapa. Si, in vreme ce asculta cum vorbele vaduvei scot la lumina adevarul pe care-l crezuse inghitit de pustietatea locului, ucigasul simte cum creste in el o furie teribila impotriva strainei si se napusteste sa-si recupereze baltagul. Munteanca insa apuca sa-i treaca lui Gheorghita arma ucigasa. Potrivit planului chibzuit, flacaul se repede afara sa-l dezlege pe Lupu, dar se incurca in lant si este ajuns din urma de Bogza pe care-l loveste in frunte cu muchia; dulaul, care zbatandu-se isi rupsese legatura, il apuca de gat pe ucigas si cu mare dificultate satenii reusesc sa-l desprinda pentru ca oamenii legii sa-i aresteze pe faptasi. Asupra lui Bogza insa nu mai are putere decat judecata divina. Simtindu-si moartea apropiata, eliberat parca din intunericul tuturor patimilor, el isi marturiseste fapta si cere cu insistenta iertarea Vitoriei. Desi cu buzele stranse, munteanca rosteste totusi cuvintele sacramentale: "sa te ierte Dumnezeu". Desprinzandu-se apoi de toata agitatia ultimelor zile si de fapt de gandul obsesiv indreptat spre trecut, ea isi indreapta privirea spre viitor: drumurile pe care urma sa le faca in tovarasia lui Gheorghita duceau intai spre apa Jijiei spre a lua in stapanire, dupa dreptate, turmele negutate de Lipan, pentru ca apoi sa refaca gospodaria de la Magura. Randuiala din veac isi reintra in drepturi, iar cel pierit isi regaseste locul in ea prin slujbele de pomenire ce urmeaza a se tine la intervale consacrate, caci in aceasta lume viii si mortii isi au deopotriva locul si rolul in ciclica prefacere a vietii, eterna si ritmica nuntire a elementelor, simbolic figurata prin marea pereche cosmica, soarele si luna, stapanitoare a apelor, nuni ai tuturor nuntilor ce s-au pomenit vreodata.Daca exceptam personajele episodice, constatam ca Baltagul are un numar foarte redus de personaje, mai degraba ca intr-o nuvela decat ca intr-un roman. Referindu-ne, spre pilda, la satul Magura, e evident ca lumea lui e evocata prin rolurile pe care le presupune: familia, cu oierul, stapan al turmelor, puterea ocrotitoare a familiei, a bunastarii ei; sotia, stapana caminului, fiul si fiica, ucenicind sa devina la casatorie asemenea parintilor lor. Urmeaza apoi preotul si vrajitoarea, aceasta din urma cu rol mult diminuat, mai mult o relicva: fara preot, care asigura binecuvantarea randuielilor, nu se poate, in vreme ce baba Maranda este o pitoreasca aparitie singulara: in lunga sa calatorie, Vitoria nu-i va mai intalni vreo surata si nici nu va cauta.Lumea pe care o cunoaste eroina in calatorie nu este nici ea altfel prezentata, apar noi roluri, hangiul, negustorul si fierarul, insa personajele sunt caracterizate prin trasaturi generate de roluri si nu de particularitati individuale.In ceea ce priveste nou-venitii in aceasta lume, cei pe care Vitoria ii simte straini, ei sunt cei care ocupa functii oficiale, reprezentanti ai stapanirii care s-a schimbat mereu in cursul timpurilor. Schitate sumar, umoristic sau pitoresc, mereu din punctul de vedere al lumii vechi, aceste personaje au in comun indiferenta sau dispretul arogant fata de cutumele ancestrale.Personajul principal, Vitoria Lipan, prin raportare la rolurile lumii ei, se gaseste la inceputul actiunii intr-un punct critic: prin disparitia lui Nechifor ea nu mai are statutul de sotie, "apa vie" la care acesta se intorcea mereu, si nu este nici vaduva.Aceasta orientare spre figurarea lumii prin roluri, trebuie coroborata cu modificarea varstei si statutului personajelor Mioritei, de la care porneste evident si explicit - prin moto - autorul. Cel ucis la apus de soare, Nechifor, nu este un "tanar ciobanel", ci un barbat adult, cu copii mari, la o varsta apropiata deci de "apus". In cautarea lui porneste sotia, si nu maicuta. Aceste constatari reflecta o anumita particularitate a constructiei personajelor: evidentierea esentei lor supraindividuale care defineste rolul; astfel, Nechifor si Vitoria alcatuiesc cuplul binecuvantat, barbatia si feminitatea unite printr-o legatura ale carei putere si profunzime sunt determinate de temeiul in ordinea cosmica: in ordinea umana, parte a ei, cuplul reprezinta Soarele si Luna, a caror perpetua nuntire se manifesta in ciclica prefacere, ordinea sacra a lumii.Asa se explica visul vestitor al Vitoriei, o imagine alcatuita din cele doua elemente: soarele, aflat la apus, si apele revarsate.Pe acest nucleu mitic sunt grefate particularitatile individualizatoare ale celor doua personaje, putine de altfel.Vitoria Lipan este personajul principal pentru ca ea se afla initial intr-un punct critic; prin disparitia lui Lipan, statutul, locul ei in lume devine incert. Interesant la acest personaj este mai ales modul lui de a trai si intelege lumea, care nu se intemeiaza pe rationamente, ci pe intuitie. De aceea, desi initial nu intelege visul-mesaj, eroina nu da crezare nici preotului si nici babei Maranda. Ea cauta in adancul fiintei ei lumina, revelatia, raspunsul la intrebarea "ce-i de facut" si proiecteaza aceasta decizie in absolut, fara sa simta nevoia sa motiveze nici pentru sine, nici pentru ceilalti deciziile: este vorba de porunci divine pe care ea le urmeaza cu convingere nestramutata. Lui Gheorghita, care nu pricepe nici rostul drumului lor, nici motivele celorlalte hotarari, mama lui nu-i explica, probabil nici n-ar putea formula ceea ce ei i se impune ca evidenta. Asteapta ca flacaul ei sa ajunga la intelegere, ceea ce se si petrece pe cai tot atat de tainice, caci, in final, Gheorghita stie ce are de facut. Acest mod de a intelege, profund legat de radacinile fiintei, se materializeaza in imagini, de aceea la praznicul de inmormantare eroina nu explica moartea lui Lipan, ci-i spune povestea. Pe parcursul lungii sale calatorii, eroina dovedeste o tarie exemplara concentrata exclusiv asupra reconstituirii drumului lui Lipan. Din sedimentele memoriei, intrebarile ei, aidoma apei, scot la lumina imagini care i-l fac mereu prezent si totusi departat, pana cand il gaseste cu adevarat in fundul prapastiei si i se arata din nou in vis. ingropandu-l in pamant sfintit dupa datina ea il reintegreaza in randuiala umana, reface intr-un fel cuplul, confirmandu-si numele, Vitoria - forma popular-arhaica a latinescului Victoria - insemnand "cea

37

Page 38: Opere Interbelica

care invinge". Nechifor Lipan, personaj a carui figura se reconstituie din amintiri, cu alte cuvinte din trasaturi memorabile si memorate, dincolo de infatisarea voiniceasca emanand forta barbateasca, este un oier priceput, in stare sa asigure gospodariei sale sporul si belsugul. Dupa cuvantul povestii, are o inima ca rupta din soare, raspandind injurai sau bucuria. Accepta sa vanda o parte din oile negutate celor doi, ajunsi prea tarziu, iar pe drumul strabatut staruie in amintire prin petrecerile lui, tot asa cum la Magura sosirea lui aduce indata la crasma lautarii, caci in asemenea ocazii de impartasire a bucuriei, cantecul si vorba de duh sunt la mare pretuire. Numele lui, alcatuit din doua radacini grecesti, inseamna "purtator de victorie", confirmandu-se astfel calitatea de cuplu exponential a celor doi.Cei doi ucigasi, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, sunt prin anumite aspecte reversul tovarasului lor de drum. Caracteristica lor este evidentiata printr-un detaliu simbolic al infatisarii lui Bogza: despicatura buzei care lasa sa se vada dintii devoratori. Celalalt gospodar de la Doi Meri e mereu tacut ca intunericul in care se ascunde. in acelasi raport de opozitie cu Lipanii se afla si cuplurile lor in care nici proaspata si neasteptata bogatie nu aduce bucuria.Intamplarile ce constituie materialul epic al romanului, de la crima invaluita in intuneric si pana la aducerea ei la lumina, se desfasoara pe o secventa temporala analoaga din crugul anului: de la sfarsitul toamnei, cand puterea luminii e dominata de intuneric si apele ingheata oprind ciclul vietii, pana la triumful primaverii, cand lumina solara dezgheata apele, reinnoind germinatia. Nu altfel se petrec schimbarile in familia Lipanilor, unde Gheorghita s-a confirmat ca purtator de baltag invingandu-l pe Bogza, iar sora lui, Mino-dora, va fi scoasa din amorteala manastirii, in vederea nuntii.Valoarea simbolica de insemn al puterii a baltagului este evidentiata prin modul de desfasurare a confruntarii finale, cand ucigasul este deposedat de el prin viclenie de catre Vitoria, pentru ca inca foarte tanarul Gheorghita insotit de cainele celui mort sa-l infrunte, restabilind echilibrul, dupa dreptate. in lumea evocata in roman, "a trai dupa dreptate" este un comandament suprem si atotcuprinzator ce se aplica nu numai domeniului moral, ci tuturor aspectelor vietii desfasurate conform randuielii, adica dupa datina.FRATII JDERI - ROMANUL ISTORIC - PLAN DE IDEI - rezumat.  Incadrare: Se inscrie in romanul istoric sadovenian, alaturi de: "Creanga de aur", "Zodia Cancerului sau Vremea Ducai Voda", "Nicoara Potcoava" s.a.-  Viziunea asupra istoriei este eroica si legendara.-  Caracterul epopeic..  Tema: Evocarea anilor de glorie din domnia lui Stefan cel Mare - timp fast in care Moldova traieste o varsta de aur..  Titlul, cu rezonante epopeice, se refera la cei cinci feciori ai comisului Manole Par-Negru (poreclit Jder)..  Structura:Trilogia "Fratii Jderi" este alcatuita din volumele: "Ucenicia lui Ionut" (1935), "Izvorul Alb" (1936) si "Oamenii Mariei Sale" (1942). - Cele 47 de capitole au titluri semnificative..  Universul operei1.  Spatiul actiunii: Moldova - tara in care toponimice ca Lipnic sau Podul inalt apartin unei geografii sacre.2.  Timpul actiunii: anii 1469-1475.3.  Momente:         a) Volumul I:-  in ziua de inaltare, Stefan cel Mare vine la hramul Manastirii Neamt.-  Norodul si clericii il intampina cu dragoste si cu respect.- AlexAndrei (fiul voievodului) devine frate de cruce cu Ionut Jder (mezinul comisului Manole).-  Cei doi tineri isi vor face "ucenicia" in mestesugul armelor.-  Nestiuti de Voda, ei merg in Tara de Sus, la gingasa jupanita Nasta.-  Intrand in Moldova, tatarii sunt nimiciti la Lipnic, unde Jderii il prind pe chiar fiul lui Mamac-Han. -  Executarea acestuia atrage o noua navalire, cu mare prada de moldoveni luati ca robi.-  Rapita de tatari, Nasta se arunca in Dunare.-  Ionut o cauta zadarnic, in raiaua turceasca, de unde il salveaza fratii sai.-  Volumul I - "poemul intaiei dragoste juvenile" (Calinescu).b) Volumul al II-lea-  Un cutremur zguduie cetatea de scaun (Suceava) si in tara bantuie seceta.-  Stefan cel Mare organizeaza o vanatoare in locul numit "Izvorul Alb". -  "Vanatul" urmarit era un zimbru, avand, ca si in mit, rolul de calauza.-  Acesta urma sa-l conduca pe Voda la chilia unui pustnic, care proorocea viitorul.-  Pustnicul murise, dar voievodul are un vis care prevestea razboiul cu turcii.-  Din ratiuni de stat, voievodul o cere de sotie pe Maria de Mangop - "imparatita" de vita bizantina.-  Ceremonialul primirii acesteia are fastul marilor curti europene.-  Simion (cel mai mare dintre fratii Jderi) se indragosteste de Marusca (fiica tainuita a domnitorului).-  Rapita de fiul unui boier, Marusca este dusa in Polonia.-  Fratii Jderi trec granita si il ucid pe rapitor.-  Acasa, la Timis (langa Suceava), Jderii se pregatesc de nunta.Volumul al II-lea este un "poem al dragostei matrimoniale" (Calinescu). c) Volumul al III-lea-  Stefan cel Mare se lupta cu Radu-Voda (domnul Munteniei, prieten al turcilor).-  Sotia si fiica voievodului vecin sunt luate ca zalog.-  Stefan cel Mare isi stabileste tabara la Vaslui, pregatind razboiul cu otomanii.-  La Timis, se naste fiul lui Simion.-  in ianuarie 1475, are loc lupta de la Podul inalt.-  in aceasta inclestare cad: Manole Par-Negru si fiul sau, Simion, Nechifor Caliman si fiul sau, Samoila si multi alti viteji.-  Victoria lui Stefan cel Mare este coplesitoare.Creanga de aur - Mihail SadoveanuRomanul lui Sadoveanu cu cele mai profunde semnificatii mitice este "Creanga de aur" (1933), "povestire filozofica", "scrisoare persana", roman istoric "absorbit in structura parabolei" (Nicolae Manolescu). Mihail Sadoveanu prezinta vremea arhaica, a magilor care continua initierea in tainele lumii: Kesarion Breb, al treizeci si treilea Decheneu, este trimis la. Memfis si apoi la Bizant pentru a se initia in tainele ezoterice ale egiptenilor si a afla noua credinta, crestina. El poposeste in casa preacuviosului Filaret si a Teosvei, bunica Mariei. Cu timpul, un puternic sentiment de dragoste il va lega de Maria. Kesarion Breb are, in lumea profana, o serie de noi deprinderi: citeste pe buze de la departare, descifreaza gandurile oamenilor cu usurinta, citeste semnele viitorului. Dragostea lui tainuita, Maria, e sortita imparatului Constantin, depravat de felul lui, care se casatoreste cu ea prin vointa statala.Personajele lui Sadoveanu sunt tipice pentru constructia unui spatiu arhaizant, a unei "lumi dincolo de lume": tarani, pescari, padurari, vanatori, haiduci, lotri, morari etc. Toate aceste personaje se retrag in fata amenintarii civilizatiei, incearca sa-i supravietuiasca si sa pastreze vechile norme de convietuire. Calugarii reprezinta o galerie tipica de personaje ale lui Mihail Sadoveanu. Se poate aminti, in felul acesta, de staretul din "Vremuri de bejenie" (1907), de parintele Ioanaftan din "Peste munte" (1908), de schivnicul din "Fratii Jderi", catre care se indreapta Stefan cel Mare pentru a cere sfat la vremuri de primejdie. Sihastria acestuia, aducand aminte de inteleptii polistai, care puteau citi gandurile interlocutorilor, din perioada dacoromana, nu poate fi ghicita decat dupa urmele bourului care duce hrana pustnicului, gest simbolic, care-l apropie de preotii daci de altadata, cunoscand taina animalelor, a energiei vii si a imortalizarii. in "Creanga de aur" se contureaza un alt tip de schivnic, al treizeci si doilea Decheneu, "prorocul cel batran", care sta in "muntele ascuns", ca si magii eminescieni (din "Strigoii" si "Memento mori", de pilda), unde oficiaza un ritual cunoscut doar de el si de ucenicii sai. Preotul pagan este adus in lumea de jos de catre ucenici si oficiaza acolo un intreg ritual in fata multimii stranse: "se arata si inalta bratele, binecuvantand pe pamanteni si jertfele lor depuse la altar". Ceremonia urmeaza vechi traditii si date calendaristice, desfasurandu-se in zodia Racului, iar pustnicul pare sa aminteasca de un oficiant al unui zeu teluric, pentru ca da sfaturi oamenilor despre cultivarea pamantului, cresterea vitelor, vindecarea bolilor. Puterea sa se manifesta in sfera spirituala, iar oamenii care-l

38

Page 39: Opere Interbelica

intalnesc raman contaminati de un anumit elan mistic. Traditiile aduc aminte de zei ai pamantului, de zeul Sabazios si de ospetele bogate ale celtilor. in modul acesta, prin religia pagana, omul devine mai aproape de creator, iar Mihail Sadoveanu incearca sa demonstreze ca religia noua, prin interdictia teluricului, il departeaza pe om de pamantesc, creand astfel chiar tentatia fructului oprit. Drumul lui Kesarion Breb la Bizant, un taram nou crestinat, este unul de initiere, dar se poate observa regretul avut de scriitor fata de vechea religie, mult mai apropiata de firea pamanteasca. Praznicurile si ospaturile tinute de oameni, dupa aparitia prorocului celui batran, reinvie sarbatori indepartate, ritualuri stravechi, cu un mare impact asupra omului de rand, devenind adevarate "sarbatori eleusine". Religia cea noua este simtita de proroc ca o prelungire a celei vechi, omul percepand insa altfel divinitatea: "Mi-ati vorbit de legea noua catre care noroadele se indreapta, dar sub cuvintele ei proaspate, eu vad aceleasi semne vechi, caci Domnul Dumnezeu are o mie de nume si o mie de forme. Noi putem ramane aici pana la sfarsitul timpului; iar preotilor nostri, carora li se cer alte vorbe pentru acelasi lucru, le dam sfat sa se plece stapanirii. Slujesc pe acelasi Dumnezeu." Unitatea religiilor este un fapt demonstrat, pentru ca adevarul absolut este unul singur: "Adevarul e unul, ca si Soarele. Cum fiecare din noi e susceptibil de a primi din el numai o parte, nimeni nu poate fi in posesia adevarului absolut, nimeni nu-i in eroarea absoluta."

Un personaj-narator este episcopul Platon de Saukkoudion, "slab, mohorat si cu nas lung ca o pasare Ibsi a smarcurilor Nilului". El este un "cuvios batran monah", care il initiaza pe Breb in tainele coruptiei imparatiei Bizantului, asupra careia actioneaza fortele "demonului zavistiei", al "lacomiei de argint", al "nedreptatii si silei", toate generand putreziciunea sufleteasca. Preotul dezvaluie caracteristicile spatiului in care se misca, lipsit de orice valori morale: "Cand ies dintr-un pustiu intru care slujesc, sufletul meu plange." Episcopul se distinge printr-o imagine aproape dematerializata, fara un efect asupra moravurilor din epoca. Un alt preot este Filaret de la Amnia, care intelege ca raul nu poate fi starpit prin vorbe, folosind in loc fapta si principiul filotimiei. El traieste in Amnia de patruzeci de ani si a strans o avere considerabila, pe care o daruieste, la "un semn al lui Dumnezeu", saracilor: "Cei multi, saraci si prosti, sunt sarea pamantului; pe acestia ii asupresc puterile lumii; marile, muntii si raurile nu le-ar putea da cat se cuvine." insa omul se insala in gestul sau, cersetorii si saracii inventand fel de fel de pretexte pentru a-i smulge o parte din averea agonisita. Filotomia de care da dovada este absolut inutila, el creand o serie de situatii ce scapa de sub controlul moralei crestine.Kesarion Breb este un mag venit din alte vremuri, un practicant al ezoterismului, ajuns in tara coruptiei, unde totusi personajele se opun acesteia. El este numit de autor "monahul cel sprinten si inalt" si atrage atentia prin ochii sai puternici, de o culoare intensa, prevestind tarii uranice. Personajul este cuprins de puternice nelinisti, care facusera sa-i apara pe frunte semnul divin, "trei linii in chip de triunghi". Eroul poarta "strai alb incins cu colan subtire de argint, insa fara nici o alta podoaba", avand in picioare "cnemide, iar manicile hainelor erau largi ", si este insotit de Constandin, "omul acela mare si pletos cu infatisare de dulau ciobanesc". Slujitorul se aseamana cu Ursus, din "Quo vadis" de Sienkiewicz, si este un adevarat urias, din alte vremuri, "gata sa rupa cu mainile falcile fiarelor ". Cel mai mare din neamul Brebilor era trimis sa slujeasca lui Dumnezeu si acest lucru il face si Breb, care, in plus, studiaza sapte ani secretele piramidelor. Personajul este admirat de "multe femei" care "il urmareau cu mirare din pridvoare ori din unghiuri de ziduri asemuind trufia lui cu a unui leu balan de Libia si dorind sa-l auda vorbind si mangaind cu mainile lui albe. Ele banuiau la acest barbat puternic o voce grava si o mangaiere moale. incercau sa-i zambeasca, dar inghetau sub lovitura grea a ochiului lui verde, care trecea numai asupra lor, fara a le descoperi." Breb, magul, este un "copil al pamantului si al cerului sau", care, ajungand la hanul lui Agatocle, cere pentru el "un ou si o ulcica de lapte" si pentru Constandin o halca mare de carne. Personajul poate citi gandurile oamenilor, de aceea i se atribuie "puteri imprumutate de la Demon ". Breb este si un martor al noii religii, de care trebuie sa dea socoteala maestrului: "Dupa cum mi-a fost porunca, am cercetat pe rand toate locurile cetatii, de la palat pana la colibe. La acestea din urma numai am cunoscut lacrimile fara nici un amestec de rautate... Caci acolo unde s-au adunat bunurile si puterea, stau demonii lacomiei, ai zavistiei, ai minciunii. Acolo oamenii se pleaca legii imparatului si legii lui Dumnezeu, insa cu viclenie, alcatuindu-si dobanda pentru pofte si patimi". Dacismul scriitorului atesta, ca si la Eminescu, superioritatea religiei vechi fata de cea noua. Creanga de aur devine un obiect totemic, cu puteri magice, rasfrant in toate epocile istorice.Capitolul VIII are titlul "Aici Kesarion Breb afla bucuriile cuviosului Filaret si ale doamnei Teosva, precum si o bucurie a sa proprie". in casa lui Filaret se afla o multime de covoare si matasuri si de icoane de pret. Strainul poarta cu sine o carte de la Sakkoudion, care-i apartine lui Platon, iar in ea este scris "Supune-te acestui intelept egiptean", desi egiptenii nu au ochii verzi si pielea alba: "Suni. mai intunecosi decai oamenii din Paflagonia si Bithynia." Oaspetele isi declina identitatea, spunand ca nu este egiptean, vine din Dacia, dar s-a nascut in Egipt pentru a doua oara. Gazda se rusineaza de putinatatea hranei sale, aducandu-si aminte ca in vremurile de aur masa ii era mult mai imbelsugata. Dar oaspetele nu doreste mancarea, dimpotriva, vrea sa observe bogatia spirituala si pruncii gazdelor. Femeia este o batrana "nalta, dreapta si frumoasa, cu sprancenele inca negre", motiv pentru care Breb constata demitizarea vechilor credinte: "De cand au iesit credinti noua in lume, cugeta Breb, au imbatranit zeitele." Batrana il va conduce pe oaspete la chilia ei, voind "sa-i dea stiri despre Maica Domnului, de la sfanta manastire Sakkoudion". Pentru batrana, regretul tineretii se observa cand o priveste pe Maria, cu "parul negru si greu, ochi mari adumbriti de gene lungi. Rotunzimea obrazului era delicata si a soldului deplina". Capitolul IX, "Aici se petrec lucrurile ca in vremea de demult a basmelor mamei", coboara meditatia asupra lumii si mai mult pe scara timpului, in spatii care ies in afara curgerii acestuia. Cautarea miresei harazite in chip legendar imparatului Constantin, ca in aflarea condurului Cenusaresei, se intinde la nesfarsit, intr-o lume plina de tinuturi fabuloase: "A ajuns pana la barbarii de dincolo de muntele Em si pana la noroadele de la Carpati vestea-poveste ca imparatia cauta sotie pentru feciorul Vasilisei Irina, care va ajunge curand sa fie singur vasilevs". Povestile despre aceste locuri sunt spuse de "oameni cu plete zbarlite, mirosind a duhori si pulbere", care vorbesc despre palate situate intre mari. Solii imparatesti cauta o doamna a lumii, printre "boieri imbracati cu blani scumpe" si cautarea este platita cu bani: "Cine nu poate raspunde primeste un ban de arama; cine raspunde primeste un galban s-un strai de matasa." Cautarea miresei se inscrie intr-un orizont fabulos: condurul trebuie sa se potriveasca unei fete, nu neaparat crescuta in casele boieresti, unde averea dusese la degenerare, la degradarea trupului si a spiritului. in acest scop insolit se aleg douazeci de fete tinere care, "cazute din inaltime, n-ar fi fost vrednice decat de moarte, si de monahie". Ritualul examinarii si alegerii fetelor, cu tot fastul lumii orientale, are loc "la palatul Hieria, pe tarmul asiatic al Bosforului, copilele fiind primite intr-o sala mozaicata, cu semnele imparatesti. Maria din Amnia incearca sa faca un legamant pentru celelalte fecioare: aleasa trebuie sa le ajute pe celelalte, sa ,nu le uite dupa ce va ajunge imparateasa. Un personaj care atrage atentia este Stavrikie, care le cerceteaza pe fiecare cu un ochi rece, ca pe o marfa de pret. Ba chiar le rosteste si stihuri. Fata batranului Filaret va cere "o punga cu banuti de argint pentru bunicul meu, ca sa aiba cu ce mangaia pe sarmani". A doua zi, aleasa ca sotie este "nepoata cuviosului batran de la Amnia", iar fala este mare, ca a oricarui imparat bizantin: "Barcile imparatesti, asternute cu covoare si purpuri, adusera de la Hieria la Augusteon pe fecioare. Intrand in gradinile cele mai dinauntru, trecusera una cate una intre hadambi, si intre muti, pe sub platani si chiparosi, suind trepte intr-un cerdac incununat de flori. Acolo, la fereastra deschisa, dupa o perdea de apa care curgea de sus, imparateasa cu feciorul ei stateau privind, judecand trupurile, obrazurile si umbletul. Cu adanca inchinaciune, Stavrikie atrase luare-aminte slavitei Vasilise ca se apropie acea al carei chip l-a vadit Maica Domnului, in visul preasfintitului Platon. Era prin urmare un dar al cerului. Era o armonie mladioasa. Era un cantec al mersului. Erau ochi plini de adancimea placerilor. Constantin cunoscu si el ca aceasta trebuie sa fie aleasa si o dori numaidecat, ca pe o jucarie." Mai tarziu, magul este chemat sa regleze neintelegerile dintre Maria si imparat, el fiind considerat cauza care le provocase. Iubirea dintre cei doi se transforma astfel intr-o poveste de dragoste eterna, dincolo de "amagirea ce se numeste trup". Atemporalitatea "crengii de aur" rezida tocmai din aceasta proiectie a povestii pe un fond peren, existent acolo, intr-un background, din cele mai vechi timpuri.

39

Page 40: Opere Interbelica

12. COMENTARIU - Enigma Otiliei G. Calinescu (1899-1965) a fost Ganditorul deplin al spiritualitatii romanesti, iar geniul sau s-a manifestat in toate domeniile legate de arta cuvantului: istoria literaturii, critica literara, estetica, roman, poezie, teatru, publicistica."Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941) este o lucrare monumentala, viziune exhaustiva asupra evolutiei literaturii noastre, de la primele ei manifestari si pana la data aparitiei cartii; "Viata lui Mihai Eminescu" (1932) este o biografie literara si portret al geniului, alcatuita in cadente de poem epic; "Opera lui Mihai Eminescu" (1934-1936) este un studiu sistematic asupra operei eminesciene (incluzand si postumele). De asemenea, G. Calinescu a mai scris monografii inchinate unor scriitori romani (I. Creanga, V. Alecsandri, N. Filimon), studii de literatura universala, studii de estetica. Creatia literara a lui G. Calinescu include toate cele trei mari ramuri: poezia (volumele: "Poezii" - 1937 s\ "Lauda lucrurilor" - 1963), proza (romanele: "Cartea nuntii" - 1933, "Enigma Otiliei" 1938, "Bietul Ioanide" - 1953, "Scrinul negru" - 1960) si dramaturgia ("Sun sau Calea netulburata" - 1943, "Ludovic al XlX-lea" - 1964)."Enigma Otiliei" este o mare panza rupta din viata, roman :adin incadrat in formula realismului clasic, cu accente romantice si chiar moderniste.  Tema romanului o constituie soarta cuplului adamic, de inocenti (cum scria N. Balota), in interiorul unei lumi aflate in disolutie.   Titlul initial al romanului a fost "Parintii Otiliei". Acesta ar fi sugerat felul in care personajele antrenate in actiune au grija de viitorul Otiliei.La sugestia editorului, titlul a devenit "Enigma Otiliei" formulare care reliefeaza misterul si ambiguitatea personajului central.Sortita sa oscileze "intre da s nu, intre solar si mister, intre real si utopic [...] inscriindu-se simultan in eternul feminin si in clipa" (C.Ciopraga), Otilia ramane, pana la sfarsit, o fiinta enigmatica.Structura:

Romanul este alcatuit din douazeci de capitole, numerotate cu cifre romane si fara titluri.Actiunea incepe in iulie 1909 si se incheie dupa mai mult de zece ani (dintre care, ultimii sunt rezumati in doar doua pagini).Cuvintele: "Aici nu sta nimeni" care incheie romanul constituie o repetare a cuvintelor pe care mos Costache le rostise la inceputul actiunii; descrierea casei lui Giurgiuveanu (cu care incepe opera) este reluata in final, cu deosebirea ca, acum, aspectul ei paraginit sugereaza moartea lucrurilor.Actiunea se desfasoara cronologic si cuprinde doua planuri:  Drumul formarii ca intelectual a tanarului Felix Sima.  Stradania rudelor lui Costache Giurgiuveanu de a intra in posesia averii (mostenirii) acestuia.Ambele planuri au ca fundal viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea. Universul opereiActiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu.Timpul si spatiul actiunii sunt fixate inca din incipitul romanului: "intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909, cu putin inainte de orele zece, un tanar de vreo optsprezece ani, imbracat in uniforma de licean, intra in strada Antim..." Autorul descrie, la modul balzacian, casa lui mos Costache - spatiul in care Felix se va forma ca intelectual, dar si spatiul in care se vor naste iubirea, speranta si incertitudinile sale legate de frumoasa si misterioasa Otilia.Totodata, casa veche, cu ornamentatii ieftine si de prost gust, reprezinta "scena" pe care va defila o galerie de figuri grotesti, antrenate intr-un "spectacol" caricatural. Pe masura ce se deruleaza momentele actiunii, "mastile" ies la iveala in fata tanarului Felix (personaj-martor la acest "balci al desertaciunilor").Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise ti tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de Medicina.Primit in batrAna casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. Alcatuita din doua ramuri, fai milia lui Costache este reprezentativa pentru burghezia bucu-resteAna a inceputului de secol: autorul descrie cadrul material al existentei (case, interioare), relatiile familiale si sociale, jocul de interese (care au ca mobil banii), infatisarea oamenilor, aspecte ale Bucurestiului de atunci. Toate aceste aspecte l-au determinat pe criticul Pompiliu Constantinescu sa considere ca romanul este "o fresca din viata burgheziei bucu-restene". In familia lui Giurgiuveanu, pe treapta cea mai inalta a varstei se afla mos Costache, si sora sa Aglae Tulea.Cel dintai traieste in casa din strada Antim, alaturi de fiica sa vitrega - Otilia Marculescu (pe care o iubeste sincer) si pandit cu rautate, din curtea alaturata, de familia Aglaei.Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar teama de Aglae si propria avaritie il impiedica; in compensatie, decide sa-i lase fetei o casa (ridicata, evident, cu cheltuieli cat mai mici). in acest scop, isi procura materiale ramase de la demolari, pe care le depoziteaza in curte, apoi le muta in casa (punand in primejdie vechea cladire).Din pricina efortului, Costache este lovit de apoplexie, prilej pentru familia Aglaei de a ocupa "militareste" casa, in asteptarea decesului.Batranul insa nu moare acum (ba trece chiar printr-un scurt episod "conjugal") recapatandu-si sanatatea, desi Stanica Ratiu (ginerele Aglaei) incearca sa-l sperie cu scopul de a afla unde-si tine banii.De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol, mosier bogat si fin, indragostit de Otilia; de dragul acestui sentiment (pe jumatate patern, pe jumatate viril) si al serilor petrecute, la joc de carti, in casa lui Giurgiuveanu, Pascalopol accepta prezenta intregului clan.Cealalta ramura a familiei este condusa ferm de Aglae (al carei sot - Simion Tulea - este un fel de "anexa" ciudata, prelungita in mezinul familiei - Titi - la fel de ciudat). Si, cum tatal era maniac (ii placea sa brodeze, inainte de a fi dus la ospiciu), nici Aurica (una dintre cele doua fiice ale Aglaei) nu este altfel; deosebirea consta doar in "obiectul" maniei: casatoria. Singura care "se salveaza" este Olimpia (casatorita cu Stanica), a carei placiditate va fi folosita, mai tarziu, ca pretext de divort.In aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile lui Felix.Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub saltea, provocand moartea batranului.Dupa o noapte casta (petrecuta in camera lui Felix), Otilia (a carei infiere nu fusese legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a casatorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare enigma.Finalul romanului aduce imaginea aceleiasi case, vazuta de acelasi Felix, dupa mai multi ani: " Casa lui mos Costache era leproasa, innegrita. Poarta era tinuta cu un lant si curtea toata napadita de scaieti (...) I se paru ca teasta lucioasa a lui mos Costache apare la usa si vechile lui vorbe ii rasunara limpede la ureche: «Aici nu sta nimeni!»"Aceasta imagine dezolanta naste un sentiment de melancolie: spatiul iubirii lunecase in moarte, iar cel care fusese izgonit din Paradis, il regasea acum sarac si devastat.Personajele alcatuiesc o tipologie bogata: Avarul (Costache Giurgiuveanu), Arivistul (Stanica Ratiu), "Baba absoluta..." (Aglae Tulea), Maniacul (Simion Tulea), Maniacul in devenire (Titi Tulea), Fata batrAna (Aurica), Femeia placida (Olimpia).Acestia sunt antrenati in principalul conflict al romanului: lupta pentru mostenirea averii lui Costache.Din cealalta grupa fac parte Felix si Pascalopol, conflictul dintre ei fiind secundar si avand ca obiect iubirea Otiliei (conflict erotic).Fiecare personaj este caracterizat prin mai multe mijloace si releva un portret in miscare aflat sub tirania timpului.Otilia Marculescu este personajul eponim al romanului, prin intermediul caruia autorul exemplifica universalul.Din ce limpezimi ale trecutului stins se va fi inchegat, in mintea autorului, chipul suav al Otiliei?Se intretaiase, de mult, pe "ulita copilariei", cu o alta Otilie (care ii era ruda); mai tarziu, i s-a nascut in suflet chipul Otiliei din roman: "in multitudinea imaginilor suave ale femeii, una, imprecisa, fireste, domina: fata cu parul ca un fum, exuberanta si reflexiva, culta, nebunatica, serioasa, meditativa, muzicanta (si Otilia copilariei canta la pian, Dumnezeu stie cum). Ori de cate ori admiratia mea a inregistrat o fiinta feminina, in ea era un minimum de Otilie".Romanul incepe si se incheie cu cate o imagine a Otiliei (reconstituita de personajul - martor Felix Sima).Prima Otilie (cea vie) ii arata tanarului sosit in strada Antim " un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand peste umeri" si ii intinde cu franchete "un brat gol si delicat"; ultima Otilie (cea din fotografia pe care Pascalopol i-o arata lui Felix, in tren), este imaginea neinsufletita a unei doamne frumoase, cu linii fine, dar care nu mai era Otilia de altadata, isi pierduse inefabilul. Vraja se risipise in curgerea vremii, iar timpul magic ramasese doar in cuvintele fetei de alta data: "Noi nu traim decat cinci-sase ani!"Intre cele doua momente se incheaga chipul Otiliei: faptura apartinand vietii si visului adolescentin, imaginea fetei este inconjurata, permanent, de o aura

40

Page 41: Opere Interbelica

misterioasa, este pusa sub semnul tainei, pentru fiecare tanar, fata pe care a iubit-o la optsprezece ani, ramanand o enigma.In fiecare pagina a romanului, se simte prezenta suava si invaluitoare a acestei fapturi gingase - amestec de exuberanta si seriozitate, nebunateca si nestatornica asemeni trecatoarei tinereti: alergand prin gradina, catarandu-se pe stogurile de fan de la mosia lui Pascalopol, sau revarsandu-si prea plinul sufletesc in acordurile tumultuoase ale pianului, Otilia reprezinta insasi feminitatea.Din aceasta trasatura deriva gustul ei pentru lux, placerea calatoriilor, capriciile marunte si chiar o anume doza de irational (la fel de fermecator) in atitudini si comportament ("imi vine uneori sa alerg (...) sa zbor (...). Vrei sa fugim? Hai sa fugim!").Tot din feminitate se naste abilitatea cu care Otilia evolueaza intre iubirea platonica, aproape mistica a lui Felix si cea potolit-crepusculara a lui Pascalopol.Toti cei din jur (inclusiv mos Costache) sunt subjugati de aceasta feminitate debordanta si invaluitoare si cauta sa-i faca pe plac Otiliei.Total dezinteresata de banii si de averea lui Giurgiuveanu, sincera si sensibila la suferinta (scena atacului cerebral pe care-l are Costache), Otilia are un suflet de artista, traind uneori lent, alteori intens, asa cum canta la pian.Eroina lirica de mare clasa, capabila de sentimente profunde si alese, uitand si iertand raul, daruindu-le celor din jur lucrurile si zambetul ei, Otilia reprezinta, pentru Felix, " un factor feminin care-i lipsise". Conventia vietii privita ca un joc este doar aparenta: esen-tialmente, Otilia este inteligenta, profunda si responsabila: dupa noaptea pura a logodnei lor mistice, Otilia dezvaluie, in scrisoarea catre Felix, motivul plecarii ei: teama de a nu fi "o dragoste nepotrivita pentru marele lui viitor". Ca si in lirica eminesciAna a visului de iubire, cei doi tineri s-au intalnit, o clipa, in inalt, ca doua pasari albe care se despart apoi, zburand pe traiectorii diferite.Lasandu-si iubitul "cufundat in stele", adica in lumea Ideii si a stiintei, Otilia va deveni o "Floare albastra" pierduta in departarea amintirii si o "dulce minune" a mitului tineretii.Felix Sima este cel de al doilea membru al cuplului adamic (alaturi de Otilia), "cazut" in "Casa cu molii" din strada Antim, intr-o seara de iulie a anului 1909.

Portretul pe care autorul i-l face in deschiderea romanului este acela al unui tanar in uniforma neagra, cu fata "juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau pe sub sapca, dar culoarea maslinie a obrazului si taietura elinica a nasului corectau printr-o nota voluntara intaia impresie." Orfan (ca si Otilia), tanarul vede in aceasta un factor feminin care-i lipsise si care reunea functia materna cu aceea erotica.Suflet cast si lipsit de ascunzisuri, Felix traieste, la modul romantic, iubirea pentru Otilia, fara a indrazni sa i-o marturiseasca: "Se inchidea in odaie cu o fotografie a fetei si se lasa in voia visarii. O cuprindea de maini, o tragea spre el, isi apropia buzele de urechea ei si-i soptea indefinit: «Te iubesc, te iubesc, te iubesc»". Crescuta din minunatul vis adolescentin, iubirea devine suferinta "dureros de dulce", in care mahnirea, incertitudinea, amaraciunea, dezamagirea se impletesc cu iluzia fericirii.Astfel, daca o discutie sau o plimbare cu Otilia sunt nascatoare de sperante, in schimb, vizita la mosia lui Pascalopol sau excursia pe care cei doi o fac la Paris, nasc dureroase nedumeriri.Felix fiind personaj-martor si actor, intreaga desfasurare a actiunii este axata pe schimbatoarea psihologie a acestui adolescent aflat in epoca formarii sale.Ambitios, inteligent si muncitor, Felix il reprezinta pe intelectualul autentic, situat deasupra omului comun. Aceasta detasare de lumea profesionistilor obisnuiti apare inca din facultate si se va vadi in cariera stralucita de mai tarziu: "Dupa incheierea pacii, fu aproape numaidecat profesor universitar, specialist cunoscut, autor\ de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi". Coborat, ca Luceafarul, in lumea efemera, el se intoarce in spatiul atemporal al stiintei.Pe de alta parte, Felix este Inocentul prin ochii caruia este infatisata lumea de masti care il inconjoara.Naiv, generos, sincer si gata oricand sa-i ajute pe ceilalti, tanarul traieste intr-o lume meschina si rapace care si-a pierdut iremediabil insusirile umane.Dupa moartea lui Costache, timpul paradisiac al iubirii se frange, iar cuplul adamic decade in timpul profan: Felix se va casatori cu o alta femeie, iar visul de dragoste se va risipi in curgerea vremii.Stanica Ratiu.Tipologic, Stanica Ratiu se inscrie in seria arivistilor, alaturi de: Dinu Paturica ("Ciocoii vechi si noi..." de N. Filimon), Tanase Scatiu (" Viata la tara" si " Tanase Scatiu", de Duiliu Zamfirescu), Lica Trubadurul ("Concert din muzica de Bach", de Hortensia Papadat-Bengescu).Comparat cu Tartuffe, Stanica este alcatuit din pasta lui Pirgu ("Craii de Curtea-Veche", de Mateiu Caragiale), cu deosebirea ca lumea in care-si va realiza el ascensiunea, este alta decat cea crepusculara a celor "trei hagialacuri". Palavragiu vulgar ca si Pirgu, Stanica isi traieste, totusi, rolul cu o anume sinceritate, atunci cand este vorba despre familie: orfan in copilarie, are sentimentul neamului si-si viziteaza rudele cu placere, chiar daca, la plecare, nu uita sa le ia si niscaiva suveniruri scumpe.Acest ..Catavencu al ideii de paternitate" (cum il numea Ov. Crohmalniceanu), simuleaza o durere sfasietoare atunci cand ii moare copilul (de altfel, din pricina neglijentei sotilor) si-si exprima, pe jumatate in serios, dorinta de a avea in familie "un Eminescu". Olimpiei (placida lui sotie) ii pretinde "fii", transformand apoi solicitarea nesatisfacuta in motiv de divort; cu banii furati de la mos Costache, isi va deschide un cabinet de avocatura, in centru, si se va casatori cu Georgeta - "fata faina" care nu-i va darui "fii", dar ii va servi ca "trambulina" in viitoarea lui ascensiune politica.Este viclean fara retineri si-l provoaca mereu pe Costache (spre a afla ascunzatoarea banilor); nereusind nici prin intrebari, nici prin spaima de moarte (pe care i-o inoculeaza, perfid, batranului), pandeste pe la ferestre si, la momentul potrivit, scoate brutal pachetul cu bani de sub salteaua lui Costache. Acum, Stanica devine odios, provocand moartea lui Giurgiuveanu.Este grosolan si fata de Otilia - careia ii strecoara aluzii necuviincioase, este obraznic si guraliv, facand parte din categoria oamenilor care, dati afara pe usa, intra pe fereastra.Stanica are si trairi subiective (in timpul carora se iluzioneaza ca ar fi capabil de fapte bune), dar fondul sau ramane negativ.Cuvintele prin care se autocaracterizeaza ("Stanica e profund, degeaba incercati dumneavoastra sa-l luati peste picior!") sunt cat se poate de adevarate.Costache GiurgiuveanuPortretul fizic al lui mos Costache este "pictat" pe fundalul casei intunecate din strada Antim si-i sugereaza psihologia nefericita, sfasiata intre mania banului, iubirea pentru Otilia si teama de Aglae.In fata personajului-martor Felix Sima, chipul lui Costache apare pe fondul sonor al scartaielilor unei scari de lemn prea vechi care, impreuna cu intreaga casa, sugereaza avaritia proprietarului; desi detinea mai multe imobile in Capitala (chiar si un restaurant), Costache Giurgiuveanu traia destul de restrans, adunand bani (eventual si pentru Otilia), dar neavand taria sa se desparta de ei.Fiziceste, el este "un omulet subtire si putin inconvoiat", avand "capul atins de o calvitie aproape totala" si buzele ingalbenite din pricina fumatului; cei doi dinti (comparati cu niste aschii de os) trimit la copilarie, iar clipitul "rar si moale" al pleoapelor, ca al bufnitelor speriate de lumina ii sugereaza caracterul ascuns: nimeni nu stie cum isi administreaza Costache banii, chiar Felix fiind contrariat de "cheltuielile" imaginare trecute in contul lui.Putin ciudat in comportament, Costache face rost de bani intr-un mod original: confisca instrumentarul medical de la studentii pe care-i avea chiriasi, spre a-l revinde, "imprumuta" de la Pascalopol, ("uitand" sa restituie datoria), isi umple curtea cu materiale ramase de la demolari etc.Imaginea in care Costache (lovit de dambla) "tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani, iar in maini inelul cu chei" ii releva avaritia si teama de hoti.Cu toate ca luase averea sotiei sale (mama Otiliei) nu se poate desparti de bani, pentru a-i inapoia fetei ceea ce i se cuvenea.0 alta atitudine menita sa-i acopere adevaratele planuri, este balbaiala voita; auzind ca vizitatorul era tanarul Sima, Costache cauta o scapare, rostind celebra propozitie care-i insumeaza esenta: "Aici nu sta nimeni!"Plasat de unii comentatori in galeria maniacilor (alaturi de Simion, Titi si Aurica), mos Costache se afla la limita dintre grotesc, tragic si comic; el este, totusi, un om blajin care o iubeste pe Otilia, amanarea infierii ei datorandu-se fricii de Aglae.Al doilea atac de apoplexie ii va aduce moartea (cauzata de gestul criminal al lui Stanica).Ultimele cuvinte ale lui Costache ("Banii, babanii pu-pungasule!") ii rezuma existenta.Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau" (cum o caracterizeaza Weissmann).Rautatea (prevestita de "buzele subtiri, acre" si de "nasul incovoiat si acut") se revarsa asupra tuturor.

41

Page 42: Opere Interbelica

Astfel, la sosirea lui Felix, Aglae ii reproseaza lui Costache ca face azil de orfani, in timp ce pe Otilia o blameaza mereu.Lui Aglae ii lipseste pana si instinctul matern: scapa de fiica ei, Olimpia (prin casatoria acesteia cu Stanica), apoi o "iubeste" pe Aurica numai in vederea unui mariaj avantajos. Cand isi da seama ca Aurica va ramane fata batrAna , o repudiaza, varsandu-si dragostea asupra nevolnicului Titi.Avida de imbogatire, il terorizeaza pe Costache, a carui boala n-o impresioneaza.Scena in care cadavrul fratelui sau "statea inert peste plapuma", in timp ce Aglae rascolea casa (in cautarea banilor) ii releva dezumanizarea.La monstruozitatea morala a personajului se adauga si atitudinea fata de Simion: dupa ce sotul ei este dus la ospiciu, Aglae il "uita" acolo, ca si cand nici n-ar fi existat vreodata. Curente literareComentatorii au observat ca in "Enigma Otiliei" se interfereaza mai multe curente literare:Clasicismul (inteles ca "un mod de a crea durabil si esential", dupa cum afirma chiar autorul) poate fi descoperit in realizarea unor personaje care au o trasatura dominanta de caracter, careia i se supun toate actele lor; " Enigma Otiliei" este romanul cu cea mai mare densitate de modele caracterologice, autorul gasind universalul in individual.Romantismului ii sunt subordonate antitezele: intre cuplul de inocenti si lumea de masti care ii inconjoara; intre Otilia si femeile din clanul Tulea; intre Felix si Titi.Tot romantica este descrierea grandioasa a Campiei Baraganului, vazuta de Felix din trasura care il ducea la mosia lui Pascalopol.Comentatorii au incadrat romanul in formula realismului clasic, metoda folosita fiind preponderent balzaciAna .Astfel, cele doua subteme ale romanului (a mostenirii si a paternitatii ) constituie o aplicare a modelului balzacian, cu elemente originale.Prima se materializeaza in lupta surda a clanului Tulea, pentru mostenirea averii lui Costache Giurgiuveanu.Aceasta inclestare scoate in relief pasiunile, rautatea, pornirile rudimentare, zgarcenia, intr-un spectacol caricatural, ca un carnaval al mastilor. Scena antologica este descrisa in capitolul XIII, dupa ce mos Costache este lovit de apoplexie, iar familia ocupa "militareste" casa.Acum, dialogul absurd (in care fiecare vorbitor isi urmareste propriile obsesii), veselia "rudelor" (care jefuisera proviziile din dulap) si nepasarea fata de bolnav, dau masura micimii sufletesti a acestei lumi.Tot balzaciAna este descrierea mediului ambiant, ca mijloc de caracterizare a personajelor (spre exemplu, descrierea casei lui Costache din ampla expozitiune a romanului).De asemenea, concentrarea vointei pentru atingerea scopului propus, face din Stanica un Rastignac bucurestean, obraznic si demagog, depasindu-si modelul.Apropiat de prototipul balzacian este si Costache, care aminteste de Grandet ("Eugenie Grandet"), umanizat insa de iubirea pentru Otilia.Pe de alta parte, zugravirea unor personaje grotesti, studiul unor manii sau al unor aspecte maladive (nebunia lui Simion), releva o pronuntata tendinta spre modern.  Specia literara:"Enigma Otiliei", de G. Calinescu, prezinta urmatoarele trasaturi:.  Este o lucrare epica in proza, de mare amploare.. Are o actiune bogata, organizata pe doua planuri..  Conflictul este bine conturat..  Personajele au un mare grad de complexitate. "Enigma Otiliei" este un roman.Lene feudalaGcorge Calinescu (1899-1965) incheie sirul de scriitori prolifici de tip enciclopedic din literatura romana , cuprinzand, cu realizari notabile, toate campurile de creatie: istorie si critica literara, proza, poezie, dramaturgie, publicistica. Faima constanta de care se bucura se datoreaza celor doua remarcabile studii despre Minai Eminescu, "Viata lui Mihai Eminescu" (1932) si "Opera lui Mihai Eminescu" (1934), si inimitabilei "Istorii a literaturii romane de la origini pana in prezent" (1941), imensa fresca a literaturii noastre, impresionanta prin dimensiunile monumentale, prin multitudinea de date biografice, istorice, economice, de epoca, prin analizele profunde si adecvate ale operelor si scriitorilor si prin stilul calinescian de incontesta-KLi originalitate. Activitatea sa de istoric si de critic literar, cu o voce inconfundabila in epoca, este mult mai bogata, cuprinzand, si "Viata Iui Ion Creanga" (1938), "Principii de estetica" (1939), "Istoria literaturii romane. Compendiu" (1945), "Impresii asupra literaturii spaniole" (1946), studii monografice despre "Nicolae Filimon" (1959) si "Gr. M. Alexandrescu" (1962), "Vasile Alecsandri" (1965), "Estetica basmului" (1965). Versurile sunt cuprinse in "Lauda lucrurilor" (1963), iar teatrul in volumele "Sun sau Calea netulburata" (1943) si "Teatru" (1965). Creatia sa de romancier pare sa treaca in al doilea plan de valoare numai datorita uriasei umbre pe care o intinde, peste veac, opera de istoric si de critic literar. Vocatia de romancier pare sa fie, si ea, innascuta si se exercita cu naturalete si siguranta inca de la inceput, in "Cartea nuntii" (1933), "Enigma Otiliei" (1938), "Bietul Ioanide", (1953), "Scrinul negru" (1960). Poezia este, pentru G. Calinescu, un exercitiu demonstrativ sub aspect prozodic si tematic, cu insertii livresti sub semnul admirativ al clasicitatii greco-romane. Volumele "Poesii" (1937) si "Lauda lucrurilor" (1963) poarta amprenta poetului dublat de critic, mereu controlat si supravegheat din punct de vedere teoretic, cu tendinta de a crea dupa retete, pe care incearca sa le reprime prin spontaneitate si imaginatie.Poezia "Lene feudala" are aspect de "stampa japoneza", orientala, in genul celor create de poetii parnasieni, caracterizate prin exotism si mai ales prin incremenire temporala. Distihul, ales ca forma strofica, contribuie la atmosfera statica, accentuata de o distributie minutios calculata a cuvintelor: "Cu kimonoul galben pe iarba-ngenunchiatSta langa iazul putred arcasul asiat." Culorile tabloului sunt pregnante, iazul este "putred", sugerand vetustete, trimitere cu mult inapoi in timp. Liniile desenului presupun o oarecare incordare a arcasului, aflat parca in asteptate atenta, in pozitie de tragere. Acest incipit creeaza, de altfel, in raport cu finalul poeziei, si efectul poetic al textului: asteptarea se iroseste, parca prin "lene feudala", prin trimiterea sagetii spre inalt.Linistea initiala a tabloului presupune si o liniste a creatiei: poetul nu se grabeste nici el sa dinamizeze spatiul poetic, ci construieste cu minutie un cadru natural superb, salbatic in departarea sa, adaugandu-i noi detalii de culoare: "Pereti de cremeni linse sclipesc in departare,Ca niste aurite, celeste sanctuare." E o lume situata dincolo de perceptia cotidiana , inchisa misterios in spatiul de dom montan, bazaltic, de emanatie romantica. in apropiere, spatiul se umanizeaza si se organizeaza simetric pe verticala, prin reflectare in oglinda, raspandind in acelasi timp maree olfactive: "in apa-si spala parul salcii odorifereSi se privesc placide dintoase conifere." Linistea "mareata" a naturii o inscrie in eternitate: "Ca o tafta se misca greoaie unda creata,Si peste vale-apasa o liniste mareata." Singurul semn de miscare in acest tablou atemporal, care ii tulbura pentru o clipa armonia cosmica, este estompat insa de intelepciunea "arcasului asiat", care prefera unei inutile jertfe terestre contemplarea inalta a lumii, din care se desprind semne divine: "Deodata-un cerb rasare si indrazneste-abeaCu simulari de craca sa plece fruntea-a bea.Mongolul trage arcul de veche panoplie,Dar invadat de lene si de melancolieTrimite-n sus sageata spre flori monumentale,Starnind pe balta ploaie de frunze si petale." Senzatia este de imagini pregnante, abia miscate, fara a da insa impresia de natura moarta. Imaginea lumii se inscrie in scheme divine, atent filigranate, intr-o veritabila putere de transfigurare a realitatii.Comentariu si rezumat Concert din muzica de Bach de Hortensia PAPADAT BENGESCU13.Hortensia PAPADAT BENGESCU Concert Din Muzica de BachInceputurile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu situate sub semnul colaborarii la revista "Viata romaneasca", se caracterizeaza printr-o proza de fina analiza a celor mai subtile reactii ale sufletului feminin. Scrieri precum Ape adanci, Femeia in fata oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectiva subiectiva care se apropie de o minutioasa notare a senzatiilor. Participarea scriitoarei la sedintele cenaclului "Sburatorul", caruia ii si dedica de altfel primele ei romane, ii influenteaza modalitatea de expresie literara, indrumand-o spre extinderea campului de observatie.

42

Page 43: Opere Interbelica

Investigatia psihologica si fiziologica se adanceste in romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns, Radacini si se intregeste cu o incisiva prezentare a mediului social. Criticul "Sburatorului", E. Lovinescu, vedea in opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evolutiei necesare de la subiectiv la obiectiv in cadrul prozei romanesti.Opera scriitoarei ilustreaza si un alt principiu lovinescian, acela al inspiratiei citadine. Marele oras este mediul in care evolueaza cu naturalete personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numeste Bucurestii Mini, personajul romanului Fecioarele despletite, nu mai reprezinta, ca pentru literatura de inspiratie samanatorista a inceputului de secol, un loc al pierzaniei, al tuturor viciilor, ci un cadru de viata.Romanele Fecioarele despletite, Concert din muzica de Bach, Drumul ascuns si Radacini, alcatuiesc ciclul Hallipilor numit astfel dupa familia ai carei reprezentanti se afla in centrul actiunii care cuprinde si alte familii legate prin rudenie, prietenie sau interese precum Rim, Draganescu sau Maxentiu.Desi initial nu au fost proiectate ca un ciclu, cele patru romane au fost realizate unitar, formand ceea ce se numeste "o cronica de familie" (a doua din literatura romana dupa "Romanul Comanestenilor" de D. ZamfirescU), comparabila cu celelalte cronici scrise de Emile Zola ("Les Rougon Maquart"), Galsworthy (Forsyte-SagA), Roger Martin du Gard (Les ThibaulT) H. Papadat-Bengescu foloseste, ca si acestia, formula romaneasca tipica: mai multe romane ce pot avea existenta de sine-statatoare, in care cateva generatii ale unei familii sunt proiectate pe un cadru social-istoric, luminandu-se succesiv diferitele grupuri, preluand si urmarind evolutia unor personaje. Originalitatea autoarei romane consta in importanta acordata laturii psihologice, folosind modalitati artistice specifice si inscriindu-se astfel in preocupari europene moderne, contemporane ei.Din punct de vedere social, personajele romanelor din ciclul Hallipa sunt in majoritate imbogatiti de data recenta care isi pun intreaga energie nu in slujba dobandirii de avere, subiecte balzaciene, ci in serviciul parvenirii in ierarhia sociala, pentru a li se uita originea umila si a patrunde in societatea inalta. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident in cazul unor personaje ca Ada Razu si Coca-Aimée .Viziunea lipsita de iluzii, adesea groteasca, a acestei lumi pe care o ofera romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijina pe modalitati narative moderne ce adancesc perspectiva. Astfel prezentarea evenimentelor si a personajelor de catre narator alterneaza cu introspectia (analiza psihologica intreprinsa de catre personajul insusI) si cu diferitele puncte de vedere asupra aceleiasi situatii. Apar si personajele-reflectori, Mini si Nory, din perspectiva carora sunt prezentate o mare parte din evenimente si personaje, cititorul afla despre situatia din familia Rim sau despre cauza suferintei Lenorei, de exemplu, pe masura ce Mini si Nory iau ele insele cunostinta de aceste lucruri.

Nu vom intalni actiuni propriu-zise in romanele H. P. Bengescu ci mai mult colportarea noutatilor mondene, comentarii, analize.Tipurile clasice reprezentand generalitatea sunt inlocuite in buna parte prin "cazuri", exceptii la limita anormalitatii.Boala ocupa programatic un loc important in opera scriitoarei. Ea are un inteles propriu dar si figurat: o clasa in declin, prea repede epuizata, minata din interior de propria-i ereditate sociala si biologica. Grupurile luminate succesiv in roman se destrama: mariajul frumoasei Lenora cu Doru Hallipa, logodna fetei ei, Elena, cu printul Maxentiu (Fecioarele despletitE), apoi cele trei triunghiuri familiale din "Concert de muzica de Bach ", ca si cel din "Drumul ascuns" (Lenora - Walter - Coca AiméE), Germenii destructiei (bastardele Sia si Mika - Lé, boemul Lica TrubaduruL) apartin unui trecut pe care toti il vor uitat. De altfel, aproape fiecare personaj are un secret infamant si este ridicol in efortul de a pastra aparentele de moralitate si rafinament. Sunt niste insingurati care sub masca ascund "drumuri ascunse" unitatea familiei fiind data de conventiile mondene, - "murdariile lustruite" - cum le numeste George Calinescu.Snobismul, reflex al parvenirii, presupune mimarea pana la exces a rafinamentului nobiliar. Elena, de exemplu, isi organizeaza timpul: "O zi pe saptamana pentru auditii muzicale. O seara pentru dineuri obligatorii. Una pentru mesele obligatorii. Una pentru mesele de familie si o alta zi pentru a raspunde obligatoriilor din afara". Ada, burgheza bogata, cumpara un titlu nobiliar (prin casatoria cu printul MaxentiU) si are alte preocupari: hipodrom, profesor de echitatie acasa, dans, sport, plimbari la sosea. Muzica este considerata culme a rafinamentului. Concertul organizat in salonul Elenei cu participarea exceptionala a muzicianului Marcian este un simbol al aliantei moderne si pretext romanesc.Muzica este nu numai un pretext romanesc dar si modalitate de structurare a materialului epic atat la nivelul secventelor mari cat si la nivelul microsecventelor. Viziunea romaneasca de ansamblu, are aspect muzical: o orchestratie complexa cu reluarea motivelor, cadrilul cuplurilor, redistribuirea in perechi. Chiar si stilul prezentarii personajelor are o tonalitate specifica, sugestiva: groteasca pentru Rim, rece pentru Elena, navalnica pentru Leonora etc.Si frazele sunt muzicale sau nu in functie de ceea ce exprima: epitete dublate, dezvoltari mai ample contrapunctate de enunturi simple si scurte, reluari, sufixe adjectivale cu sugestie onomatopeica.In locul constructiei epice dense, rotunde (in genul lui RebreanU) H. P. Bengescu foloseste tehnica montajului discontinuu, o orchestrare a monologurilor interioare intr-o parada de travestiri morale ale personajelor, cu miscare epica minima.Concert din muzica de Bach, unul dintre cele mai realizate din ciclu si din intreaga creatie a autoarei, urmareste alternativ mai multe destine: in familia Rim patrunde, ca un element dizolvant, Sia, fiica naturala a doctoritei Lina Rim cu boemul Lica Trubadurul (poreclele au un rol important in romaN).Aventura doctorului Rim si apoi a gemenilor Hallipa cu Sia se sfarseste cu moartea acesteia din urma. Sunt urmarite in acelasi timp sfortarile de a parveni ale Adei Razu, numita "fainareasa", intrucat tatal ei se imbogatise din negotul cu faina. Casatorita cu muribundul print Maxentiu pentru titlul lui si cucerita de farmecul lui Lica Trubadurul, Ada il va aduce pe acesta in casa sub pretextul de a se ocupa de cai, in fond pentru a-l inlocui pe Maxentiu dupa moartea acestuia intr-un sanatoriu din Elvetia. In sfarsit, in roman sunt descrise pregatirile facute de Elena Draganescu pentru Concertul din muzica de Bach organizat in salonul sau, precum si inceputul iubirii dintre ea si muzicianul Victor Marcian. Acest concert constituie punctul culminant al romanului. Pentru snobii din carte, audierea concertului nu reprezinta un eveniment muzical, ci unul monden, deoarece salonul Elenei Draganescu se bucura printre ei de o buna reputatie. Amanat de mai multe ori, concertul este precedat de inmormantarea Siei, la care participa toate personajele romanului, fiecare fiind preocupat de problemele sale.In primele 9 capitole ale romanului, Elena este o prezenta indirecta, dar dominatoare prin insistenta si interesul cu care numele ei revine in gandurile si conversatia lui Mini, Nory si ale "bunei Lina". "Are fata calma cu parul negru dat in sus", stapana casei are o frumusete mai accentuata ca si caracterul, este protocolara si rigida in felul ei. Elena Draganescu e prin natura si educatie o aristocrata cu gusturi fine marcate de snobism, o fiinta distinsa si rece, conventionala si autoritara nu numai in relatiile cu prietenii si cunoscutii, ci si fata de unii membri ai familiei. Caracter perfect echilibrat, de o corectitudine minutioasa, figura corneliana, roasa de secrete ambitii si afisate ambitii artistice, Elena pare multa vreme un personaj linear, imperturbabil, cu o sensibilitate monovalenta, aservita unei singure pasiuni, muzica. Dragostea ei discreta si nestapanita pentru pianistul Victor Marcian, desi nemotivata in ordinea caracterului, nu trebuie sa surprinda, pentru ca tot muzica e aceea care inlesneste aceasta apropiere. In sufletul tulburat al acestei femei glaciale, dragostea si muzica se confunda, se interconditioneaza. Sub impulsul fascinatiei pe care o simte fata de Marcian, omul si artistul, intreaga fiinta a Elenei se modifica fundamental.

 Concert din muzica de Bach - roman de Hortensia Papadat-Bengescu de Hortensia PAPADAT BENGESCUHortensia PAPADAT BENGESCU Concert Din Muzica de BachConcert din muzica de Bach este considerat cel mai reusit dintre romanele care alcatuiesc ciclul Hallipilor. Din acest ciclu mai fac parte romanele: Fecioarele despletite, Drumul ascuns si Radacini.Schema romanului este relativ simpla: trei cupluri aparent solide, (Lina-Rim, Ada RazuMaxentiu, Elena-Dra-ganescU) se destrama sub influenta unor personaje care se insinueaza in interiorul acestor familii aparent onorabile: Sia, fiica naturala a bunei" Lina cu boemul Lica Trubadurul, este adusa sa-1 ingrijeasca pe Rim; Lica este angajat de Ada Razu pentru lectii de echitatie: muzicianul Victor Mar-cian este invitat de Elena Draganescu sa dirijeze concertul din muzica de Bach care urma sa aiba loc in casa acesteia.Toate cele trei familii, a Draganestilor in special, dar si a Rimilor, cu toata aparenta prosperitate, sunt afectate in continuare de procesul lent al dezagregarii, cunoscut din romanul anterior (Fecioarele despletitE).Toate cele trei casatorii au fost de convenienta. Nefiind intemeiate pe iubire, acestea erau niste contracte sociale: Lina, fiica unui farmacist din Tecuci, fainareasa" Ada Razu si Draganescu, fiul Babei Smoala, crasmarita din tata-n fiu" in Dealul Spirii, au dorit sa-si asigure prin mariaj un statut social superior. Rim, Maxen-tiu si Elena Hallipa si-au oferit numele in schimbul unor situatii financiare solide. in rezumat, procesul destramarii acestor trei familii este urmatorul:Rim o cunoscuse pe Lina pe cand el era doctor de plasa in judet". Ulterior, Rim va face cariera ca profesor de anatomie la Universitatea din Iasi, apoi la Bucuresti.Secretul Linei il constituie fiica sa Sia, nascuta in urma unei relatii avute in tinerete cu Lica Trubadurul. Lina isi abandonase fiica, lasand-o in grija tatalui. Lica, boem de mahala, vede in Sia, o fata ursuza, greoaie si stangace, o piedica in tentativa sa de a accede in lumea buna. De aceea, Lica o lasa pe Sia in casa

43

Page 44: Opere Interbelica

psihopatului Rim.Lina va descoperi, stupefiata, legaturile sotului sau cu Sia si o va izgoni pe aceasta din casa. Sia se consoleaza instalandu-se in apartamentul gemenilor degenerati Hallipa, Dorin si Codin, iar mai tarziu moare intr-o clinica de ginecologie, din pricina unei infectii.Ada Razu, unica mostenitoare a celei mai mari fabrici de faina din Bucuresti, se casatoreste cu printul Maxentiu, atrasa fiind de titlul acestuia. in realitate, Maxentiu nu era print. Aflam ca era, de fapt, fiul unei cantarete de varieteu, frantuzoaica Zaza. Nefericitul Maxentiu se imbolnaveste de tuberculoza. Profitand de boala sotului, Ada Razu face o adevarata pasiune pentru Lica, amantul gasit pe uliti", pe care il angajeaza pentru a ingriji, chipurile, caii de rasa. Maxentiu se va stinge din viata intr-un sanatoriu.Elena Hallipa renuntase la titlul princiar (fusese in tinerete logodnica lui MaxentiU) in schimbul averii lui Draganescu, presedinte in numeroase consilii de administratie si director al unei banci solide. in palatul din Bucuresti Elena isi aranjeaza un salon de receptii fastuos, unde organizeaza serate pentru auditii muzicale, devenind principala atractie a protipendadei.Elena organizeaza o serata muzicala cu lucrari de Bach, eveniment anuntat cu mare pompa. Acest concert, mereu amanat, constituie intriga romanului. in timpul repetitiilor cerebrala si calculata Elena Draganescu se indragosteste de renumitul muzician Victor Marcian, fara sa stie ca acesta este var al printului Maxentiu si ca fusese chemat in mod intentionat de catre intriganta Ada Razu, care considera ca numai astfel isi va putea relua relatiile cu snoaba Elena Draganescu. Pasiunea pentru muzica a energicei, inflexibilei Elena Draganescu se soldeaza cu un adulter.Concertul este precedat de inmormantarea Siei, care are loc la Biserica Amzei si la care participa toate personajele romanului, toata lumea buna". Toti mimeaza decenta si reculegerea, in realitate, fiecare se gandeste la problemele si preocuparile sale.Bolile si bolnavii apar frecvent in romanele Hortensiei Papadat-Ben-gescu. Meritul scriitoarei nu consta atat in descrierea minutioasa a simptomelor, cat in analiza fina a legaturilor complexe dintre fizic si psihic. in roman boala nu este interesanta sub aspectul ei medical, ci in calitate de revelator al constiintei.in capacitatea excep tionala de a urmari concomitent declinul biologic si reflexele de constiinta, H. Papadat-Ben-gescu nu are egal in literatura romana." (C. CiopragA) ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI - roman de analiza psihologica :: Concert Din Muzica de Bach de Hortensia PAPADAT BENGESCUHortensia PAPADAT BENGESCU Concert Din Muzica de Bachin generatia prozatorilor interbelici, Camil Petrescu s-a consacrat ca autor de romane de analiza psihologica, directie care probeaza, potrivit observatiei lui Eugen Lovincscu, procesul de maturizare care a caracterizat literatura romana in aceasta perioada. Scrierile sale aduc mutatii semnificative in problematica, tehnica si stilul romanului romanesc. S-a comentat mult proustianismul operei lui Camil Petrescu, dar legatura cu marele prozator francez trebuie situata intr-un orizont mai larg decat acela al influentelor imediate. Asupra acestei filiatii a atras atentia insusi prozatorul roman in conferinta Noua structura si opera lui Marcel Proust" in care, pornind de la modelul proustian, formuleaza o noua viziune asupra romanului, delimitandu-se de conceptia rationalista, deductiva, apodictica, tipizanta" care sta la baza romanului traditional. Dar proza lui Camil Petrescu nu a fost pusa in relatie numai cu Proust; G. Calinescu considera ca a adoptat stilul clasic francez al analizei", raportandu-l la modelul sthendalian, precizand ca aceasta asociatie nu diminueaza meritul de inovator al romancierului roman. Dincolo de corespondentele care se pot stabili intre opera lui Camil Petrescu si diversi autori straini, se impune observatia ca romanul romanesc se manifesta prin acest scriitor ca rod al unei noi sensibilitati, al unui spirit insetat de a gasi in aceasta specie literara o forma de comunicare integrala a lumii launtrice, o forma de comunicare in acord cu problemele omului modern.Camil Petrescu s-a aratat preocupat sa-si fundamenteze scrisul printr-o opera teoretica. Prezenta permanenta in publicatiile vremii sale, romancierul si-a desfasurat programul literar atat in articole, cat si in lucrari teoretice mai ample. Conceptia sa despre roman propune revizuiri in problematica, viziunea, tehnica si stilul traditionale. Camil Petrescu pledeaza pentru sincronizarea literaturii cu filozofia si stiintele, sincronizare care se explica prin raporturile de tip structural care se stabilesc intre diversele componente ale unei culturi intr-un anumit moment istoric: Literatura unei epoci este in corelatie cu psihologia acelei epoci si psihologia este in functie de explicatia filozofica a timpului". Viziunea romanesca a lui Camil Petrescu se distanteaza programatic de cea a prozei traditionale, pentru ca este arbitrar a pretinde ca ghicesc ce se intampla in cugetele oamenilor". Din punctul sau de vedere, puterile" scriitorului se limiteaza la realitatea proprie^,constiinte, la propriul sau continut psihologic: Orice as face, eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai".Tehnica narativa a lui Camil Petrescu recuza perspectiva naratorului omniscient, dar nu absolutizeaza perspectiva fenomenologica pana la dicteul automat, pana la inregistrarea fidela a fluxului constiintei fara a cauta mecanismele de decodare. Lumea interioara nu se pulverizeaza intr-o curgere de stari care exista in sine; Camil Petrescu deruleaza aceste stari in masura in care ele creeaza un sens, conduc spre o anumita semnificatie. Cu aceeasi finalitate recurge si la fluxul memoriei involuntare pe care il defineste drept unul din procedeele inconfundabile ale tehnicii proustiene. Declansarea fluxului memoriei reprezinta pentru Camil Petrescu un procedeu de configurare a lumii launtrice a personajelor sale, de structurare a ei. Recuperarea trecutului este ordonata de o dominanta interioara a prezentului care ii da coerenta.Cauzalitatea se muta din exterior, din fapte, in interior, in traseul psiho-afectiv si moral al personajului. Tehnica naratorului omniscient, care in timp ce pune sa vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi aliniat unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc", este respinsa ca inautentica. Criteriul autenticitatii este supus revizuirii pe care o impun intuitionismul lui Bergson si fenomenologia lui Husserl si Camil Petrescu face din narator personaj, recurgand pentru aceasta la o serie de tehnici care reprezinta inovatii in romanul romanesc. Daca in Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi autorul se subiectivizeaza" identificandu-sc cu eroul sau, in Patul lui Procust autorul se multiplica prin personajele naratori. in cadrul unor discursuri neliterare" de tip scrisoare, jurnal, note. Ambele procedee vizeaza aceeasi finalitate: substan-tializarea" romanului, saturarea sa de concretul vietii. in primul roman, autenticitatea se manifesta ca mod de a trai realitataea prin unicizarea eului, in cel de-al doilea autenticitatea se manifesta ca mod de a cunoaste realitatea prin multiplicarea eului.La nivelul stilului, principiul autenticitatii este ilustrat de pozitia anticalofila a lui Camil Petrescu, formulata atat in scrierile teoretice, cat si romanul Patul lui Procust. Refuzul romanului ca artificiu tehnic, ca fapt de stil inseamna relaxarea oricarei cenzuri a scrierii", a formei, in favoarea continutului, a scriiturii": Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s-a intamplat in viata, lui si celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neinsufletite. Fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie", afirma autorul personaj din Patul lui Procust.Analizand mutatiile pe care romanele lui Camil Petrescu le produc in devenirea acestei specii literare, Nicolae Manolescu identifica marcile romanului ionic. Pornind de la continutul faptic al operei, criticul subliniaza optiunea romancierului pentru evenimente nesemnificative, neierarhizate intr-o desfasurare de tip cauzal. Spre deosebire de romanul doric care recurgea la o cauzalitate explicita a evenimentelor prin abuz de semnificatie, romanele lui Camil Petrescu situeaza faptele pe acelasi plan, nu le desfasoara din perspectiva unei motivatii globale, nu le epureaza de derizoriu pentru ca obiectivul scriitorului nu este de a prinde esenta realului, ci pur si simplu de a surprinde existenta vie, concreta. De aceea, personajele, ca si faptele sunt de-teatralizate, sunt deposedate de acea aura specifica romanului traditional, pentru a se imbiba de banalitatea si firescul vietii cotidiene. Bineinteles ca marile A«sceneA» clasice ieseau din campul sensibilitatii mele, ca marginile unui desen privit cu o lupa prea maritoare", explica Stefan Gheorghidiu. Naratorul transcendent vedea lucrurile in mare, adica tot desenul: si intotdeauna intregul este cel care explica partile. Naratorul ionic a pierdut aceasta facultate. Privind dinauntru, el surprinde detaliile, insa desenul ii scapa." Refcrindu-se la proustianismul creatiei lui Camil Petrescu, Nicolae Manolescu arata ca nu atat folosirea persoanei I marcheaza caracterul ionic al romanelor, cat unitatea perspectivei care in Ultima noapte este in acelasi timp unica, asa cum se intampla si in opera lui Proust, iar in Patul lui Procust este multiplicata, fara insa, a i se anula caracterul iinitar, pentru ca fiecare personaj propune propriul unghi de vedere, fara a se produce vreo contaminare intre ele. in ceea ce priveste temporalitatea, aderarea lui Camil Petrescu la metoda proustiana este ilustrata cu inconsecventa in opera, deoarece retrospectivele au caracter cronologic ordonat, pe cand la scriitorul francez nu se poate stabili temporalitatea efectiva a intamplarilor, singurul timp real fiind prezentul naratiunii. Sub aspectul formei, romanele lui Camil Petrescu recurg Frecvent la procedee ionice, cum ar fi stenograma evenimentelor, scrisorile, caietul de insemnari, jurnalul sau ruperea planului temporal, dilatarea timpului povestirii in raport cu cel al evenimentului in sine, dar simultan sunt prezente si procedee dorice. Referirea la actul scrierii in interiorul romanului reprezinta un alt criteriu de identificare a tipului ionic pe care romanul Patul lui Procust il ilustreaza printr-o poetica explicita formulata in cuprinsul sau.Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi isi descrie tema prin titlul insusi: dragostea si razboiul ca experiente care se succed fara distanta temporala intre ele, acelasi reper temporal este marcat cu semnificatia de sfarsit" pentru cea dintai si de inceput" pentru cea de-a doua. De fapt, titlul identifica un moment crucial din perspectiva unei constiinte cunoscatoare, pentru ca titlul are functia de a identifica continutul romanului ca experienta de cunoastere. Ghiar daca putem preciza derularea evenimentelor in aceasta noapte, intelegerea sensului ei nu poate fi simultana cu trairea, ci este rezultatul unui proces ulterior de analiza si reevaluare. Prima noapte de razboi nu este un moment care pune capat in mod obiectiv iubirii, ci este o circumstanta speciala" care determina cunoasterea" sub aspect filozofic. Critica a vorbit de doua romane, reprosandu-se lipsa de unitate in ansamblul acestei opere. Dar in felul acesta

44

Page 45: Opere Interbelica

Camil Petrescu a facut ca romanul sau sa nu fie nici unul al iubirii, nici unul al razboiului, ci relatarea unui proces complicat de devenire si de ierarhizare" interioara in functie de doua experiente fundamentale.Romanul se desfasoara in doua parti ale caror titluri se constituie prin separarea celor doua sintagme juxtapuse care compun titlul operei. De-acea, prima parte a fost caracterizata drept monografie a iubirii, iar partea a doua, drept jurnal de front. in raport cu momentul nararii, partea intai, prin capitolele 1 si 6 si toata partea a doua contin evenimente contemporane cu momentul nararii, iar capitolele 2 pana la 5 din partea intai reprezinta, retrospectiva celor doi ani si jumatate din existenta cuplului Stefan-ElajNicolae Manolescu atribuie retrospectivei caracteristicile romanului doric, aratand ca in aceasta parte, maniera este obiectiva prin creatia de tipuri, chiar daca modalitatea lor de realizare este schematica si rezumativa Cronologia romanului nu este liniara, ci este distorsionata de subiectivitatea naratorului. Prezentul naratiunii este suspendat printr-o incursiune in trecut: o zi de joi din vara anului 1916 reprezinta cadrul temporal in care incepe naratiunea, dar episodul discutiei de la popota de ofiteri din Piatra Craiului unde se afla regimentul lui Stefan Gheorghidiu este doar poarta de intrare in trecut. Derularea acestuia estA© ordonata prin rezumari, selectie, dilatare a evenimentelor din perspectiva unei obsesii- a naratorului personaj, obsesie anticipata de discutia de la popota. Stefan Gheorghidiu reconstituie trecutul cuplului intr-o naratiune nespontana", ci controlata" de doua instante exigente: afectul si ratiunea, care conlucreaza pentru a sustine aceasta obsesie. Capitolul intai al primei parti ne plaseaza intr-o joi din luna august a anului 1916. Capitolele al doilea pana la al cincilea reconstituie viata cuplului, iar in capitolul al saselea bucla temporala se inchide prin revenirea la prezent: zilele de sambata si duminica ale acelei saptamani de august 1916 in care coincid doua situatii limita: criza iubirii si declaratia de razboi.Partea a doua a romanului este jurnalul de front al lui Stefan Gheorghidiu, jurnal care noteaza si analizeaza starile unui combatant si situatiile de lupta. in subtextul acestui jurnal se produce distantarea de criza iubirii. De fapt, experienta razboiului devine un termen de comparatie in planul experientelor nemijlocite, un termen de comparatie care este supus aceleiasi analize riguroase. Ultimele pagini ale romanului prezinta consecintele acestui proces indelung deA» clarificaA»: detasarea de obsesie prin hotararea despartirii Tudor Vianu caracterizeaza Ultima tioapte drept |uh roman compus la persoana intai, in forma povestirii si autoanalizei lui Gheorghidiu, care, dupa scena discutiei violente de la popota ofiterilor, se reintoarce cu povestirea sa in trecut si continua de acolo pe directia uniliniara a dezvoltarii evenimentelor in timp, considerand ca este vorba de o tehnica clasica, folosita de Virgiliu in Eneida". G. Calinescu vorbeste despre disproportia" care sta la baza acestui roman: O buna parte a volumului intai cuprinde romanul propriu-zis (dupa concep-tiunea noastra clasica) si anume istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu./Volumul II este insa un jurnal de campanie care ar fi putut sa lipseasca, fara a stirbi nimic din substanta romanului". Pe de alta parte, insa, fara contextualizarea experientei iubirii cu cea a razboiului, personajul lui Camil Petrescu ar fi fost condamnat la o criza mediocra de existenta perceputa cu acuitate enorma". Coincidenta celor doua experiente permite o dubla demonstratie: una in plan filozofic, privind relativitatea cunoasterii, iar alta in plan psiho-afectiv, privind complexitatea si complicatia devenirii interioare pentru o fiinta umana superioara. in felul acesta, din acest monolog nervos" se desprinde incetul cu incetul o viata sufleteasca, indeterminata, dar reala, un soi de simfonie intelectuala care te surprinde prin exactitatea cu care elemente disparate se intretes, care te incanta prin placerea ce poate rezulta din claritatile psihice.

Desfasurarea experientei launtrice a personajului in raport cu cele doua aspecte fundamentale de viata, criza iubirii si razboiul, are insa un fundal obiectiv": societatea romaneasca de la inceputul acestui secol suprinsa la diferite nivele, familie, afaceri, viata politica, viata sociala, armata.Critica romaneasca a recunoscut in experienta erotica pe care o traieste Stefan Gheorghidiu trasaturile iubirii-pasiune in conformitate cu tipologia pe care o propune Stendhal in tratatul Despre iubire. Argumentul consta in asemanarea iubirii eroilor lui Camil Petrescu cu iubirea medievala ca mijloc de cunoastere prin fuziunea pasiunii cu inteligenta. Punctul acesta de vedere este lansat de Alexandru Paleologu in studiul Tema duelului la Camil Petrescu. in aceeasi categorie a iubirii pasiune este incadrata iubirea ca experienta de viata in alt studiu, Eros si luciditate, semnat de Alexandru George, delimitand-o de modelul cavaleresc prin faptul ca este scapata de sub controlul gandirii lucide. Nicolae Manolescu contesta atributul de pasiune care constituie dominanta comentariilor asupra iubirii la Camil Petrescu. Amorul-vanitate este specificul sentimentului erotic atat al eroilor masculini, cat si al eroinelor din proza si dramaturgia lui Camil Petrescu. G. Calinescu da alta semnificatie experientei erotice pe care o desfasoara romanul: monografia unui element psihic, [] gelozia", in linia stendhaliana. De fapt, personajul principal este un barbat lipsit de o notiune pozitiva a femeii, care cere acesteia ceea ce nu poate da".Gheorghidiu si-a ales sotia dupa un criteriu care se va dovedi insuficient, acela al iubirii de sine, pentru ca decisive in acceptarea Elei ca partenera au fost tenacitatea cu care aceasta a insistat sa ramana in preajma lui si confortul imaginii de cuceritor pe care i-a consolidat-o in ochii celorlalti, ca favorit al uneia dintre cele mai frumoase studente. De altfel, personajul rezuma intr-o discutie cu un camarad traseul sentimentului sau printr-o generalizare, oferind astfel cititorului ghidul" dupa care poate citi" experienta lui: O iubire mare este mai curand un proces de autosugestie De cele mai multe ori te obisnuiesti, greu, la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu poti trai. Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita". Capitolul al doilea si al treilea urmaresc devenirea sentimentului si starea de armonie conjugala in conformitate cu legile" pe care le formulase eroul. Evolutia afectului este punctata epic de cateva episoade: infiriparea iubirii in anii de studentie, relatiile cuplului cu familia lui Stefan, inainte si dupa primirea mostenirii, viata intima a celor doi. Aceste episoade au un dublu pandant: in planul subiectiv prin comentariile pe care personajul narator le face cautandu-le sau anticipandu-le semnificatia si in planul obiectiv prin scene" din viata mondena la care participa cuplul Ela-StefanJDesi critica a vorbit despre misoginismul eroilor lui Camil Petrescu (Nicolae ManolescU) manifestat sub forma unui complex de superioritate masculina care reiese, pe de o parte, din pretentia acestor eroi ca detin adevarul despre iubire, iar, pe de alta parte, din impresia pe care o lasa ca femeia este mai mult corp decat suflet, reconstituirea trecutului in faza de progres a iubirii nu este contaminata abuziv de resentimentele pe care le va acumula ulterior eroul.untrarea sentimentului in criza este declansata de schimbarea statutului social al cuplului odata cu primirea mostenirii de catre Stefan. Participarea celor doi la viata mondena alaturi de alte cupluri cu stare" provoaca primele abateri de la armonia vietii in doi. Pentru Stefan primele semne ale declinului iubirii simt legate de pierderea exclusivitatii si a prestigiului masculin in fata Elei care ii faceobservatii legate de modul in care se imbraca, (in sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile", se instraina in preocuparile si admiratiile ei de mine"), sau cedeaza din gesturile si atentia ei altui barbat, asa cum se intampla in excursia de la Odobesti cand Ela se arata interesata de un vag avocat, dansator foarte cautat de femei" (cum il caracterizeaza StefaN). Aceasta excursie concentreaza in gesturi sau mici scene analizate de erou in comparatie cu trecutul dovezile incontestabile ale pierderii iubirii. Traseul epic este redus si discontinuu; rolul sau este de a servi de suport traseului psiho-afectiv pe care il parcurge eroul in incercarea sa de clarificare interioara. Dar pe cat de firesc si de simplu evoluase iubirea, pe atat de ciudat si complicat se dezvolta resentimentul, cu acumulari explozive, demontate apoi fie de Ela, prin respingerea oricarei vinovatii, fie de Stefan insusi caruia ulterior reprosurile i se par inconsistente, mai ales supuse rostirii: Fireste ca nu aveam de obiectat nici un fapt precis, dar asta nu insemna totusi ca ea nu mersese, cu trup si suflet, intr-o aventura". Excursia de la Odobesti este urmata de revansa lui Stefan care ii ofera sotiei o replica la comportarea ei infidela. Urmatoarea abatere a Elei il determina pe Stefan sa recurga la o riposta dura: aducerea unei femei usoare in patul conjugal, ceea ce o va determina pe Ela sa plece de acasa. Actiunile eroului sunt in dezacord cu ceea ce simte si gandeste. Mimand indiferenta sau frivolitatea, Stefan este in realitate obsedat de a afla ce se intampla cu sotia sa si intalnirea intamplatoare cu ea provoaca o revenire a sentimentului si la viata in doi. Acest interval de timp este comprimat prin trecerea in revista a locurilor in care si-au petrecut timpul in decurs de cateva luni, pentru a puncta un al doilea moment de criza cand, venind acasa neanuntat din concentrare, Stefan nu a gasit-o pe Ela, care s-a intors dupa doua zile. Stefan o alunga, dar isi petrece timpul apoi cautand s-o intalneasca ca din intamplare, fapt pentru care era mereu pregatit sa se arate indiferent si insotit de vreo femeie, indepartarea de Ela, absenta ei provoaca o noua revenire a sentimentului, favorizata de gasirea unui bilet din care reiesea ca Ela petrecuse acea noapte la verisoara lui Stefan, explicatie confirmata de aceasta. Refacerea cuplului coincide cu concentrarea lui Stefan, dar acesta face in asa fel incat Ela sa stea vara la Campulung, adica foarte aproape de locul in care se afla unitatea sa, ceea ce-i da un sentiment de siguranta. Bla ii scria aproape in fiecare zi despre felul in care isi petrecea timpul, dar una dintre scrisori ii cerea lui Stefan sa vina negresit", mesaj care il face pe erou sa incerce in toate modurile sa obtina o permisie. Acesta este momentul in care, de fapt, incejpe romanul: discutia de la popota despre fidelitate in cuplu pe fundalul careia Stefan cauta solutii pentru a obtine permisia. Dar ziua petrecuta la Campulung cu Ela reface intr-un interval mai scurt acelasi drum sinuos: de la sentimentul de dragoste aproape recunoscatoare la cel de ura si nevoie de razbunare. Stefan este fericit ca Ela 1-a chemat nerabdatoare, dar din primele momente de intimitate ea ii vorbeste despre nesiguranta in care s-ar gasi daca el ar muri si-i cere sa o protejeze printr-o donatie, ceea ce il face pe Stefan sa gandeasca suspicios: adevaratul motiv al invitatiei ei inflacarate era reglarea situatiei financiare. Vederea lui Gregoriade in oras il face sa aiba certitudinea tradarii si hotaraste sa-si anunte sotia ca pleaca pentru a-i surprinde apoi impreuna. Planul de razbunare insemna uciderea celor doi, dar nu este pus in practica, deoarece este intr-adevar obligat sa paraseasca orasul la insistentele colonelului cu care se intalneste intamplator in oras. Drumul spre unitate in compania colonelului se transforma intr-o adevarata tortura, pentru ca din conversatie afla ca Gregoriade isi povestea in oras ispravile de Don Juan. Stefan este sigur ca cei doi planuisera chemarea lui pentru a obtine banii. Gandul razbunarii devine si mai violent, dar, neavand cum ajunge -inapoi la Campulung, revine la unitate. Vestea intrarii in razboi si ordinul de lupta prin care se precizeaza responsabilitatile suspenda orice alt gand, amana clarificarile si pune ecuatia sentimentala in alti parametri.

45

Page 46: Opere Interbelica

Traseul acestei experiente este autentic prin permanenta oscilatie intre extreme, prin cursa continua intre exterior si interior, prin sinceritatea cu care personajul isi demasca pornirile patimase sau cu care, se desolidarizeaza de excesele" sale de sensibilitate, prin nesfarsitele reveniri si reconsiderari ale deciziilor sale, prin elanurile afective urmate de prabusiri pe masura, prin curajul cu care se supune etichetarilor celor din jur, acceptandu-le sau repudiindu-le, dar niciodata pana la capat, fiind mereu gata sa-si schimbe concluziile. Ecoul impresioneaza prin nuditatea" in care isi prezenta interioritatea: Stefan este indecent" prin felul in care se contrazice .pe el insusi, cu care isi expune" incoerenta afectiva sau opozitia intre ceea ce stabileste luciditatea sa intransigenta si ceea ce simte nevoia sa faca. In discutia de la popota, el afirma hotarat ca intr-o iubire mare, cel tradat se sinucide, dar intai poate ucide", iar cand are certitudinea tradarii? gandul razbunarii prin crima ii apare justificat, dar marturiseste: Nici un moment nu m-am gandit sa ma sinucid si eu". Este doar unul dintre nenumaratele momente in care eroul probeaza nepotrivirea dintre scenariul" mintii si cel al experientei si nu ezita sa o impartaseasca. Noutatea personajului pe care il propune Camil Petrescu consta in substanta" sa launtrica, nu numai in faptul ca in locul faptelor, romancierul radiografiaza stari, ci si in lipsa de conventionalitate a acestei substante". S-a vorbit despre neadaptarea eroilor lui Camil Petrescu, despre ruptura dintre real si ideal pe care o experimenteaza ei, dar, dincolo de drama care se naste din conflictul cu lumea exterioara, nu este de neglijat tensiunea care se desfasoara adeseori din conflictul eroului cu el insusi. La aceasta se adauga coborarea de pe piedestal a personajelor prin punerea lor alaturi de model, prin abaterea lor de la model. Stefan Gheorghidiu este preocupat de a-si salva imaginea si prestigiul masculin si pentru aceasta are grija sa fie vazut mereu in lume in compania unei femei, ceea ce ar inlatura compatimirea celorlalti, dar in acelasi timp recunoaste ca actiunile sale nu reprezinta decat o jalnica disimulare.)Critica literara a gasit in analiza pe care o desfasoara Ultima noapte trairea constienta a pasiunilor, adica supunerea nemiloasa a afectelor si a comportamentului pe care il genereaza la examenul luciditatii. Eroul lui Camil Petrescu nu-si reprima patima, dimpotriva,-i se supune, se conformeaza tuturor comenzilor ei, fara insa a renunta la o autoobservare intransigenta. Gheorghidiu analizeaza si se autoanalizeaza! G. Calinescu remarca similitudini intre eroul lui Camil Petrescu si eroul stendhalian in faptul ca fiecare are capacitatea de a se vedea traind si in aceasta dedublare el pune voluptate", Eroul e operator si pacient impulsiv si lucid" Stefan Gheorghidiu isi asuma, aproape cu orgoliu, perspectiva luciditatii pentru ca, dincolo de suferinta pe care o produce, inseamna traire intensa a vietii. Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci, o sporesc, asa cum de altfel atentia sporeste si durerea de dinti. Marii voluptuosi si cei care traiesc intens viata sunt, neaparat, si ultralucizi." Personajul, este un intelectual si inca unul pentru care reflectarea realitatii reprezinta un exercitiu al profesiei, la indemana in orice moment. Stefan dispune de un adevarat arsenal de instrumente pe care i le pune la dispozitie cultura sa de filosof, asa cum se intampla in celebra scena a lectiei de filosofie tinute in patul conjugai o mica Einfuhrung in metafizica" cum o caracterizeaza GiCalinescu. Scena pare gratuita, prelegerea, un capriciu al filosofului care este scriitorul, un fel de deformatie profesionala. Dar la o cercetare mai atenta, ea are un rol foarte precis in economia romanului. Este o premisa infirmata de desfasurarea analizei, pentru ca cel familiarizat cu relativitatea cunoasterii si a adevarului, este incapabil sa o accepte in planul experientei si din cauza aceasta traieste o adevarata drama a insingurarii si a neadaptarii.Cea de a doua parte a romanului este strans legata de experienta traita de scriitor in calitate de combatant in primul razboi mondial, experienta care a inspirat si poeziile din Ciclul mortii. Personajul principal din Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi vede in aceasta experienta nu o datorie patriotica, ci o datorie interioara, in raport cu configurarea sa launtrica: Nu pot sa dezertez caci, mai ales, n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea pe care o voi face, de la care sa lipsesc, -mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fata de mine, cei care au fost acolor o superioritate care mi se pare inacceptabila. Ar constitui pentru mine o limitare[J. Cu un eu limitat, in infinitul lumii, nici un punct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibila si deci nici cu putinta de realizare sufleteasca." Scriitorul propune prin acest roman o noua directie de reflectare a marilor conflagratii in literatura: nu o fresca a razboiului, ci o drama interioara, o trauma, dar si un prilej de verificare in situatii limita. Despre acest aspect al experientei de razboi Stefan Gheorghiu noteaza: Drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, cat aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest continuu conflict al eului tau, care cunoaste altfel ceea ce cunostea intr-un anumit fel." De fapt, recunoastem in acest gand al eroului programul estetic al scriitorului centrat pe conceptul de autenticitate. Personajul sau nu are acces la perspectiva panoramica a evenimentelor pe care le traieste, ci depune marturie doar despre experienta sa directa de comandant de pluton. Critica literara a gasit similitudini din acest punct de vedere intre romanul lui Camil Petrescu si cel al lui Stendhal, Manastirea din Parma, sau al lui Tolstoi, Razboi si pace. Scriitorul denunta in felul acesta falsa stralucire a eroismului, mistificarea unei realitati atat de traumatizante. Vazut de aproape, masacrul este insuportabil, are dimensiuni de cosmar, atat in fazele de actiune, de lupta, cat si in momentele de asteptare chinuitoare care le precede. Confruntarea cu moartea este zguduitoare nu numai in planul realitatii faptice, ci si in planul ipotetic, ca deznodamant inevitabil: Ma gandesc la macelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfaramate de paturi de arma, trupuri strapunse si prabusite sub picioarele celor care vin din urma. Facle si urlete. Explozii de obuze care sa doboare randuri intregi. Stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul. Si un gand staruie, plutind peste toate, ca o intrebare: pentru mine anume cum va fi? glont baioneta sau explozie de obuz?"Jurnalul lui Stefan Gheorghiu se desfasoara in doua planuri: unul al notatiei atente si exacte a actiunilor de lupta, din care transpare experienta de front a scriitorului, si altul al ecoului pe care il au situatiile in planul reflexiv si afectiv. in acest al doilea plan se contureaza trei coordonate pe care se desfasoara, gandurile eroului: reconsiderarea experientei erotice, zbuciumul launtric in fata mortii si impresionanta solidaritate cu cei alaturi de care lupta, fata de care se simte legat prin destin si responsabil prin calitatea de comandant pe care o are. Ov. S. Crohmalniceanu observa insa, ca jurnalul de front nu ramane la impresiile imediate, strict subiective, ci ca Naratiunea cunoaste o organizare ascunsa. Notatiile se aduna intr-o viziune generala si conduc catre o concluzie la care autorul ajunsese dupa ce traise experienta campaniei din 1916-1918. Nepasarea conducatorilor, inconstienta lor interesata, haosul, dezordinea, mizeria si grozaviile de pe front, toate denunta caracterul monstruos al razboiului." (R.Z.)Romanul Adolecentului Miop este un jurnal deghizat autorul mimand ca aceste notatii sunt doar Materia prima ce urmeaza, ulterior a fi prelucrata. Intentionat insa transformarea nu a avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima forma a conceptiei sale despre autenticitate, pusa in practica ulterior in eseurile sale si perfectionata in Maitreyi. m1k10kzViata de licean nu constituise pana in 1924-1925 cadrul nici unei carti din literature romana.Scoala, adolescenta, experientele erotice le vom intalni mult mai tarziu in Elevul Dima dintr-a saptea de Mihail Drumes si Cismigiu et Comp. de Grigore Bejenaru, devenite cele mai vandute carti ale catorva generatii.Romanul Adolescentului Miop precedandu-le cu cateva decenii e indubitabil, superior prin sinceritate, autenticitate prin ardoarea si agitatia unor capitole ce ne familiarizeaza cu preocuparile enciclopedice de orientalism, istoria religiilor,filozofie, si literatura universala a unui licean.Iubirea este necunoscuta, e platonica si erotica. Partea sentimentala este legata de iubirea sa absoluta, ideala: Sonia, o iubire necunoscuta, pe care reuseste sa o iubeasca o zi intreaga, dupa ce a citit cartea “La Medeleni” de Ionel Teodoreanu, plangand si crezand ca a avut mai mult succes decat Stefanel, inchipuindu-se la Medeleni alaturi de Sonia. Iubirea platonica apare in parcul Carol I cand impreuna cu prietenii lui se intalnesc cu niste fete, el ramane cu una dintre ele, iar tentat fiind si dorind sa fie ca prietenii lui, ca ceilalti, o saruta brutal se sperie si ii aduce jigniri fetei. Erosul adica partea fizica a relatiei dintre adolescent si iubire este prezentata foarte realist in capitolul Sambata. Este prezentat felul cum cu putinii bani pe care ii aveau elevii ultimelor clase de liceu isi cumparau sfertul de ceas de amor. Vor exista oameni ce se vor jena fruntile citind acest capitol al experientelor erotice intr-un décor aproape inuman asistand la sentimentul de dezgust, scaraba si umilinta al protagonistului.Relatia adolescentului cu prietenii este regasita pe tot parcursul romanului, astfel intalnim stari de ura reciproca “ M-am racit cu totul de Robert…El ma crede pedant, eu il cred naiv…El spune prietenilor ca m-am indobitocit cu eruditia. Si eu il vorbesc de rau si ii ponegresc numele.”, de falsitate totala, fiecare incercand sa para ceea ce nu este, imprumutand masti din diferite carti sau paturi sociale. Marcu si Dinu sunt si ei prietenii adolescentului, impreuna cu Robert il invatandu-l diferite lucruri. Astfel adolescentul a invatat de la prietenii lui ca nu este bine sa iti arati tot timpu fata adevarata, ca e bine sa te ascunzi, dar si sa se faca placut si sa se integreze in societate, sa se faca frumos, dar totusi ei se contruiesc total diferiti, el dorind sa-i domine, find un Demiurg. La scoala intre colegi el vrea sa se construiasca ca un geniu, colegii sai il izoleaza deoarece era urat si nu putea fi incadrat social. Colegii nu-l inteleg el deghizandu-se dupa aparente, voind sa fie egal cu ceilalti dar sa fie in acelasi timp mai destept, mai superior. Venind vorba de scoala relatiile sale cu profesorii nu era tocmai bune, adolescentul avand o atitudine nejusta fata de examene si sistemul de invatamant. Era un elev mediocru dand dovada de nonconformism, are o atitudine ostila fata de profesori considerandu-se mai bun ca ei, este superficial, refuza sa invete, intra in competitie cu profesorii dorind sa fie peste ei. Vrea sa-si construiasca singur personalitatea neavand nevoie de profesori, profesorului Vanciu vrea sa-i arate ca la inselat, fiind singurul pe care il admira fiind o piatra de incercare pentru el. Relatiile dintre adolecent si familia sa erau destul de bune. Comunica foarte putin cu parintii sai, este independent, ei nu-i impun invatatul, nu-l cearta, raman in umbra lui, are rezerve fata de propria familie, familia ii ofera protectie, intimitate si acceptare neconditionata, intr-un cuvant are o familie ideala.El se cauta prin lecturile sale, prin scrierile sale, da dovada de masochism. Citeste mult, vrea sa-si creeze astfel propria personalitate cu ajutorul cartilor, fara prieteni, profesori, parinti...Autenticitatea operei ne intampina la tot pasul, incepand cu primul capitol numit “Trebuie sa scriu un roman”, unde protagonistul declara cu ostentatie ca nu are nevoie de inspiratie, ci isi va prezenta viata, cu crizele adolescentei, cu colegii de scoala.

46

Page 47: Opere Interbelica

Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseste procedee ala prozei moderne si se citeste cu un interes deosebit, autorul voind astfel ca fiecare adolescent sa se regaseasca in scrierea lui, de aceea autorul nu l-a numit Jurnalul adolescentului miop, chiar dac contine pasaje intregi din romanul adolescentului Eliade.Dar e atât de dureros şi greu să nu crezi în fericire. Pentru cei mulţi, fericirea ajunge chiar un sens dat existenţei. Cu atât mai rău pentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscută, valorificată şi stăpânită decât după ce te-ai îndoit de ea.Cine ştie de ce lăcremez? Poate iubesc sau poate aştept; şi nădejdele mele încep să le irosească anii. Cine ştie de ce privesc în gol? Poate îmi amintesc sau

poate presimt durerea vieţii care cere să fie vieţuită toată.MirAmintirile sunt icoanele timpului pierdut.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop (1928)Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopAş vrea să scriu cine sunt, şi nu ştiu. Am scris caiete multe ca să descopăr. N-am izbutit. Romanul meu va fi un roman cu eroi ciudaţi. Sufletele lor nu vor fi liniare, dintr-o singură bucată. Eu n-am întâlnit până acum un asemenea suflet printre adolescenţi. Dar nu-mi voi putea analiza personajele, pentru că nu le cunosc. Nu le pot înţelege adâncurile sufletelor.

Mă privesc. Privesc în mine. Atâtea trăsături străine, contradictorii...Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopIată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopÎmi simt sufletul sfâşiat, rupt în fâşii străine una, de alta. Nu ştiu cum să îmi acopăr disperarea, tristeţea care mă copleşeşte. Îs atât de departe, îs amintiri atât de îndepărtate.14.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopA trecut un an. Şi n-a murit nici unul dintre noi, dar parcă am murit mulţi.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopCărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează.

Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopAdăugat de anonimCei mulţi şi cei proşti, imbecilii şi infirmii creierului, nătângii cu ochi frumoşi şi cu frunţile înguste, făpturile ce compromit sexul, îmi par toţi neputincioşi,

meschini, searbezi.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopAdăugat de anonimCăsnicia e cel mai perfect fapt omenesc, când e concretizarea permanentă şi vie a unei fericiri etice. Şi e cel mai dezgustător când se înfăptuieşte prin laşitatea unuia dintre soţi.Mircea Eliade în Romanul adolescentului miopintunecare - roman de Cezar Petrescu.15.Cezar PETRESCU IntunecareA fost publicat in anul 1927. Este cel dintai roman al ciclului Razboi si pace.Romanul intunecare este o fresca a Romaniei din timpul primului razboi mondial si al anilor imediat urmatori (unul dintre primele romane din Europa in care este evocat primul razboi mondiaL).Eroul romanului, tanarul avocat Radu Comsa, este reprezentantul generatiei inselate in idealuri, care traieste drama morala provocata de razboi, indurand totodata consecintele cumplite ale acestuia.Participant la razboi, traind cu speranta ca lupta sa nu este zadarnica, Radu Comsa se intoarce de pe front grav ranit, iar Luminita Var-daru, logodnica lui, il paraseste din pricina faptului ca este desfigurat.Eroul traieste o drama existentiala, asemenea lui Apostol Bologa si Stefan Gheorghidiu."Romanul intunecare» este cel mai valoros din toata creatia lui Cezar Petrescu, putand sta cu onoare alaturi de Padurea spanzuratilor» al lui Rebreanu sau de «Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi» de Camil Petrescu ()" (Ion Rotaru, O istorie a literaturii romane, voi. II)Aurul negru - comentariu - roman de Cezar PetrescuAURUL NEGRU — Roman de Cezar Petrescu. Publicat in 1931 ca scriere autonoma, Comoara regelui Dromichet avea sa fie continuat prin Aurul negru (1932), spre a fi reunite, dupa definitivarea fiecaruia in 1943, ca doua parti ale unui singur roman, pastrind, in editiile incepind cu 1949, titlul celei din urnia. Intentia ambitioasa si marturisita a pro/storului a fost aceea de a realiza in maniera balzaciana o Cronica romaneasca a veacului XX. Opera in ansamblu urma a se subsuma ciclurilor Rodul partinitului (in care era inclus si Aurul negru), Razboi si pace. Capitala care ucide, Tirgurile unde se moare, Satyricon si Fantasticul interior. Aflat la noua ani dupa debutul editorial prin volumul Scrisorile unui razes (1922), care alaturase nuvele si schite publicate intre 1920-l922 in „Hiena" si in „Gindirea", romancierul, extrem de prolific dupa aceasta data, nu mai era un incepator, astfel incit Comoara regelui Dromichet si Aurul negru veneau sa confirme virtuti si carente, ultimele neimpiedicind publicul cititor al vremii sa vada in Cezar Petrescu un scriitor de prim rang. De altfel, in 1931 i se decerna prestigiosul Premiu National pentru proza.La baza romanului sta conflictul, de larga circulatie in literatura neoromantica a inceputului de veac, dintre o lume veche, patriarhala, nu lipsita de nevoi, dar armonioasa in interior, si o lume noua, agresiva si rapace, brutala si interzisa valorilor morale. Cu alte cuvinte, se infrunta in roman un univers statornic prin aderenta organica la locurile de bastina si la rinduielile traditionale configurate intr-un etos verificat de milenii — cu elemente alogene, venite de aiurea sub impulsul lacomiei, sau cu altele, instrainate de origini din motive la fel de culpabile. Asemeni multora, scriitorul confunda capitalismul cu dialectica progresului tehnic, industrial si economic, punindu-Ie sub semnul unificator al ostilitatii sale nedisimulate, de unde si un dublu registru afectiv al textului: sentimentalism si lirism, paseism si reintoarcere spre matricea securizanta a satului, de o parte, iar de alta, apasarea liniilor si stilizarea in vederea sarjarii, a refuzului civilizatiei moderne. Cele doua parti ale romanului, incheiat printr-un epilog, reunesc trei si respectiv doua „carti", impartite la rindul lor in capitole, avind fiecare un motto liric, ce urmareste „punerea la unison a cititorului cu tonalitatea capitolului" (Wolfgang Kayser). Actiunea se desfasoara mai ales in comuna Piscul Voivodesei, tinind de un topos pe care-l vom regasi si in alte scrieri ale lui Cezar Petrescu , se deplaseaza pentru scurta vreme la Paris, apoi intr-o gara uitata de lume din tara si, in cele din urma, in capitala. Temporal, planurile narative sint fixate intre 1909-l929, dar, prin retrospective nu hpsite de semnificatii, sintem condusi spre arhaic si arhetipal, apoi spre sfirsitul de secol al XlX-lea si, pentru un spor de definire a personajului central, in vremea rascoalei din 1907, Capitolul initial, o izbinda a scriitorului, dobindeste valoare emblematica pentru intregul roman. Zaharia Duhu, eroul principal, viseaza „intr-o primavara lina cum au trecut pe aicea mii", un „banchel al umbrelor la care se inchinau oaspeti ciudati". cum se mentioneaza in motto. De la inceput se contureaza doua entitati contrastante: „imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa" si oamenii locurilor, aparindu-si „saracia si nevoile si neamul". Chiar daca scriitorul se resimte puternic, aici sau in alta parte, de influenta lui Sadoveanu, sau daca „transpune intocmai paragraful corespunzator din Diodorus Siculus, Biblioteca XXI, 12 si 13" (Ion Balu), ceea ce nu s-a spus este ca intreg capitolul e tutelat autoritar de Scrisoarea IN; timpul si personajele sint altele, dar spiritul ce le anima este acelasi. Amprenta eminesciana se motiveaza aici nu prin receptivi taica lui Cezar Petrescu la modele, ci prin structura personajului, care-l face permeabil la acestea. Zaharia Duhu este marcat de reminiscente livresti, ce se muleaza impecabil pe obsesia vietii sale, descoperirea comorii regelui get Dromichet. La banchetul de vis participa oaspetii captivi Lisimach, rege macedonean si sfetnic al lui Alexandru cel Mare, fiii sai si oastea infrinta; fata in fata sinl localnicii victoriosi, in frunte cu legendarul Dromichet. Acesta, dupa ce aminteste drumurile mai vechi ale unora care, „veniti cu silnicie", si-au gasit moartea intr-o Iara unde nu numai oamenii, dar natura intreaga le-a fost potrivnica, le ofera invadatorilor umiliti o lectie de inalt patriotism si de pace, Interventia brutala a unui sclav persan rostind apasal; „Eu stiu unde se gaseste comoara regelui Dromichet!" lasa deschisa rezolvarea din vis, dar serveste si ca prag al trecerii dinspre oniric spre prezentul narativ, in care vorbele spuse „cu glas subtire si cunoscut" sint ale unui copilandru, nepot al lui Zaharia Duhu, fn tesatura capitolului, se insereaza si un amplu interludiu liric, in maniera sadoveniana, si care va reveni, ca un laitmotiv, in alte parti ale cartii spre a lumina comuniunea initiala dintre om si natura, straveche osmoza definitorie pentru spiritualitatea neamului nostru.Epoca moderna va aduce dupa sine, palinodic, macularea indivizilor si a peisajului, ruptura dramatica si instrainarea lor. Prima parte a Aurului negru este romanul unui personaj, pentru ca partea a doua sa tinda spre realizarea unui roman-fresca. Avind radacini puternice in lumea rurala, in care parintele sau, razes din neam in neam, isi aparase cu indirjire drepturile, Zaharia Duhu face figura aparte, de

47

Page 48: Opere Interbelica

idealist si visator, lipsit de ceea ce sensul comun numeste „simt practic". La virsta adolescentei, o boala prelungita si apoi inertia parintilor il obligasera sa-si intrerupa invatatura, inapoindu-se de la oras, la Piscul Voievodesei. De pe urma unei instructii sumare, apoi intamplatoare, aproape de autodidact, dobindeste convingerea ca locurile natale ascund o comoara, aceea a regelui Dro-michet. intovarasindu-se cu neajutoratul si putinul la minte Oarta, alaturindu-si-l pe Petruta, un nepot istet pripasit pe la casa lor, /aharia, om in toata firea, isi neglijeaza rosturile gospodaresti, spre disperarea unei mame aprige, tot mai convinsa ca fiul ei si-a pierdut dreapta judecata, cutreierind coclaurile in cautarea comorii imaginare. Patima i se inteteste, o data cu intilnirea a doi dintre fostii colegi de liceu: Alexandru Opris, ajuns profesor universitar si arheolog celebru, si Dinu Grinjescu, devenit inginer prospector de petrol. Fiecare va urmari obsesiv ceva: Zaharia, comoara legendara pe care o harazeste — deocamdata ipotetic — saracilor din comuna natala. Din iubire de neam, profesorul cauta vestigii cit de umile care sa probeze, o data mai mult, vechimea si continuitatea noastra pe aceste locuri, unitatea culturilor stravechi, de o parte si de alta a Carpatilor. Grintescu se ambitioneaza sa descopere auiul negru. Initial indiferent fata de cel caruia ii va sluji petrolul gasit, specialistul va deveni foarte curind o simpla unealta in miinile abile ale unui om politic lipsit de scrupule, prefectul Emil Sava, manevrat la rindul lui de si mai venalul om de afaceri Iordan 1 lagi-Iordan. Cautarile celor trei sinl intrerupte de izbucnirea primului razboi mondial. Profesorul Opris moare linga Casin, Zaharia, intors acasa, traverseaza asemeni multor fosti combatanti o criza sufleteasca prelungita, iar Dinu Grintescu, partas la jefuirea taranilor indemnati si ispititi sa vinda pe sume aparent generoase paminturile in subteranul carora gilgiie petrolul, ceea ce le ramine necunoscut, pune temeiurile societatii „Voevo-da Roumanian Company", finantata de Iordan Hagi-Iordan. Prinsi in mecanismul necrutator al dezvoltarii moderne, oameni si locuri se intuneca. Un incendiu care mistuie biserica veche din sat si impreuna cu ea 150 de victime, majoritatea copii, acutizeaza instrainarea si singuratatea lui Zaharia Duhu, socotit nebun de ai lui si piaza rea de oamenii loviti de nenorocire. Descoperirea pe neasteptate a tezaurului visat nu-l mai fericeste, neavind cui sa-l daruiasca. Dezamagit, abate din nou peste avutiile gasite cursul riului si, dupa ce le declara celor din jur ca ei au avut dreptate, ca nu exista nici o comoara, capituleaza pe toate planurile, devenind el insusi societar si multimilionar, lansindu-se in exploatarea petrolului din adincurile paminturilor sale neinstrainate. Partea a doua a romanului isi schimba structura, pina aici in general echilibrata. Numarul personajelor creste, planurile narative se multiplica, subordonate demonstratiei ostentative a dezumanizarii generale, sub imperiul industrializarii rapide. Insulele epice sint legate intre ele de lire insuficient de rezistente, astfel incit unitatea operei se destrama, in favoarea impresiei de mozaic tipologic, revendicat de intentia realizarii unei adevarate cronici a epocii. „Pentru intiia oara un prozator roman isi extindea observatia asupra societatii romanesti in ansamblu, patrundea in toate mediile, aducea in scena satul si orasul, impreuna cu cele mai variate aspecte umane, tendinta generala fiind epuizarea tipologiei, punind in toate o imaginatie colosala, cum nu a mai facut-o nici un alt prozator de dupa razboi" (Ion Balu).In cadrul unei singure opere insa, calitatea aceasta devine defect, pentru ca romanul sufera de dilatare si verbalism. Actiunea nu mai este urmarita in deslasurare, ci cu precadere este rezumata, personajele isi pierd substanta, devenind in mod stingheritor purtatoare de idei ale autorului. Zaharia Duhu apare tot mai sporadic si mai anemiat, ajungind, in ciuda averii sale, un definitiv infrint si debusolat, cum sint numerosi eroi ai lui Cezar Petrescu Ceilalti tind sa reprezinte toate categoriile sociale: taranii transformati in muncitori, mica functionarime, intelectualitatea, vechii proprietari latifundiari si arendasii, burghezia citadina, ziaristii, oamenii politici si mai marii finantelor si, in fine, reprezentantii capitalului strain, subordonindu-l pe cel national.In ciuda unor digresiuni, a notelor nu de putine ori melodramatice, a unor coincidente vizibil regizate, citeva episoade ramin memorabile, chiar daca ele trimit si spre alte lecturi. Boierul Boldur Iloveanu, acceptindu-si cu resemnare infringerea si stingindu-se cu discretie si eleganta, preludiaza destinul batri-nului Barbu din Sjirsit de veac in Bucuresti al lui Ion Marin Sadoveanu si urineaza atitor siluete din proza scurta a inceputului de secol, urmarind elegiac asfintitul unei lumi crepusculare; Vartolomcu Diaconu, insignifiantul sef de gara, pendulind intre grijile cotidiene si trairea bovarica, prin reverie, a evadarii din platitudine, se ingemaneaza cu nenumarati eroi ai lui I. A. Bassarabescu sau I. Al. Bra-tescu-Voinesti; drama fetei frumoase, dezradacinata cu forta de lacomia tatalui taran, care o vinde unui bogatas strain si vicios, si sinuciderea ei spre a se salva dintr-un mariaj dezonorant si umilitor, trimite spre Sadoveanu, cu Venea o moara pe Siret sau, intr-un fel, spre Ciuleandra lui Rebreanu. Finalul romanului, cu pustietatea si paragina ce au urmat celor sapte ani de agitatie, se apropie de sfirsitul Arhanghelilor lui Agirbiceanu. intregul univers va fi reinviat, cu o mina mai stapina pe Orele narative, de Radu Tudoran, in Flacari. Pompi-liu Constantinescu vorbeste despre „obsesia marilor umbre de scriitori sub care s-a dezvoltat", accentuind mai ales influenta lirismului sadovenian asupra lui Cezar Petrescu Acelasi critic nu ezita sa-i recunoasca „abilitatea tehnica", „una din capitalele sale insusiri. Stie sa faca (subl. ns.) roman". Pe scara valorilor, in cadrul atit de intinsei si inegalei sale opere, Aund negru se situeaza printre scrierile reprezentative, care atesta supunerea la formula clasica a speciei, dar dezvaluie si receptivitatea scriitorului la sugestiile prozei moderne. La aparitie, s-a observat amestecul dintre documentar si artistic, materialul atit de contemporan fiind abia transfigurat in fictiune. De fapt, este tributul masiv pe care il plateste activitatii pasionate si indelungi de gazetar, ceea ce poate avea doua prelungiri: gustul pentru senzational si pitoresc, contaminarea cu notatia grabita, uneori de suprafata, un anume verbalism insuficient cenzurat, dar si „placerea, aventura relatarii", „discursul narativ generos", imprumutarea prozei imaginare cu procedee specifice reportajului jurnalistic (l.Vlad).Intunecare — roman de Cezar Petrescu - comentariuINTUNECARE — Roman de Cezar Petrescu. Editarea a cunoscut mai multe etape: din primavara lui 1927, dupa ce fusesera publicate fragmente in „Gandirea" (1924) si in „Viata romaneasca" (1925, 1926), apare in foiletonul ziarului „Universul" prima parte; continuarea este intrerupta, dar tot in editura aceluiasi ziar, pastrandu-se zatul de la foileton, este tiparit in acelasi an primul volum, cu titlul ultimului capitol: Acolo sezum si plansem. impreuna cu a doua parte, sub titlul intunecare, apare integral, in 1928, cunoscand nenumarate reeditari si traduceri. Primul roman dintr-o lunga serie, care a facut din Cezar Petrescu unul dintre cei mai populari si prolifici scriitori romani, a fost gandit in anii imediat urmatori primului razboi mondial. ,Jntunecare, declara autorul, reprezinta pentru mine incheierea unui proces spiritual situat cam intre anii 1920-l924 []. Contemporan cu Scrisorile unui razes, il purtam cu mine, ca amanunte si atmosfera, tipuri si episoade, asteptand doar sa mi se lamureasca linia centrala. Mi-a precizat-o destinul generatiei mele" (Adevarul literar si artistic , nr. 30, 11 aug. 1929). De altfel, publicistica politica aparuta anterior in „Chemare" {Stapanul, De mortuis), in „Hiena" {Sangele, Peste ruini, Generatia sacrificata, A doua faza) sau in „Adevarul" {Trec legiunile romane) si, mai ales, schitele din volumul debutului editorial. Scrisorile unui razes, (1922) care au vazut initial lumina zilei in „Hiena" si „Gandirea", semnate C. Robul {Prietenul meu Jan, Dacia Felix, intoacerea eroului. Pe Aries in sus, Langa o piatra veche de hotar) si, mai tarziu, Morti fara cuvant la inviere din volumul Flori de gheata, 1931, sunt tot atatea dovezi ale unei constiinte scriitoricesti obsedate de tema razboiului.In Cronica romaneasca a veacului XX, pe care intentiona sa o realizeze Cezar Petrescu, intunecare avea sa fie reprezentativ pentru grupajul intitulat Razboi si pace, impreuna cu Plecat fara adresa, Ochii strigoiului. Razboiul lui Ion Saracu, Tapirul si, doar ca intentie, fiind nescris, Catoblepas sau romanul societatii care se autodevoreaza.Construit amplu, prin alaturare de secvente care uneori se intersecteaza prin interventia vizibila a scriitorului preocupat a surprinde intr-o larga viziune toate paturile sociale si mutatiile suferite de acestea intr-un interval de zece ani, romanul-cronica il are in centru pe Radu Comsa, al carui destin, devenit exemplar pentru o larga categorie, aceea a intelectualului, il are cu precadere in atentie. Necesar nu numai din ratiuni compozitionale ca element hotarator in realizarea structurii clasice a scrierii si asi-gurandu-i unitatea, in ciuda foarte numeroaselor digresiuni si planuri secundare, dar si ca purtator de cuvant al autorului, spre a demonstra teza draga lui Cezar Petrescu, aceea ca razboiul, cu tot cortegiul lui de nefericiri, n-a inseninai un moment de purificare pe nici un plan, Radu Comsa apartine familiei de spirite a inadap-tatilor si infrantilor precum Dan, lorgu Cosmin sau Andrei Rizescu. Pornit de la tara, dintr-o familie modesta, a izbutit prin munca onesta sa devina avocat, fiind remarcat de Alexandru Vardaru, politician si om de actiune, care vede in el nu doar un viitor asociat, dar si un virtual sot al Luminitei, fiica lui. Intrarea Romaniei in razboi, dupa anii neutralitatii, aduce schimbari: Comsa pleaca voluntar pe front, contaminat de entuziasmul celor din jur, dar si din onestitate, neacceptand mobilizarea lui pe loc, oferita de protectorul sau. Ranit si desfigurat, revenit la Bucuresti, paraseste o lume tot mai straina, cea a Vardarilor. incercarea de a-si gasi radacinile in satul de unde plecase esueaza; efortul de a se incadra luptei politice postbelice ii sporeste luciditatea, intelegand ca au reinviat vechile tare economice, sociale, politice, chiar daca intr-un nou spatiu, acela al Romaniei Mari. La capatul unui drum sinuos, intr-un proces tot mai acut de neaderenta si refuz al conformismului si concesiilor facute altora si siesi, se sinucide. Premiat in 1930 de Academia Romana cu premiul „Ion Heliade Radulescu", intunecare este o fresca a epocii de infrigurare ce a premers razboiul intregirii si, mai ales, una a dezamagirilor postbelice. Razboiul, principalul personaj, „traieste si evolueaza in sufletul tuturor, intr-un roman realist desavarsit" (Al. Philippide). G. Calinescu, reticent in superlative, observa cu iritare ca nu descriptia, nu aducerea in scena, ci „vorba eroilor domina", si, in consecinta, conchide ca „romanul ca roman este esuat [], ca simpla cronica e superficial" si ca, totusi, nu i se poate nega autorului „o usurinta agreabila, o distinctie in stil si o indiscutabila rabdare artitectonica'. Cu adevarat, intunecare se realizeaza prin aditionare si, din unghiul epicului, s-ar putea prelungi oricat. Ceea ce rezulta nu este un basorelief, ci o ampla intarsie. Alcatuirea este inchegata nu prin existenta unei stari de tensiune, care ar uni diferitele componente intre ele intr-un ansamblu, ci prin prezenta lui Radu Comsa, personaj mediocru, particularizat, totusi, memorabil, mai ales prin rana care-l desfigureaza. Juxtapunerile sunt cuminti, oferind o lectura comoda unui cititor gata sa accepte expansiunile in orice directie, cata vreme personajul-pivot are cat de cat relatii cu noile sau mai vechile medii. Opera creste consecvent prin aglomerare, nu lipsita, adeseori, de virtuti cinematografice. „Toata batatura dinaintea carciumii gemea de carute, trasuri de oras cu cufere legate la spate, hulube ridicate in sus ca la balciuri []. Niciodata nu se vazusera stransi laolalta oameni din lumi atat de pestrite; tarani

48

Page 49: Opere Interbelica

si targoveti, soldati de toate armele, raniti si sanatosi, ciobani cu glugile acoperind ochii, femei si haine popesti []. Vehicule de toate neamurile: care de fan si trasuri harbuite, bristi si docare, furgoane militare si chesoane, cate o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteristi si carduri de vite, dar mai cu seama carutele cu stranii si clatinate arhitecturi de bagaje" s.a.m.d.In mic sau in mare, aceasta este, aici, tehnica narativa a lui Cezar Petrescu Odata aparut un personaj, se intarzie asupra lui, devenind, insa, vizibila existenta unor clisee sociale, de sex, de varsta, de profesii, de caracter, de destine chiar, prin detalii portretistice premonitorii, anticipative. Anumite contaminari, pe fragmente, cu proza lui Vlahuta, Sadoveanu, Ionel Teodoreanu sau M. Sebastian - cel din Jocul de-a vacanta sau din Ultima ora - sunt detectabile. Fluxul verbal al naratorului, inepuizabil, nu este niciodata monoton si, surprinzator, nu se repeta. Cand insereaza in roman ample dialoguri - apreciate de T. Vianu in Arta prozatorilor romani —, autorul joaca, de fapt de unul singur diverse roluri, cu vocea schimbata, dar recognoscibila prin logoree, chiar daca se aude, pe sine, rostind ticuri verbale, pronuntii regionaliste, neologisme gresit asimilate etc. Sentimentele sale, dar mai ales resentimentele ingroasa liniile, astfel ca suntern departe de o voce auctoriala impasibila.In literatura noastra, intunecare, cu calitatile si defectele sale, ramane o opera de referinta pentru cautarile unor drumuri cat mai felurite ale epicului autohton, in acest caz, romanul-cronica sau romanul-fresca.

16.Poezia Limba moldovenească de Nicolai Costenco analizată din perspectivă hermeneuticăOpera de artă e ca şi natura: nu poţi să-i adaugi nimic sau s-o lipseşti de ceva fără să-i strici naturaleţea. Poţi doar s-o protejezi. „Nimeni, zicea dramaturgul german F.Hebbel, nu poate să-i adauge ceva unui copac, unei flori. Tot aşa cu opera de artă’’. Nimeni, zicem şi noi, în afară de sistemul totalitar sovietic, care s-a dezis de legea de aur a naturii şi a îmbrăţişat ideea voluntaristă conform căreia totul se poate. Axiomele sfinte – limba, istoria, religia şi alt. – au fost reificate, coborâte la preţul obiectelor uzuale. Despre acestea din urmă încă J.B.Molière spunea că lucrurile valorează atât cât le facem să valoreze”.În cele ce urmează vom analiza poezia Limba moldovenească de Nicolai Costenco, încercând să-i determinăm importanţa adevărată în raport cu valoarea stabilită în mod arbitrar. Operaţia, recunoaştem, nu e deloc uşoară, dar – o spunem franc – greutatea analizei se răscumpără prin bucuria restabilirii, la capătul travaliului critic, a adevărului ştiinţific.Nu ştim exact, dar, după toate probabilităţile, poezia în cauză a fost publicată la cumpăna anilor ’50-’60 ai secolului XX, după reforma ortografică din 1957, care a deschis posibilităţi mai largi de folosire a lexicului considerat înainte „curat românesc”, deci, conform ideologiei timpului, incompatibil cu cel moldovenesc. Discuţiile care au precedat acest eveniment au determinat autorităţile totalitariste să simtă că în societate se creează o situaţie, cum definea marxismul, cu adevărat revoluţionară, când mediul literar de jos nu mai putea suporta presiunea conducerii de sus, iar conducerea de sus nu mai putea aplica, ca mai înainte, forţa sa faţă de ceea ce se întâmpla jos. S-a mers în acest caz pe o tactică oarecum conciliatoare: scriitorii recuperau lexicul aşa-zis românesc cu mare îndrăzneală, dar şi cu multă abilitate, iar conducerea de vârf, prefăcîndu-se loială la tot ce se întâmpla, căuta în secret măsuri, chipurile, democratice, dar, în fond, extrem de dure de stăvilire a procesului declanşat.Era, pentru creatori, bineînţeles, o atmosferă de elan sufletesc. Scriitorii, care până la reforma ortografică se întrebau ,,dar unde-i cuvântul întreg” (L.Damian), acum se întreceau, cântărind în palmă toate sinonimele lui, pentru a-l alege pe cel cu mai multe carate. La cumpăna anilor ’50-’60 ai veacului trecut, nu credem să fi existat vreun poet de valoare care să nu fi scris măcar o poezie consacrată limbii.N.Costenco a scris poezia Limba moldovenească, declarată imediat drept un imn şi asemuită cu cele mai frumoase poezii consacrate limbii scrise de Alexe Mateevici şi George Sion. Se trecea cu vederea doar un lucru – că A.Mateevici şi G.Sion au scris despre limba română, pe când N.Costenco părea că vorbeşte, aşa cum spune titlul, despre limba moldovenească, ceea ce, desigur, convenea sistemului totalitar sovietic.Dar oare despre limba moldovenească vorbea în poezia sa N.Costenco? Întrebarea e mai mult decât legitimă, azi, când, beneficiind de atmosfera revendicativă a restructurării, ne vedem, în scopul salvării de moştenirea falsurilor sistemului totalitar, nevoiţi să revedem toate argumentările de cândva, să le regândim şi să le repunem pe nişte temelii sănătoase şi când, profitând de avantajele sistemului hermeneutic de analiză, putem face mai lesne astfel de aprecieri.Din multitudinea preceptelor hermeneutice de analiză am ales pentru demersul nostru critic doar câteva: cele ale lui P.Ricoeur şi dezvoltate apoi de J.Culler referitoare la hermeneutica suspiciunii şi hermeneutica recuperării, cele ale lui F.D.E.Schleiermacher privind detaliul care se cuvine corelat cu întregul şi examinat prin intermediul naţionalităţii şi al epocii respective şi cele ale lui Ezio Raimondi ce susţin ideea că nespusul prevalează asupra spusului. Pe parcurs ne vom bizui pe ele.Textul poeziei lui N.Costenco Limba moldovenească se află într-adevăr între o hermeneutică a suspiciunii şi una a recuperării. Suspiciunea vine de la faptul că asupra autorului poeziei timp îndelungat a planat părerea că el e un adept al moldovenismului. Se ştie că, lucrând la Viaţa Basarabiei, el a promovat şi, într-o anumită măsură, chiar a teoretizat astfel de noţiuni ca neaoşismul, autohtonismul, regionalismul şi basarabenismul. A făcut însă nu pentru că era moldovenist, cum credeau unii, ci din convingerea că, mergând spre Marea Unire, moldovenii trebuie să dezvăluie tot ce au mai frumos, să demonstreze că ei vin spre acest eveniment cu zestrea de acasă. Dar nu a fost înţeles. Din acest motiv, când, la cumpăna anilor cincizeci-şaizeci ai secolului trecut, a publicat poezia Limba moldovenească, nimeni nu a pus la îndoială autenticitatea denumirii ei. Nu a fost pusă la îndoială autenticitatea denumirii poeziei mult timp nici după apariţia ei. Analizată în 1998, când a devenit clar pentru toţi că limba noastră literară e româna, poezia a fost considerată de către cercetătorul V.Malaneţchi ,,...drept un tribut plătit conştient – şi, deci, responsabil – momentului politic-ideologic ostil libertăţii de expresie”. Ce e drept, ceva mai jos, privind perspectiva acestui gest, criticul adaugă condescendent, şi nu fără temei, că ,,proslăvind în versuri înaripate virtuţile limbii materne a cărei funcţionare – în anii regimului comunist totalitar – fusese cu totul limitată, poetul a contribuit în cel mai înalt grad la trezirea conştiinţei naţionale a românilor basarabeni, a mândriei de neam şi a demnităţii lor umane...” (Vasile Malaneţchi. Tabel cronologic // Nicolai Costenco. Elegii păgâne. -Chişinău,1998,p.137-138).Exemplele reproduse ţin de hermeneutica suspiciunii. Să revenim acum la ceea ce tot savanţii despre care am pomenit numeau hermeneutica recuperării, adică a recâştigării adevărului. Probe în acest sens avem suficiente şi concludente. Recunoscând că a propagat şi a teoretizat în anii treizeci neaoşismul, autohtonismul, regionalismul şi basarabenismul, nu trebuie să uităm şi de expedientele lui N.Costenco pe marginea acestor noţiuni în sensul că tot ce a făcut, a făcut ,,pentru a fi stăpâni la noi acasă, pentru a da putinţă spiritului local, basarabean, să triumfe cu toată originalitatea şi specificul care îl delimitează în speţă, fără a-l rupe din sânul familiei latine româneşti...” (subl.noastră–N.B.)(Nicolai Costenco. Societatea Scriitorilor Basarabeni // Viaţa Basarabiei, 1936, nr. 9, p. 95). Nu a recunoscut Nicolai Costenco limba moldovenească nici după raptul Basarabiei de către Uniunea Sovietică. Dovadă sunt două afirmaţii ale lui rostite la Consfătuirea convocată de Comisariatul Învăţământului din R.S.S.Moldovenească pe data de 10 martie 1941. La nedumerirea vorbitorului la consfătuire, Emil Gane, ,,Şi amu am să citesc pentru acei (îl are în vedere pe N. Costenco – N.B.) care au spus că nu pot face poezii în limba moldovenească o poezie închinată Marelui Stalin de către norodu moldovenesc (citeşte poezia).Nu-i aşa că sună în moldoveneşte: „tovarăşu să-mi spună dacă nu se pot face poăzii în limba moldovenească”, N. Costenco face replica semnificativă ,,În graiul moldovenesc” (sublinierea ne aparţine – N.B.) (Stenograma Consfătuirii convocate de Comisariatul Învăţământului din R.S.S.Moldovenească pe data de 10 martie 1941 // Destin românesc (serie nouă), 2006. An I (XII), nr. 1 (45), p. 149). Atacat de către ministrul învăţământului, Valentin Forş, cu fraza: ,,Vreau să spun câteva cuvinte despre cuvântarea tov. Costenco, care în prima parte a spus că au venit Sovetele şi mai tare au încurcat limba moldovenească. Vra să zică Sovetele au venit şi au încurcat limba, aşa că noi poăţii nu mai putem scri în limba moldovenească”, Nicolai Costenco răspunde: „nu putem publica (sublin. noastră – N.B.) în limba aceasta”, ceea ce înseamnă că o literatură nu poate miza pe un grai care, spre deosebire de limba literară, are posibilităţi artistice mult prea reduse. Urmările la aceste replici curajoase nu au întârziat. După consfătuire N. Costenco a fost deportat în Siberia şi ţinut acolo până în 1955.Întors din surghiun, scriitorul, din motive clare pentru noi, evită răspunsurile directe, dar, ca patriot al limbii literare, care e, în concepţia sa, desigur, româna, arată, subtextual, că doreşte să fie înţeles just. Întrebat în 1988 cum apreciază lupta poporului pentru conferirea limbii noastre a statutului de limbă de stat şi pentru revenirea la alfabetul latin, Nicolai Costenco răspunde semnificativ: ,,– Stau şi mă frământ uneori: să nu se întâmple ca în ’37, când în republica autonomă i-au lăsat pe intelectuali să spună ceea ce gândesc şi pe urmă i-au pus cu faţa la zid” (Gheorghe Budeanu. Ascultă-l pe cel care ştie... // Literatura şi arta, 1998 / dialog cu scriitorul N. Costenco).E o teamă de a spune adevărul? O chemare spre rămânere în expectativă? În căutarea răspunsului, să ne amintim de spusele savantului care a pus bazele hermeneuticii, Schleiermacher, că ,,...detaliul nu poate fi înţeles decât plecând de la întreg...”. Detaliul, în cazul nostru, comunică cu întregul. Poezia Limba moldovenească a fost scrisă, cum am spus, într-o perioadă de avânt spre cunoaşterea limbii literare. Afirmaţia scriitorului a fost şi ea rostită într-o perioadă când oamenii, de acum în condiţiile restructurării, luptau pentru ca această limbă să aibă statut cu adevărat de limbă literară şi să-şi recapete denumirea ei oficială, cea română. Putea oare poetul, care în 1941 a făcut declaraţia că aşa-zisa limbă moldovenească nu e altceva decât un grai şi, ştiind atitudinea sistemului totalitar faţă de adevărurile, pentru ei, indezirabile, să nu-şi avertizeze colegii de idei că lupta lor se poate termina cu ceva de genul deportării, cum s-a întâmplat cu el? Avertizându-i însă, el nu a militat pentru stoparea procesului, ci pentru o continuare a lui fără excese care s-ar solda cu pedepse crâncene.Poezia Limba moldovenească, cum vom vedea, aşa a şi fost alcătuită – să poată spune adevărul prin mijloace esopice. Era lecţia potrivit căreia ,,Flăcări inima chiar de-ar încinge-o / De cenzură-i strivit al tău grai” (N. Costenco) extrasă din trista experienţă de viaţă şi folosită de autor în toată creaţia sa de după

49

Page 50: Opere Interbelica

surghiun. Era lecţia care respecta preceptul hermeneutului italian Ezio Raimondi precum că ,,nespusul prevalează asupra spusului”, precept, necunoscut, bineînţeles, pe atunci de N. Costenco, dar intuit din practica sa. Confruntă: ,,Nu te grăbi, citeşte printre rânduri / Mânia furtunaticelor gânduri’’ ori ,,În mica mea arhivă orice frunză, / Nescrisă chiar, e-o rană-abia ascunsă’’ (Arhivă).Poezia Limba moldovenească începe cu versul ,,Limba ţării mele”. E clar că, după exilul siberian, poetul, zicând ţară, nu putea avea în vedere altceva decât Basarabia. Şi, ca să nu lase nici un dubiu, versul al doilea aduce contururi şi mai concrete – ,,limba mamei mele”. Urmează personalităţile care au ctitorit-o: Ştefan cel Mare, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Mihai Eminescu, adică numai figurile eminente recunoscute în acest teritoriu. Despre aportul considerabil al personalităţilor din partea dreaptă a Prutului nu se spune nici un cuvânt. Delimitarea concret-teritorială e specificată şi mai clar prin contextul ei lingvistic, delimitare făcută în spiritul ideii extrase mai târziu din practica literară generală de către hermeneutul F.D.E. Schleiermacher: ,,Limbă moldovană,– / zână între zâne,– / Stai la masa mare/ între mari surori”, adică în anturajul celorlalte limbi ale popoarelor fostei Uniuni Sovietice. Între aceste limbi mari, pe care destinul le-a ferit de confruntări identitare năstruşnice, limba moldovană, cum o numeşte autorul, nu apare ca una egală între egale, cum se obişnuia a zice, şi cum, în virtutea inerţiei, un savant de renume şi-a intitulat chiar o carte, ci e văzută la un nivel mai jos, al graiului: ,,Veşnicia noastră / Grai moldovenesc”, cum, de altfel, din punct de vedere ştiinţific, şi era, adică: graiul moldovenesc al limbii române literare.Nicolai Costenco, care, cum am spus, încă în anii treizeci ai secolului al XX-lea a teoretizat termenii de neaoşism, regionalism, autohtonism şi basarabenism, ca unităţi spirituale de integrare în cultura românească cu zestrea de acasă, Nicolai Costenco, care în 1941 a spus oficial, în public, că nu avem limbă moldovenească, ci grai moldovenesc, fapt pentru care a fost trimis în exil, acest Nicolai Costenco nu putea confunda acum noţiunea de grai cu cea de limbă literară, după cum nu putea confunda nici noţiunea de grai, în sens extensiv, de limbă vorbită, cu cea de limbă literară românească. În stil esopic, spre care îl orienta experienţa tragică a exilului, mizând pe ambiguitatea semantică a termenului grai, poetul a spus adevărul care nu putea fi rostit la acea dată în mod direct: limba moldovenească nu este altceva decât graiul moldovenesc, ce stă la baza limbii române literare.Supoziţia noastră îşi află susţinerea în scrisoarea poetului din 26 iulie 1955 adresată din exil mamei, în care îşi exprimă, fără echivoc, părerile sale privind integritatea neamului şi unitatea limbii literare, scrisoare publicată de scriitorul Nicolae Dabija în Literatura şi arta la rubrica ,,Poezii din puşcării”: ,,Să înflorească sărăcia, blânda / Moldovă-n casa Marii Românii, / Să-şi uite noaptea jalei în osânda / Surghiunului din anii cenuşii / < ...> Tăiată-n inimă de Prut – în două, / Cât poate soarta oamenilor fi / Şi ce cruzime să desparţi Moldova / De Mamă, cu orfanii ei copii! <…> Nu vrem hotar să ne despartă casa / De-o limbă şi de-un sânge am fost, ş-om fi / La Prut privesc cu apă-ntunecoasă... / De aş putea, pe veci eu l-aş sorbi”. Subscriem întru totul la aprecierea făcută de poetul Nicolae Dabija că aceste versuri din scrisoare ,,...denotă un curaj ieşit din comun... fiind un exemplu de demnitate şi bărbăţie” şi că pentru ele, în cazul că ar fi fost descoperite, Nicolai Costenco ,,...ar mai fi ,,meritat... un termen” (Nicolae Dabija. La moartea unui nedreptăţit // Literatura şi arta, 1993, 29 iulie).Opera de artă, ziceam la început, e ca şi natura: nu poţi să-i adaugi nimic, dar nici s-o lipseşti de ceva, fără să-i strici naturaleţea. Ea poate fi doar protejată printr-o analiză competentă şi cinstită, aşa cum ne învaţă principiile hermeneutice, aşa cum urmează, azi, prin prisma viziunii revendicative a prezentului, să analizăm întreaga noastră literatură contaminată de ideologia totalitarismului sovietic. E tocmai ceea ce am şi încercat să fac în cazul concret al analizei poeziei Limba moldovenească de Nicolai Costenco.S-a nascut la 21 decembrie 1913 la Chisinau. Ramanand fara tata, a fost crescut de bunicii Gheorghe si Libeada din comunaCihoreni, judetul Orhei (a se vedea poezia Zalog). A studiat la liceul B.P. Hasdeu din Chisinau si la Universitatea din Iasi.A debutat in 1932, reusind sa lanseze pana la 1940 volumelePoezii (1937), Ore (1939), Cleopatra (1939). A publicat in re vista Viata Basarabiei , al carei redactor a fost, proza si eseistica pe teme literare. Este mentionat de George Calinescu in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent (p. 1031).La 25 iunie 1941 a fost deportat in Extremul Orient, ca unul care nu privea cu ochi buni limba scriitorilor de peste Nistru, proaspat inscaunati pe atunci la Chisinau. A scris si in exil (a se vedea ciclul de versuri Severograd). In 1956 a fost reabilitat. A continuat sa scrie proza (romanul Severograd, 1963, si cartea de nuvele Norocul omului, 1965), a plasmuit o drama (SergheiLazo, 1967), a activat in domeniul traducerii artistice, dar in primul rand s-a manifestat ca poet. Principalele carti de versuri:Poezii alese (1957), Poezii noi (1960), Versuri (1963), Mugur, mugurel (1967), Poezii si poeme (1969), Poezii si poeme(1983), Euritmii (1990), Elegii pagane (1998).Pentru cartea din 1983 s-a invrednicit de Premiul de Stat alRepublicii Moldova (1988).S-a stins din viata la 29 iulie 1993 la Chisinau.Creatia lui Nicolai Costenco de pana la 1940 este alimentata de motive din viata satului, poetul afirmandu-se ca rapsod al pamantului natal si al taranului care il fertilizeaza. Sub aspect artistic el este un traditionalist aflat sub influenta folclorului au tohton, a lui Eminescu si Cosbuc. Datinile, obiceiurile, credintele, eresurile satului basarabean si in mod deosebit chipurile oame nilor de la coarnele plugului sunt evocate cu dragoste, in mod pictural, impresionant. Se afirma de asemenea ca poet al iubirii(Cleopatra, Zamfir si Doina), al trecutului indepartat (Constan tin haiducul). Unele influente din Charles Baudelaire sau SergheiEsenin n-au adus nici un prejudiciu talentului sau original.Anotimpul cel mai des intalnit in poezia de inceput a lui Nico lai Costenco este in consens cu viata omului de la tara toam na. Nu una aducatoare de rod, de vreme ce gradinile rimeaza cu suspinele, iar copacii cu saracii. Atmosfera e dezolanta. Intero gatiile si exclamatiile retorice exprima o stare sufleteasca apasa toare ca cea din finalul poezieii Toamna: Zarea de funingini au umplut-o ciorile/ Si mahaiesc cu mana ciunta morile./ Pe vetre bujorii, garoafele, gheorghinele/ Au murit si nu le-am auzit sus pinele... . In varianta din culegerea Elegii pagane (Chisinau, Gru pul editorial Litera, 1998. Colectia Biblioteca scolarului ) ver-surile acestea lipsesc, in locul lor gasim insa cateva randuri la fel de deprimante: Toamna a venit si-au scartaiat pe deal morile/Si-au cobit pe crangi o noapte-ntreaga ciorile./ Razoarele cu tran dafiri si gherghine/ S-au prapadit fara veste si fara suspine... .E o stare din care poetul ar vrea sa evadeze pentru a se salva de tristete si necaz: In cusca pieptului numai inima ca o pasare calatoare/ Se zbate si acuma, ca n-a putut sa zboare . (In varian ta din cartea Elegii pagane e schimbat si finalul: In cusca pieptu lui s-a zbatut inima, ca o pasarica/ Mica, mica si care mai-mai n-a murit de frica . Existenta diferitelor variante ale uneia si aceleiasi opere nu este o raritate. In cazul nostru concret, recoman dam varianta din Elegii pagane, descoperita in ahriva scriitoru lui de fiul sau Constantin care semneaza, impreuna cu savantulVasile Malanetchi, selectia textelor.)Dar si intr-o atare stare de spirit Nicolai Costenco ramane poet al taranului si al pamantului. Lucrul taranului e sfant,/ Fiind bla goslovit de soare,/ Pus cu-ndarjire in pamant/ In rauri de sudo are . Am citat din poezia Lucrul taranului in care de la batran la plod/ Asteapta nopti si zile/ Sa vada inmiitul rod/ Al brazde lor copile . Se aduna roada bogata, poetul exprima bucuria prin exclamatii retorice, prin versuri scurte, printr-o versificatie per fecta: De-s vrafuite, stranse-n pod/ Uscatele graunte,/ E vremea ntregului norod/ De cumatrii, de nunti e .Fidel adevarului esential, Nicolai Costenco nu se limiteaza la cantarea belsugului. Si mai amare zile nu-s,/ Cand seceta apasa./Un blestem pe pamant si sus / Stau mortii-ntinsi pe masa . Nici urma de idila: Taranii merg cu trupul frant,/ Cu ochii storsi de viata:/ Chinuitorul lor pamant/ S-acum ii strange-n brate .Caracterul realist al viziunii poetului asupra vietii se vadeste lesne si in poezia Sat moldovenesc. Autorul e predispus liric, e gata sa se daruie fratilor : Imi vine larg plamanii/ Sa mi-i des chid cat zarea,/ Sa-ntind, cum isi intinde/ Unduitoarea mare/ De paine leganatul/ Spic plin, sa-l dau la frati . Dar atmosferasatului, recreata de altfel in chip maiestrit ( Cobor in sat. Batranul/Tot fumega in vale/ Prin oale fara funduri/ Ce-s puse la cotlon./Tizicul molcom arde/ Sub oala cu sarmale/ In frunze verzi de poama,/ Sub streasna de sopron ), il determina sa consemneze antagonismul vietii: Nu-i susur de cismele?/ E lapte muls in doniti!/In costirete tipat./ Boi rag la adapat./ La bogatani ii masa/ Cu zvon de blide, solniti,/ Cei bieti pentru-o fasula/ Cu lingura se bat .In panza poeziei incape o frantura de poveste populara, prin noapte se-aude-o doina veche/ si scartaie-o vioara , dar nici vorba de viziune simplificatoare asupra realitatii, de vreme ce in final acel tacut si negru nour pare o aratare straina , pe care o du lauca/ O hamaie, si o cearta,/ Strident, o cucuveauca .O adevarata bogatie de amanunte si detalii, expresii populare, metafore insolite (cerul e policandru/ De schija cu luceferi ) si, in chiar ultimul vers, un simbol o cucuveauca , expresie a prevestirii de rau, fac din poezia Sat moldovenesc o plasmuire artistica vie, memorabila.Dar nici critica, facuta cu mijloace lirice, a regimului burghe zo-mosieresc, nici compromisurile ideologice din 1940 1941(poezii despre Lenin si chiar despre comunism) nu l-au salvat de exilul politic. Totusi, mai curios dintre toate cate i s-au intamplat poetului e ca si in exil a

50

Page 51: Opere Interbelica

continuat sa scrie despre Lenin, partid, prietenia popoarelor, temele predilecte fiindu-i insa Moldova na tala si vigoarea sufleteasca, unica in stare sa invinga vicisitudi nile vietii.Din 1956 incepe epoca deplinei maturitati creatoare a poetu lui. Ca o arma trebuie sa fie/ A Moldovei noastre poezie! ex clama Nicolai Costenco. Ascutisul talcului in teaca/ Infrumu setata il imbraca/ Cu-al vorbelor izvod in floare/ Si-al chipurilor pietre rare.../ Ca otelul in statornicie / Pavaza frumosului sa fie!/ Ca o aschie din soare rupta,/ Cu-ntunericul mereu la lupta! (Poezia Moldovei).A fi contemporan, Poetilor tineri, Poetul, Arta si alte lucrari vorbesc despre crezul artistic al scriitorului. A fi poet inseamna pana/ Sa-ti fie gata orisicand/ Prin vorbe sa redea icoana/ Simtirii plasmuita-n gand , sustine Nicolai Costenco in instantaneul Poetul.In conceptia sa creatia artistica are o valoare etica ponderabila, de vreme ce a fi poet inseamna-n frunte/ In munca nobila sa fii,/Dusman pornirilor marunte,/ Partas al faptei mari si vii .Compozitia anaforica, fermitatea afirmatiilor, caracterul de ma nifest in care infinitivul a fi trece imperceptibil in imperativ sunt particularitati ce asigura operei in cauza o anumita prestanta in sirul de arte poetice aparute in creatia tuturor poetilor timpului.Mai putin afirmativa, poezia Arta se remarca prin interogatia retorica, mai credibila decat orice afirmatie si chiar mai mobili zatoare, si prin metaforismul dens al textului. Doua exemple:Inspre varf de munte/ In spirala/ Calea noastra urca sus/ Do moala.// Cale nu prea neteda/ Si lunga.../ Cati din noi/ La varf/Au sa ajunga? si: De ajungi la culme,/ Stea devii/ Luminand/Milenii/ Peste-mparatii .Poezia are un final declarativ-exclamativ care nu supara insa, pentru ca el face corp comun cu intreaga constructie metaforica anterioara: Biruinta-i ceea/ Ce intarta./ Calea asta-i/ Lupta pen tru arta! Am pomenit si repetam ca Nicolai Costenco a platit, ca toti confratii sai de generatie, un anumit tribut conditiilor nefaste ale regimului comunist totalitar, ostil creatiei artistice libere, inova toare, indraznete. Dar scriitorul a avut, cu toate acestea, constiinta necesitatii de a spune in orice imprejurari adevarul, chiarAdevarul, dupa cum se exprima el in miniatura Cetatean al tarii poeziei: Sunt cetatean al tarii poeziei,/ Si tara asta are drepte legi:/ Sa nu roseasca fata alba a hartiei,/ Cu pana pe obrazul ei cand treci.// In slova ta minciuna pantecoasa,/ Cu serpuitu-i mers, sa n-aiba loc./ In piscul Adevarului fa-ti casa/ Si apar-o cu palosul de foc! Dintre operele poetice care adeveresc aptitudini creatoare re marcabile face parte si Scrisoarea mamei. Ea nu e datata, insa produce impresia ca a fost plasmuita in exil, in orice caz departe de plaiul natal, de vreme ce mama ii expediaza fiului, in plic, si o frunza, gest interpretat de acesta just: sa nu uit de Moldova,/ de chipul ei frumos! Poezia se distinge prin detalii sugestive ( e galbena hartia... , plicu-ntors pe dos ), prin situatii de viata concrete, usor de inteles in contextul timpului infectat de ateism ( Pe unde-a stat icoana,/ acuma, inramate,/ portretele sub sticla/ ne stau, la adapost ), prin blesteme populare, lesne integrabile in discursul autoricesc ( Dar vremurile negre/ s-au dus, manca-le-ar corbii! ), prin cuvinte ar haice ori numai neaose, pe potriva mamei batrane ( pribuluiesti ).Intalnim aici denumiri populare ale etapelor noptii, obiceiuri nationale, verbe formate de autor in albia fireasca a limbii romane( in zori cu Gainusa/ din cer doar stai la snoava./ De-ti canta-n prag cocosul,/ tu ochii-ti stresinesti... ). O comparatie se impune atentiei in chip deosebit: si doru-ti fara timbre,/ ca luna fara vasle,/ ne cauta, ne cheama/ prin zarea cu naluci . De fapt, o lectura pe verticala a acestei strofe ne confirma suporzitia ca poezia Scrisoarea mamei a fost plasmuita in exil, acolo unde zarea era cu naluci , calificativ nepotrivit Chisinaului sau altui oras civilizat.Interogatia retorica ( Pribuluiesti vreo fata,/ vreo codana mandra/ din comsomol ori ferma,/ cu ochi aprinsi, isteti,/ si-o vezi in casa nora/ ca un bujor cum intra?/ Visezi poate si-o nunta/ cu doba si bucheti? ) si, mai cu seama, finalul concret, evocator si sugestiv ( Ma uit la frunza verde/ si vad chipul matale/ si parca mi vine parul/ carunt sa ti-l alint./ Eu lacrima ti-as sterge,/ sa nu aud de jale,/ din par doar nu pot sterge/ ninsoarea de argint ) sunt alte calitati poetice ale acestei frumoase realizari artistice cu motivul mamei. (Varianta din culegerea Elegii pagane contine alte interogatii si are un alt final, insa in principiu nu se deosebeste de varianta citata de noi. Mai mult, aici scriitorul spune raspicatca poezia aceasta a fost scrisa in anii deportarii sale: Eu uit ca sunt in tundra,/ ma vad in satul nostru,/ pe prispa stam alaturi/ la sfat fara sfarsit .)Un loc de cinste in intreaga creatie a scriitorului ii revine cartiiMugur, mugurel.Incepand cu confesiunea de creatie Cetatean al tarii poeziei, citata mai inainte, continuand cu glorificarea patetica a Moldovei, pe care autorul o numeste cerul vietii mele , cu evocarea marilor nostri inaintasi Eminescu, Creanga, Donici etc. si incheind cu poe zia titulara, de un folclorism autentic si viguros ( Cine stie cum ii el,/ Mugur, mugurel,/ Dorul sufletului meu,/ Mugur, mugurel?/Am sa-ajung sa te vad floare,/ Mugur, mugurel,/ Sa te pun la che otoare,/ Mugur, mugurel? ), cartea Mugur, mugurel cuprinde si doua cicluri de poezii satirice (Inscriptii cu apa tare si Plesni tori) si patru poeme, dintre care Cotofenele albastre si Rascoala(Hancu) se disting favorabil pe fundul intregului peisaj poematic din Republica Moldova.Poemul Rascoala (Hancu), care in cartea Elegii pagane are titlul Neamul (Hancu), e scris cu grairea/ aleasa-a limbii popu lare,/ cu vers de doina si balada,/ cu vers de cantec si poveste .Personajul principal, Mihalcea Hancu, e vazut de poet ca un co drenas de-al nostru,/ vana de crita, duh de zmeu .Ca in operele folclorice, codrul si pamantul vorbesc, asemeni fiintelor vii, si dovedesc tarie de caracter, statornicie, darzenie. In chip natural vine digresiunea autoriceasca dominata de impera tive adresate cititorului (modalitate de a trezi curiozitatea aces tuia): Intotdeauna fii o apa/ si un pamant cu trupul tarii!/ Fii iarba ce imbraca glia,/ fii ramura acestui codru,/ fii piatra-n te melii ascunsa,/ fii flamura in fluturare... .Poemul acesta este o opera desfasurata, are subiect, interme dii (dialoguri intre un om pribeag si personajul principal), canturi(biografii succinte, redate poetic, ale unor tarani exploatati, deveniti haiduci). Fiecare personaj se impune prin patriotism fier-binte si prin utilizarea unui limbaj cu puternice nuantari de na tura folclorica. De exemplu, Pribeagul exclama: Mare, o, mare, mare/ ii minunea Moldovei mele!/ Painea, sarea/ mai dulci is ca mierea,/ Si-i mai dulce ca orice dulceata/ a sufletului tau frumu sata! In cantul I, intitulat La Secareni, autorul descrie in culori vii o masa mare la Hancu cel batran : De trei zile si trei nopti/ imblatesc colacii copti;/ curge vinul ros, mistret,/ si din an si de antart;/ toti mesenii mi-s barbati/ prin razboaie incercati,/ sprancenati si mustaciosi,/ mai multi nalti,/ mai multi spatosi... .Portretele personajelor sunt succinte, concrete, impresionante:Hancu-al nostru-i din codreni,/ moldovean din moldoveni,/ cam falcos, dar primitor.../ La un ochi stricat; ii chior... . Vorbirea aces tuia catre fiul sau Mihalcea are o puternica aroma folclorica: Mergi, fiule, sanatos,/ ca un trandafir frumos!/ Pe unde ai fi departe,/ s-auzim de sanatate!/ Nu uita de ai tai frati,/ ca de codrii valurati,/ sa nu uiti nici de surori,/ ca de campul plin de flori... .Obiectul celei mai sincere si mai mari simpatii a autorului este, bineinteles, Mihalcea Hancu. Portretul lui fizic este memorabil:Ca Mihalcea de picior/ iute, stiti, nu-i alt fecior./ De te-a strans in pumn, ma rog,/ poti scapa numai olog!/ Pe-un implinitor ne tot/ l-a zvarlit cu cal cu tot/ peste gard cu capu-n glod! Curajul, darzenia si alte trasaturi morale nobile se desprind din vorbirea protagonistului poemului: Oameni buni,/ scumpi parinti, vecini si neamuri,/ multumim de cinste, daruri!/ Dar nici cal de calarie,/ nici arme de Venetie/ la drum nu-mi trebuiesc mie./ Unde-a fi mai greu priporul,/ mai de nadejde-i piciorul;/ Si decat sabie grea,/ ma bizui pe mana mea! Impresioneaza foarte placut rimele rare, imbinarea cuvintelor uzuale cu arhaisme potrivite in context ( Si-a tuflit pe ceafa cusma.../ Mandri codri spre Lapusna... ).Sunt binevenite formulele lingvistice in stil folcloric, acestea fiind si dovezi ale felului de a fi al protagonistului, ale caracteru lui sau spiritual: Pomeni-ma-vor cu drag,/ zice fluierul de fag; /Pomeni-ma-vor cu foc,/ zice fluieras de soc!/ Pomeni-ma-vor dui os,/ zice fluieras de os! Mihalcea Hancu nu-si uita nicicand radacinile ( Unde soarta m-ar purta,/ satule, nu te-oi uita!/ Leagan al copilariei,/ tu izvor al bucuriei! ), el nutreste sentimente adanci si sincere pen tru parinti ( Tata, pare, il intreaba,/ asezat si fara graba:/ Mai, ce ti-a trasnit, deodata,/ sa lasi vatra, mama, tata/ si s-o iei asa, hai-hui,/ ca un pui al nimanui? , Mama... sta la cap, vegheaza,/ lacrimi varsa si ofteaza... ), in relatiile cu haiducii intalniti in co dru dovedeste agerime de spirit si de actiuni (Hancu de ceafa mi-l insfaca,/ cum ai apuca bardaca,/ si mi ti-l zvarle pe-o craca ,Hancu-un deget doar repede/ si l-a-ntins pe iarba verde... ), apoi se declara frate cu haiducii ( Va socot, fratilor, cum pre/ frati mai mari. Si la credinta/ si a voastra suferinta/ ma inchin pan la pamant! ) si nu-si inchipuie viata intemeiata pe supunere, indu rare si sclavie ( Cum de rabdati? Hancu striga./ In fata unui gre cotei afurisit/ s-o puneti de maliga?/ N-aveti furci,/ N-aveti cutit? ) si promite ajutor oamenilor napastuiti ( Intoarceti-va si fiti pe pace./ N-om lasa sa faca ce-i place/ gainarului domnesc... ).

51

Page 52: Opere Interbelica

Capetenia de haiduci, apoi Ion Fagadaru, Ghita Materele, fratiiHulpe si celelalte personaje se intiparesc profund in memoria citi torului gratie sentimentelor de ura fata de impilatorii poporului truditor, atitudinii lor de adevarati patrioti, vocabularului lor de origine folclorica. Un rost de importanta principiala are in struc tura poemului Pribeagul: el asigura legatura intre toate perso najele, sustinand cu ele un dialog pitoresc si antrenant.Portretul de creatie al lui Nicolai Costenco nu e deplin cat timp nu vorbim de inca doua poezii ale scriitorului. Prima e Limba moldoveneasca, un adevarat imn limbii noastre stramosesti, imn bogat in definitii poetice, cutreierat de un fior liric adanc, purtator al unui mesaj deosebit de important si actual. Dar e nevoie sa explicam titlul ei. Nicolai Costenco a scris moldoveneasca , la fel ca toti confratii de breasla in epoca respectiva, cand regimul totalitar comunist nu ingaduia vreo discutie in privinta denumiriiautentice a limbii noastre. Nicolai Costenco, redactor al revisteiViata Basarabiei de prin 1932, stia ca toti ceilalti scriitori din stanga Prutului ca limba noastra e romana. Mai mult, anume pen tru dorinta sa de a pastra curatenia limbii romane, pentru neac ceptarea limbii schimonosite din stanga Nistrului a facut el 15(cincisprezece!) ani de exil in Extremul Orient. De aceea poezia in intregime, inclusiv titlul ei, urmeaza sa fie inteleasa ca o oda consacrata limbii noastre romane.Cea de-a doua poezie fara de care portretul de creatie al luiNicolai Costenco nu este deplin se intituleaza Aici eu am sa-mi scutur spicul. Ea este expresia desavarsita a dragostei poetului pentru meleagul natal, pentru oamenii lui, pentru obiceiurile nationale. De alta lume nu mi-i dor, scrie raspicat proaspatul intors din gulagul stalinist, nu vantur fara rost nimicul./ Fiind crescut pe acest ogor,/ Aici eu am sa-mi scutur spicul . Urmeaza trei strofe de glorificare inspirata, metaforica si memorabila a pamantului natal, si reluarea strofei initiale, poezia exprimand ceea ce da sens si valoare existentei personajului liric, in cazul de fata coincizand cu autorul insusi: dragostea sincera si netarmurita a fiului poet fata de maica sa tara unica, unde codrii verzi/ Isi clatina mareata apa,/ Din care norii cu zapezi,/ Ca niste boi plavani, se-adapa .BIBLIOGRAFIE SELECTIVAMihai Cimpoi, Nicolai Costenco. In cartea lui: Alte disocieri ,Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1971.Vasile Badiu, Eroul traditional in ipostaze noi. In cartea: Eroul con temporan in literatura moldoveneasca , Chisinau, Ed. Stiinta, 1972.Mihail Dolgan, Sunt cetatean al tarii poeziei . In cartea lui: Crez si maiestrie artistica , Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1982; Lirica din perioada exilului siberian. In Literatura si arta , 1995, 26 ianuarie.Ion Ciocanu, Cetatean al tarii poeziei. In cartea: Nicolai Costenco,Euritmii , Chisinau, Ed. Hyperion, 1990.

17.Poezii de Magda IsanosJucăria

Duşman grozav e timpul, mi se pareacuma ca şi când te-aş fi visat,cum poate mai visează câte-o floarepământul, iarna, după ce-a-ngheţat.Iubirea noastră astfel a trecut,ca dâra luminoasă-a unei stele,şi bezna-n urma ei s-a refăcut,de-mi pare steaua fericirii mele,că niciodată n-ar fi strălucit.Şi nu mai ştiu acuma dac-am statcu tine, dacă-n pieptul tău iubiteu inima-ntr-o zi ţi-am ascultat.Cuvintele pe care le rosteai,din depărtări de basm răsună parcă,pentru că mierea tot acelui grai,lângă urechea alteia le-ncearcă.Din ce în ce mai şubred e sub paspământul amintirilor şi-mi parecă dintr-un vis frumos mi-au mai rămasfrânturi ciudate şi strălucitoare.Vis vegetalAş vrea să fiu copac şi-aş vrea să cresclângă fereastra ta, te-aş auzişi-n voie te-aş privi intreaga zi.M-aş apuca şi iarna să-nfloresc,ca sa te bucuri. Păsările celemai mândre-ar face cuib pe creanga mea,şi nopţile mi-ar da cercei de stele,pe care, ca pe frunze, ţi le-aş da.Prin geamul larg deschis, de-atâtea orim-aş apleca uşoară, să-ţi sărutcând părul ce pe frunte ţi-a căzut,când buzele, cu buze moi de flori.Spre toamnă m-aş juca, zvârlindu-ţi mereşi foi de aur roşu prin odaie,cu-a ramurilor tânără putereţi-aş apăra obloanele de ploaie.Si, cine ştie, poate că într-o searăde primăvară, când va fi şi lună,făcându-mă femeie să fiu iară.Atuncea, sprijinindu-mi de pervazÎnţelepciuneÎnţelepciune este să respiriuşor, şi după lacrimi să zâmbeşti,petalele ce cad din trandafirişi nu s-aud când mor, să le iubeşti.Priveşte pomii drepţi din bătătură -ei cată totdeauna către cer,şi-n ruga lor cea verde parcă cermai multă ploaie, mai puţină ură.Nu te gândi la mâine, nici la ieri.Poate naintea spicelor să cazi,

52

Page 53: Opere Interbelica

stăpâni când nu suntem decât pe azi,nu te gândi la mâine, nici la ieri.Magda ISANOS - biografie - (opera si scrierile)

 n. 17 apr. 1916, Iasi - m. 17 nov. 1944, Bucuresti. PoetaFiica lui Mihail Isanos si a Eli-sabetei (n. Balan), medici la spitalul din Costingeni. Liceul Eparhial din Chisinau. Urmeaza, din 1934, cursurile Facultatii de Drept a Univ. din Iasi. Dupa absolvire, profeseaza, pentru scurt timp, ca avocat in acelasi oras. Casatorita cu Eusebiu Camilar. A frecventat cercuri studentesti democratice. Debut in 1932 in rev. Licurici. A colaborat la insemnari iesene, lasul, Jurnalul literar, Viata Romaneasca etc. Moare la numai 28 de ani, dupa o lunga perioada de boala si de asteptare a sfarsitului. In revenirea obsedanta asupra temei mortii, versurile grave, muzicale (Poezii, 1943) oscileaza intre deznadejde si euforie. Premiul de debut al Editurii Fundatiei Regale pentru Literatura si Arta pentru drama in patru acte Focurile (1945, in colab. cu E. Camilar).Intensitatea lirismului puternic interiorizat al Magdei ISANOS este caracteristica unei structuri complexe, care refuza superficialitatea si solutiile simple: miscarea interioara a poemelor e o oscilatie intre bucurie, euforie vitalista si fiorul nelinistitor sau chiar strigatul de disperare produs de (re)descoperirea mortii; echilibrul e intotdeauna fragil. Astfel, euforia e subminata de o abia simtita anxietate, iar patetismul gesturilor consacrate ca tragice e corectat prin revenirea la speranta. Un simt artistic rafinat determina evitarea cliseului, a unilateralizarii. Poezia Magdei ISANOS nu-si dezvaluie usor, de sub aparenta de mare simplitate, calitatile si tehnicile care ii dau profunzime. S-a vorbit mult despre sensibilitate, sinceritate a trairii, simt al nuantei. Versul alb si liber, cu sonoritati clare, repetitiile foarte frecvente si in forme variate, modalitatile directe ale adresarii, ale dialogului, apoi chiar rima saraca, monotona, foarte des realizata prin verbe la imperfect, producand un efect neasteptat, obsedant -ilustreaza un stil direct, bine stapanit, concentrat si echilibrat. Adecvarea lui la temele majore ale vietii si mortii, care formeaza aproape in exclusivitate materia volumelor poetei, e incontestabila. Studiile critice au urmarit insa mai mult sistemul conceptual si simbolic, solutia problemei existentiale, considerate in relatie cu biografia, si mai putin aspectul concret al poeziei, redus in general la o formula a transparentei expresive. Structura volumelor - unul singur antum, celelalte constituite din diferite serii de postume -, ca si perioada extrem de scurta de creatie nu permit siguranta determinarilor cronologice si evolutive. Trecerea de la euforie la litanie, la umanitarism si uitare de sine - si apoi la o sinteza finala, la filosofia acceptarii blande a destinului -nu reprezinta o evolutie lineara; de fapt, aproape toate etapele coexista in fiecare moment si nici una nu apare in stare pura. In Poezii (1943), un sentiment solemn al existentei amplifica gesturile si senzatiile, esentializand atitudinea lirica; in confesiune sau in oda, intimismul este foarte redus, gravitatea e nuantata de scepticism si melancolie. Existenta este pusa sub semnul cultului solar; simbolurile luminii, ale diminetilor clare, ale vegetatiei exuberante, ale linistii si plinatatii amiezii sunt manifestari ale senzualitatii, ale preferintei pentru concret; limitele acestei senzorialitati sunt transgresate prin atitudinea meditativa, prin sentimentul elegiac al trecerii timpului si al omniprezentei mortii. in ciclul Spital, tonul e mai sumbru. O mitologie personala - aparitii, zeitati, forte magice - se constituie din elemente crestine si de basm autohton. Lumea reala si cea imaginara coexista -ca vis, halucinatie sau simpla alegorie. Se simt ecouri din Blaga si din Arghezi in panteismul si animismul poemelor, in opozitia fundamentala viata/moarte, lumina / intuneric, dar similitudinile, care tin mai mult de tematica si de structura lirica, nu sunt rezultatele unor simple preluari. Tara luminii (1946) reia motivele primului volum: copacul, insula, amintirea, opozitia dintre viata si moarte, inmultind poeziile in care moartea e prilej de exultare, de reintegrare intr-un univers al formelor germinative. Antropomorfismul general, naturismul, corespondenta dintre uman si vegetal si ritu-alizarea atitudinilor si a gesturilor au ceva arhaic, elementar. Moartea e anticipata de somn si uitare, o stare de transa cu departata sorginte eminesciana. Filonul folcloric este evident in constituirea viziunii integrative a mortii sau in aparitia divinitatilor campenesti: Uriesul, ielele, zanele etc. Poeziile erotice sunt destul de putine, rolul umanului fiind redus in relatia elementara cu substanta vitala a universului natural si cu moartea. O puternica tensiune e datorata conflictului dintre moarte si constiinta care se lupta s-o faca acceptabila; scenariul multor poeme ilustreaza o evolutie interioara, marcata de un monolg sau un dialog in care o serie de voci indeplinesc oficiul de a chema, a intreba, a alina; orchestrarea subtila a temei confera poemelor o surprinzatoare rotunjime. in Cantarea muntilor (1945), primul dintre volumele postume, ISANOS isi asuma rolul de poet-profet. Schimbarea" tematica e vizibila, in indreptarea catre umanitate, probleme sociale; cea stilistica ii raspunde printr-o anumita saracire a imagisticii, printr-o simplificare nedorita a poemelor.OPERAPoezii, Iasi, 1943; Cantarea muntilor, poeme, cu o prezentare de M. Beniuc, Bucuresti, 1945; Focurile, drama in patru acte (in colab. cu E. Camilar), Bucuresti, 1945; Tara luminii, versuri, Bucuresti, 1946; Poezii, culegere cu o prezentare de C. Baltazar, Bucuresti, 1947; Versuri, cu un cuvant inainte de Veronica Porumbacu, Bucuresti, 1955; Versuri, ed. ingrijita si prefata de M. Bucur, Bucuresti, 1964; Poezii, antologie, postfata si bibliografie de Magda Ursache, Bucuresti, 1974; Cantarea muntilor, ed. si tabel cronologic de Margareta Husar, pref. de C. Ciopraga, Bucuresti, 1988; Poezii I Poesies, trad. de Elisabeta Isanos, Bucuresti, 1996. Traduceri: L. Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, trad. de ~ si E. Camilar, Bucuresti, 1945.Caracterizarea lui Dikomes din nuvela Delfinul de George Meniucaprilie 5, 2012 · by Goncear Daniela · in Activitatea profesionala :). · Printre operele lui George Meniuc, se numera nuvela Delfinul, in care se abordeaza teme precum dragostea, binele si rau, omul si natura. Protagonistul operei este delfinul Dikomes. Numele sau semnifica puritate, curaj, grija fata de aproapele sau, putere si iubire. El este un personaj plenar, aparind pe parcursul intregii opere. Din text aflam ca el s-a nascut in Marea Neagra. Chiar de la inceputul operei Dikomes da dovada de insistenta, prin faptul ca o cauta pe Ursula- iubita lui, neincetat, timp de 5 zile, pretutindeni. Este increzut in sine si in decizia sa: cu toate ca Zrog presupuse ca Ursula ar fi prisa de oameni, el ramine la convingerea ca intr-o zi o va auzi pe Ursula. El o iubeste pe Ursula si il framinta amintirile, provocindui suferinta. Dikomes este caracterizat si de catre alte personaje. In discutie cu Nardus acesta ii spune: „pacatosule”, „bun mire ce si-a pierdut mireasa”. Pe cind Ursula il caracterizeaza astfel: „Eram sigura ca Dik e un delfin destept, nu face prostii si se intoarce cu bine la cirdul sau”. Dupa discutia cu Nardus, observam ca Dikomes este meditativ, cugetind asupra oamenilor. El ramine nedumerit de incercarea oamenilor de a se implica in viata delfinilor, pe cind ei singuri nu o pot controla pe a lor.  De catre autor el este caracterizat astfel: „Inota cu o energie intreita”, „ca o namila ce trecea in miscare vertiginoasa”, evidentiind faptul ca Dikomes era un defin tinar si sprinten. Dikomes fiind un personaj optimist ne demonstraza ca speranta moare ultima, reusind la final sa prinda undele sonore ale Ursulei. Eu cred ca prin intermediul acestui personaj, autorul ne indeamna sa fim indulgenti fata de natura, sa iubim neconditionat pe cei alaturi de noi si sa luptam pentru ceea ce ne dorim pina la ultima clipa.

La tiganciMircea Eliade recunoştea „încă din adolescenţă mi-a plăcut să scriu nuvele, povestiri şi chiar nuvele fantastice”.Această înclinare spre fabulos se va accentua în urma vastelor sale lecturi şi a numeroaselor călatorii. El va fi atras mereu de spaţiul românesc şi de oraşul Bucureşti: „pentru mine Bucureştiul este centrul unei mitologii inepuizabile”. Şi în nuvela „La ţigănci” acţiunea se petrece în Bucureşti avîndu-l ca protagonist pe profesorul de muzică Gavrilescu. Nuvela ilustrează o alegorie a morţii sau a drumului spre moarte. Intinerariul spiritual al eroului se desfăşoară în opt secvenţe care alcătuiesc nuvela construită cu echilibru şi armonie clasică. Alternează planul real cu cel ireal.Secvenţa I (expoziţiunea) prezită eroul în tramvai, este vorba de Gavirescu care se întorcea acasă de la lecţiile de pian date domnişoarei Otilia. În tramvai se discută despre bordeiul ţigăncilor, de existenţa căruia se prefac că se scandalizează bărbaţii. Pentru profesor acesta este un palat cu grădini şi nuci pe care el îl vede de trei ori pe săptămînă. Îşi aduce aminte că a uitat servieta la meditaţie şi coboară repede ca să ia tramvaiul în sens invers. În această primă secvenţă autorul introduce cîteva leitmotive: căldura mare, biletul, confesiunea, colonelul Lavrence, bordeiul (spaţiul misterios), Elsa. Aşteptînd tramvaiul este atras hipnotic de mirosul amărui al frunzelor de nuc şi de nefireasca răcoare încî fără să-şi dea seama s-a aflat în faţa porţii. Secvenţele II, III şi IV ale naraţiunii dezvoltă intriga marcată de pătrunderea lui Gavrilescu la ţigănci. Desfăşurarea acţiunii se face prin nararea întîmplărilor eroului în acest spaţiu, visul lui.Intrînd la ţigănci este întîmpinat de baba care-i cere „trei sute” ca să îl lase la bordei, să-şi aleagă o fată. Se întîlneşte cu trei fete, trebuind să identifice pe cea de a treia dar nu reuşeşte. Pică într-un vis şi apoi se trezeşte cu gîndul că trebuie să-şi recupereze servieta şi se duce la tramvai.Acest nucleu conţine mai multe mituri mereu aprofundate în lucrările lui Eliade. Bordeiul trebuie privit ca un mit al labirintului, un simbol al trecerii dinspre viaţă spre moarte. Este un spaţiu al iniţierii în ritualurile morţii. Trecerea prin bordei este o trecere „dincolo”. Cele trei fete amintesc de ursitori, ele îl supun pa Gavrilescu unor încercări pe care el nu le poate trece, dansează în jurul lui, îi cer să o ghicească pe ţigancă dar el le scapă mereu.Personajul alunecă mereu spre trecut vorbindu-le despre episoadele cu Hildegard şi Elsa. El nu reuşeşte să ghicească ţiganca nici după ultima încercare. Trebuie să interpretăm acest lucru în sensul că profanul ratează intrarea lui în domeniul sacrului. Apare o nouă tentativă de intrare în real prin muzică.Secvenţa IV descrie visul lui Gavrilescu. Eroul visează că încearcă să ghicească fetele, se pierde în camere ciudate cu tavane scunde şi neregulate, cu pereţii uşor ondulaţi, cu paravane tot mai misterioase, cu coridoare pe care rătăceşte mereu în sens invers, cu obiecte ce-l terorizează.

53

Page 54: Opere Interbelica

Visul se termină cu o scenă a luptei lui cu o draperie simbolică. Visul are mai multe semnificaţii.La început el apare ca o aspiraţie a eroului sprea o altă realitate alături de Hildegard. Apoi în secvenţa IV visul devine simbolul coşmarului traversării materiei de către spirit a vieţii spre moarte însoţită de spaime şi sufocări. Draperia îi apărea ca un giurgiu şi-l îngrozea ca jocul straniu al fetelor. Jocul ielelor propune lui Gavrilescu drept probă ghicitul, simbol al riturilor de iniţiere în taina morţii, o vamă luată sufletului ca o ultimă şansă de despărţire a condiţiei umane.Cifra trei şi multiplu de trei este un alt mit al nuvelei care punctează momente semnificative.Secvenţa V ne apropie de punctul culminant al nuvelei prezentîndu-nil pe Gavrilescu în încerecarea de a-şi recupera servieta cu partituri. În strada preoteselor nr. 18 nu mai cunoaşte pe nimeni, în locul doamnei Voitinovici găseşte pe doamna Georgescu, iar despre Otilia alfă că plecase acum 8 ani după ce se căsătorise cu inventatorul Frîncu. Se întoarce spre casă şi în tramvai revin aceleaşi obsesii (portofelul, căldura, etc.).Secvenţa VI (punctul culminant) se petrece acasă unde surprizele continuă. Elsa, soţia lui, plecase în Germania la familia ei în urmă cu 12 ani, cam de cînd aflase că el a murit. Murise şi madam Trandafir şi foarte dezamăgit se hotăreşte să se întoarcă la ţigănci.Secvenţa VII descrie drumul de acasă la ţigănci. Călătoria lui se realizează într-o atmosferă fantastică, noaptea cu un personaj misterios pe care Gavrilescu îl simte un visător, o fire de artist. Acesta ca un mesager al morţii îl ajută pe profesor să ajungă „dincolo” trecînd prin locuri impuse de tradiţie cum este biserica.Secvenţa VIII începînd cu intrarea definitivă a eroului la ţigănci unde nimic nu se schimbase. Baba îl aşteapă, îl recunoaşte, îi ia vama, îi arată din prag casa cea mare rostind nişte cuvinte oraculare: „vezi să nu te rătăceşti”, „să te ţii drept pe coridor şi să numeri şapte uşi şi cînd ajungi la a şaptea să baţi de trei ori şi să spui: eu sunt, m-a trimis baba”. Sleit de puteri trece prin coridor şi se încurcă iar, o găseşte pe Hildegard care îl aşteptese ca să-l conducă pe ultimul drum şi îi spune „vino cu mine”. Pornesc spre pădure alunecînd dinspre veghe spre vis, spre moarte du-şi de birjarul enigmatic şi de porunca lui Hildegard: „Ia-o spre pădure, pe drumul ăla mai lung şi mînă încet. Nu ne grăbim.”.Deznodămîntul nuvelei nu aduce ieşirea din ambiguitate. Eroul se explică echivoc „se întîmplă ceva cu mine şi nu ştiu ce, dacă nu te-aş fi auzit vorbind cu birjarul aş crede că visez.”. Fata îl consolează la fel de echivoc „toţi visăm, aşa începe, ca într-un vis.”. Nuvela într-o altă interpretare poate sugera aventura artistului case aspiră să-şi depăşească condiţia sa profesională şi socială a omului care poate atinge absolutul, eternul. Şi atunci bordeiul poate fi privit ca Olimpul, o cetate a cunoaşterii.Condiţia materială precară îl împiedică să-şi depăşească condiţia, în lupta sa ar trebui să fie tînăr dar el este bătrîn, ar trebui să fie curajos dar lui îi e frică mereu, i-ar trebui o dragoste protectoare dar toţi care l-au iubit au dispărut. Din această perspectivă nuvela prezintă drama artistului ratat.

18.Plan de idei: Delfinul (George Meniuc)aprilie 5, 2012 · by Goncear Daniela · in Activitatea profesionala :). ·

1. Cautarea Ursulei pretutindeni.2. Amintirile despre Ursula.3. O seara  de basm petrecuta cu Ursula.4. Discutia cu Nardus.5. Meditatia despre delfini si oameni.6. Discutia cu Ursula.7. Moartea lui Zbrog.8. Intilnirea cu Ursula.

Caracterizarea personajelor nuvelei Delfinul" de GEORGE MENIUC George Meniuc s-a născut la 20 mai 1918, in oraşul Chişinău, şi s-a stins din viaţă la 8 februarie 1987. Poetul, prozatorul, eseistul şi dramaturgul a absolvit liceul M. Eminescu" in 1937, după care şi-a continuat studiile la Universitatea din Bucureşti. Aici frecventează şedinţele cenaclului studenţesc Cadranul". Printre operele sale (Ultimul vagon", Coloana de tandreţe", romanul-studiu Disc") se numără şi nuvela Delfinul", care a fost tipărită la Chişinău in 1969. Aici tema abordată se referă la om şi război, dragostea şi fericirea, binele şi frumosul. Lucrarea literară se incepe cu descrierea unui delfin, pe nume Dikomes, care era in căutarea iubitei sale-Ursula. El nebunea de emoţii şi de ginduri rele, deoarece acesta a fost minţit de către un personaj apărut negativ pe nume Zbrog. insă gandul la Ursula nu-l lăsa in pace. Era deja nevoit ca să apeleze la un delfin ce-i ştia locul aflării ei in sfarşit, apare şi un final unde bietul Dik este capturat de oameni, pe care niciodată nu-i inţelegea. Caracterizarea lui Dikomes Delfinul este o făptură, care se străduia mereu să inţeleagă omenirea. Un drept-exemplu este şi protagonistul acestei nuvele-Dikomes. Era un delfin cu adevărat curajos, care era şi un optimist. Speranţa mereu moare ultima, iar el ne-a demonstrat-o. Lupta cu valurile apelor pină in ultimele clipe, in care totuşi reuşeşte să prindă undele sonore disperate ale Ursulei. Apare ca un personaj pozitiv in acest text. Era un individ destul de zburdalnic, care iubea peripeţiile: trimitea semnale disperate in Marea Roşie, Marea Albă şi Marea Neagră", ceea ce rezultă că le cutreiera pe toate, iar acolo puteau fi o mulţime de pericole! Delfinul este prezentat nedumerit in dialogul cu Nardus, căci nu-şi putea da seama de ce totuşi oamenii trebuie să lupte in războaie, să prindă delfinii şi să-i pună in circuri, iar apoi să experimenteze asupra lor. Păcat insă, că pină la urmă acesta este capturat de către pescari şi marinari, la care urmează să privească la ei in ochi, incercind să-i inţeleagă. Caracterizarea Ursulei Ursula avea şi ea un caracter asemănător lui Zbrog şiretă" după spusele bătrinului Nardus. Era insă şi ea grijulie, căci se temea ca nu cumva să nimerească precum Zbrog, şi Dik in mrejele pescarilor. impreună, preferau ambii să facă ghiduşii. O dată cu citirea nuvelei, se simte dorul acesteia de logodnicul său. Avea o stare mihnită, şi era destul de ingrijorată la orice pas, din cauza unei frici menţionate mai sus. Tinăra Avea cite ceva in comun cu Dik, deoarece ambii se adresează după un sfat bătrinului delfin Nardus. Opinii despre text: - Textul este foarte reuşit - Conţine puţină informaţie despre Ursula, deşi este un personaj principal - Putea fi şi un alt sfirşit (aici autorul face excepţii la temele sale de bază)Caracterizarea lui Dikomes din nuvela Delfinul de George Meniucaprilie 5, 2012 · by Goncear Daniela · in Activitatea profesionala :). · Printre operele lui George Meniuc, se numera nuvela Delfinul, in care se abordeaza teme precum dragostea, binele si rau, omul si natura. Protagonistul operei este delfinul Dikomes. Numele sau semnifica puritate, curaj, grija fata de aproapele sau, putere si iubire. El este un personaj plenar, aparind pe parcursul intregii opere. Din text aflam ca el s-a nascut in Marea Neagra. Chiar de la inceputul operei Dikomes da dovada de insistenta, prin faptul ca o cauta pe Ursula- iubita lui, neincetat, timp de 5 zile, pretutindeni. Este increzut in sine si in decizia sa: cu toate ca Zrog presupuse ca Ursula ar fi prisa de oameni, el ramine la convingerea ca intr-o zi o va auzi pe Ursula. El o iubeste pe Ursula si il framinta amintirile, provocindui suferinta. Dikomes este caracterizat si de catre alte personaje. In discutie cu Nardus acesta ii spune: „pacatosule”, „bun mire ce si-a pierdut mireasa”. Pe cind Ursula il caracterizeaza astfel: „Eram sigura ca Dik e un delfin destept, nu face prostii si se intoarce cu bine la cirdul sau”. Dupa discutia cu Nardus, observam ca Dikomes este meditativ, cugetind asupra oamenilor. El ramine nedumerit de incercarea oamenilor de a se implica in viata delfinilor, pe cind ei singuri nu o pot controla pe a lor.  De catre autor el este caracterizat astfel: „Inota cu o energie intreita”, „ca o namila ce trecea in miscare vertiginoasa”, evidentiind faptul ca Dikomes era un defin tinar si sprinten. Dikomes fiind un personaj optimist ne demonstraza ca speranta moare ultima, reusind la final sa prinda undele sonore ale Ursulei. Eu cred ca prin intermediul acestui personaj, autorul ne indeamna sa fim indulgenti fata de natura, sa iubim neconditionat pe cei alaturi de noi si sa luptam pentru ceea ce ne dorim pina la ultima clipa.

Caracterizarea personajelor nuvelei „Delfinul” de GEORGE MENIUCGeorge Meniuc s-a născut la 20 mai 1918, în oraşul Chişinău, şi s-a stins din viaţă la 8 februarie 1987.

Poetul, prozatorul, eseistul şi dramaturgul a absolvit liceul „M. Eminescu” în 1937, după care şi-a continuat studiile la Universitatea din Bucureşti. Aici frecventează şedinţele cenaclului studenţesc „Cadranul”.

Printre operele sale („Ultimul vagon”, „Coloana de tandreţe”, romanul-studiu „Disc”) se numără şi nuvela „Delfinul”, care a fost tipărită la Chişinău în 1969. Aici tema abordată se referă la om şi război, dragostea şi fericirea, binele şi frumosul. Lucrarea literară se începe cu descrierea unui delfin, pe nume Dikomes, care era în căutarea iubitei sale-Ursula. El nebunea de emoţii şi de gînduri rele, deoarece acesta a fost minţit de către un personaj apărut negativ pe nume Zbrog. Însă gândul la Ursula nu-l lăsa în pace. Era deja nevoit ca să apeleze la un delfin ce-i ştia locul aflării ei În sfârşit, apare şi un final unde bietul Dik este capturat de oameni, pe care niciodată nu-i înţelegea.

Caracterizarea lui DikomesDelfinul este o făptură, care se străduia mereu să înţeleagă omenirea. Un drept-exemplu este şi protagonistul acestei nuvele-Dikomes. Era un delfin cu adevărat curajos, care era şi un optimist. Speranţa mereu moare ultima, iar el ne-a demonstrat-o. Lupta cu valurile apelor pînă în ultimele clipe, în care totuşi reuşeşte să prindă undele sonore disperate ale Ursulei. Apare ca un personaj pozitiv în acest text. Era un individ destul de zburdalnic, care iubea peripeţiile: „trimitea semnale disperate în Marea Roşie, Marea Albă şi Marea Neagră”, ceea ce rezultă că le cutreiera pe toate, iar acolo puteau fi o mulţime de pericole! Delfinul este prezentat nedumerit în dialogul cu Nardus, căci nu-şi putea da seama de ce totuşi oamenii trebuie să lupte în războaie, să prindă delfinii şi să-i

54

Page 55: Opere Interbelica

pună în circuri, iar apoi să experimenteze asupra lor. Păcat însă, că pînă la urmă acesta este capturat de către pescari şi marinari, la care urmează să privească la ei în ochi, încercînd să-i înţeleagă.

Caracterizarea Ursulei Ursula avea şi ea un caracter asemănător lui Zbrog „şiretă” după spusele bătrînului Nardus. Era însă şi ea grijulie, căci se temea ca nu cumva să nimerească precum Zbrog, şi Dik în mrejele pescarilor. Împreună, preferau ambii să facă ghiduşii. O dată cu citirea nuvelei, se simte dorul acesteia de logodnicul său. Avea o stare mîhnită, şi era destul de îngrijorată la orice pas, din cauza unei frici menţionate mai sus. Tînăra Avea cîte ceva în comun cu Dik, deoarece ambii se adresează după un sfat bătrînului delfin Nardus. Scriitor din generatia care si-a inceput activitatea pana la 1940 (a se vedea portretul lui Meniuc poetul in paginile anterioare), GeorgeMeniuc s-a afirmat si ca un bun prozator. Inceputurile lui si in aceasta bransa a literaturii se afla in anii 30, dupa cum este cazul unei autentice nuvele, In car, incluse in cartea Eseuri (1967). O alta nuve la care se citeste cu interes Arghir si ceilalti e datata, in aceeasi carte, cu anul 1945. De altfel, aici intalnim o expresie dezvoltata ulte rior de Ion Druta in romanul sau Biserica Alba: Era pe vremea candEcaterina cea Mare (matinca a fost si una mica) se batea cu turcii .Dupa cel de-al doilea razboi mondial George Meniuc publica volumele de proza scurta: Nuvele (1961), Ultimul vagon (1965),Caloian (1967), Coloana de tandrete (1978), precum si roma nul-eseu Disc (1969). Ca si in eseistica, in proza sa George Meniuc este inainte de toate poet: cultiva cu predilectie metafora, e deosebit de atent la sunetul si culoarea verbului, apeleaza la alegorii si simboluri, tex tele fiindu-i cutreierate de o vraja aparte a comunicarii. Ultimul vagon, de exemplu, este o nuvela cu subiect. Dar e un subiect din cale afara de simplu, a carui putinatate se cere imperios re cuperata prin mijloace lirice: digresiuni, comentarii autoricesti, miza autorului pe subtext, pe vraja textului etc. Personajul aces tei nuvele se afla intr-un vagon de tramvai care, incepand cu ziua urmatoare, avea sa fie scos din uz, cedand locul troleibuzului modern. Un batran de vreo nouazeci de ani isi exprima regretul ca dispare acest mijloc de transport, cu care se obisnuise. Un grup de tineri fac haz pe seama aceluiasi tramvai, considerandu-l rablagit . Subiectul epic este atat de simplu, incat n-ar putea con stitui decat o miniatura. Insa nuvela mai are un personaj, princi palul de altfel, naratorul cu amintirile si cu reactiile sale la tot ce se intampla. Reactiile naratorului, miscarile lui sufletesti, to nalitatea naratiunii sale formeaza un aspect deosebit al nuvelei.Iata-l pe narator amintindu-si ca, pe cand era un copilandru , venise la depou. Pe-o banca, in celalalt capat al remorcii, ciripea o vrabie mititica, sura, prizarita . Treptat naratorul se deda amintirilor: Din clipele acelea mi-au ramas intiparite in minte: suvoiul de foc al soarelui, cerul albastru ca o pelerina de matase, turuiala fara de sfarsit a vrabiei. Si de odata s-a rupt un bolovan din vazduh, a spart geamul din spatele remorcii si s-a prabusit pe podele. Era un uliu mare si frumos, cazut fara nici o suflare... .Contribuie oare aceasta aducere aminte a naratorului la imboga tirea subiectului epic al nuvelei? Iar despartirea Martei (fata care a doua zi urma sa plece la iubitul sau, in alt oras) de ceilalti tineri care intrasera in vagon? Iar despartirea naratorului de copilarie?Toate acestea nu imbogatesc subiectul epic al nuvelei. Ele sunt niste semne exterioare fata de subiect, menite sa dezlantuie reactiile sufletesti ale naratorului la simplul fapt al disparitiei tram vaiului. Ele isi au rostul pe atat, pe cat isi gasesc ecouri in inimanaratorului: Fiecare se desparte, intr-o zi oarecare, de fiinte dragi, de lucruri si meleaguri dragi... .Vocea aceasta launtrica este elementul care face ca aducerile aminte si reactiile sufletesti ale naratorului sa formeze impreuna cu subiectul o nuvela unitara, impresionanta. Semnificatia generalizatoare, filozo fica a nuvelei este afirmata in mod direct (faptul in sine nu este prea imbucurator), dar George Meniuc se smulge din cadrul fizic imediat, avantandu-se din nou pe taramul poeziei: Urias e cerul instelat. Lu mina unor stele, de mult disparute, mai traieste inca... Poate la fel si despartirile noastre isi pastreaza lumina intre oameni .Nuvela exista datorita si in aducerile aminte ale naratorului, da torita si in reactiile lui sufletesti la faptele vietii, datorita si in digresi unile lirice, ca aceea din final. Principiul crearii ei este unul poetic.Acelasi este principiul plasmuirii nuvelei Scripca prietenului meu.E o nuvela cu subiect (relatiile naratorului cu Filipas, cu iubita acestu ia Sevastita, cu parintii lui), dar ea nu ne cucereste atat prin faptele descrise de autor (putine de altfel), cat prin ecourile adanci si puter nice, pe care le capata aceste fapte in inima naratorului. Despre viata lui Filipas de pana la razboi, de exemplu, nu aflam nimic din subiect, ci dintr-o digresiune lirica: Pe sosea, intr-o sanie usurica, trasa de un cal focos, negru ca taciunele, el trecea in goana mare. Nu m-a zarit.Zurgalaii din frau sunau atat de vesel, iar Filipas, in cusma lui de carlan, radea atat de fericit. Avea si de ce: pe atunci lucra invatator la Hancesti si, dupa cum banuiam, se indragostise... .Sau iata-l pe narator in ospetie la parintii lui Filipas. Gesturile zgarcite ale acestora, doua dialoguri si exact doua vorbe, oftate de batrani ( Bine ai facut, Gheorghe, ca ai venit pe la noi... Cand te vad, Gheorghe, parca l-as vedea pe Filipas... si Tragea Filipas cu arcusul, mama draga, de te ardea la inima, nu alta... In ziua cand pleca la armata, ne-a lasat vioara. S-a dus... Vioara il asteapta, iar el si pana azi ii dus... ) acesta e subiectul fragmentului. Dar fragmentul nu este la fel de sarac in semnificatii, cum este lipsit de fapte subiectul lui. Si de data aceasta farmecul nuvelei rezida in reactiile emotive ale naratorului: Ma uitam la scripca din cui. In minte mi-a rasarit o fatasmolita si mladie, Sevastita... Am tot batut cararuia pana la portita ei.Filipas se lua dupa mine, cu scripca lui fermecata. Veneam la Sevastita sub perjul cel rotat. El canta, iar Sevastita asculta, asculta... .Insasi prezenta naratorului in functie de personaj liric adeve reste principiul poetic al crearii nuvelei.In Caloian naratorul si personajul, Lion, se deosebesc intre ei, dar si se confunda cand este vorba despre emotiile prilejuite de cautarile creatoare. De exemplu: Sapate in suflet, aceste clipe tulburatoare ii ingana ceva si azi, ca o salcie pe malul apei.Amintirea doarme, ca pamantul iarna, numai pana la o vreme.Doarme, Lioane? Sau poate sta de panda, tupilata in desisuri? Principiul poetic, pus la temelia nuvelei Caloian, este adeverit plenar de indeletnicirile insesi ale protagonistului ei, mester de figurine ciudate, asemanatoare cu oamenii din sat. Si de relatiile de dragoste ale personajelor, prezentate de autor cu o arta fina, pe potriva sentimentului acesta divin.Sensibilitatea ascutita, reveria poetica, inrudirea sufleteasca a nara torului cu personajele, evocarea nu atat a faptelor existentei, cat a ecourilor acestora in sufletul naratorului sau in acela al personajelor formeaza substratul poetic al nuvelelor lui George Meniuc, precum si al romanului Disc, numit de Mihai Cimpoi nuvela de mari proportii .De altfel, o atare oscilare intre diferitele genuri si specii, la care poate fi compartimentata lucrarea numita la urma, nu este deloc intam platoare. Scriitorul, poet din fire si prin vocatie, s-a abatut in mare masura de la canoanele prozei obisnuite, osciland el inainte de toate intre proza traditionala si poemul in proza.BIBLIOGRAFIE SELECTIVAIon Ciocanu, George Meniuc: Delfinul. In cartea lui: Itinerar critic ,Chisinau, Ed. Cartea moldoveneasca, 1973.Eliza Botezatu, Cheile artei. Studiu asupra creatiei literare a lui GeorgeMeniuc, Chisinau, Ed. Literatura artistica, 1980.Mihai Cimpoi, George Meniuc. In cartea: Mihail Dolgan, Mihai Cim poi, Creatia scriitorilor moldoveni in scoala (Liviu Damian, Petru Zadnipru,George Meniuc, Spiridon Vangheli) , Chisinau, Ed. Lumina, 1989. Rezumatul nuvelei "Delfinul" de G. Meniuc Autor: Vlada Palanciuc Dikomes o căută pe Ursula timp de cinci zile, şi îi trimitea semnale ,de la care nu a primit nici un răspuns. Atunci el a început să o caute prin alte mări.În timp ce o căuta el îşi amintea de clipele petrecute alături de iubita sa,cum se primblau pe cărarea lunii şi cum au fost şi prin ţinutul fioardelor.Căutînd-o pe Ursula, nimeri sub ploaie, el găsi un golf pentru a se odihni şi pentru aşi face planurile. Şi cum stătea el aşa pe gînduri auzi vocea lui Nardus, bătrînul delfin din Marea Caraibă,atunci ei au început a vorbi prin semnale de la distanţă. După această convorbire Dik a aflat multe lucruri pe care nu le ştia. Nardus i-a povestit despre oameni şi că pe Ursula ar fi prins-o pentru a studia limba delfinilor. Mai apoi Dik medita asupra relaţiilor dintre om şi delfin.Dik hotarî să se îndrepte către Marea Neagră ,la baştina lor, acolo unde s-au născut. Cînd se reîntoarse el şi-o închipuia şi o vedea pe Ursula alături de el peste tot. Totuşi pîna la sfîrşit Dik a mers spre ţărm, spre oameni, pentru a o aştepta pe Ursula.

55