8/6/2019 Miscarea feminista interbelica

1/3

Miscarea feminista interbelica

Nu numai dreptul absolut ce-l are fie-care individ intro alcatuire statornica de a-si spune cuvintul pentru garantarea intereselor sale morale si materiale, coprinse in insa-si

interesele alcatuirei, da femeei dreptul de vot, ci chiar interesul colectiv o cere: individul

ce nu poate lucra la binele obstesc este o nulitate sociala.Valentina D. FOCSA, Necesitatea dreptului de vot pentru femee (in Actiunea feminista,

Anul I, Nr. 5, 1919)

In perioada interbelica, revistele si ziarele vremii au consemnat actiunile

intreprinse de organizatiile de femei pentru recunoasterea drepturilor politice ale acestora.Atit publicistica feminista, cit si cea misogina au urmarit cu interes diversele dezbateri

nationale si internationale care priveau accesul liber la toate profesiile, dreptul de vot

pentru femeile din Romania din preajma revizuirii Constitutiei din 1923, dar si miscarea

militanta din Europa si America.

O revista care a furnizat astfel de informatii este Jurnalul femeii, aflat subdirectia Emiliei Tailler. Printre stirile feminine ale ziarului grupate in rubrici precum

cronica modei, retete de frumusete, din codul manierelor elegante , isi gasesc loc, pe

prima pagina, mai ales, articole despre importanta sexului slab in primul razboimondial. De asemenea, in paginile publicatiei se aduc si argumente pentru egalizarea

situatiei politice dintre femei si barbati si nu lipsesc nici reflectiile pe tema avantajelor de

care ar beneficia casnicia in urma eliminarii inegalitatii sociale si politice dintre cei doi

pseudo-parteneri. E. Delasurpa subliniaza schimbarea atitudinii femeilor datoritaimplicarii in primul razboi mondial; participarea activa a acestora a facut ca femeia sa se

lese de papuseriile cu care atragea favoarea barbatilor, iar prin intrarea gradata in toatecarierele, prin incercarea de a patrunde in toate profesiunile intelectuale si prin reusita lor,ele au vazut ca-si pot gasi fericirea si in munca personala si in independenta (E.

Delasurpa, Ce vor femeile, 1922).

Femeia este pregatita sa isi asume un nou rol in viata sociala, de ce nu si in cea

politica?!G.T. Niculescu-Varone semneaza in 1923 articolul Intre barbat si femeie, in care face o

sumara trecere in revista a statutului femeii din Antichitate pina in perioada

contemporana, punind accentul pe schimbarile importante din secolul al XIX-lea. Cu

toate ca destul de tirziu, incepe acum sa se manifeste un curent care atragea atentia cafemeia trebue sa aiba aceleasi drepturi ca si barbatul, pentru ca deosebirea de sex nu

inseamna lipsa de drepturi. Si blamarea ori, cel putin, evitarea acordarii unei protectii

mai mult sau mai putin voite si necesare femeii reprezinta o inovatie in aceastaperioada, femeia sa nu fie ocrotita, ci sa-si cistige si sa-si merite drepturile ce i le-ar

acorda legea.

8/6/2019 Miscarea feminista interbelica

2/3

O noua schimbare produsa dupa primul razboi mondial o reprezinta

atitudinea fata de maternitate. Aceasta inceteaza sa mai fie o piedica pentru obtinerea

drepturilor femeii si devine unul din pricipalele argumente prin care se revendica accesulin sfera politica ...azi cind povara existentei devine tot mai grea, cind ele sint fiintele

cele mai necesare omenirei, de ce sa nu li se dea decit drepturi civile si nu cele politice?

(Ce vor femeile).

Publicatia gazduia si stiri privind activitatea si actiunile asociatiilor feministe

legate de o noua revizuire a Constitutiei. Se argumenta ca este edificatoare experientacelor 23 de tari care au acordat drepturi depline femeilor, iar civilizatia din Romania va fi

pusa in pericol pentru ca ar putea sa ramina singura tara care nu legitimeaza accesul in

sfera politica a ambelor sexe. Se atragea atentia si asupra faptului ca o noua revizuire a

Constitutiei nu se va face decit foarte tirziu, iar femeile ar trebui sa mai astepte deceniiintregi pina cind sa vada legiferate drepturile lor politice (Maria Bontasi, Argumente

hotaritoare, in Jurnalul femeii).

Actiunea feminista, ziarul organizatiei Asociatia pentru emanciparea civila

si politica a femeii, a carui directoare este Valentina D. Focsa, publica in anul 1919principalele revendicari ale miscarii. Printre acestea se numara si modificarea articolelor

din codul civil, comercial si celelalte legiuiri, cari privesc starea de minorat si

incapacitate juridica a femeii sub orice forma ar fi ele prezentate, ...dreptul de a alege si

de a fi alese in Consilii comunale, judetene, corpuri legiuitoare, precum si a putea ocupa,in puterea titlurilor academice ce ar putea sa obtina, orice functiune....

In 1920, unul dintre feministii epocii, Aurel Lazar, deputat de Bihor, se intreaba,

indreptatit, in paginile aceluiasi ziar: ...de ce e mai chemat pentru vot badea Dimitrie,decit lelea Ileana.

In acelasi articol, atrage atentia ca la Alba Iulia a fost recunoscut votul

universal si pentru femei, iar democratie adevarata fara rectificarea neindreptatirii

femeii nu se poate.

Un alt motiv pentru neacordarea drepturilor politice femeilor a fost situatia

din Franta, Elvetia si statele balcanice, unde nu s-a admis votul; daca Franta, care a

constituit dintotdeauna un model, nu a fost de acord, cum ar putea atunci Romania sa iain considerare revendicarea feminista?! Sanda Filitti argumenteaza in Actiunea feminista

ca starea de lucruri din cele doua tari difera si singurul argument care s-ar putea opune

deci la noi votului feminin ar fi lipsa lor de pregatire cetateneasca, dar acordareadreptului de vot este singurul mijloc de a face aceasta pregatire.

Aceeasi publicatie demareaza o ancheta privind atitudinea unor oameni politici, a

diverselor partide referitoare la statutul femeii. Generalul Averescu sustine emancipareacivila a femeilor; partidul liberal prin Ion I.C. Bratianu afirma ca drepturile femeilor nu

se mai pot tagadui, iar din partea partidului conservator-progresist D-L Marghiloman...

este partizan al acordarii drepturilor complete, civile si politice pentru femei.

8/6/2019 Miscarea feminista interbelica

3/3

Intr-o alta publicatie a Asociatiei, Buletin trimestrial, aflata sub conducerea

Mariei C. Butureanu, Al. Vlahuta critica atitudinea reticenta a multor anti-feministi fata

de emanciparea femeilor si atrage atentia asupra sintagmei neobisnuite drepturilefemeilor: nu e ciudata aceasta imperechere de cuvinte, asa cum ni se da, cu inteles

deosebit de cel cuprins in Drepturile Omului?. Nu numai ca sesizeaza diferenta de

constructie culturala a celor doua entitati, femeie (intrebarea daca femeia este om?! areprezentat una dintre polemicile secolelor anterioare) si barbat, dar se dovedeste si un

spirit modern, daca nu chiar vizionar, atunci cind afirma ca peste o suta de ani, legile

noastre de azi, in care femeia maritata... este pusa in rind cu minorii si cu interzisii... au safie citate in comunicarile Academiilor ca niste curiozitati de necrezut si ca o rusine a

vremurilor noastre. Aceasta abordare a emanciparii femeilor din perspectiva drepturilor

omului nu este singulara. Alexis Nour sintetizeaza in Actiunea feminista scopul comun al

activitatii militante: dobindirea dreptatii intru recunoasterea drepturilor de om alefemeilor... (Problemele miscarii feministe).

In ciuda unor ample proteste ale feministelor printre care se numaraAlexandrina Cantacuzino, Calypso C. Botez, Elena C. Meissner , in 1923 se amina

acordarea votului integral sub pretextul ca datele privind numarul femeilor care arbeneficia de drepturi politice lipsesc.

Atitudinea barbatilor, dar si a femeilor fata de feminism si de revendicarile

acestei miscari a fost diferita. Unii s-au intrebat in mod constant: cine mai face mincare sicopii, altii isi acopera pozitia negativa cu fraze galante ce nevoie are femeia de

drepturi, cind ea si fara drepturi ii guverneaza pe barbati?!. Maria Tintila atrage atentia

asupra greutatilor pe care le intimpina patrunderea ideilor feministe in epoca (Actiuneafeminista, Femeia in administratie); alaturi de prejudecati, conformism, si indiferenta este

una dintre cauzele care incetinesc raspindirea si asumarea ideologiei miscarii. Jocul de

lumini si umbre, cum ne spune Hortensia Papadat-Bengescu, nu se face fara turburariputernice, iar feminismul... se lupta inca cu umbrele nedumerirei opiniei publice; un val

ultimul cauta sa-l acopere cu o ceata fumurie si indoielnica (Se ridica valul, in

Sburatorul, 1920).