Optimizarea epurarii

REZUMAT

Optimizarea proceselor de epurare biologică a apelor uzate 1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE ENERGETICĂ

AURA SÂMBETEANU

TEZA DE DOCTORAT

„OPTIMIZAREA PROCESELORDE EPURARE BIOLOGICĂ

A APELOR UZATE”

REZUMATConducător ştiinţific:

Prof.univ.dr. ing. Ionescu Gheorghe-Constantin

ORADEA2013

REZUMAT


CUPRINSIntroducere ......................................................................................... 7

Capitolul 1 – Principiul epurării biologice a apelor uzate ................ 19

1.1. Preliminarii ……......................………..…………..................... 211.2. Procesele biologice ……………....................................................… 231.3. Procedeul “NĂMOLUL ACTIV’’ în epurarea apelor uzare ........... 251.4. Principiile epurarii apelor uzate cu ajutorul filtrelor biologice

(Biofiltre) .......................................................................................... 291.5. Principiile epurarii apelor uzate cu ajutorul iazurilor de oxidare ..... 311.6. Impactul deşeurilor asupra mediului ambiant şi sănătăţii populaţiei 321.7. Concluzii …………………......................................................... 33

Capitolul 2 - Epurarea avansată a apelor uzate ................................ 35

2.1. Necesitatea epurării avansate a apelor uzate orăşeneşti ................... 372.2. Impactul deversării apelor uzate epurate mecanico-biologic în

emisarii naturali ................................................................................. 382.3. Procedee de eliminare a poluanţilor reziduali din apele uzate ........... 392.4. Tehnologii utilizate în procesele de epurare avansată ….................... 45

2.4.1. Strategii de control a nutrienţilor ...................................................... 452.4.2. Nitrificarea biologică ......................................................................... 482.4.3. Clasificarea procedeelor de denitrificare ........................................... 522.4.4. Îndepărtarea azotului prin procedee fizice şi chimice ....................... 562.4.5. Îndepărtarea fosforului pe cale biologică .......................................... 592.4.6. Îndepărtarea fosforului prin adiţie chimică ..........…......................... 632.4.7. Reţinerea simultană a azotului şi fosforului pe cale biologică .......... 68

2.5. Tehnologii de îndepărtare a micropoluanţilor organici ..................... 712.5.1. Adsorţia de cărbune activ ................................................................. 722.5.2. Procedeul de epurare cu nămol activat, cărbune activ pulbere ......... 722.5.3. Oxidare chimică ................................................................................ 73

2.6. Tehnologii de îndepărtare a substanţelor anorganice dizolvate ........ 742.6.1. Precipitare chimică ........................................................................... 742.6.2. Schimbători de ioni .......................................................................... 742.6.3. Ultrafiltrarea ..................................................................................... 752.6.4. Osmoza inversă ................................................................................ 762.6.5. Electrodializa ................................................................................... 77

2.7. Exploatarea judicioasă a staţiilor de epurarea a apelor uzate ........... 78

REZUMAT


2.7.1. Generalităţi ........................................................................................ 782.7.2. Optimizarea exploatării staţiilor de epurare a apelor uzate ............. 78

2.8. Concluzii .......................................................................................... 80

Capitolul 3 - Stadiul actual privind optimizarea proceselor deepurare biologică a apelor uzate .................................. 81

3.1. Preliminarii ……………….............…………………......................... 843.2. Comandă şi reglare automată .............................................................. 85

3.2.1. Tehnica reglării automate ................................................................... 873.2.2. Componentele unei bucle de reglare .................................................. 88

3.3. Scheme de automatizare a conducerii SEAU …................................. 933.3.1. Scheme folosite în automatică ……………..................................... 93

3.4. Elemente de teoria sistemelor ........................................................... 953.5. Clasificări ale sistemelor dinamice ....................................................... 993.6. Principii generale de proiectare şi analiză a sistemelor de conducere

informatizate ....................................................................................... 1003.6.1. Sinteză tehnică ................................................................................... 100

3.7. Tehnologii de prelucrare a nămolurilor................................................. 1073.7.1. Evacuarea nămolurilor din decantoare ........................................... 107

3.8. Prelucrarea preliminară a nămolurilor ................................................. 1093.8.1. Sitarea nămolurilor .......................................................................... 1093.8.2. Mărunţirea nămolurilor .................................................................. 1103.8.3. Deznisiparea nămolurilor ............................................................... 111

3.9. Condiţionarea chimică a nămolurilor .................................................. 1113.9.1 Doza optimă ..................................................................................... 112

3.9.2. Doza maximă ................................................................................... 1123.9.3. Varul ................................................................................................. 1123.9.4. Clorura ferică .................................................................................. 1133.9.5. Polimeri organici (polielectroliţi) .................................................... 113

3.10. Concentrarea (îngroşarea) nămolurilor .............................................. 1143.10.1. Concentrarea (îngroşarea) gravitaţională a nămolurilor ................... 1153.10.2. Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitaţionale de nămol 1173.10.3. Concentrarea (îngroşarea) mecanică a nămolurilor ............................ 119

3.11. Stabilizarea nămolurilor …………………………………..…….….… 1253.11.1. Stabilizarea (fermentarea) anaerobă …………………………....…… 1263.11.2. Stabilizarea (fermentarea) aerobă ……………………………..…… 1433.11.3. Stabilizarea alcalină ……………………………………………..… 148

3.12. Deshidratarea nămolurilor .................................................................... 1513.12.1. Deshidratarea naturală ........................................................................ 1513.12.2. Deshidratarea mecanică ..................................................................... 152

3.13. Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor …………………..… 1573.13.1. Uscarea nămolurilor …………………………………………….…. 157

REZUMAT


3.13.2. Incinerarea nămolurilor …………….………………………….…… 1643.13.3. Compostarea nămolurilor împreună cu deşeurile menajere ................ 170

3.14. Depozitarea nămolurilor ………………………………………..……. 1773.15. Concluzii .............................................................................................. 178

Capitolul 4 - Contribuţii la optimizarea proceselor de epurarebiologică a apelor uzate .................................................. 179

4.1. Preliminarii …….…….......................................................................... 1814.2. Studiu de caz: Staţia de Epurare a Apelor Uzate Oradea ….........…..… 181

4.2.1. Descrierea activităţii …............………….…...………………. 1824.3. Provenienţa nămolurilor reţinute şi prelucrate în cadrul Staţiei de

Epurare a Apelor Uzate Oradea (S.E.A.U.O.) ......................................... 1874.4. Cantităţi specifice de nămol .................................................................... 1884.5. Conducerea automată şi optimizarea funcţionării staţiilor de epurare .............190

4.5.1. Generalităţi ........................................................................................... 1904.5.2. Traductori şi acţionări .......................................................................... 1934.5.3. Procese chimice de neutralizare .......................................................... 1964.5.4. Conducerea automată ........................................................................... 200

4.6. Conducerea avansată a proceselor de epurare ......................................... 2024.6.1. Reglarea şi comanda avansată prin utilizarea logicii fuzzy …......................2034.6.2. Reglarea şi conducerea avansată prin utilizarea reţelelor neuronale

artificiale ..............................................................................................213

4.7. Concluzii ................................................................................................ 232

Capitolul 5 - Concluzii generale, contribuții personale, direcții decercetare în viitor ……….............................................. 233

Bibliografie ............................................................................................. 239

REZUMAT


ACTUALITATEA TEMEI

La ora actuală, în ţara noastră, un procent de 70% din apele uzateprovenite de la principalele surse de poluare a ajuns în receptori naturali, înspecial în râuri, neepurate sau insuficient epurate, comparativ cu un procentde aproximativ 80% din apele uzate cât se înregistra în perioada2005-2006. Cu toate acestea, procentul de ape neepurate rămâne încontinuare destul de mare, astfel că obiectivul major rămâne creştereanumărului de staţii de epurare şi modernizarea celor existente, în vedereaatingerii standardului european de calitate [35].

Preocuparea societăţii faţă de automatizarea instalaţiilor şi sistemelortehnice a cunoscut o evoluţie ascendentă. Concomitent şi implicit, aucrescut exigenţele faţă de pregătirea inginerului – factor esenţial înconceperea, proiectarea, realizarea şi exploatarea acestor sisteme la nivelulcerut de societate.

Construcţiile hidroedilitare, ca parte a unui domeniu tehnicpluridisciplinar, aflat la confluenţa dintre mediul înconjurător geologic şibiologic, tehnologie, economie şi viaţă socială, presupune rigurozitate şiprecizie în abordarea tuturor etapelor existenţei unui astfel de sistem. Bunalui funcţionare aduce bunăstare şi confort, după cum proasta funcţionarepoate duce la catastrofe.

Staţiile de epurare din România au cunoscut o dezvoltare foarte lentăîn ultimul deceniu. La nivelul anului 2002, ponderea lungimii reţelelor decanalizare, anumărului de locuitori racordaţi la o reţea de canalizare, precumşi a localităţilor prevăzute cu staţii de epurare era următoarea:

REZUMAT


Fig. 1 Ponderea lungimii reţelelor de canalizare a localităţilor

Fig. 2 Numărul locuitorilor racordaţi la reţele de canalizare

Fig. 3 Ponderea localităţilor din România prevăzute cu staţii de epurare

Datorită faptului că un sistem de epurare a apelor funcţionează înregim continuu, implică analiza, încă din faza de concepţie, a fiabilităţiiacestuia, astfel încât să se prestabilească şi să se asigure epurarea apeiconform normativelor privind calitatea apei [35].

Complexitatea este accentuată de faptul că majoritatea factoriloramintiţi sunt într-o evoluţie continuă, iar dinamica şi direcţia acestei evoluţiieste diferită, de la un factor la altul. De asemenea, la automatizarea şi

REZUMAT


optimizarea unei staţii de epurare a apelor uzate mai contribuie şi faptul cădiferite structuri industriale pot influenţa evoluţia factorilor amintiţi.

Un prim aspect al automatizării şi optimizării este legat decapacitatea instalaţiilor de a satisface un debit mărit, pe durata unei perioadeprelungite de ploi torenţiale.

În consecinţă, este de cea mai mare importanţă ca debitele de apă săfie prognozate cât mai precis posibil, într-o perspectivă de evoluţie de15 – 25 de ani. Totuşi, se apreciază că estimarea debitelor viitoare de apă,ale consumatorilor locali industriali (sau alţi consumatori), este hazardată,deoarece este foarte greu a prevedea corect astfel de dezvoltări. Iată de ce seimpune ca dimensionarea unor componente ale sistemelor de epurare a apeiuzate (deznisipatoare, decantoare, bazine de aerare etc.) să se facă cu unanumit grad de supradimensionare faţă de situaţia determinată, iar altecomponente (grupuri de pompe, turbosuflante etc.) să se realizeze după oconcepţie care să permită extinderea, fără a întrerupe funcţionarea etapeianterioare.

O problemă deosebită se impune pentru evitarea urmărilor viiturilor.Este de reţinut că dacă debitele viitoare de apă sunt subevaluate,

atunci deversările de apa neepurată sau insuficient epurată sunt inevitabile.În cazul în care, debitele de apă sunt supraevaluate, rezultă cheltuieli deinvestiţii prea mari, obţinându-se un grad de siguranţă exagerat. Experienţade până acum a realizării instalaţiilor de epurare, atât din ţara noastră cât şidin străinătate, duce la o singură concluzie, şi anume: din punct de vederecantitativ, capacitatea instalaţiilor de epurare a apei uzate, rămâne în urmanecesităţilor şi, în consecinţă, nivelul siguranţei în exploatare scade.

Probleme similare se pun şi în cazul discutării aspectelor de calitate,chiar mai dificile dintr-un anumit punct de vedere.

În mod sigur, tehnologia de epurare care se utilizează, corespundeexigenţelor de calitate a influentului, în momentul demarării proiectului.

Mult timp, atenţia entităţilor de exploatare era reţinută ca pondere,de probleme de pompare, transport sau colectare.

Odată cu accentuarea aspectelor legate de poluarea surselor,problemele legate de epurarea apei, captează ca pondere, marea majoritate aeforturilor entităţilor de exploatare ale sistemelor de epurare a apei.

În marea majoritate a cazurilor, schemele de epurare ale staţiilor, sebazează pe un flux tehnologic, constând din: treapta mecanică şi treaptabiologică.

Experienţa de până acum în exploatarea staţiilor de epurare indică,ca principale deficienţe și deranjamente, următoarele:

REZUMAT


subdozarea reactivilor; exploatarea defectuoasă a deznisipatoarelor şi decantoarelor; neasigurarea timpului de contact la aerare.

O primă categorie de deranjamente din staţiile de epurare, sedatorează mai ales întreruperii alimentării cu energie electrică.

Iată de ce apare – din ce în ce mai des – ca o măsură obligatorie,dublarea sistemului de alimentare cu energie electrică, fie prin alimentaredin exterior prin două puncte, fie printr-un sistem propriu intern (grupurielectrogene alimentate cu biogaz produs în interiorul staţiei). Se obţine,astfel, o independenţă faţă de reţeaua naţională de energie electrică.

Trebuie menţionat că, în cazul unor staţii de epurare mai mici,specifice sistemelor de epurare din industrii, siguranţa în funcţionare sepoate mări prin dotarea cu agregate generatoare de energie electrică derezervă, mobile, păstrate într-un loc adecvat, din care – în cel mai scurt timp– să se poată transporta acolo unde este necesar. Securitatea în funcţionare astaţiilor de epurare mici, prevăzute cu motoare electrice pentru antrenareapompelor şi care nu posedă un sistem de rezervă, se poate mări, prinincluderea în circuitul electric a unui întrerupător automat cu declanşare încaz de supraîncărcări cauzate de fulgere, căderi de arbori etc. Aceastăprevedere poate reduce mult diversele întreruperi de alimentare cu energieelectrică.

În ultimul timp, multe sisteme de epurare au realizat un înalt grad deautomatizare a diverselor procese. Astfel de sisteme pretind echipamentetelecomandate, circuite de transmisie şi echipamente de control.

Experienţa exploatării unor astfel de echipamente a dovedit că, şiacolo unde instrumentele sunt folosite cu respectarea aplicării la timp asistemului planificat de întreţinere, se pot produce deranjamente saususpectări privind precizia datelor. Instrumentele cele mai expuse defectăriisunt: senzorii, releele şi cronometrele.

În general, este unanim acceptat faptul că, un nivel ridicat alsiguranţei în exploatare se poate obţine, având la dispoziţie personalcompetent şi conştiincios, precum şi prin stabilirea şi realizarea la timp şi încondiţii optime a unui program de control şi executare a lucrărilor dementenanţă, spre a se putea depista şi remedia la timp orice avarieconstatată.

Prezenta teză de doctorat, cu titlul: „Optimizarea proceselor deepurare biologică a apelor uzate”, se doreşte a fi o completare a goluluiexistent la ora actuală în literatura de specialitate, privind abordarea

REZUMAT


problemelor de automatizare şi optimizare din domeniul studiat, prinextinderea cercetărilor, în direcţia performabilităţii, pentru o oglindire maiveridică a comportării instalaţiilor hidraulice din cadrul staţiilor de epurare aapei uzate.

Pentru a-şi asigura un loc pe piaţa internaţională toate ţările caută săimplementeze mjloace utile pentru creşterea competitivităţii produselor lor,încadrate în sisteme eficiente, moderne, de asigurare a calităţii. OrganizaţiaInternaţională de Standardizare (ISO) a elaborat şi a publicat modele pentruasemenea sisteme în seria de standarde ISO 9000, care în prezent stau labaza sistemelor de calitate implementate în numeroase întreprinderi şi acertificării conformării acestora. În prezent această certificare deconformitate la cerinţele standardelor ISO 9000 se face de către organismeinternaţionale de acreditare autorizate.

Dezvoltarea economică a ultimilor decenii, materializată prinindustrializare, urbanizare şi chimizarea agriculturii, a adus după sineproblemele legate de impactul asupra mediului natural, prin consumul sporit(peste rata de autogenerare a circuitului biogeo-chimic) al resurselornaturale, dar şi introducerea factorilor (alogeni), perturbatori, poluanţi.

Industrializarea şi urbanizarea a însemnat o povară pentru mediulnatural, cu precădere a apelor, în a recepta cantităţi crescânde de substanţeimpurificatoare naturale sau sintetice. Pericolul cel mai mare survine prinpoluări masive şi descărcările punctiforme în apele de suprafaţă, iar pentruimpurificatorii de sinteză, caracteristică este lipsa specificităţii de substrat,metabolizare de către biocenoza naturală existentă la un moment dat înreceptori (râu, lac, mare, etc.)

Definind ,,Poluarea” ca un proces de modificare a parametrilorcantitativi şi calitativi naturali ai mediului de viaţă (apă, aer, sol, bios) sesimte nevoia unei analize asupra acţiunilor perturbatoare (interne şi externe)a ecosistemelor, menite a găsi remediile de restabilire a echilibrelorecologice.

Dintre mediile de viaţă cele mai afectate de factorii poluanţi sunt apelede suprafaţă interioare, dar şi cele marine în special costiere.

Apa, ca element fundamental al vieţii constituie solventul universal alreacţiilor metabolice (oxido-reducătoare) şi mediul de dispersie alelementelor chimice şi de termoreglare ale acestor reacţii. Cantităţiilecrescânde de substanţe impurificatoare au drep consecinţă alterareacaracteristicilor calitative uneori cantitative a apei şi deci perturbareafolosinţelor acesteia.

În cadrul manifestărilor (anuale) prilejuite de „Săptămâna Mondială a

REZUMAT


Apei” (Stockholm - World Water Week, 1-6 sept. 2013, Roma, Rio deJaneiro, Tokyo, Cairo) au fost prezentate soluţii la probleme de actualitateinimaginabile privind risipa apei în agricultură: de la „irigarea prin picăturădupă picătură” la studiul sistemelor vechi, de la noile tehnici de desalinizarela fracturarea hidraulică (fracking). Din acest motiv s-a impus necesitateapromovării în ţara noastră a unor măsuri de protecţia mediului care să aibăun cadru legislativ, tehnic şi economic de punere în practică a hotărârilorlegiferate. Astfel se justifică succesiunea legilor apei (nr.9/1973, 8/1974,107/1996) şi a mediului (nr.137/1995) cât şi a standardelor interne şi aleCEE, la care România a aderat. Ca urmare a acestor măsuri, poluarea apelorîn primul rând, dar şi a celorlalţi factori de mediu (aer, apă, sol,biodiversitate, sănătate umană) este interzisă oricărui agent economic saupersoană fizică. Pentru protecţia mediului sunt prevăzute norme calitative şicantitative de evaluare, precum şi instalaţii de epurare a emisiilor în mediulnatural (apă, aer, sol, bios).

În România, problemele legate de protecţia mediului se pun cuacuitate mai ales ca urmare a poluării locale intense a factorilor de mediu decătre industrie şi agricultură sau de către centrele populate, precum şi aexistenţei unei poluări transfrontaliere, ce au condus la dereglarea unorecosisteme şi la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor în unele zone.

În intervalul de timp de după 1989, mai ales în ultimii ani, în Româniaau fost luate măsuri pe plan legislativ, organizatoric, instituţional şi materialîn vederea monitorizării calităţii factorilor de mediu. România este deasemenea angajată în Programul Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediuluişi are obligaţii care decurg din Convenţiile Internaţionale pentru Mediu,convenţii la care ţara noastră este parte.

Date fiind problemele extrem de complexe pe care le implică existenţapoluanţilor reziduali în efluenţii staţiilor de epurare mecano-biologică aapelor uzate şi eforturile financiare deosebite pe care le presupunerezolvarea acestor probleme, sunt impuse o serie de condiţii, reglementatepe plan european, pentru ţările membre, prin Directivele ConsiliuluiComunităţii Economice Europene, nr. 91/271/CEE, nr. 91/676 şi prinProgramul de Acţiune pentru Protecţia Mediului în Europa.

Pe plan naţional, în urma eforturilor susţinute, depuse pentru o maibună protecţie a calităţii apelor, au fost impuse o serie de condiţii restrictivecu privire la evacuarea apelor în emisari. Aceste condiţii sunt stipulate prinNormele Tehnice de Protecţie a Apelor, şi anume: „Normativul privindstabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate înresursele de apă, NTPA – 001/2005”; „Normativul privind condiţiile de

REZUMAT


evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor, NTPA –002/2005” şi „Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuareaapelor uzate orăşeneşti, NTPA – 011/2005”.

Directiva Consiliului CEE 91/271 se referă la colectarea, tratarea şideversarea apelor uzate orăşeneşti şi la tratarea şi descărcarea apelor uzatedin anumite sectoare industriale.

Directiva Consiliului CEE 91/676 vizează reducerea poluării apelorprovocată sau indusă de nitraţi, plecând de la surse agricole, precum şiprevenirea unei noi poluări de acest tip.

În cadrul staţiilor de epurare a efluenţilor orăşeneşti şi a multorefluenţi industriali, un loc important îl ocupă instalaţiile de epurarebiologică, în special cu nămol activ. Procesele complexe care au loc înaceste instalaţii, condiţile de creştere şi dezvoltare a microorganismelorimplicate în îndepărtarea substanţelor organice (biodegradarea metabolică)din apele uzate, necesită din partea specialiştilor în epurare şi a celor dinunităţile de producţie care produc şi evacuează acele ape uzate, cunoştinţeapreciabile privitor la compatibilitatea biocenozei nămolului activ cuimpurificatorii apei uzate, adică a substratului cu organismele vieţuitoare.

Elaborarea şi exploatarea instalaţilor de epurare biologică a apeloruzate, mai ales pentru cele industiale (impurificatori sintetici nespecificimetabolismului bacterian), constituie rezultatul unei activităţi complexe încare trebuie implicaţi specialişti biologici, biochimişti, ingineri tehnologici,hidrotehnicieni şi constructori.

OBIECTIVELE ŞI STRUCTURA TEZEI

Pe baza unui mare volum bibliografic, a studiului de caz efectuat laStaţia de epurarea a apelor uzate din Oradea şi a coordonării atente şicompetente de care am beneficiat din partea domnului Prof. univ. dr. ing.Gheorghe-Constantin IONESCU, coordonatorul tezei, prezenta teză dedoctorat este structurată pe cinci capitole, abordând, în ordine, următoareleaspecte:

CAPITOLUL 1PRINCIPIUL EPURĂRII BIOLOGICE A APELOR UZATE

Acest capitol prezintă descrierea procesului de epurare biologică,prin care, impurităţile organice din apele uzate sunt transformate de către o

REZUMAT


cultură de microorganisme în produşi de degradare inofensivi (CO2, H2O,alte produse) şi în masa celulară nouă (biomasa).

Epurarea biologică se realizează în urma metabolismului bacterian.Acesta, reprezintă totalitatea proceselor implicate în activitatea biologică aunei celule, prin intermediul cărora energia şi elementele nutritive suntpreluate din mediul înconjurător şi utilizate pentru biosinteză şi creştere, caşi pentru alte activităţi fiziologice secundare (mobilitate, luminescenţă). Înurma acestor propcese, substanţele din mediu (elemente nutritive) sunttransformate în constituenţi celulari, energie şi produse de uzură(metaboliţi).

Schema epurării mecano-biologice naturale:1 – grătare; 2 – deznisipatoare; 3 – separatoare de grăsimi;

4 – construcţii pentru deshidratarea nămolului; 5 – rezervoare pentru fermentareanămolului; 6 – decantoare; 7 – bazin de acumulare;

8 – câmpuri de irigare şi filtrare.

Metabolismele proceselor biologice implicate în epurare, pentru toţifactorii de mediu (apă, aer, sol, biodiversitate) trebuie dimensionate pe bazeştiinţifice, în instalaţii de epurare specifice (bioecosisteme tehnice).

REZUMAT


CAPITOLUL 2

EPURAREA AVANSATĂ A APELOR UZATE

Denumirea de „epurare avansată” a apelor uzate este una generalăşi acoperă toate formele de epurare suplimentară aplicate după treapta deoxidare biologică a substanţei organice.

Această denumire este sugestivă, lăsând să se înţeleagă că estevorba despre o îmbunătăţire substanţială a calităţii efluentului, peste ceaasigurată de epurarea secundară. În această denumire generală sunt cuprinseo varietate de tipuri de procese şi procedee, variind de la simpla clorare saufiltrare, la precipitarea chimică, adsorbţia şi oxidarea chimică, la osmozainversă sau alte forme de desalinizare.

Concluzia clară care se desprinde în urma parcurgerii acestui capitol,este necesitatea epurării avansate a apelor uzate orăşeneşti, datorităsubstanţelor reziduale existente în apele uzate care, extrem de puţinîndepărtate sau practic neschimbate prin treptele de epurare clasică mecano-biologică (detergenţi, fosfaţi, compuşi pe bază de azot, săruri anorganice,compuşi organici persistenţi, pesticide, diverşi compuşi chimici), creeazăprobleme deosebit de grave mediului înconjurător.

CAPITOLUL 3

STADIUL ACTUAL PRIVIND OPTIMIZAREA PROCESELORDE EPURARE BIOLOGICĂ A APELOR UZATE

Acest capitol are ca şi obiectiv esenţial cunoaşterea problemelorlegate de stadiul actual în comanda şi reglarea automată a instalaţiilor şiechipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate. În continuarese face o trecere în revistă a principalelor tipuri de scheme folosite înautomatică. Interacţiunile dintre diferitele procese unitare fac ca operarea lanivelul unei staţii de epurare să nu fie una simplă.

Capitolul conţine o descriere a proceselor de prelucrare anămolurilor precum şi contribuţiile autorului privind optimizarea proceselorde epurare biologică.

Scopul prelucrării nămolurilor este mineralizarea materiilor organicedin acestea, pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectivposibilitatea de tratare mai uşoară a acestora, precum şi cantităţi importantede gaz metan, folosit în principal la nevoile staţiei de epurare. Nămolurile

REZUMAT


fermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi folosite ca atare sau îndiferite scopuri, după ce sunt tratate.

CAPITOLUL 4

CONTRIBUŢII LA OPTIMIZAREA PROCESELOR DEEPURARE BIOLOGICĂ A APELOR UZATE

PRIN PRELUCRAREA NĂMOLURILOR

Acest capitol are ca şi obiectiv esenţial oferirea unor soluţiimoderne pentru optimizarea funcţionării instalaţiilor şi echipamentelor dincadrul S.E.A.U. Oradea. Capitolul prezintă și un laborios studiu de cazefectuat la Staţia de Epurare a Apelor Uzate Oradea, urmat de o trecere înrevistă a principalelor tipuri de scheme folosite în automatică. Interacţiuniledintre diferitele procese unitare fac ca operarea la nivelul unei staţii deepurare să nu fie una simplă. După cum am remarcat deja, nu este suficientsă iei în considerare o singură operaţiune unitară la un moment dat.Principalul flux de ape uzate va influenţa lanţul proceselor unitare.Reciclarea are o influenţă considerabilă asupra complexităţii generale. Astaînseamnă şi că operarea unui proces unitar trebuie să ţină cont de celelalteprocese unitare.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUȚII PERSONALE,DIRECȚII DE CERCETARE ÎN VIITOR

Toate analizele şi contribuţiile aduse de autor, se bazează pe unstudiu de caz efectuat pe durata unui an de zile, la Staţia de Epurare aApelor Uzate din Oradea, care a avut rolul de a epura mecano-biologic apeleuzate intrate în staţie, de a stabiliza nămolurilor rezultate în urma proceselorde epurare, şi de a elimina deşeurile rezultate în urma proceselor de epurareadică, de fapt, o optimizare a proceselor de epurare biologică a apelor uzate.

Staţia de epurare primeşte apele uzate din municipiul Oradea şicomunele învecinate fiind racordata la cele doua colectoare principale:ovoid 70/105 cm şi clopot de 165/260 cm. Apele uzate din zonele joase alemunicipiului sunt canalizate în cel 10 staţii de pompare, de unde suntpompate în colectoarele gravitaţionale. Amonte de staţia de epurare existăun bazin de compensare a debitelor în perioada de ploi torenţiale, debite cerevin în colectorul principal şi sunt preluate în staţia de epurare. Pentru

REZUMAT


compensarea lipsei de capacitate (Q>2200 l/s) şi prevenirea poluăriloraccidentale, aval de staţia de epurare exista iazuri biologice ~ 50 ha, de undeapele se evacuează în râul Crişul Repede în mod controlat şi cu aprobareaautorităţilor competente.

Staţia de epurare este de tip mecano-biologic, preia şi epurează apauzată menajeră şi industrială din municipiul Oradea şi din unele zonelimitrofe, efluentul staţiei fiind deversat în emisarul Crişul Repede, la 10 kmamonte de punctul de trecere a frontierei cu Ungaria.

Construcţiile şi instalaţiile care realizează prelucrarea nămolurilorreţinute în staţiile de epurare se dimensionează pe baza unor parametri deproiectare care diferă de la un obiect tehnologic la altul, nefiind întotdeaunaaceeaşi în toate ţările.

Pe parcursul tezei, autorul recurge la o trecere în revistă aprincipalelor tipuri de scheme folosite în automatică. Interacţiunile dintrediferitele procese unitare fac ca operarea la nivelul unei staţii de epurare sănu fie una simplă. După cum am remarcat deja, nu este suficient să iei înconsiderare o singură operaţiune unitară la un moment dat. Principalul fluxde ape uzate va influenţa lanţul proceselor unitare. Reciclarea are o influenţăconsiderabilă asupra complexităţii generale. Asta înseamnă şi că operareaunui proces unitar trebuie să ţină cont de celelalte procese unitare.

Scopul prelucrării nămolurilor este mineralizarea materiilor organicedin acestea, pentru a obţine, astfel, atât reducerea volumului, respectivposibilitatea de tratare mai uşoară a acestora, precum şi cantităţi importantede gaz metan, folosit în principal la nevoile staţiei de epurare. Nămolurilefermentate sunt aproape lipsite de miros şi pot fi folosite ca atare sau îndiferite scopuri, după ce sunt tratate.

Având în vedere faptul că în ţara noastră staţiile de epurarereprezintă mai întotdeauna lucrări cu valoare de investiţie ridicată, a fostnecesară şi pentru prelucrarea nămolurilor elaborarea normativului NP 118-06/2006 care tratează tehnologiile de prelucrare a nămolurilor reţinute înstaţiile de epurare şi propune parametri şi metodologiile cele maiavantajoase pentru proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor respective,precum şi modul de alegere a utilajelor şi echipamentelor necesare, astfelîncât acestea să fie simple ca exploatare, sigure, fiabile, cu randamenteenergetice ridicate, şi care să se preteze la automatizarea proceselor deepurare.

Automatizarea complexă a proceselor industriale, chemată să asigureregimuri optime de funcţionare a acestora cu consum minim de energie şimateriale, cu o siguranţă în funcţionare deosebită, s-a impus în aproape toate

REZUMAT


domeniile industriale reprezentând astăzi nu o opţiune, ci o necesitate.În aceste condiţii, a apărut necesitatea asigurării unor regimuri de

funcţionare stabile şi optime economic, acţionarea la distanţă asupradiverselor părţi componente ale proceselor complexe, culegerea,transmiterea, memorarea şi prelucrarea unor volume mari de informaţie,asigurarea unor relaţii de interdependenţă între diverşii parametri aiprocesului cu satisfacerea unor criterii de performanţă globale la valorioptime.

O staţie de epurare poate fi considerată, în ochii unui specialist, ca o“cutie neagră” a cărei funcţie este de a depolua un efluent. Această “cutieneagră” are un anumit număr de intrări şi ieşiri care se pot schematiza, încazul unui tratament biologic aerob.

În cazul reglării fuzzy (bazele teoriei mulţimilor fuzzy au fostintroduse în anul 1965 de către L.A. Zadeh, profesor la UniversitateaBerkeley din California), algoritmii de reglare convenţională sunt înlocuiţiprintr-o serie de reguli lingvistice de forma dacă (premisă) atunci(concluzie).

Astfel, se obţine un algoritm euristic şi poate să se ia în considerareexperienţa operatorului uman pentru conducerea proceselor. În acestecondiţii, logica fuzzy se pretează foarte bine conducerii proceselor [49].

În condiţiile în care se doreşte realizarea unui sistem informatic caresă asigure anumite cerinţe, este necesar ca atât proiectarea, cât şiimplementarea lui să se facă într-un timp cât mi scurt, deci un ciclu derealizare mic, cu o economie însemnată de resurse umane şi financiare.Realizarea acestui deziderat impune, pe lângă o serie de măsuriorganizatorice, folosirea cu precădere a soluţiilor tipizate.

CONTRIBUŢII ORIGINALE

În lucrarea de faţă se pot evidenţia o serie de contribuţii ale autoruluidintre care cele mai reprezentative sunt:

1. Pentru reglarea concentraţiei de oxigen dizolvat, au fost indicatecâteva soluţii posibile în cazul suflantelor:

pornirea sau oprirea unei unităţi de vârf; pornirea sau oprirea în cascadă a diferitelor unităţi mono sau multi-

viteză; inserarea sau eliminarea pierderilor de sarcină succesive sau a

refulării suflantelor centrifuge;

REZUMAT


variaţia vitezei continue a suflantelor; şi în cazul aeratoarelor de suprafaţă: funcţionarea sau oprirea sincopelor cu reglaj temporizat; funcţionarea la mai multe viteze; variaţia continuă a vitezelor; variaţia imersiei paletelor.

Aceste ultimele două soluţii pot fi puse în practică singure sau încombinaţie cu precedentele.

2. De asemenea, au fost propuse diferite strategii utilizabile asupraevacuării nămolului în exces, cum ar fi:

cu debit variabil programat; cu debit constant cu limitare minimă şi maximă a cantităţii de nămol; cu debit variabil programat în timp cu limitarea minimă şi maximă a

cantităţii de nămol.

3. Deoarece s-a constatat că măsurarea pH-ului influentului pentruaplicarea reglării în buclă deschisă a monitorizării pH-ului, nueste o metodă suficient de precisă, în § 4.5.3. s-au făcutrecomandări în ceea ce privește proiectarea rezervorului și aconductelor aferente, rezultatele obținute urmând a fi mult maisatisfăcătoare, iar sistemul de control mult mai simplu şi, înconsecinţă, mult mai uşor de operat şi întreţinut.

4. Recomandarea unei scheme de control a pH-ului într-un bazin dedecantare, în condițiile unei amestecări intense, având dreptrezultat un efluent (Fluid care iese dintr-o instalație) apos, neutru.

5. Autorul a constatat necesitatea și propune monitorizareavariaţiilor nivelului de poluare (al apelor uzate) şi a debituluiacestora la intrare, prin următoarele 3 soluţii și anume: reglareretroactivă, comandă predictivă și comandă mixtă.

6. Propunerea autorului de conducere a proceselor de epurare cuajutorul unei versiuni simplificate a logicii fuzzy – reglarea fuzzy– folosind o singură metodă de inferenţă, care este o combinaţieîntre valori exacte de intrare şi reguli dacă-atunci (if-then).Aceste reguli, reprezentate printr-o relaţie fuzzy binară au fost

REZUMAT


preluate de către autor și adaptate la conducerea avansată aproceselor de epurare.

7. Autorul a ajuns la concluzia că se impune adoptarea unor sistemede conducere complexe, în care teoria reglării fuzzy estecombinată cu teoria clasică a reglării adaptive, optimale saucombinată cu sisteme bazate pe reţele neuronale.

8. În urma studiului de caz efectuat la Stația de Epurare a ApelorUzate Oradea, autorul propune utilizarea reţelelor neuronale înaplicaţiile de conducere, bazându-se pe posibilităţile acestora dea face faţă la trei probleme majore din conducerea proceselor:complexitate, neliniaritate, incertitudine.

9. Enumerarea principiilor biologice care stau la baza realizăriireţelelor neuronale artificiale (RN).

10. Ilustrarea și explicitarea majorității tipurilor de rețele neoronaleutilizate în prezent în lume, și identificarea avantajelorregulatoarelor neuronale în raport cu cele convenționale.

11. Pentru optimizarea procesului de epurare biologică se propune oreţea neuronală artificială de tip feedforward, antrenată prinmetoda backpropagation folosind mecanismul învăţăriisupervizate.

DIRECŢII VIITOARE DE CERCETARE

Teza de faţă este un început în ceea ce priveşte tendinţa mondială deoptimizare a proceselor de epurare, deoarece una dintre problemele majorede interes mondial ale sfârşitului de secol este cea a protecţiei mediului. Înaproape toate ţările se iau măsuri pentru limitarea poluării; s-au semnat oserie de convenţii internaţionale care armonizează aceste măsuri la nivelmondial. În România, problemele legate de protecţia mediului se pun cuacuitate mai ales ca urmare a poluării locale intense a factorilor de mediu decătre industrie şi agricultură sau de către centrele populate, precum şi aexistenţei unei poluări transfrontieră, ce au condus la dereglarea unorecosisteme şi la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă ale oamenilor în unele zone.

Date fiind problemele extrem de complexe pe care le implică existenţapoluanţilor reziduali în efluenţii staţiilor de epurare mecano-biologică a

REZUMAT


apelor uzate şi eforturile financiare deosebite pe care le presupunerezolvarea acestor probleme, sunt impuse o serie de condiţii, reglementatepe plan european, pentru ţările membre, prin Directivele ConsiliuluiComunităţii Economice Europene, nr. 91/271/CEE, nr. 91/676 şi prinProgramul de Acţiune pentru Protecţia Mediului în Europa.

Pe plan naţional, în urma eforturilor susţinute, depuse pentru o maibună protecţie a calităţii apelor, au fost impuse o serie de condiţii restrictivecu privire la evacuarea apelor în emisari. Aceste condiţii sunt stipulate prinNormele Tehnice de Protecţia Apelor şi anume: „Normativul privindstabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate înresursele de apă, NTPA – 001/2005”; „Normativul privind condiţiile deevacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor, NTPA –002/2005” şi prin „Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuareaapelor uzate orăşeneşti, NTPA – 011/2005”.

REZUMAT


BIBLIOGRAFIE

1. BLAGA A.C., GLIGOR E. – “Recovering heat from dischargedwater from the emissary of the treatment plant from Oradea ”,Analele Universităţii din Oradea, Fascicula de Energetică, vol. XV,2009, pg. 176-180 – iunie 2009.

2. BUCUREŞTEANU, M., Tehnologii de epurare a unor efluenţireziduali menajeri şi industriali, cu ajutorul unor bălţi artificiale,populate cu macrofite. Simpozionului Naţional: DiversitateBiologică – Biotehnologii – Dezvoltare Socio-Economică, 2002,Cluj Napoca.

3. BUCUREŞTEANU, M., Model natural de epurare aplicat înbioremedierea apelor contaminate antropic, Romanian BiologicalSciences, Vol.II, 2004.

4. CONSTANTINESCU, G, Curs de instalaţii de producere abiogazului, 1985.

5. CONSTANTINESCU, G, Instalaţii de producere a biogazului. 1984.6. DIMA, M., Proiectarea staţiilor de epurare, Litografia IP, Iaşi, 1983.7. European Commission. Guide Extensive Wastewater Treatment

Processes, Adapted to small and medium sized communities (500 to5000 p.e), Luxembourg, Office of oficial publications of the EC,2001.

8. FLOREA, J., ROBESCU, D., PETROVICI, T., STAMATOIU, D.,Dinamica fluidelor polifazice şi aplicaţiile ei tehnice, EdituraTehnicã, Bucureşti, 1987.

9. FNDAE no. 22. Filières d'épuration adaptées aux petitescollectivités, 1997.

10. FRANK W., Industrial Waste Treatment Handbook, 2001.11. GLIGOR E., BLAGA A.C. – “Techniques for removing Nitrogen

and Phosphorus through chemical addition”, Analele Universităţiidin Oradea, Fascicula de Energetică, vol. XV, 2009, pg. 232-239 –iunie 2009.

12. GLIGOR E., IONESCU G.L. – “Consideraţii privind tratareanămolului şi obţinerea biogazului în cadrul staţiei de epurare aapelor uzare din Oradea”, A 44-a Conferinţă Naţională de Instalaţii– Instalaţii pentru începutul mileniului trei – Creştereaperformanţelor energetice a clădirilor şi a instalaţiilor aferente, vol. I,2009, pg. 221-228 – Sinaia, octombrie 2009.

REZUMAT


13. GLIGOR E., IONESCU Gh.C., DAN F., IONESCU G.L.,SÂMBETEANU Aura – „Mud treatment processer and biogasproduction at Oradea wastewater treatment plant”, AnaleleUniversităţii din Oradea, Fascicula Construcţii şi instalaţiihidroedilitare, vol. XIII, 2010, pg. 295-305 – iulie 2010– B+.

14. GLIGOR E., IONESCU G.C., DAN F., IONESCU G.L.,SÂMBETEANU Aura – „Optimization and profitability offermentation gas production facilities in wastewater treatmentplants, using unconvetional sources”, Analele Universităţii dinOradea, Fascicula Construcţii şi instalaţii hidroedilitare, vol. XIII,2010, pg. 305-311 – iulie 2010 – B+.

15. GLIGOR E., DAN F., IONESCU G.L., BLAGA C.A. –„Considerations relating to the integrated control of water station”,Analele Universităţii din Oradea, Fascicula Construcţii şi instalaţiihidroedilitare, vol. XIII-2, 2010,pg. 349-359 – noiembrie 2010.

16. GLIGOR E., Contribuţii la optimizarea energetică a instalaţiilor şiechipamentelor din cadrul staţiilor de epurare a apelor uzate. Tezăde doctorat, Oradea, 2011.

17. IANCU O., PIENARU A., Canalizări şi epurarea apelor uzate,Editura Globus, Bucureşti, 1999.

18. IANCULESCU O., IONESCU Gh. C., RACOVIŢEANU R.,Epurarea apelor uzate, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002.

19. IANCULESCU O., MOLNAR A., CSABA D., Staţii de epurare decapacitate mică, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002.

20. IANCULESCU O., IANCULESCU D., Procesul de coagulare-floculare în tratarea apei de alimentare. Optimizarea camerelor dereacţie din staţiile de tratare, Editura Matrix Rom, 2008, Bucureşti.

21. IANCULESCU S., IANCULESCU D., Utilizarea filtrelor de nisip laepurarea avansată a apelor uzate, Editura Matrix Rom, 2008,Bucureşti.

22. IMHOFF, K., Taschebuch der Stadtenttwasserung, Ed. 22, Munchen,Verlag von R. Oldenbourg, 1996.

23. IONESCU G.L., GLIGOR E., IONESCU G.C., BLAGA C.A.,DAN F. – „Aeration control and dissolved oxygen at Oradeawastewater treatment system”, Analele Universităţii din Oradea,Fascicula Construcţii şi instalaţii hidroedilitare , vol. XIII, 2010, pg.339-349 – iulie – 2010.

REZUMAT


24. IONESCU G.L., IONESCU G.C., SÂMBETEANU AURA –Tehnologii moderne pentru epurarea apelor uzate, Editura MatrixRom, 2013, Bucureşti.

25. IONESCU, Gh. C., Staţii de pompare, Editura Arca – Oradea, 2006.26. IONESCU, Gh. C., Sisteme de canalizare, Editura Matrix Rom –

Bucureşti, 2010.27. IONESCU G.C, GLIGOR E., IONESCU G.L, BLAGA C.A., DAN

F. – „Observation regarding the chemical precipitation at Oradeawastewater treatment system”, Analele Universităţii din Oradea,Fascicula Construcţii şi instalaţii hidroedilitare, vol. XIII, 2010, pg.349-359 – iulie – 2010.

28. IONESCU, Gh. C., Instalaţii de canalizare, Editura Didactică şiPedagogică R.A. – Bucureşti, 1997.

29. IONESCU, Gh. C., IONESCU Daniela – Smaranda; Phisycal andChemical Techniques for Removing Nitrogen and Phosphorus fromResidual Waters – International Symposia Risk Factors forEnvironment and Food Safety & Natural Resources and SustainableDevelopment, Faculty of Environmental Protection, Nov. 6-7Oradea, 2009

30. IONESCU, GH. C., Procedee de reţinere simultană a azotului şifosforului din apele uzate, pe cale biologică – Conferinţa Naţională(cu participare internaţională) „TEHNOLOGII MODERNEPENTRU MILENIUL III” – Analele Universităţii din Oradea –Fascicula – Construcţii şi instalaţii hidroedilitare, 2007.

31. IONESCU, GH. C., Analiza factorilor de risc în funcţionareastaţiilor de epurare a apelor uzate – Conferinţa Naţională cuparticipare Internaţională „INSTALAŢII PENTRU CONSTRUCŢIIŞI CONFORTUL AMBIENTAL” Ediţia a 17-a – 17-18 aprilie 2008,Timişoara.

32. IONESCU Gh. C., IONESCU G. L., GLIGOR E., Optimizareaprocesului şi rentabilizarea instalaţiilor de obţinere a gazului defermentaţie în staţiile de epurare ale apelor uzate prin folosireasurselor neconvenţionale – Revista Română de Inginerie Civilă,Volumul II (2011) nr. 1.

33. IONESCU, GH. C., IONESCU Daniela – Smaranda; AdvancedWater Treatment Technologies – International Symposia RiskFactors for Environment and Food Safety & Natural Resources andSustainable Development, Faculty of Environmental Protection, Nov.6-7 Oradea, 2009.

REZUMAT


34. IONESCU, GH. C., IANCULESCU, O., IONESCU DANIELA –Fiabilitatea instalaţiilor hidraulice, Editura Treira, Oradea, 2000.

35. IONESCU, Gh. C., Sisteme de epurare a apelor uzate, EdituraMatrixRom – Bucureşti, 2010.

36. IONESCU, Gh. C., Gligor Emil, Ionescu George - Lucian, Tratareanămolului şi producţia de biogaz la Staţia de epurare Oradea –Revista Română de Inginerie Civilă, Volumul I (2010) nr. 2.

37. IONESCU, Gh. C., COLDEA Speranţa, Elemente de fizica fluidelorşi hidraulică, Editura MatrixRom – Bucureşti, 2005.

38. Manualul de instalaţii în construcţii, Editura Artecno, vol. III-Sanitare, 2003.

39. Manualul naţional al operatorilor de apă şi canalizare, MinisterulMediului şi Pădurilor, 2010.

40. MATEESCU, T., Calculul instalaţiilor sanitare – apă, canal, gaze,Editura Gh. Assachi, Iaşi, 1996.

41. MĂNESCU Al., SANDU M., IANCULESCU O., Alimentări cu apă,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1994.

42. MEGLEI, V., Fermentarea anaerobă de contact, Conferinţa deinstalaţii pentru construcţii şi economia de energie, Iaşi, 1996.

43. MEIROŞU G., Contribuţii la conducerea automată prin calculatorde proces a staţiilor de epurare mecano-biologice, Teză de doctoratU.P. Bucureşti, 2002.

44. MICHAEL H. G., The microbiology of anaerobic digesters, Canada,2003.

45. MICHAEL H. G., Nitrification and denitrification in the activatedsludge process, Canada, 2002.

46. MIREL, I., Consideraţii privind epurarea apelor uzate de lagospodării şi unităţi izolate, Simpozionul Instalaţii pentru construcţiişi confort, Timişoara, 1993.

47. OGNEAN, T. ş.a., Modelarea proceselor de epurare biologicã,Editura Academiei, Bucureşti, 1987.

48. RACOVIŢEANU, G, Teoria decantării si filtrării apei, EdituraMatrixRom – Bucureşti, 2008.

49. ROBESCU, Diana. ş.a., Modelarea şi simularea proceselor deepurare, Editura Tehnică Bucureşti, 2004.

50. ROBESCU, Diana. – Modelarea proceselor biologice de epurare aapelor uzate, Editura Politehnica Press Bucureşti, 2009.

REZUMAT


51. ROBESCU, Diana, ILIESCU, S., ROBESCU D. ş.a., Controlulautomat al proceselor de epurare a apelor uzate, Editura TehnicăBucureşti, 2008.

52. ROBESCU, D. ş.a. – Tehnologii, instalaţii şi echipamente pentruepurarea apei, Editura Tehnică Bucureşti, 2000.

53. ROBESCU, D. ş.a. – Fiabilitatea proceselor, instalaţiilor şiechipamentelor de tratare şi epurare a apei, Editura TehnicăBucureşti, 2002.

54. ROJANSCHI, V., Cartea operatorului din staţii de tratare şi epurarea apelor, Editura Tehnică Bucureşti, 1989.

55. RUSU, G., ROJANSCHI, V. Filtrarea în tehnica tratării şi epurăriiapelor, Editura Tehnică Bucureşti, 1980.

56. RUSU, T., BEJAN, M. Deşeul - sursa de venit, Editura Mediamira,Cluj, 2006.

57. ROQUES, H., Fondaments theoretiques du traitment biologique deseaux. Technique et Documentation, Paris, 1980.

58. SÂMBETEANU Aura – Prezentare lucrare cu titlul „Conducereaautomată şi optimizarea funcţionării staţiilor de epurare” –Conferinţa Naţională (cu participare internaţională) „TEHNOLOGIIMODERNE PENTRU MILENIUL III” – Oradea, 2009.

59. SÂMBETEANU Aura – Prezentare lucrare cu titlul „Provenienţanămolurilor reţinute şi prelucrate în cadrul Staţiei de Epurare aApelor Uzate Oradea” – Conferinţa Naţională (cu participareinternaţională) „TEHNOLOGII MODERNE PENTRU MILENIULIII” – Oradea, 2010.

60. SÂMBETEANU Aura – Prezentare lucrare cu titlul „Necesitateaepurării avansate a apelor uzate orăşeneşti” – Conferinţa Naţională(cu participare internaţională) „TEHNOLOGII MODERNEPENTRU MILENIUL III” – Oradea, 2011.

61. SIMONESCU, C.M., Epurarea biologică a apelor uzate, EdituraMatrix Rom, Bucureşti.

62. US EPA. Guiding Principles for Constructed Treatment Wetlands,2000.

63. US EPA. Design manual Constructed Wetlands and Aquatic PlantsSystems for Municipal Wastewater Treatment, 1988.

64. US EPA. Subsurface Flow Constructed Wetlands for WastewaterTreatment, 1993.

65. VASILACHE, A.F., Analiza proceselor de fermentare anaerobãmetanogenã a substanţelor organice, în instalaţii locale de epurare

REZUMAT


cu producere de biogaz, Conferinţa Asociaţiei Inginerilor deInstalaţii din România, Sinaia, 2007.

66. VASILACHE, A.F., Impactul instalaţiilor locale de epurare a apeloruzate asupra mediului, a XV-a Conferinţă, "Confort, Eficienţă,Conservarea Energiei şi Protecţia Mediului" – Universitatea Tehnicăde Construcţii Bucureşti – Facultatea de Instalaţii 26 - 27 Noiembrie– Bucureşti 2008.

67. VASILACHE, A.F., Procese şi instalaţii locale de epurare a apeloruzate şi impactul lor ecologic şi economic asupra mediului – Teză dedoctorat – Bucureşti 2010.

68. VASILACHE, A.F., şa, Normativ pentru proiectarea, executarea şiexploatarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apăşi canalizare din ansambluri de clãdiri-I9, Ministerul dezvoltării,lucrărilor publice şi locuinţelor, 2009.

69. VASILACHE, A.F., şa, Normativ pentru proiectarea, executarea şiexploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor - NP 086-05,Ministerul dezvoltării, lucrărilor publice şi locuinţelor, 2009.

70. ***, Revista „Instalatorul”, colecţie, 2000-2010.71. ***, Standarde de stat, 1343, 1478, 1504, 1795, 1846, 3051, etc.72. Indicativ NP 118 – 2006 "Normativ pentru proiectarea construcţiilor

şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti - partea a V-a:Prelucrarea nămolurilor”

73. NTPA – 001/2005 – Normativul privind stabilirea limitelor deîncărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti laevacuarea în receptorii naturali (HG nr. 352/2005).

74. NTPA – 002/2005 – Normativul privind condiţiile de evacuare aapelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct înstaţiile de epurare (HG nr. 352/2005).

75. NTPA – 011/2005 – Norme tehnice privind colectarea, epurarea şievacuarea apelor uzate orăşeneşti (HG nr. 352/2005).

76. ***, Regulament de exploatare şi funcţionare a S.E.A.U. Oradea.77. Capturi ecran (Print Screen) de pe computerul camerei de comanda a

Staţiei de epurare a apelor uzate Oradea.

Documents

Optimizarea epurarii