SEMNE SI SIMPTOME PREZENTE IN AFECTIUNILE APARATULUI DIGESTIV

ESOFAG - Simptomatologie clinica:

Semne subiective: disfagia, durerea esofagiana, regurgitatiile

Disfagia = progresiunea dificila a alimentelor, lichide sau solide de-a lungul esofagului - poate fi: - intermitenta: in hernii hiatale, diverticuli esofagieni

- continua: esofagite, neoplasm esofagian

- din punct de vedere al instalarii disfagia poate fi:

- acuta: spasm esofagian, esofagite acute (postcaustice)

- cronica: tulburari de motilitate, neoplasm esofagian

Durerea esofagiana se poate prezenta sub 3 forme:

- odinofagie = durere la deglutitie

- apare in: procese inflamatorii localE, tulburari neuro-musculare

- pirozis = arsuri retrosternale

- apare in esofagita de reflux, ulcerul duodenal, hernia hiatala, alte esofagite

- durere retrosternala: are caracter de junghi sau gheara, uneori apare ca o senzatie de jena dureroasa

- caractere tipice care o diferentiaza de alte dureri retrosternale:

- iradiaza in gat si umeri

- este influentata de ingestia de alimente

- poate persista ca o durere surda dupa puseul acut

- nu are relatie cu efortul fizic

- uneori apare ca o foame dureroasa care trezeste pacientul din

1

somn si se linisteste la ingestia de alimente sau la antiacide

- de obicei este acompaniata de alte semne digestive

Regurgitatia = reprezinta revenirea alimentelor in cavitatea bucala, la scurt timp dupa ingestia lor, fara efort de varsatura - poate fi: - imediata: apare dupa ingestie, in stenose esofagiene inalte (cancer esofagian

stenozant, stenoza post caustica)

- tardiva, in stenoze joase de esofag, megaesofag, diverticuli esofagieni

- in cantitate mica, in obstructii inalte sau boli la debut

- in cantitate mai mare, in diverticuli esofagieni, megaesofag

Alte simptome:

Eructatiile – eliminarea de gaze prin cavitatea bucala prin contractii abdominale

Sialoreea – hipersalivatie abundenta, uneori cu punct de plecare la nivelul leziunilor esofagiene

Sindroamele esofagiene:

1. Sindromul esofagian: apare in majoritatea afectiunilor esofagiene si cuprinde triada: disfagie, durere esofagiana, regurgitatie (DDR)

2. Sindromul de perforatie esofagiana: apare rar, mai frecvent post traumatic sau prin ulcer perforat de esofag. Clinic poate apare: dispnee, febra, emfizem subcutanat.

3. Sindromul neoplazic esofagian are semne generale tipice paraneoplazice, precum si semne de tipul sindromului esofagian la care se adauga hemoragii (oculte sau hematemeza).

STOMACUL si DUODENUL

Durerea abdominala :

- debut : acut sau cronic

- localizare: frecvent epigastrica sau in hipocondrul drept

- intensitate: sub forma de jena, foame dureroasa, pana la colicativa

- iradiere: apare doar in ulcerul perforat, cu iradiere transfixianta in spate

- periodicitate: apare mai ales primavara si toamna – ulcerul duodenal

2

- ritmicitate: se refera la relatia aparitiei durerii cu ingestia de alimente si difera la cele doua localizari: - in ulcerul gastric – durerea apare precoce, la 1-2 ore dupa ingestia alimentara si aceasta declanseaza chiar durerea

- in ulcerul duodenal – durerea apare tardiv, la 3-4 ore postalimentar iar alimentatia calmeaza durerea; este caracteristica durerea nocturna sub forma de foame dureroasa (datorita hipersecretiei acide crescute nocturn)

- caracterul durerii este colicativ cand se produce perforatia sau penetratia

Greturile si varsaturile, apar de obicei impreuna, dar nu obligatoriu

- se urmareste:

- frecventa: rare, frecvente sau incoercibile

- cantitatea: moderata in ulcere sau masiva in stenoza pilorica

- mirosul: de acetona, in DZ; de amoniac, in gastrita uremica; de alcool, in gastrita etanolica; fecaloid, in fistule ileo-colice sau volvulus

- aspectul hemoragic: poate fi cu sange rosu, in ruptura de varice esofagiene sau frecvent de tip sange digerat, in gastrite erozive, ulcer gastro-duodenal, polipoza gastrica, neoplasme gastrice, etc.

- in general, greturile si varsaturile sunt caracteristice pentru afectiunile gastro-duodenale dar nu patognomonice; ele pot sa apara si in alte contexte si afectiuni: sarcina, boli metabolice (DZ, porfirie); boli nervoase (migrena, encefalite, meningite); boli renale (IRC, colica renala); boli cardiace (IMA, HTA); boli psihice, etc.

Anorexia apare frecvent precedata de inapetenta.

- ea poate fi: - de tip voluntar, cand se doreste o cura de slabire

- falsa, datorita intensificarii durerii post alimentar

- involuntar in gastrite, ulcer gastric, neoplasm gastric

- selectiva este tipic descrisa la pacientii cu neoplasm gastric

Scaderea ponderala poate fi usoara (cand se ajunge la 80% din greutatea ideala),

moderata (cand se ajunge la 80-65% din greutatea ideala)

severa (cand se ajunge la mai putin de 65% din greutatea ideala)

- apare in toate afectiunile gastro-duodenale

3

- este important intervalul de timp in care s-a produs slabirea si daca ea a aparut in conditiile unei alimentatii normale

Eructatiile – apar frecvent in ulcerul duodenal

Aerofagia – reprezinta senzatia de disconfort, de "prea plin" aparuta dupa masa, datorita inghitirii aerului in timpul mesei, odata cu alimentele

- apare mai fecvent la pacientii cu gastrite cronice dar si la ulcerul duodenal

Satietatea precoce apare in ulcere gastrice si gastrite acute

Alte semne digestive pot fi: bulimia, polifagia

Sindroame digestive:

1. Sindromul dispeptic

- se refera la prezenta unor simptome care descriu o digestie dificila

Acesta poate fi de tip: - hiperstenic: dureri de tip ulceros, greturi, varsaturi, constipatie

- hipostenic: - jena dureroasa, varsaturi, greturi, satietate precoce, inapetenta, eructatii, balonari postprandiale, regurgitari

2. Hemoragia digestiva superioara (HDS)

- reprezinta sindromul clinic manifestat prin pierderea de sange de la nivelul tractului digestiv superior

Cauzele HDS:

- digestive: - esofag : ruptura de varice esofagiene, ulcer esofagian, tumori esofagiene, sindrom Mallory-Weiss (= semne si simptome datorate leziunilor profiunde ale mucoasei esofagiene la jonctiunea esofagului cu stomacul)

- gastro-duodenal: ulcer gastric sau duodenal, cancer gastric, gastrite acute hemoragice

- hepatice: ciroza hepatica cu HTP (hipertensiune portala), gastropatie portala

4

- extradigestive: - hematologice: purpura trombocitopenica imuna, alte sindroame hemoragice, CID (coagulare intravasculara diseminata), leucemii acute si cronice, etc

- afectiuni sistemice: periarterita nodoasa (inflamatie a peretelui arterelor medii si mici), lupus eritematos discoid (boala autoimuna), amiloidoza (agregare si acumulare de proteine in diferite organe => disfunctia progresiva a lor)

- secundar unor medicatii: corticoizi, aspirina, anticoagulante

- afectiuni vasculare congenitale: teleangiectazia ereditara, hemangioame cavernoase

Manifestari clinice ale hemoragiilor digestive:

- Hematemeza - eliminarea pe gura a sangelui din tractul digestiv superior si poate fi sub forma de sange rosu, cand hemoragia este mare si rapida, neavand timp sa se digere, sau poate fi sub forma de „zat de cafea”, cand sangele este digerat deja in stomac.

- Melena –eliminarea de sange din tractul digestiv superior prin scaun, acestea avand aspect specific: negre, lucioase, ca pacura.

- Hematochezia – eliminarea prin scaun de sange rosu provenit din tractul digestiv superior dar numai in caz de pierderi masive si cu peristaltica accelerata (tranzit accelerat)

- Rectoragia – eliminarea de sange rosu din tractul digestiv inferior, recto-sigmoidian

- Hemoragii oculte – eliminarea prin scaun de sange din tractul digestiv superior care nu se observa clinic si poate fi depistat numai reactii chimice

Forme clinice de hemoragii:

- acute : - forme usoare – se pierd sub 1000 ml sange

- forme medii – intre 1000-2000 ml

- forme severe peste 2000 ml

- manifestari clinice: astenie, cefalee, vertij, tahicardie, hipotensiune arteriala, semne de soc (transpiratii reci, paloare marcata, anxietate, TA < 80/mmHg, tahicardie, puls filiform)

- cronice - pierderi mici, frecvent sub forma de hemoragii oculte

- manifestari clinice: paloare, astenie, sindrom dispeptic de insotire a cauzei hemoragiei (gastrite, duodenite, esofagite), dureri precordiale (angina), semne clinice date de boala de baza care determina hemoragia cronica, depistata frecvent prin hemoragii oculte

5

3. Sindromul de stenoza:

- se refera uzual cel mai frecvent la stenoza pilorica dar stenoza se poate produce si la nivel duodenal, antral sau corp gastric

- clinic apar semnele tipice: satietate, inapetenta, varsaturi in cantitati mari cu alimente ingerate cu peste 8 ore inainte, uneori cu miros fetid.

- cauze: ulcer gastric, ulcer duodenal, neoplasm gastric, compresiuni extrinseci, etc.

4. Sindromul de perforatie gastro-duodenal

- reprezinta o urgenta chirurgicala

- perforatia: - este determinata de distructia peretelui gastric sau duodenal prin procesul ulceros sau neoplazic

- se produce cel mai frecvent brusc si e insotita de dureri intense, cu iradiere posterioara, care nu cedeaza la antalgicele obisnuite sau antispastice, realizand abdomenul acut chirurgical

5. Sindromul neoplazic

- poate apare la nivelul esofagului si la nivelul stomacului, frecvent pe mica sau marea curbura - procesul neoplazic poate cuprinde treptat tot peretele gastric, ducand la linita plastica sau poate duce la perforatie, cu aparitia peritonitei neoplazice

- clinic apare un sindrom de impregnare neoplazica: inapetenta, scadere ponderala importanta, frecvent anorexia selectiva pentru carne, sindrom subfebril, astenie marcata, paloare

- in cazul procesului neoplazic esofagian, apare mai ales sindromul disfagic, iar la cel gastric- sindrom dispeptic

INTESTINUL

Simptome generale:

- pierdere ponderala, lenta sau acuta; - febra, in enterocolite acute, neoplasm intestinal; - carente vitaminice, osteoporoza, tetanie, edeme carentiale, apar in sindroame de

maldigestie si malabsorbtie, neoplasme intestinale; - paloare prin anemie secundara aportului insuficient sau pierderilor cronice- sindromul jejunal postprandial precoce (dumping syndrom) apare post rezectii

gastrice si determina aparitia de transpiratii, palpitatii, ameteli, tremuraturi, astenie, hipotensiune, diaree.

6

Simptome clinice locale:

Durerea:

- durerea intestinala sub forma de colica este cea mai frecventa; colica intestinala este determinata de spasmul musculaturii parietale cu distensie si este asociata si cu tulburari ale tranzitului gazos

- cauze: enterocolite acute, parazitoze, ileus dinamic sau mecanic.

-> ileusul dinamic poate insoti alte colici cum ar fi cea renala

-> ileusul mecanic este determinat de stenoze prin tumori, inflamatii, cicatrici postoperatorii si este insotita de oprirea tranzitului alimentar si gazos, urmat de varsaturi repetate, chiar incoergibile, de tip fecaloid

- durerea din apendicita acuta – durere de tip colicativ, urmata de semne de iritatie peritoneala, cu greturi si varsaturi; ulterior durerea se poate cantona epigastric pentru ca in final sa ramana la nivelul fosei iliace drepte

- durerea din perforatia intestinala este intensa, intial localizata, pentru ca ulterior, in caz de peritonita sa devina generalizata.

- durerea din infarctul mezenteric – este o durere in mezogastru, repetitiva, cu greturi si varsaturi, pana la soc si colaps

- durerea recto-sigmoidiana sau tenesmele – apare ca o tensiune dureroasa rectala cu prezenta necesitatii imperioase de defecare dar fara efect sau cu efect minor

- durerea anala, la defecare apare mai ales in caz de hemoroizi, fisuri anale, abces perianal

Tulburari ale tranzitului intestinal merg cu tulburari in emisia scaunelor.

Se manifesta prin:

a. diaree: eliminare frecventa de scaune lichide sau semilichide, cu resturi alimentare nedigerate

b. constipatie: eliminare rara de fecale, pana la cateva zile, de consistenta crescuta, in cantitate si volum

c. ileusul: oprirea tranzitorie a emisiilor scaunului; acesta poate fi funcţional sau organic

SINDROAMELE CLINICE INTESTINALE

SINDROMUL DIAREIC

Definiţie: sindromul diareic constă în eliminarea a mai mult de trei scaune pe 24 de ore de consistenţă scăzută (lichide sau semilichide), abundente, conţinând resturi

7

alimentare nedigerate, generate de factori intestinali: parietali sau luminali, infecţioşi, parazitari

SINDROMUL CONSTIPAŢIEI

Definiţie: eliminarea întârziată a materiilor fecale, 1 scaun la mai mult de 3-4 zile sau 2 scaune pe săptămână sau eliminarea de mai multe scaune pe zi, cu cantităţi mici de fecale de consistenţă crescută şi hiperdigestie.

SINDROMUL RECTOSIGMOIDIAN

Definiţie: tulburări ale tranzitului intestinal pentru materii fecale şi uneori pentru tranzitul gazos, cu predominanţa scaunelor diareice, tenesmelor şi prezenţa uneori a corzii colice sigmoidiene.

SINDROMUL DE MALABSORBŢIE

Definiţie: reprezintă totalitatea manifestărilor digestive şi extradigestive de cauze diferite, care generează tulburări ale digestiei, absorbţiei, transportului şi metabolizării principiilor alimentare.

FICATUL

Simptomatologia din afecţiunile hepatice

A. Semne generale:1. Alterarea stării generale: hepatite cronice active, ciroze hepatice decompensate, hepatocarcinoame, metastaze hepatice, hepatite acute fulminante, hepatite acute toxice, etc.2. Febră, frisoane – abcesul hepatic, stări septice cu interesare hepatică, hepatocarcinomul, angiocolite, colecistite acute, etc.3. Tulburări generale: astenie, fatigabilitate, cefalee, scăderea capacităţii de muncă, stări depresive, tulburări ale ritmului somn-veghe, comă etc.

B. Semne hepatice:

a. Hepatalgia – apare prin distensia capsulei Glisson (hepatită acută, ficat de stază) prin interesarea peritoneului visceral supraiacent, secundară unor procese inflamatorii sau tumorale: abces hepatic, hepatocarcinom, angiocolecistită acută - uneori durerea este de tip surd, ca o jenă la nivelul hipocondrului drept, în hepatite acute, chiste hepatice, abces hepatic sau rar, în hepatocarcinom la debut - dureri intense apar în: tromboza venelor suprahepatice (S.Budd-Chiari), insuficienţa cardiacă dreaptă acută din tamponada cardiacă, trombembolismul pulmonar; abcese hepatice cu reacţie peritoneală localizată, hepatocarcinoame avansate cu sau fără ascită carcinomatoasă, etc.

b. Tulburări dispeptice: greţuri, vărsături, balonări postprandiale, pirozis, eructaţii, tulburări de tranzit intestinal, constipaţie sau diaree, etc.

8

c. Tulburări hemoragice datorită tulburărilor de sinteză a factorilor de coagulare şi a hipersplenismului: gingivoragii, epistaxis, echimoze, purpură, rectoragii; hematemeză sau melenă prin ruptură de varice esofagiene, etc.

C. Semne din partea altor aparate:- La nivelul tegumentelor şi mucoaselor:

prurit în icterul colestatic şi în chiste hidatice hepatice erupţii cutanate alergice prin insuficienţă de clearance al antigenelor

intestinale noduli subcutanaţi în TBC, colagenoze, sarcoidoză fenomene Raynaud, în crioglobulinemiile din hepatitele cronice autoimune fenomene hemoragipare, prin vasculopatie, coagulopatie şi hipersplenism hiperpigmentaţie în hemocromatoză eritroza palmară şi retracţia Dupuytren în ciroza hepatică paloarea după HDS

- Ap. locomotor: dureri musculare şi articulare în hepatitele acute virale şi autoimune- Modificări endocrine:

La bărbaţi: ginecomastie, atrofie testiculară, hipopilozitate, scăderea libidoului prin hiperfoliculinemie

La femei: amenoree, sterilitate- Ap .cardio-vascular:

- tulburări de ritm (bradicardie în icterul mecanic, aritmii, tahicardie în HDS) - dureri precordiale - hipotensiune post HDS până la şoc si colaps

- Ap. respirator: dispnee, tuse, expectoraţie, dureri toracice,etc;

- Tulburări ale SNC şi psihice: - tremor - polineuropatii periferice mai ales în hepatitele cronice şi ciroza etanolică - tulburări de comportament şi conştienţă, până la obnubilare şi comă, în ciroze

SINDROAME HEPATOBILIARE

SINDROMUL ICTERIC

Definiţie: Sindromul icteric este caracterizat prin coloraţia galbenă a mucoaselor şi tegumentelor datorită creşterii bilirubinei în sânge peste valoarea de 2mg% (VN – 0,2-1mg%).

SINDROMUL ASCITIC

Definiţie:- Reprezintă totalitatea simptomelor şi semnelor clinice şi paraclinice ce apar ca o consecinţă a prezenţei de lichid în cavitatea peritoneală (se exclud semnele legate de hemoragia intraperitoneală şi inflamaţia purulentă a peritoneului).

9

PANCREASUL

- Pancreasul este un organ retroperitoneal, care are corelaţii strânse cu organele din jur: stomac, duoden, ficat şi căi biliare, de aceea o mare parte din simptomatologia lui este de împrumut sugerând suferinţele acestuia.

- Pancreasul este greu abordabil prin metode clinice de examinare; este un organ cu rol în digestie, absorbţie şi reglarea metabolismului glucidic, fiind format din punct de vedere morfologic şi funcţional din componente: pancreasul endocrin şi pancreasul exocrin

A. PANCREASUL EXOCRIN

Simptomatologia clinică diferă în forma acută de cea cronică.Durerea:

- in pancreatita acută are debut brusc, este consecutivă unor mese bogate în grăsimi şi alcool, apare la litiazici cunoscuţi, este localizată în bară în abdomenul superior, sub formă de durere atroce cu stare de şoc şi se datorează distensiei canaliculare şi glandulare; este însoţită de vărsături postalimentare şi bilioase

- in pancreatita cronică durerea are aceeaşi localizare, intensitate mică, apare postprandial şi nu cedează la medicaţia antalgică

- in cancerul pancreatic, iniţial, durerea este absentă sau nesemnificativă, se confundă des cu cea din ulcer sau suferinţele biliare

Dispepsia pancreatică Are un tablou polimorf, cu tulburări de apetit, anorexie selectivă pentru pâine şi dulciuri, vărsături, hipersalivaţie, anorexie totală în stadiile avansate Dispepsie gazoasă cu meteorism abdominal, flatulenţă, eructaţii Tulburări de tranzit cu episoade diareice de durată mică, scaune moi, păstoase, steatoreice, deschise la culoare, lucioase

Alte semne clinice Slăbire rapidă şi progresivă în cancerul pancreatic şi în pancreatita cronică Crampe musculare Parestezii

B. PANCREASUL ENDOCRIN

La nivelul pancreasului endocrin se secretă insulina şi glucagonul, cu rol major în reglarea metabolismului glucidic. Componenta endocrină a pancreasului nu cântăreşte mai mult de 25 grame şi poate fi evidenţiată numai biologic. Tulburarea funcţionalităţii pancreasului endocrin duce la binecunoscuta boală, diabetul zaharat.

10

COLECISTUL ŞI CĂILE BILIARE

- Afecţiunile colecistului sunt foarte frecvent întâlnite în practica medicală în timp ce afecţiunile căilor biliare sunt secundare mai multor factori şi în mod mai puţin frecvent se datorează unor cauze primare biliare. - Afecţiunile colecistului şi căilor biliare pot fi determinate de o multitudine de factori cum ar fi: tulburări anatomice, tulburări psiho-afective, tulburări neuro-endorine, tulburări metabolice, funcţionale, infecţii, parazitoze.

Debutul Unele suferinţe biliare pot fi asimpomatice, descoperite întâmplător Altele evoluează lent, insidios, iar după un stress sau abuzuri alimentare se pot acutiza survenind colici biliare sau hidropsul vezicular Acut, brutal în angiocolite acute, colica biliară

Simptomatologia clinică- in functie de tipul de boală, acută sau cronică:

in cea acută apare alterarea rapidă a stării generale, cu febră, frison, dispnee, tahicardie, sughiţ, posibil apariţia icterului uneori însoţită de prurit in colecistopatiile cronice apare sindromul neuro-astenic, scăderea randamentului intelectual, cefalee, tulburări de somn

Simptome de ordin general: Durerea biliară: are caracter de jenă în hipocondrul drept; este ritmată de alimentaţie, poate iradia în epigastru, omoplatul drept; poate debuta acut, paroxistic ca o colică biliară Colica biliară reprezintă cea mai caracteristică manifestare a litiazei biliare

Colica biliară: Circumstanţe de apariţie: pot exista unii factori favorizanţi ca de exemplu modificări ale arborelui biliar, vagotonia, stressul, mesele bogate, eforturi fizice, premenstrual Semnele prodromale pot fi: greţurile, vărsăturile, balonările, sensibilitate în hipocondrul drept. Localizarea durerii este în hipocondrul drept, corespunzător punctului cistic. Iradierea dureri biliare: de la nivel anterior, iradiază posterior şi ascendent spre regiunea interscapulovertebrală, umărul drept, partea dreaptă a bazei gâtului. Alte iradieri posibile sunt în epigastru când sugerează o inclavare a calculului în cistic sau o durere în bară când sugerează o reacţie pancreatică. Caracterul durerii este sub forma de tensiune, ruptură, sfâşiere. Intensitatea durerii: durerea nu este constantă, creşte în intensitate progresiv, atingând un punct maxim, după care se menţine în platou o perioadă variabilă de timp; ea poate să dispară spontan sau după antispastice; are un caracter repetitiv, la intervale variabile de timp. Circumstanţe de ameliorare: administrarea de antispastice Poate fi acompaniată de: agitaţie psihomotorie, frisoane, febră(39-40grade) când semnifică complicaţii de tip infecţios, astenie, transpiraţii, greţuri, vărsături cu caracter bilios, meteorism abdominal, tulburări neuro-psihice, tulburări cardio- circulatorii (angină, palpitaţii, chiar şi colaps vascular în formele cu debut supraacut)

11